CAROL DAVILA

Miclea Ștefănuț
• Carol Davila, părintele învăţământului
medical universitar românesc, ar fi fost fiul
nerecunoscut al celebrului compozitor
Franz Liszt. Cel mai cunoscut medic român
a rămas văduv de două ori. A doua soţie i-a
murit din cauza erorii unui ucenic de-al său.

• Numele primit la naştere de cel pe care

românii îl cunosc drept Carol Davila a fost
Carlo Antonio Francesco d’Avila. Cel mai
vestit medic şi farmacist de origine
franceză, care avea să capete ulterior
cetăţenie română s-a născut la Palermo, în
Italia, în 1828. Deşi nu s-a putut demonstra
cu documente şi tatăl nu şi-a asumat
niciodată paternitatea, se spune că medicul
ar fi fost fiul celebrului compozitor Franz
Liszt.
COPILĂRIA
MEDICULUI
Despre copilăria lui Carlo Antonio
Francesco d’Avila, cel de-al patrulea
copil al scriitoarei, devenit ulterior Carol
Davila, nu s-au păstrat informaţii. Potrivit
unei ipoteze agreate de unii istorici,
copilul ar fi fost adoptat de familia unui
medic care i-a insuflat pasiunea pentru
acest domeniu.
CONTINUARE
A STUDIILOR
A urmat Facultatea de Medicină din Paris, pe
care a absolvit-o în  februarie 1853. La 21 de
ani a ajuns în România în urma unei
întâmplări. În anul absolvirii sale, la
Facultatea de Medicină din Paris existau
două cereri de medici. Una venea din Persia,
din partea şahului care ruga Guvernul francez
să-i trimită un absolvent pentru a îi servi drept
medic personal. Cealaltă cerere venea din
partea domnitorului Ţării Româneşti, Barbu
Ştirbei.
VENIREA ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

■ Carol Davila a acceptat să vină în România. Tânărul medic cu doctoratul susţinut la Paris intenţiona să
rămână în Ţara Românească doar trei ani. A rămas însă pe pământ românesc până la finalul vieţii.
Odată ajuns în ţară a primit din partea lui Barbu Ştirbei gradul de maior. A fost numit medic-şef la
Spitalul Militar, iar domnitorul i-a dat mână liberă să reformeze unitatea şi sistemul.
■ Davila a realizat că pentru a schimba ceva în sistemul sanitar românesc are nevoie de medici şi a pus
bazele primei şcoli de medicină românească. După fuga lui Barbu Ştirbei, la un an de la sosirea lui
Davila în ţară, considerat apropiat al fostului domn, medicul a fost demis din funcţia de şef de la
spitalul militar. 1854 a fost şi anul în care Davila s-a îmbolnăvit de reumatism poliarticular, boală care
va lăsa sechele pentru tot restul vieţii. Medicul a rămas de atunci cu cotul drept anchilozat, motiv
pentru care îşi va folosi mai mult mâna stângă.   
■ După revenirea lui Barbu Ştirbei în ţară, Davila a fost repus în funcţie şi a putut să-şi demareze
proiectele. A reorganizat spitalul miliar pe secţii, a îmbunătăţit îngrijirea medicală acordată bolnavilor şi
a reuşit să realizeze, în 1855, prima transfuzie de sânge din România. 
CREATORUL
FACULTĂŢII DE
MEDICINĂ
A pus bazele Şcolii de Mică Chirugie după
modelul şcolii din Angers, unde îşi începuse
studiile medicale. Un an mai târziu, în 1856,
în această şcoală crează secţia de
farmaceutică, prima înfiinţată în România.
După trei ani de la înfiinţare, Davila reuşeşte
să transforme Şcoala de Mică Chirurgie în
Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie.
Un an mai târziu, pe lângă această unitate,
Davila crează o nouă secţie: Medicină
Veterinară.
A ÎNFIINŢAT
PRIMUL AZIL
PENTRU ORFANI
Prima soţie a lui Davila, Maria Marsille, a
murit la un an de la căsătorie. Dupa moartea
soţiei, Davila s-a concentrat pe un proiect
care viza copiii orfani. A luat singur în
întreţinere 40 de fetiţe orfane, găsite în
diferite mahalale ale Bucureştiului. Le-a ţinut
în casa lui, le-a îngrijit şi a înfiinţat primul azil
de fete din România, în 1861. A înfiinţat apoi
un orfelinat pentru patruzeci de băieţi. Tot prin
grija lui s-a înfiinţat în cartierul Pantelimon din
Bucureşti prima scoala de surdo-muţi din
România. 
OBȚINEREA
CETĂȚENIEI
ROMÂNE
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,
Davila a fost ridicat  la rangul de colonel si a
fost numit medicul şef al armatei române.
Davila s-a implicat în reorganizarea
serviciului sanitar militar. Pentru meritele
sale, Cuza l-a ridicat în 1860 la gradul de
general şi i-a dat funcţia de inspector general
al serviciului sanitar medical. Alexandru Ioan
Cuza  a fost cel care i-a recunoscut lui Davila
cetăţenia română. Naturalizarea generalului
doctor Carol Davila a fost votată în anul
1864, în unanimitate de Adunarea Generală.
MOARTEA
CELEI DE-A
DOA SOȚII
Davila s-a recăsătorit pe 30 aprilie 1861
cu Anica Racovita care îi va dărui doi
copii, pe Alexandru şi Elena. Soţia sa a
preluat în grijă azilul de fete şi l-a
sprijinit pe Davila în multe dintre
proiectele sale. Cea de-a doua căsnicie
a medicului s-a sfârşit tragic. În 1874, la
doar 40 ani, Ana a murit otrăvită cu
stricnină, chiar în timpul unei conferinţe
a soţului său. Confuzia a fost făcută de
un ucenic al lui Carol Davila care i-a dat
soţiei sale stricnină în loc de chinină.
MEDIC PÂNĂ
ÎN ULTIMA
CLIPĂ
Carol Davila a murit  pe 24 august
1884, la vârsta de 56 de ani. Se
spune că celebrul medic şi-a urmărit
singur progresul bolii, şi-a luat
pulsul şi-a adminstrat medicamente,
şi-a monitorizat starea de sănătate
până în ultimul ceas. ”S-a sfârsit...
Plec pentru marea călătorie!” au
fost ultime cuvinte ale lui Davila din
ziua decesului.