Numărul 1

Anul I - 2014

Jurnalul
SPS
Iasi
,
www.scoalasanitara-iasi.ro

Revista Școlii Postliceale Sanitare ”Grigore Ghica Vodă” Iași

Jurnalul SPS Iași

Director

Edmond Ciumașu

Director adjunct

Doina Marcu

Redactor-Șef

Francesca Stoian

Tehnoredactare

computerizată

Manuel Neacșu

Alexandru Ursache

Contact

Strada Nicolae Bălcescu, nr.

19, Iași

Cod 700117

Telefon/Fax: 0232.219.516

E-mail:
scoalasanitara@clicknet.ro

www.scoalasanitara-iasi.ro

„Jurnalul SPS Iași “ este proprietatea Școlii Postliceale Sanitare de Stat “Grigore Ghica Vodă” din Iași.
Revista are caracter informativ și științific.

Autorii articolelor își asumă în întregime respectarea legii 8/1996, actualizată2014, privind dreptul de autor și
drepturi conexe. Este interzisă orice reproducere integrală sau parțială a articolelor sau imaginilor publicate
fără acordul redacției SPS Iași.
2
 Jurământul asistentului medical

“În numele Vieţii şi al Onoarei,

jur
să îmi exercit profesia cu demnitate,
să respect fiinţa umană şi drepturile sale
şi să păstrez secretul profesional.
Jur că nu voi îngădui să se interpună între
datoria mea şi pacient consideraţii de
naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică
sau stare socială.
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa
umană chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza
cunoştinţele mele medicale contrar legilor
umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn şi liber!”

OUG nr. 144/2008

3
 Istoricul Şcolii Postliceale Sanitare “Grigore Ghica-Vodă” din Iaşi
La banchetul anual ţinut la Iaşi, prin care se serba
aniversarea Societăţii Literare „Junimea”, secretarul
„perpetuu” Iacob Negruzzi avea obiceiul să ţină un discurs
glumeţ, care începea întotdeauna cu următoarele cuvinte:
„Originea Junimii se pierde în noaptea timpurilor”... Istoria
literară a stabilit cu anume exactitate această origine: anii
1863-1864. Există o anume tendinţă, izvorâtă dintr-o nevoie
de legitimare, de a căuta rădăcini istorice cât mai îndepărtate
ale unui anume proiect. La fel se petrec lucrurile şi în
educaţie, unde şcolile îşi caută astfel fundamente ale propriei
culturi organizaţionale. Începuturile şcolii noastre se leagă
de organizarea învăţământului mediu sanitar din Moldova.
După ce în 1704 este (re)zidită Mânăstirea Sfântului Spiridon
din Iaşi, prin hrisovul din 1 ianuarie 1757 dat de domnitorul
fanariot moldovean Constantin Racoviţă-Vodă, se înfiinţează
Spitalul Sfântul Spiridon, în curtea mânăstirii. Domnitorul
hotărăşte ca Mânăstirea Sfântului Spiridon să fie în Epitropia
şi purtarea de grijă a Breslei neguţătorilor din Iaşi. Hrisovul
amintit este întărit de un altul din 22 decembrie 1759 dat de
domnitorul fanariot Teodor Callimachi. Aşezământului i s-a
rânduit o Nazârie (Epitropie) din breasla negustorilor, sub
controlul însuşi al miniştrilor ţării. Odată pusă temelia
aşezământului s-a bucurat de numeroase danii şi ajutoare,
proprietăţi rurale şi urbane. Curând Epitropia Casei Sfântului
Spiridon ajunge să dispună de o avere considerabilă cu care
îmbunătăţeşte activitatea spitalului, înfiinţând şi alte case de
ajutor şi alinare a suferinzilor în Iaşi şi în întreaga Moldovă.
Nu stă în intenţia noastră să facem o monografie a Spitalului
Sfântul Spiridon, aflat în imediata vecinătate a şcolii noastre.
Însă, istoria sa se suprapune cu naşterea şi evoluţia
serviciilor de sănătate publică la nivelul Iaşului, activitatea sa
creând premisele apariţiei a ceea ce am putea numi
învăţământul mediu medical ieşean. O sută de ani mai târziu,
în 1852, domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica
(Grigore Ghica-Vodă sau Grigore al V-lea Ghica), în casele
sale părinteşti din uliţa Goliei, pune bazele unui aşezământ
trainic de adunare şi îngrijire a copiilor găsiţi sau părăsiţi de
părinţii lor (Institutul Orfanotrofic) şi, pe lângă el, şi a unei
Şcoli de moşit . Aici erau primite femeile lehuze lipsite de
mijloace, care nu aveau unde să nască în condiţii igienice,
copiii aruncaţi până atunci în ascuns pe uliţe, precum şi copiii
ai căror părinţi săraci declarau că nu-i puteau creşte. Pentru
copiii abandonaţi se înfiinţează un fel de leagăn care se
învârtea, aflat într-un perete de la uliţa Institutului, astfel că în
timpul nopţii oricine voia să dea un copil în leagănul
aşezământului, o putea face, la adăpostul anonimatului.
4
În fapt, nu interesa identitatea celui care o făcea, interesul social
era atins, copiii nu mai erau abandonaţi pe străzi, ci daţi spre
îngrijire unei instituţii specializate. Această Şcoală de moaşe de
la 1852, luminează „noaptea timpurilor” originilor actualei Şcoli
Postliceale Sanitare care se intitulează (cum altfel?)
„Grigore Ghica-Vodă”. De la 1852 şi până astăzi (peste 160
de ani de istorie) avatarurile şcolii au fost semnificative.
Prima promoţie de absolvenţi datează din 1853 - 16
absolvenţi. Până în anul 1937 durata de şcolarizare a fost de un
an. Începând de la această dată, durata şcolarizării a fost de doi
ani. La sfârşitul anului şcolar se dădea un examen de verificare
a cunoştinţelor urmat de un examen de diplomă. Obiectele
examenului de diplomă erau Puericultura şi Obstetrica. Până la
eliberarea diplomei, absolventele primeau un Certificat de
absolvire provizoriu. În anul 1886, în cadrul Şcolii de Moaşe se
desfăşoară şi cursuri de scurtă durată de 3-6 luni. De
asemenea, se organizează şi examene particulare cu moaşele
empirice, cărora li se eliberează certificate de liberă practică a
moşitului la ţară. În anul 1891, în marile oraşe ale ţării se
înfiinţează şcoli de agenţi sanitari. Menirea lor era de a pregăti
personal sanitar pentru circumscripţiile sanitare. Durata de
şcolarizare era de un an la început, iar mai târziu de doi ani.
Dintre absolvenţii acestor şcoli se recrutau subchirurgii. Din anul
1920 şcolile de agenţi sanitari devin şcoli de oficianţi sanitari.
Candidaţii ce se prezentau la examenul de admitere erau
absolvenţi a patru clase de liceu.
La Iaşi, surorile de ocrotire se pregătesc în cadrul Institutului
surorilor de ocrotire înfiinţat în anul 1929, cu o durată de
şcolarizare de 3 ani. În primele 3 luni se desfăşura un curs
preliminar în care se realiza o pregătire profesională în săli de
demonstraţie. În acelaşi timp, elevele erau urmărite şi testate cu
privire la aptitudinile viitoarei profesii. Cele care nu
corespundeau testului erau îndrumate spre alte meserii. În
perioada desfăşurării cursului preliminar se organizau şi cursuri
teoretice de cultură generală medicală, elevele obţinând noţiuni
de medicină preventivă şi curativă. Pregătirea practică se realiza
în spitale, în cadrul saloanelor model, coordonate de o
instructoare specializată în profilul clinicii. La absolvirea cursului
preliminar, în prezenţa oficialităţilor medicale şi sociale se
organiza sărbătoarea “punerii bonetelor de soră”. În perioada
anilor 1929-1935 activitatea Institutului surorilor de ocrotire este
coordonată de dr. Claudia Popa.
 În perioada 1950 - 1952, se pregătesc surori medicale, surori
de pediatrie şi surori de ocrotire prin cursuri de şcolarizare de
22 de luni. Secţia de laborator clinic se înfiinţează în 1955, iar
în 1956 cea de laborator de farmacie. În perioada 1950 -

