CHARLES LAUGIER

Fiul lui Victor Laugier- inginer

constructor si arhitect, de origine franceză,
care a părăsit țara, împreună cu soția sa să se
stabilească în țara noastră și care a fost ulterior
adoptat de România. Charles Laugier s-a
nascut pe 21 ianuarie 1875 in localitatea
Cernele, din apropierea Craiovei A urmat
cursurile Liceul Carol I din Craiova, iar în
1892 a absolvit Facultatea de Medicină din
București, obținând un doctorat în medicină și
chirurgie de la Universitatea din București , în
1898.
El a făcut ucenicia la spitalul de copii
din București, timp de 3 ani și apoi a lucrat
pentru spitalul Marcuta timp de un an și
jumătate; medicul Charles Laugier a fost atras
de la bun început de medicina socială,
dedicându-se studiului igienei, așa cum a fost
dorința lui de a deveni igienist.
În 1900, el a fost numit doctor în Oltețu
Sus și de Oltețu Jos din regiunea Romanați și
în același an, la data de 27-septembrie, el a fost
mutat în aceeași poziție în regiunea Ocolu a judetului Dolj.
Începând din ianuarie 1903 a lucrat ca medic generalist al județului Gorj, temporar,
până în aprilie 1904 a fost numit inspector adjunct sanitar. In 1905 a trecut un test profesional
și a fost confirmată în mod permanent poziția de medic general al județului Gorj. Aici
tânărul doctor a desfășurat activități legate de organizarea metodelor de igienă și a fost
remarcat pentru pregătirea personalului compus din agenti sanitari care au fost foarte puțini și
care, potrivit legii emise în luna aprilie 1904 de Vasile Lascăr, au fost numiți în calitate de
auxiliari ai medicilor raionali din mediul rural, Laugier fiind preocupat de instruirea lor.
Împreună cu acești agenți sanitari Laugier a condus lupta pentru descoperirea timpurie a
bolilor infecțioase-contagioase care au un caracter epidemic. El a ordonat ca în satele
contaminate locuințele să fie dezinfectate în propria sa prezență. Începând cu luna aprilie
1908, doctorul Laugier a fost transferat ca medic generalist în județul Dolj. Aici el a
constatat că întregul sistem era dezorganizat, astfel încât a trebuit să reformeze întregul
sistem medical.
În conformitate cu legea Cantacuzino, care stipula că toate fondurile de sănătate
publică să fie centralizate, întregul personal sanitar a fost transferat de la local la jurisdicția
statului. O îmbunătățire a formării lucrătorilor sanitari a fost observată după 1 octombrie
1908, când a fost stabilita Școala de agenți sanitare la Craiova.
Absolvenții acestei școli s-au răspândit în întreaga țară datorita nivelului ridicat de
educație și instruire. Unul dintre acei studenți a fost agentul sanitar din Gorj, Nicolae
Popescu. Ucenicul doctorului Charles Laugier a devenit profesor la această școală și
colaborator competent al șefului său în Gorj, apoi la Craiova în calitate de funcționar public
superior al Inspectoratului Școlar Sanitar al Olteniei. Laugier, în general, a colaborat cu
medici pe care i-a coordonat și supravegheat.

1
 Ca urmare a unui plan bine născocit, pentru că el a avut o minte sintetică, fiind
înzestrată cu inteligență și determinare, în același timp, după ce s-a familiarizat cu starea
generală a județului, bazat pe colectarea de statistici izbitoare, el a început să organizeze lupta
împotriva toate epidemii sociale și a bolilor. Astfel, în 1911 a reușit cu succes sa combata
epidemia de holeră din județul Dolj, un dușman care se confruntă ca medic militar și în
timpul campaniei militare din Bulgaria în 1913.
În timpul primei etape a primului război mondial, doctorul Laugier a ocupat o poziție
în Transilvania, oferind ajutor și evacuand răniții, îndrăznind să avanseze în ceea ce privește
câmpul de luptă, apoi in a doua parte a războiului el a înființat un spital pentru pacienții tifos
din Socola.
Începînd cu 1 ianuarie 1919 a fost delegat inspector general sanitar al Olteniei,
devastat în timpul războiului de tifos sub formă de febră severă.
Categoric confirmat în această poziție, în iulie 1919, ocupand până la sfârșitul vieții
sale - șef al regiunii sanitare I, activitatea sa ca un bun manager și organizator si-a manifestat-
o pentru spitale din sate precum și a spitalului de boli contagioase si Filantropia din Craiova.
Acest ultim spital a fost transformat într-o instituție medicală modernă, cu șase departamente:
intervenții chirurgicale, maternitate, medicina interna, dermatologie si boli venerice,
radiologie si pediatrie, aducand imbunatatiri tehnice si administrative.
El a creat locuri de muncă și unități sanitare peste tot,a construit spitale noi, printre
care și cea din Strehaia.
Campania lui bine-cunoscuta împotriva malariei cauzate de mușcăturile de tantari si
asistenta de sanatate a celor care suferă de sifilis reusind ca in 1924 rata mortalității a celor
care suferă de malarie în Oltenia, datorită planului său puternic și care a împrumutat numele
său,s a scada de la 28% până la 2,3%.

