PIERRE BOULEZ

S-a născut într-o familie burgheză fără legături

speciale cu muzica.[13] La vârsta de cinci ani a
descoperit această, ascultând Privighetoarea lui 
Igor Stravinski la radioul, și s-a apucat de pian un
an mai târziu.[14] S-a dovedit un elev talentat.
După studii bune la micul seminar la orașul său
natal, a intrat în „clase pregătitoare” de 
matematică la Saint-Étienne, apoi în Lyon. În
paralel a urmat lecții private de pian și de armonie
.
S-a mutat la Paris în 1942. În anul 1944 a fost
admis la Conservatoire national (academia
națională de muzică) în clasa de armonie a 
Olivier Messiaen.[13] Acesta a recunoscut talentul
elevului său, căruia i-a predat gratuit. Totuși,
Boulez a devenit curând satul de maestrul său,
descriind Turangalîla-Simfonia compusă de către
acesta ca o „muzică de bordel”
• Nereușind să găsească nici un dirijor
pentru a conduce opere foarte complexe, el
însuși a luat rolul, formându-se la locul de
muncă.[13] La momentul respectiv și-a
adoptat stilul distinctiv, fără baghetă,
dirijând cu ambele mâinii.[14] În 1957 a
condus în public pentru prima dată pentru
crearea a propriei opere Visage nuptial,
trebuind să-l înlocuiască pe 
Hermann Scherchen fără preaviz. În anul
1965 a fost invitat de 
Festivalul de la Bayreuth pentru a-l înlocui
pe Hans Knappertsbusch, care decedase de
curând. În paralel, s-a certat cu instituțiile
franceze și s-a mutat în Germania la 
Baden-Baden. În anul 1971, l-a înlocuit
pe Leonard Bernstein la Orchestra
filarmonică din New York.[14] În aceeași
perioadă a condus Orchestra Simfonică
BBC
În 1976 s-a întors în Franța unde a
înființat Ensemble Intercontemporain, prima
orchestră franceză permanentă specializată în
muzică contemporană. A jucat și un rol esențial
în crearea Orașului muzicii (Cité de la Musique)
în arondismentul 19 din Paris.[14] La sfârșitul 
anilor 1970 a devenit un personaj oficial. A fost
numit „Hitlerul din Europa muzicală” de
compozitorul american Ned Rorem și „un
stalinist muzicii” de compozitorul francez 
Pierre Schaeffer.[13] El însuși era cunoscut ca un
polemist și un provocator.