ISTORICUL 1954, funcţionează şi Şcoala de Surori Medicale, cu durata

de un an. Lipsa cadrelor din reţeaua sanitară impune
înfiinţarea de către Crucea Roşie a Şcolii de Surori Medicale
formă ce apare intermitent până în anul 1963, când se
desfiinţează. În al 40-lea an de existenţă (15 octombrie
1969), Grupul Şcolar Sanitar Iaşi s-a mutat în actuala clădire,
Şcolii Postliceale Sanitare construcţie nouă, ridicată în apropierea Spitalului “Sfântul
Spiridon”. Noul local avea la acea dată 20 de săli de clasă, 3
“Grigore Ghica-Vodă” din Iaşi laboratoare, 4 săli de demonstraţie practică, o sală pentru
bucătăria dietetică, o sală de gimnastică medicală şi o
bibliotecă cu 15.000 de volume. Până în anul şcolar 1973-
1974 învăţământul era organizat în două forme: şcoală
Din anul 1935, conducerea este preluată de doamna Eugenia profesională şi şcoală postliceală. Din anul 1973 se
Costriş, mentor al diferitelor forme de învăţământ mediu lichidează şcoala profesională şi apare Liceul Sanitar. În anul
sanitar pe o perioadă de 20 de ani. Între anii 1929 și 1948, 1978 se desfiinţează şi şcoala postliceală sanitară, urmând
Institutul surorilor de ocrotire este absolvit de un număr de 302 ca pregătirea cadrelor medii sanitare să se realizeze în forma
elevi. În anul 1944, Institutul surorilor de ocrotire este evacuat de învăţământ liceal. Astfel, Grupul Şcolar Sanitar Iaşi se
la Arad, iar elevele sunt transferate la Cluj, forma de transformă în Liceul Sanitar. După 1989 se creează
învăţământ fiind în lichidare. Paralel cu formele de şcolarizare posibilitatea reînfiinţării şcolilor sanitare postliceale. Începând
menţionate anterior, trebuie subliniat faptul că surorile au fost cu anul şcolar 1990-1991, în paralel cu Liceul Sanitar (a cărei
pregătite de-a lungul anilor şi în alte forme de învăţământ. ultimă promoţie a absolvit în anul 1994) se pregătesc cadre
Astfel, în anul 1934 exista Şcoala de surori infirmiere, medii sanitare/ asistenţi medicali şi în formă de şcolarizare
asistente sociale şi supraveghetoare de spital de pe lângă postliceală. După reînființare, instituția ia denumirea de
Aşezământul Sfântul Spiridon, sub conducerea doctorului Emil Școala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica-Vodă” din Iași. În
Hurmuzache, durata de şcolarizare fiind de 3 ani. În perioada anul școlar 2013-2014, școala oferă școlarizare pentru trei
anilor 1937 și 1949, Şcoala de surori infirmiere este condusă calificări: asistent medical generalist, asistent medical de
de dr.Valentina Popovici. Până în anul 1941, durata de balneofiziokinetoterapie și recuperare, asistent medical de
şcolarizare este de un an, iar după această dată de 2 ani. farmacie, organizaţi în 51 de clase şi însumând 1750 de
Între anii 1943 și 1945, şcoala a fost evacuată, iar elevele elevi. Pregătirea elevilor se realizează în 9 săli de
dispersate în alte şcoli. Şcoala de surori infirmiere de scurtă demonstrație, două saloane demonstrative, un laborator de
durată a fost înfiinţată în anul 1941 cu aprobarea Ministerului balneofiziokinetoterapie și recuperare, un laborator de
Muncii Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. Tot în anul 1941 apare farmacie, un laborator de informatică, un cabinet de limbi
şi profilul de laboranţi de biologie, cu durata de şcolarizare de străine moderne. De asemenea, școala dispune de o
2 ani, specializare care a funcţionat până în anul 1947. bibliotecă modernă cu peste 24.000 de volume dintre care
Începând cu anul 1936, absolventele Şcolii de moaşe de peste 17.000 volume de specialitate.
gradul I susţineau un examen de diplomă organizat în
conformitate cu Ordinul Ministerului Sănătăţii 26987/1936. Prof. Edmond Ciumașu
Absolventele efectuau un stagiu de 3 luni într-un spital de
copii, centru de ocrotire, dispensar de puericultură. După
acest stagiu primeau un Certificat de pricepere şi de purtare.
În prezenţa unui confesor, a directorului şcolii, a delegatului
Ministerului Sănătăţii şi a delegatului Epitropiei Casei Sfântului
Spiridon, absolventele depuneau un Jurământ. Între anii 1946
și 1950 mai funcţionează şi Şcoala specială de moaşe în
paralel cu Şcoala de moaşe de gradul I, cu o durată de
şcolarizare de 6 luni. Această şcoală, în perioada anilor 1949 -
1951 îşi desfăşoară activitatea sub denumirea de Şcoala
specială de calificare cu durata de calificare de 18 luni. Între
anii, 1950 -1952 Şcoala de oficianţi sanitari devine Şcoala
specială de calificare, cu o durată de şcolarizare de un an.
Între anii 1948 - 1949, surorile de ocrotire sunt pregătite în
cadrul Şcolii de surori de ocrotire care se transformă între anii
1949 și 1958. în Şcoala specială de calificare pentru
personalul sanitar. Această şcoală a rezultat din unirea Şcolii
de moaşe de gradul I cu Şcoala surorilor de ocrotire. În 1951,
Şcoala specială de calificare se transformă în Centrul pentru
Pregătirea Personalului Sanitar. Prin Reforma învăţământului
din 1948 se organizează Şcoala medie tehnică sanitară, care
a funcţionat la început în cadrul Centrului Şcolar Medical de
Băieţi şi a Centrului Şcolar Sanitar de Fete. Ultimele două
instituţii se unesc în anul 1955 devenind Grupul Şcolar Sanitar
Iaşi. Acesta îşi va defăşura activitatea până în anul 1958,
când prin lichidarea unor secţii şi profile, se transformă în
Şcoala Tehnică Sanitară, denumire păstrată până în anul
1965. Secţia de surori de pediatrie a fost înfiinţată în anul
1952.

5
 Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore
Investițiile din ultimii cinci ani au făcut din Școala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă” o unitate
de învățământ de nivel european. Schimbările au menirea de a dezvolta capacitățile profesionale ale elevilor
chiar înainte de a urma stagiul de practică din spital. Pregătirea viitorilor asistenți medicali începe încă din
saloanele demonstrative, special dotate cu manechine, materiale și aparatură medicală.

Manechin interactiv din Salonul demonstrativ I.4

La primul etaj al școlii, au fost amenajate două astfel

de saloane, care îi ajută pe viitorii asistenți să se obișnuiască
cu tehnicile de lucru din spitale. Modelul de predare care
include practica pe manechine interactive a fost preluat de la
școli medicale din țări precum Irlanda și Belgia. În fapt, Modelul de predare care include practica
manechinele care se află în saloanele demonstrative din
pe manechine interactive a fost preluat
sălile I.4 și I.3 au caracteristicile anatomice ale unui adult și
sunt destinate îngrijirii și aplicării diverselor tehnici de
de la școli medicale din țări precum
tratament. Printre funcțiile unui astfel de manechin se Irlanda și Belgia.
numără: puncția venoasă, transfuzia de sânge, injecția
subcutanată, injecția intramusculară, injecția intravenoasă,
învățarea tehnicilor de resuscitare și multe altele.