În calitate de președinte al filialei locale a Societății pentru tratarea tuberculozei, el a

transformat Spitalul din Cărbunești într-o clinică bazată pe tuberculoză, el a pus bazele pentru
sanatoriul din Leamna, în vecinătatea Craiovei, el a înființat și o campanie de vaccinare a
nou-născuților cu vaccin BCG, aceasta actiune fiind condusa de către medicul Metzulescu,
asistat de medicul expert, Cănciulescu. El a închis sanatoriul doctorului Puțureanu din
Olănești, dovedind ineficiența serului său împotriva tuberculozei. Foarte apreciat de către
importanți reprezentanți ai autorității, medicul Laugier a fost adesea chemat la București,
pentru a fi consultat cu privire la chestiuni de igienă. Sub supravegherea sa de necontestat a
fost fondata Societatea de Igienă din București. În calitate de expert în domeniul său, capabil
de a veni cu soluții practice, a jucat un rol important în elaborarea legii Sanitare la momentul
respectiv.
Pe plan științific și medical a înființat împreună cu medicul Vernescu Societatea
farmaceutica Medicala din Craiova în 1902, a cărui activitate a încetat patru ani mai târziu,
dar a fost reînviat după aceea.
El a scris numeroase cărți, monografii, articole științifice pentru uz școlar - "Noțiuni
de igienă pentru Scoli", pentru utilizarea personalului medical - "Călăuza sanitarului", în două
volume, el a scris despre malarie, pelagra, tuberculoza, printre care: "Igienă şi prevederi
sociale", "Holera din Dolj", "GEOGRAFIA MEDICALA a Olteniei", "Pasteur și opera sa",
"Sănătatea în Dolj", care au constituit surse inepuizabile de informații pentru istorici,
sociologi, economiști și igieniști.

El a colectat și publicat folclor medical în legătură cu tradițiile locale, superstiții și

metode de farmece, adunându-le în contribuțiile sale de lucru majore la etnografia medicala
al Olteniei (Contribuții la etnografia medicală a Olteniei) o monografie de 140 pagini, care a
primit un premiu din partea Academiei române.

2
 În domeniul cultural pe 29 ianuarie 1915, a fondat Prietenii Societatii de Stiinta, fiind
ales și menținut ca președinte de la început până la sfârșitul anului, datorită calităților sale
rare. Din tribuna acestei societăți sute de conferințe au fost organizate de oamenii de știință și
prelegeri, toate celebre în România . Charles Laugier a creat o sucursala la sat Prietenii
Societatii de Stiinta în mai multe localități din Oltenia, oferind o bibliotecă și cameră de
lectură.
El a stabilit, de asemenea, o universitate privată care a început să funcționeze în 1922.
În opinia sa această instituție trebuia să fie precedentul unei universitati oficiale, deoarece
medicul Charles Laugier a fost primul care a susținut ideea creării unei instituții de
învățământ superior din Craiova.
Nici liceul nu l-a lăsat indiferent. El a reintrodus premiile vechi în cărți pentru elevii
care muncesc din greu în toate liceele din Craiova. Pentru aceste școli el a scris un manual de
igienă și a creat locuri de muncă pentru medicii de școală care urmau să predea igiena în
locul profesorilor de științe naturale. În 1923 a fondat revista Arhivele Olteniei, o publicație
precedată de conferința ce a avut loc în 1919, intitulată "Note despe orginea poporului
roman". În paginile acestei publicații există o documentație enormă despre Oltenia.
În 1928, a tipărit revista Craiovei "Mișcarea Medicală" în ale cărei pagini este
reflectată întreaga vieța medicala a țarii noastre.
Doctorul Charles Laugier a luptat ca un soldat și a murit ca un erou pe 16 august 1930
de la agravarea unei afecțiuni netratate, după ce a prezidat o delegație oficială a Organizației
Națiunilor Unite .