Manechine interactive din Salonul demonstrativ I.3

6
Ghica Vodă”, o instituție la nivel european

De asemenea, există și un simulator interactiv pentru

naștere. Acesta este un model al unei femei în mărime naturală,
cu articulații, care este folosit la practica tehnicilor prenatale, în
timpul nașterii, dar și pentru mamă și nou-născut după naștere.
Acesta este destinat examinării gravidei, asistenței în timpul
procesului de naștere, intervenției de urgență în caz de stop
cardiac în cazul mamei, îngrijirea lehuzei și a nou-născutului.
Modelul interactiv de mamă are următoarele funcții: braț de
injecție intravenoasă, examinare obstetrică prin palpare,
măsurarea presiunii arteriale la mamă, intubare traheală,
ascultarea multiplelor tipuri de sunete produse de inima fătului,
simularea diverselor poziții ale placentei, simularea stagiilor de
dilatare a colului uterin și poziția relativă între capul fătului și
planul ischial al măduvei spinării, verificarea coborârii capului
fătului și dilatarea colului uterin, exersarea manevrei Leopold,
La etajul I au fost amenajate două saloane
simularea reală întregului proces de naștere (normală sau în
demonstrative, un cabinet de obstetrică-
prezentare pelviană).
ginecologie și depozitul de materiale și
aparatură medicală.

Salon de demonstrație

Videoproiectoare în toate sălile de curs

De altfel, toate sălile de demonstrație au fost

modernizate. Fiecare dintre acestea este dotată cu manechine
pentru efectuarea tehnicilor medicale, dar și cu instrumentar.

În plus, toate sălile în care se țin cursurile au fost dotate cu

videoproiectoare care îmbunătățesc procesul didactic. Fiind vorba
despre educația adulților, se pune foarte mult accent pe memoria
vizuală, renunțându-se astfel la dictare.

7
 Laboratoare noi pentru elevii de la balneofiziokinetoterapie și de la farmacie
Nici elevii celorlalte două calificări ale școlii nu au fost uitați. Din acest an școlar, elevii care urmează calificarea de asistent de
farmacie beneficiază de un laborator la etajul al doilea. Această încăpere a fost amenajată cu gresie, faianță, mobilier nou și dotări
necesare orelor de specialitate. Și elevii de la balneofiziokinetoterapie beneficiază de un laborator special care îi ajută să
dobândească experiența necesară lucrului în domeniu. Acesta este proaspăt modernizat și se află la etajul III al clădirii.

Înainte După
Laboratorul dedicat elevilor de la specializarea asistent medical de farmacie

Înainte După
Depozitul de materiale

La toate modernizările care ajută la

evoluția procesului didactic se adaugă
alte câteva îmbunătățiri. Printre acestea
se numără înlocuirea tuturor ușilor și
ferestrelor din lemn cu tâmplărie
termopan, amplasarea canapelelor pe
holuri, afișajul pe holuri și casa scării, dar
și amenajarea vitrinei expoziționale la Arhiva
etajul I. De asemenea, și documentele
școlare au fost triate și așezate ordonat Prin investițiile consistente și toate modificările aduse spațiilor școlare, dar
într-o arhivă nou amenajată la demisolul și procesului didactic, conducerea Școlii Postliceale Sanitare “Grigore Ghica Vodă”
clădirii. demonstrează respectul pe care îl are pentru procesul educațional, dar și față de
elevii care urmează cursurile acestei instituții.
Prof. Francesca Stoian

8
 17.000 de volume de specialitate stau la dispoziția elevilor

Nevoia de cultură a definit spiritualitatea neamului nostru din totdeauna. De-a lungul
vremii, mai bine zis din perioada modernă (când apare cea dintâi tiparniță la noi) și până
azi, oamenii au înțeles importanța de a avea o carte în casă. Relația cu cartea a
însemnat, în esență, dorința de a cunoaște, nevoia de a visa, frumusețea de a fi.

Nu este alta, mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul
cărților, spune cronicarul. În fond, de ce citim? Citim de plăcere, citim dintr-o nevoie
organică a ființei noastre de a (ne) descoperi, de a ne depăși. Citim pentru că asta ne
face mai buni, mai înțelepți, mai speciali. Citim… pentru că altfel nu se poate. Și, dacă,
totuși, se poate și altfel, atunci, necitind, ne îndepărtăm foarte mult de noi, ne înstrăinăm
de sinele nostru, de noi înșine… Cu mii de ani în urmă, Confucius lansa un îndemn: Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp ca să
citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței. Biblioteca e locul unde ne retragem pentru a ne regăsi, este oaza noastră de liniște. De ce
venim la bibliotecă? Pe lângă faptul că, alături de școală și familie, e un spațiu spiritual de formare a personalității, biblioteca este și un
punct de reper în viața fiecăruia dintre noi. Nu intri într-o bibliotecă doar pentru a te informa. Uneori vii și pentru contextul pe care
aceasta ți-l oferă, pentru ceea ce găsești aici: conversația cu alți cititori, dorința de a schimba un gând, o idee. Ori, pur și simplu, pentru
faptul că te simți foarte bine între cărți, prietenii tăi muți, atât de fideli și de generoși! M-a întrebat odată cineva dacă nu-mi este teamă
de infuzia noului, de internet, de carte electronică, de informația virtuală, de faptul că toate acestea ar putea „distruge” (până la
dispariție) cartea…fizică. Cu alte cuvinte, dacă nu cred că biblioteca tradițională va fi „înghițită” (anulată) de biblioteca electronică? Dacă
privim retrospectiv, putem spune că, așa cum apariția televizorului nu a înlăturat cinematograful din viața noastră, nici apariția altor
forme de răspândire a informației în masă nu va înlătura biblioteca. Din contră, consider ca acestea sunt structuri complementare,
fiecare dintre ele având un anumit rol. Internetul te informează, dar nu-ți garantează calitatea și autenticitatea datelor obținute. Însă,
după cum se știe, dacă ai nevoie de o informație pertinentă, evaluată, apelezi la carte, la bibliotecă. Până la urmă, toate mijloacele de
informare și de documentare, privite în ansamblu, nu sunt altceva decât surse de informare complementare, care, finalmente, înseamnă
tot bibliotecă. În măsura în care se va înțelege acest fapt, ele se vor sprijini reciproc, vor putea să coabiteze într-un scop nobil.

Biblioteca Școlii Postliceale Sanitare „Grigore Ghica-Vodă” din Iași, situată la ultimul etaj al clădirii, în “Olimpul”instituției, este o
bibliotecă veche, renovată „din temelii”. Biblioteca are în dotare un fond de carte de peste 24 de mii de volume, dintre care mai bine
de 17 mii sunt cărți de medicină. Unele dintre ele sunt mai vechi, dar foarte valoroase, ale căror informații uimesc și astăzi prin
precizie, acuratețe și varietate. Cele mai multe dintre cărți, însă, sunt noi, intrate în bibliotecă prin proiecte europene, rod al
implicării conducerii școlii, împreună cu câțiva profesori neobosiți din școala noastră. În sala mică a bibliotecii există un număr de
aproximativ 7 mii de volume de literatură română și străină și peste o mie de CD-uri (care cuprind informați de specialitate
medicală), întregind „tezaurul” cultural existent. La acestea se mai adaugă vitrine cu documente prețioase, care atestă vechimea și
buna funcționare a acestei școli, un proiector, diapozitive, două săli de lectură și… un ambient muzical, în măsură să confere
cititorului cadrul necesar studiului optim. Biblioteca are în jur de 1.000 de cititori activi, care o vizitează în mod regulat. Sunt elevii
școlii, cei care dau sens și întregesc valoarea acestui loc, umplându-l de emulație și viu interes.
Se-ntâmplă uneori, în meseria de bibliotecar, să apară momente speciale, care - o spun cu toată inima - te înnobilează. Ușor
emoționat, puțin derutat și cu privirea neliniștită, elevul vine la bibliotecă după o carte, pentru întocmirea lucrării din cadrul
apropiatului seminar. Caută un sfat, o soluție care să-i limpezească grija pentru rezolvarea temei respective. Și-atunci, mergi
împreună cu el la raft, descoperi cartea ce-l interesează, cartea salvatoare, i-o înmânezi cu toată încrederea. Iar el, cu fruntea
luminată și cu un surâs fluturat pe buze, o ia ca pe un obiect magic, neprețuit, îți mulțumește încântat, cu sentimentul că aici, la
bibliotecă, grijile lui mari din ziua aceea s-au risipit. Și-n sufletul tău se naște bucuria satisfacției, sentimentul datoriei împlinite.
Cartea trebuie să rămână componenta de bază a bibliotecii moderne. O carte extraordinară, scria Theodore Parker, care vine
de la un gânditor remarcabil, este o corabie a gândirii, plină până la refuz cu adevăr și frumusețe. Am putea spune, nu-i așa, că
întoarcerea spre carte, mereu și mereu, este întoarcerea spre noi înșine, spre abisul ființei noastre, plină de întrebări și de neliniști.
Întoarcerea spre carte, în cele din urmă, nu este altceva decât întoarcere la cuvânt. La cuvântul care zidește, la cuvântul care te
înalță. Marius Fotache,
Bibliotecar

9
 Aproape 500 de locuri la admiterea din această vară

În acest an, înscrierile la Școala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica

Vodă” Iași vor avea loc în perioada 1 iunie - 1 august. Pentru anul
şcolar 2014-2015 sunt scoase la concurs 480 de locuri la cele trei
calificări.

Locuri scoase la concurs

Examen de admitere – pe 4 august

Pentru cele 120 de locuri fără taxă se organizează examen de admitere pe

Asistent medical generalist
4 august 2014. Examenul de admitere constă, ca și în anii trecuți, într-un
120 locuri finanțate de la buget test grilă din Anatomia şi fiziologia omului. La depunerea dosarului de
înscriere, candidaţii primesc tematica şi bibliografia examenului de admitere
300 locuri cu taxă pe suport electronic. Examenul de admitere are loc la sediul Şcolii
Postliceale Sanitare, începând cu ora 8. Candidaţii care nu vor fi admişi pe
Asistent medical de
unul dintre locurile fără taxă pot opta pentru unul din locurile cu taxă,
balneofiziokinetoterapie şi
specificând acest lucru în scris. Taxa de studiu la această specializare este
recuperare
de 2.300 de lei pe an.
30 locuri cu taxă
La calificările asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare
Asistent medical de farmacie medicală şi asistent medical de farmacie există numai locuri cu taxă. Și la
aceste specializări taxa este de 2.300 de lei pe an.
30 locuri cu taxă

Condiţii de admitere: Candidații pot fi absolvenți de liceu cu sau fără diplomă de bacalaureat.

Acte necesare

Cerere de înscriere.

Certificat de naștere, carte de identitate și, în cazul schimbării numelui, certificat de căsătorie, în copii certificate ”conform cu origi-
nalul” de către un membru al comisiei de admitere.

Diplomă de bacalaureat sau certificat de absolvire a liceului (copie legalizată), iar pentru absolvenții promoției 2014 - adeverință de
absolvire a liceului.

Foaie matricolă pentru clasele a IX-a, a XII-a/a XIII-a.

Adeverinţă medicală eliberată de către medicul de familie al candidatului, din care să rezulte că este sănătos clinic și apt pentru
calificarea profesională pe care dorește să o dobândească.

Taxă de înscriere - 100 lei.

Dosar.

10
 Graficul examenului de absolvire

Elevii aflați în ultimul an de studiu se pregătesc pentru examenul de absolvire care va avea loc în această vară. Ca în
fiecare an şcolar, examenele de absolvire se desfăşoară în baza metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenelor
de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor din învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar şi a Ordinului
Ministerului Educatiei Naționale nr. 5332/23.10.2013, privind aprobarea graficului de desfăşurare a examenelor.

Și în acest an, elevii de la cele trei specializări vor beneficia “Ghidul exa-
menului de absolvire 2014”. Astfel, sunt publicate: “Ghidul examenului de
absolvire 2014” pentru specializările: Asistent Medical Generalist, Asistent
Medical de Farmacie și Asistent Medical de Balneofiziokinetoterapie. Cele
Examenul de absolvire trei publicații cuprind întrebări și răspunsuri ajutătoare pentru cei care se
cuprinde 3 probe: pregătesc să obțină diploma de asistent. Cărțile se găsesc la profesorii
îndrumători și la diriginți.

 Proba practică - durează 6 ore şi Pentru calificarea asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi re-
nota minimă de promovare este 6; cuperare și pentru asistent medical de farmacie, calendarul este următorul:

 Proba scrisă - durează 3 ore şi  1 - 4 iulie 2014: înscrierea candidaţilor;

nota minimă de promovare este 5;
 7 - 8 iulie 2014: desfăşurarea probei practice;
Susţinerea unui proiect - nota minimă
de promovare este 6.
 9 iulie 2014: desfăşurarea probei scrise;

 10 iulie 2014: afişarea rezultatelor la proba scrisă;

Media generală minimă de promovare
a examenului de absolvire este 6.  11 iulie 2014: depunerea şi soluţionarea contestaţiilor la proba scrisă;

 14 - 15 iulie 2014: susţinerea proiectului;

 16 iulie 2014: afişarea rezultatelor finale.

Pentru calificarea asistent medical generalist, calendarul este următorul:

 4 – 8 august 2014: înscrierea candidaţilor;

 11 - 12 august 2014: desfăşurarea probei practice;

 13 august 2014: desfăşurarea probei scrise;

 14 august 2014: afişarea rezultatelor la proba scrisă;

 18 august 2014: depunerea şi soluţionarea contestaţiilor la proba

scrisă;

 19 - 20 august 2014: susţinerea proiectului;

 21 august 2014: afişarea rezultatelor finale

11
Drepturile pacientului versus obligațiile asistentului medical
în exercitarea profesiei

În contextul actual, când mass-media ne invadează

cu articole ce descriu situații de malpraxis în care sunt
implicate cadre medicale, atât medici cât și asistenți
medicali, se impune o scurtă prezentare a drepturilor pe
care le avem în calitate de pacienți şi obligaţiile ce revin
asistenților medicali în exercitarea profesiei.

Camera Deputaţilor a adoptat în anul 2002 Legea

drepturilor pacientului, lege care a intrat în vigoare în febru-
arie 2003. Cele mai multe cazuri de malpraxis reclamă lipsa
de informare a pacientului cu privire la serviciile medicale
primite, a intervențiilor propuse de echipa medicală, cât şi a
potenţialelor riscuri ce incumbă acestora. Din acest motiv,
ne vom referi la Dreptul pacientului la informaţia medicală şi
la Dreptul pacientului privind intervenţia medicală.

Drepturile pacientului la informaţii medicale ART. 8 Informaţiile se aduc la cunostința pacientului într-
un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de
ART. 4 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la
specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba
serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le
română, informaţiile i se aduc la cunoștință în limba maternă ori
utiliza.
în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă

ART. 5 (1) Pacientul are dreptul de a fi informat formă de comunicare.

asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de

ART. 9 Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să
servicii de sănătate.
nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie
informată în locul său.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi
informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie sa le
ART. 10 Rudele şi prietenii pacientului pot fi informați
respecte pe durata spitalizării.
despre evoluţia investigațiilor, diagnostic şi tratament, cu

ART. 6 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra acordul pacientului.

stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a

ART. 11 Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o
riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor
altă opinie medicală.
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării
tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum ART. 12 Pacientul are dreptul sa solicite şi să primească,
şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului,
tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
ART. 7 Pacientul are dreptul de a decide dacă mai
doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate
de către medic i-ar cauza suferință.

12
 Dreptul pacientului privind intervenţia medicală
ART. 13 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o
intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru
decizia sa; consecinţele refuzului său, ale opririi actelor
medicale, trebuie explicate pacientului.
ART. 14 Când pacientul nu îşi poate exprima voința, dar este
necesară o intervenţie medicală de urgență, personalul medical
are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare ante-
rioară a voinţei acestuia.
ART. 15 În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medi-
cală de urgență, consimţământul reprezentantului legal nu mai
este necesar.
ART. 16 În cazul în care se cere consimţământul re-
prezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul
de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.
ART. 17 (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale con-
sideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar re-
prezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este
declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din trei medici pentru paci-
entii internați în spitale şi din doi medici pentru pacienții din am-
bulator.
ART. 18 Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru
recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice
prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord.
ART. 19 Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul
participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea
ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele
care nu sunt capabile să îşi exprime voința, cu excepţia obţinerii
consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea
este făcută şi în interesul pacientului.
ART. 20 Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o uni-
tate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în
care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi
evitării suspectării unei culpe medicale.
13
Obligaţii referitoare la acordarea îngrijirilor medicale
ART. 21 Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical, în exercitarea profesiei, nu pot face discriminări pe
baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii
naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei
personale, a condiţiei sociale faţă de pacienţi.
ART. 22 Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului
ajutor.
ART. 23 Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical au obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirile
necesare în limita competenţei lor profesionale.
ART. 24 În caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii,
epidemii, incendii) sau accidentări în masă (naufragii, acci-
dente rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc.), asistentul
medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi
să răspundă la chemare, să îşi ofere de bunăvoie serviciile de
îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.
ART. 25 (1) Voinţa pacientului în alegerea asistentului med-
ical generalist, a moaşei şi a asistentului medical trebuie
întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia.
(2) Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu
îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau aprop-
iaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corect, pentru a
hotărî în numele acestuia, cu excepţia imposibilităţii de identifi-
care, de comunicare, de deplasare sau a urgenţelor.
ART. 26 Dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor
asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical con-
sideră că nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a
asigura o asistenţă corespunzătoare, se vor consulta cu alţi
colegi sau vor îndruma bolnavul către alţi specialişti.
ART. 27 Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical vor păstra o atitudine de strictă neutralitate şi ne-
amestec în problemele familiale (morale, materiale etc.) ale
pacientului, exprimându-şi părerea numai dacă intervenţia
este motivată de interesul sănătăţii pacientului, cu con-
simţământul prealabil al acestuia.
ART. 28 Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul
medical pot refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci
când refuzul este justificat de interesul sănătăţii pacientului, cu
excepţia situaţiilor de urgenţă.
Prof. Oana Barbălată

În ceea ce priveşte reglementarea profesiilor liberale,
se pare că recunoaşterea unei ocupaţii ca fiind sau nu
profesie liberală diferă de la o ţară la alta, în funcţie de
legislaţie, de stadiul de dezvoltare economică, precum şi de
alte aspecte. Spre exemplu, în Brazilia, primarii localităţilor
sunt consideraţi ca fiind profesionişti liberali. Uniunea
Europeană este interesată ca aceşti practicieni să îşi poată
oferi serviciile nu numai în țările de origine, ci şi pe teritoriul
celorlalte state membre. De aceea, Uniunea Europeană s-a
implicat în sistemul de recunoaştere reciprocă a calificărilor
profesionale. Potrivit Directivei 2005/36/CE din 7 septembrie
2005, referitoare la recunoaşterea calificărilor profesionale, în
mod clar acolo unde un serviciu e furnizat de o manieră
transfrontalieră, regulile profesionale ale statului gazdă
referitoare la calificările profesionale şi mai ales cele legate de
protecţia şi securitatea consumatorilor sunt cele care se
aplică. În cazul profesiilor de medic, asistent medical, dentist,
medic veterinar, moaşă, farmacist şi arhitect, recunoaşterea
calificării profesionale se face şi în alte state membre. De
asemenea, în aceeaşi directivă apare definit conceptul de
profesie liberală. Astfel sunt considerate profesii liberale
„acele profesii care sunt exercitate pe baza unor calificări
profesionale relevante, cu titlu personal, având propria lor
responsabilitate şi de o manieră profesională independentă,
oferind servicii intelectuale şi conceptuale în interesul
clientului.
Profesie liberală sau profesie liberă?
Folosirea expresiei de „profesie liberă” este criticabilă,
deoarece, contrar, sugerează şi „existenţa unor profesii care
nu sunt libere, ceea ce ar reprezenta muncă forţată sau
obligatorie, cu încălcarea art. 4 din Convenţia europeană a
drepturilor omului şi art. 42 din Constituţia României,
republicată”.Sensurile celor două sintagme nu se suprapun
întru totul. Profesiune liberă înseamnă "profesiune exercitată
de o persoană pe cont propriu, fără a fi angajată permanent
undeva". Profesiune liberală desemnează o ocupaţie
intelectuală, care ţine de cultura spiritului (arhitectură, filosofie,
drept, medicină)
14
Asistent medical –
o profesie liberală
Potrivit definiţiei, profesia liberală reprezintă o ocupaţie
intelectuală, exercitată de o persoană pe cont propriu (liber-
profesionistă) care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un
ordin profesional. Chiar dacă nu există o reglementare care
să definească aceste meserii în mod concret, profesiile
liberale joacă un rol important în economie, contribuind la
creşterea câştigurilor şi a numărului de locuri de muncă.
sau/şi care depinde de un "ordin", de un organism profesional
neconvenţional, cu un mod special de remunerare.
O definiţie mai completă a profesiilor liberale, având în
vedere doctrina, jurisprudenţa şi reglementările de până
acum, ar fi aceea conform căreia, profesiile liberale
desemnează acele ocupaţii independente, îndeletniciri cu
caracter permanent, prin care o persoană fizică deţinătoare a
unui complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice
exercită o profesiune cu titlu personal, pe cont propriu, fără
să fie angajat permanent într-o instituţie, nefiind supus nici
unei restricţii, fiind ofertant de concepte, de servicii intelec-
tuale şi meserii, în interesul clienţilor, având propria lor re-
sponsabilitate pentru prestaţiile efectuate. Sigur că nici
această ultimă definiţie şi aceste puncte de vedere nu au
puterea unor norme de drept, ele negăsindu-se printre regle-
mentările Uniunii Europene şi în legile statelor membre.
O notă definitorie a profesiilor liberale tradiţionale este
constituirea în corpuri profesionale puternice care să
reprezinte interesele membrilor săi, de exemplu, Ordinul
Arhitecţilor, Colegiul Medicilor, Ordinul Asistenţilor Medicali
Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România
(OAMGMAMR). Trebuie precizat faptul că Ordinul Asistenților
Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din
România funcționează în baza Ordonanței de Urgență a
Guvernului 144 / 2008, care reglementează și exercitarea
profesiei de asistent medical. Din punct de vedere juridic, în
România nu există încă un act normativ care să definească în
mod clar profesiile liberale şi să stabilească criteriile pe baza
cărora o profesie poate să fie considerată sau nu ca fiind
liberală. Se vorbeşte despre „profesii libere sau liberale” doar
în cadrul actelor normative cu caracter fiscal, cu alte cuvinte
reprezentând o categorie de contribuabili. În pofida unei
evoluţii contradictorii, după 1989, cadrul juridic din România a
permis înfiinţarea şi dezvoltarea profesiilor liberale. Astfel,
marea majoritate a acestor profesii sunt astăzi
reglementate.
 În România putem vorbi de profesii liberale înfiinţate în baza unor legi speciale aprobate de Parlament: avocaţi, notari
publici, auditori financiari, executori judecătoreşti, experţi contabili şi contabili autorizaţi, practicieni în reorganizare şi lichidare,
medici, medici stomatologi, medici veterinari, farmaciști, psihologi și asistenți medicali; profesii liberale înfiinţate în baza unei
Ordonanţe de Guvern privind asociaţiile şi fundaţiile (nr. 26/2000): evaluatori, experţi tehnici, jurnalişti și profesii liberale incluse sub
denumirea de „profesii reglementate” în textul Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru
profesiile reglementate din România: restauratori de monumente istorice, ghizi de turism, consultanţi în domeniul transporturilor.

Trăsăturile esenţiale ale profesiilor liberale
Secretul profesional - confidenţialitate
Este piatra de temelie pe care se construieşte încrederea
între profesioniști şi clienţii/pacienţii lor. Această încredere
asigură obținerea unui serviciu personalizat și adaptat nevoilor
clientului. Profesionistul liberal nu poate divulga faptele pe
care le-a cunoscut cu prilejul exercitării profesiei sale.
Accesul în profesie
Activităţile liberale presupun cunoştinte cu caracter ştiinţific,
juridic sau tehnic, de un înalt nivel, atestate printr-o diplomă
recunoscută. Această calificare, la care se poate adăuga
prestarea unui jurământ sau înregistrarea într-un corp
profesional, condiţionează accesul la exercitarea unei profesii.
Formarea profesională continuă
Menținerea competenţei profesionale la un înalt nivel
constituie o cerinţă esenţială pentru profesiile liberale. Cei
care exercită profesii liberale trebuie să-şi reactualizeze şi
aprofundeze permanent cunoştinţele, pentru a furniza
clienţilor/pacienţilor serviciul cel mai adecvat.
Independenţa şi imparţialitatea
Independenţa garantează libertatea de judecată a unui
profesionist fără nici o influenţă din exterior. Regulile
profesionale sunt stabilite tocmai pentru a asigura
imparţialitatea prestaţiei, libertatea de evaluare tehnică,
consilierea profesională obiectivă şi evitarea presiunilor şi
intereselor externe.
Loialitatea faţă de client
Profesionistul liberal trebuie să-şi informeze clienţii/
paceinţii, atât în prealabil, cât şi în perioada exerciţiului
profesional, în legătură cu procedura de urmat pentru
obţinerea rezultatelor scontate.
Onestitatea şi integritatea
Profesioniştii liberali vor acţiona cu onestitate, curtoazie şi
integritate în relaţiile cu clienţii și terţii; nu trebue să se
angajeze în vreo activitate sau comportament care sunt
susceptibile de a discredita profesia sau a submina încrederea
publică în profesie. Prioritatea în furnizarea de servicii
profesionale trebuie să fie interesul pacientului/clientului. Cei
care utilizează aceste servicii furnizate de către profesionişti
liberali au dreptul să pretindă să fie trataţi cu respect, să
primească consultaţii profesionale în termenii pe care ei îi
înţeleg, precum şi informaţii înainte şi pe perioada furnizării de
servicii, atât în ceea ce priveşte procedura prevăzută pentru
atingerea obiectivului dorit, cât şi referitor la onorariile datorate.
Controlul din partea corpului profesional
Corpurile profesionale îşi stabilesc o serie de mecanisme,
sisteme şi proceduri de control a membrilor lor.
Profesioniştilor liberali li se cere să se asigure că orice membru
al echipei lor, căruia i s-a delegat o sarcină, are cunoştinţele şi
calificările necesare pentru a o îndeplini, în mod eficient. Cei
care folosesc aceste servicii liberale îşi pun încrederea, uneori
viaţa, în mâna profesionistului liberal şi în acest context este
clar că responsabilitatea pentru sarcinile delegate rămâne în
mâinile celui care delegă.
După integrare, membrii profesiilor liberale au avut şi au
prilejul să presteze servicii în alte ţări ale Uniunii Europene,
putându-şi demonstra calităţile profesionale şi obţinând venituri
superioare.
Respectarea codului de conduită şi bune practici
Membrii unei profesii au obligaţia de a se conforma dispoziţiilor
Codului de etică şi deontologie profesională precum şi legis-
laţiei în domeniu.
Asigurarea de răspundere civilă profesională
Membrii profesiei liberale au obligaţia de a dispune de o
asigurare de răspundere civilă (în cazul asistentului medical:
asigurarea de malpraxis) la un nivel suficient de a asigura o
compensare adecvată unui client/pacient în cazul unei
reclamaţii justificate a acestuia, ca rezultat al furnizării unui
serviciu (apariţia unor efecte adverse, erori, greşeli ce pot să
apară în activitatea medicală).
Conflict de convingeri morale sau religioase
Profesioniştii liberali vor lăsa deoparte orice convingere per-
sonală, religioasă, politică, filosofică sau de altă natură în furni-
zarea unor servicii profesionale.
Acestea sunt valori comune ale profesiilor liberale în Uniunea
Europeană. În concluzie, luând în considerare toate aceste
trăsături, putem afirma că profesia de asistent medical este o
profesie liberală, chiar dacă nu avem un cadru normativ care să
specifice explicit acest lucru.
Prof. Tania Bararu

15
 Asistent medical – o profesie eternă
Atâta timp cât există oameni care necesită grijă, compasiune şi înţelegere va fi nevoie de asistentul medical. Zi de
zi, asistenţii medicali dăruiesc tot ce au mai bun din cunoştinţele lor, din spiritul lor de solidaritate. Zi de zi le oferă
celor care au nevoie de îngrijire nu numai ajutorul profesional, ci şi mângâierea care izvorăşte din bunăvoinţă, din
angajament şi din umanism profund. În fiecare viaţă salvată, în fiecare naştere asistată, în fiecare copil vaccinat, în
fiecare tratament aplicat, în fiecare pacient care beneficiază din plin de atenţie şi sprijin, în fiecare dezbatere pe tema
sănătăţii, se simte prezenţa eforturilor depuse de asistentul medical.

Pentru a fi asistent medical ai nevoie de vocaţie, ai

nevoie ca atitudinea ta călduroasă ca o rază de soare
să devină ca o stâncă care să emane putere pentru
cei din jur.
Satisfacţiile profesionale ale asistentului medical
depind de domeniul de activitate al fiecăruia, dar nimic
nu poate fi comparat cu asistarea miracolului venirii pe
lume a unui copil sănătos a cărui dezvoltare a
supravegheat-o. Iată deci un motiv bine întemeiat
pentru acordarea importanţei cuvenite asistenţei
medicale primare şi supravegherii femeii pe timpul
sarcinii.
Pentru ca sarcina să se dezvolte normal, să se nască
un copil sănătos, este necesară o bună colaborare între
gravidă şi asistentul medical, comunicarea făcându-se în
ambele sensuri: prima să furnizeze permanent informaţii
despre starea sa şi să-şi formeze anumite Prima sarcina a asistentului medical care îngrijeşte oameni
comportamente, a doua să ştie să selecteze informaţiile, aflați în stadii terminale ale bolii este să stabilească o relaţie bazată
să desprindă problemele pe care să le rezolve împreună pe respect și reciprocitate. Trebuie să înteleagă suferinţa
cu femeia gravidă şi, la nevoie, cu medicul. persoanei, semnificația pe care ea o dă, să fie atent la ceea ce
Obiectivele principale ale asistentului medical în comunică.
supravegherea femeii gravide cu sarcină normală sunt: Empatia în acest caz poate însemna să înţelegi semnificaţia
educaţia pentru sănătate şi încrederea gravidei în echipa personală a comportamentelor, emoţiilor bolnavului şi să afli ce
de îngrijire. Acestea au în vedere principala problemă a crede, ce simte, ce-l preocupă. În fața morţii, principala nevoie a
femeii gravide care este deficitul de cunoştinţe în legătura pacienţilor este de a fi ascultaţi, iar asistentul medical are un rol
cu sarcina şi cu naşterea. Şi dacă asistentul medical are semnificativ în vieţile lor. Le poate oferi suport, încurajare,
şi experienţă de mamă, aceasta aduce un plus în înțelegere, acceptare. Iar la rândul lui poate învăţa de la pacient un
comunicarea cu femeia gravidă. mod de a înfrunta moartea. Profesiunea de asistent medical este o
La polul opus miracolului naşterii unui copil, în profesie nobilă şi necesită multă abnegaţie. Nici progresul în
rândul satisfacţiilor profesionale ale asistentului medical domeniul medical, nici influenţa tehnologiei şi nici o maşină nu
stă îngrijirea pacientului în stadiul terminal. Confruntarea poate înlocui grija şi compasiunea unui asistent medical. Să tratezi
morţii face parte din profesia de asistent medical. bolnavul așa cum ai vrea sa fii tratat tu însuți!

Prof. Maria Cotea

16
A fi sau
a nu fi
asistent medical

Am început să scriu acest articol cu gândul la întrebar-
ea pusă copiilor mici: "Ce vrei să te faci când o să fii mare?".
Răspunsul vine aproape imediat: "Doctor" sau "Asistent medi-
cal" și este pe cât de naiv, pe atât de sincer. Vine, probabil,
dintr-o dorință ancestrală a omului de a-și ajuta semenii. Copiii
sunt sinceri, dar adulții mai păstrează oare în ei această sincer-
itate?
De ce vrem să devenim cadre medicale? Începem să
facem lucruri majore în viață punându-ne permanent întrebări și
încercând să găsim răspunsuri. Nimeni nu poate confirma sau
infirma că răspunsul găsit de fiecare dintre noi este cel corect.
Când am ales să urmez cursurile Școlii Postliceale
Sanitare mi s-a spus să renunț pentru că voi suferi o mare de-
Reversul medaliei este ceea ce văd. Văd personal
medical foarte bine pregătit care în fiecare zi este pe baricade,
care refuză cu o încăpățânare greu de explicat să plece din
țară sau să facă altceva. Străinătatea ne atrage: salarii bune,
condiții de muncă bune, oameni cu o mentalitate diferită. Și,
totuși, suntem foarte mulți care vrem să rămânem. Haideți să
fim din ce în ce mai mulți! Nu cred că trebuie schimbată men-
talitatea, ci cred că trebuie să oferim un pic mai mult decât
ceea ce primim. Avem școli bune, avem profesori bine pregătiți,
avem idei, avem proiecte, cu siguranță vom avea și un sistem
medical mai bun. Sistemul de sănătate este un organism viu
pentru că fiecare dintre noi face parte din structura sa și fiecare
participă la funcționarea acestui sistem. Stă în puterea noastră
să facem lucrurile bine, cât mai bine, excepționale, și orice

cepție: "Sistemul sanitar din România te va înghiți". Am zâmbit barieră, orice obstacol să fie un motiv în plus de a nu ne opri, ci
de a merge mai departe. Halatul alb de cadru medical exprimă,
și mi-am imaginat un balaur fioros care arunca flăcări din gât și
care arde tot ce-i stă în cale. Să fim serioși! Spuneți-mi un sin- mai presus de orice, omenie și profesionalism!

gur sistem din România sau de oriunde care nu "înghite" oa-

meni. Sănătatea, educația, armata, economia, toate "înghit"
oameni pentru că sunt sisteme și pentru că sunt făcute de oa-
meni, cu oameni. Pun în balanță ceea ce văd cu ceea ce aud.
Aud în fiecare zi că nu se investește în sănătate, că salariile
sunt foarte mici, că volumul de muncă este exagerat de mare,
cât despre condițiile de muncă, ce să mai spun? Sunt la limită.
Cătălina Gabură

Anul I , G2

17
 Boli rare și bizare

Sindromul accentului străin

Pacienții cu această boală încep brusc să vorbească cu un

accent strain, de obicei un accent dintr-o țară pe care nu au
vizitat-o niciodată. Cel mai cunoscut caz provine din
Norvegia, din anul 1940, când o pacientă în urma unui
traumatism, a început să vorbească brusc cu un accent
german, iar colegii ei au suspectat-o ca fiind spion. Zeci de
asemenea cazuri au fost înregistrate în lume. De obicei,
pacienții sunt acuzați că simulează boala, dar acest sindrom
apare în urma unui accident vascular cerebral sau unui
Sindromul mâinii extraterestre
traumatism cranian și poate fi cauzat de leziuni la nivelul
centrul vorbirii care modifică dicția, accental și pronunția Pacienții cu acest sindrom pierd controlul unui membru,
cuvintelor. uneori din cauza unei deconexiuni între cele două emisfere
cerebrale. Mâna “străină” poate contracara mișcările
efectuate de cealaltă mână. De exemplu, o mână deschide
nasturii pe care cealaltă mână îi închidea sau stinge țigara
Disfonia spasmodică pe care cealaltă o aprindea.

Disfonia spasmodică este incapacitatea de a vorbi altfel

decât în șoapte sau în versuri. Spasmele la nivelul corzilor
vocale împiedică o vibrație normal a acestora. Această
tulburare dispare atunci când pacientul cântă, recită poezii
sau schimbă tonul. Se poate trata cu injecții periodice de
toxină botulinică la nivelul laringelui.

Sindromul Alice în țara minunilor

Este o tulburare neurologică care îl face pe pacient să

perceapă obiectele sau chiar unele părți ale corpului mult mai
mici, mai mari, mai apropiate sau mai distanțate față de cum
sunt ele în realitate. Acest sindrom se manifestă în mod
particular în copilărie, de obicei înainte de a adormi și poate
să dispară la adult. Prevalența și originea acestei tulburări
rămân necunoscute, dar poate să mai apară în migrene,
crizele epileptice, tumori cerebrale sau după priza de
psihotrope.

Progeria: copilul de 80 de ani

Progeria este o boală genetică prin care copilul prezintă procesul de îmbătrânire accelerat. Copiii
cu această boală pot deceda la 13 ani, dezvoltând simptome fizice uimitoare, incluzând alopecie
prematură, boli cardiace, demineralizare osoasă și artrite. Este o boală foarte rară, fiind
înregistrate doar 48 de cazuri în întreaga lume

18
Sindromul lui Cotard (sau sindromul cadavrului
ambulant)

Persoanele în cauză cred că au murit sau că sunt

nemuritori. În acest sindrom apar manifestări ciudate și chiar
unele acte suicidare accidentale. Sindromul lui Cotard este
întâlnit la persoane cu schizofrenie, tulburări bipolare, tumori
sau posttraumatic.

Sindromul Stendhal

Sindromul Stendhal este o boală psihosomatică prin care

pacientul acuză creșterea frecvenței cardiace, vertij,
dispnee, halucinații și chiar lipotimii, atunci când este expus
la o operă de artă sau la un peisaj natural frumos.

Esofagita eozinofilică

Pacientul cu esofagita eozinofilică prezintă alergie la mâncare.

Contactul între oricare tip de aliment cu peretele esofagian induce o
reacție alergică cu disfagie gravă. Acești pacienți nu pot fi alimentați
decât prin sondă nazogastrică.

Sindromul mirosului de pește

În această boală, pacienții emană miros

puternic de pește putred prin transpirație,
urină și halenă, indiferent cât de bună
este igiena personală. Acești pacienți
prezintă trimetilaminurie, prin lipsa unei
enzime care metabolizează trimetilamina
de origine alimentară.

Myotonia Congenita

Myotonia Congenita este o boala genetică. Aceasta afectează fluxul

ionilor de clor care intervin în contracția și relaxarea musculara.
Rezultatul este o rigiditate musculară, urmând contracția musculară care
apare după un timp de repaus. Aceasta afecteaza mușchii membrelor,
obrajilor și diafragmul. Nu există tratament, iar pentru a evita această
rigiditate se recomandă mișcari gentile și exerciții după repaus.

Dr. Diana Cheaito

19
 Creierul uman – aria de asociație a lui
Wernicke
Probabil fiecare dintre noi s-a întrebat măcar o
dată în viață despre cum funcționează creierul său,
cum anume sunt stocate amintirile, cum un anumit
parfum ne aduce aminte de evenimente de mult
uitate sau cum același aliment poate fi considerat
de unii un deliciu, iar de alții, o adevărată „traumă”
pentru papilele gustative. Din tot acest sistem
fascinant, am ales prezentarea unei arii corticale, și
anume aria lui Wernicke.

Scoarța cerebrală (cortexul cerebral) conține în jur de 10

miliarde de neuroni (Guyton și Hall, 2006; Hrițcu și Hefco,
2007). În funcție de distribuția diferitelor tipuri de neuroni la
nivelul scoarței, se pot distinge mai multe arii: senzitive (care
detectează senzații specifice), motorii (de la care pleacă
Stimularea electrică a ariei lui Wernicke, în cazul unei
informații spre mușchi) și arii de asociație. Acestea din urmă
persoane conștiente, poate genera uneori o idee foarte
primesc și analizează simultan semnale venite din diferite
complexă, mai ales când sunt stimulate ariile de conexiune cu
regiuni ale cortexului motor și senzitiv și din etajele
talamusul. Tipurile de gânduri experimentate, în cazul unor
subcorticale (Guyton și Hall, 2006). Una dintre aceste arii de
astfel de stimulări, includ scene vizuale complexe amintite din
asociație este aria lui Wernicke.
copilărie, halucinații auditive (o piesă muzicală sau o
Aceasta reprezintă principala arie de înțelegere a
declarație făcută de o altă persoană). Din acest motiv, se
limbajului. Aflată posterior cortexului auditiv primar, înapoia
consideră că activarea ariei lui Wernicke poate aduce în
girusului temporal superior (Fig.1), reprezintă cea mai
memorie gânduri complexe care implică mai mulți analizatori
importantă regiune a întregului creier pentru funcția
și care au fost stocate în alte zone ale creierului (Guyton și
intelectuală superioară (Wise et al., 2001; Saffran, 2002;
Hall, 2006).
Guyton și Hall, 2006). Situarea ariei lui Wernicke în această
Funcția interpretativă generală a ariei lui Wernicke, precum și
zonă a creierului nu este deloc întâmplătoare, deoarece aici
funcțiile vorbirii și ale controlului motor sunt mult mai
se întâlnesc ariile de asociere somatică, vizuală și auditivă.
dezvoltate într-una dintre emisfere decât în cealaltă. Astfel,
Această zonă de confluență a diferitelor arii senzoriale este
emisfera respectivă este denumită dominantă. La aproximativ
mai dezvoltată în emisfera dominantă a creierului (Saffran,
95% din populație, emisfera dominantă este cea stângă. Chiar
2002). Dintre toate zonele cortexului cerebral, aria lui
și la naștere, aria cortexului care va deveni aria lui Wernicke
Wernicke este cea mai specializată pentru ceea ce numim
este cu 50% mai mare în emisfera stângă decât în cea
inteligență.
dreaptă (Saffran, 2002).
Astfel, această regiune a fost denumită prin diferiți termeni
sugestivi: aria interpretativă generală, aria cunoașterii, aria de
asociație terțiară (Guyton și Hall, 2006). Este cel mai bine
cunoscută drept aria lui Wernicke, în onoarea neurologului
care i-a descris pentru prima dată funcția.

20
Înainte de a fi stocate în ariile corticale și a fi
procesate în scopuri intelectuale, mare parte
din experiențele noastre senzoriale sunt
convertite în limbajul echivalent. Spre
exemplu, atunci când citim o carte, nu
memorăm imaginile vizuale ale cuvintelor
tipărite, ci cuvintele în sine sau mai bine spus,
ideile convertite într-o formă de limbaj. Aria
senzorială pentru interpretarea limbajului,
aflată în emisfera dominantă, este tocmai aria
lui Wernicke. Aceasta este în strânsă legătură
cu ariile primare și secundare ale auzului,
aflate în lobul temporal. Această relație este,
probabil, rezultatul faptului că primul contact
cu limbajul se face prin auz. Mai târziu se www.oradepresa.ro
dezvoltă percepția vizuală a limbajului prin
intermediul cititului (Guyton și Hall, 2006). Spre exemplu, copilul învață să asocieze mirosul, vocea, chipul și tot ceea ce reprezintă
mama cu termenul mamă (în limba română, desigur) la nivel auditiv, iar când va învăța să citească, va asocia sunetele auzite cu
literele scrise și pe ambele cu ideea de mamă.
În urma unor leziuni severe ale ariei lui Wernicke, o persoană poate auzi perfect și chiar recunoaște diferite cuvinte, dar este
incapabilă să conecteze aceste cuvinte într-o idee coerentă. Sau, persoana afectată poate citi cuvintele, dar este incapabilă să
înțeleagă ideea din textul respectiv. Această afecțiune se numește afazie Wernicke (Mayeux și Kandel; Obler și Gjerlow, 1999;
Saffran, 2002). În 1874, neurologul german Carl Wernicke a prezentat cazurile a doi pacienți a căror limbaj era afectat în mod diferit
față de afazia Broca. Discursul pacienților era relativ fluent, intonația și pauzele aparent normale, în schimb prezenta caracteristici
semantice neobișnuite. Pacienții utilizau frecvent, în locul cuvintelor simple, descrieri elaborate (circumlocuții). Uneori, cuvintele
erau dificil de recunoscut din cauza substituțiilor fonetice. Sau, pacienții inventau chiar cuvinte noi („neologisme”). Gradul de
înțelegere a acestor pacienți era puternic afectat. Iată un exemplu de discurs al unei persoane afazice (A. M., în vârstă de 75 ani).
Pacientul este întrebat din ce motiv a ajuns la spital, răspunsul este în limba engleză: Is this some of the work that we work as we
did before? ... All right... From when wine [why] Iꞌm here. Whatꞌs wrong withs me because I ... was myself until the taenz took
something about the time in that time here and thatꞌs when the the time took around here and saw me around in it itꞌs started with
me no time and then I bekan [began] work of nothing else thatꞌs the way the doctor find me that way ... (Obler - Gjerlow, 1999).
Astfel, lezarea ariei lui Wernicke determină, în primul rând, un deficit puternic în înțelegerea auditivă (Robson et al., 2012); dacă
este afectată o zonă corticală mai mare, se reduce considerabil atât înțelegerea limbajului scris, cât și a celui vorbit. În schimb,
vorbirea persoanei afectate este fluentă. Discursul este normal ca ritm, tonalitate, deși pacienții utilizează cuvinte greșite sau
combinații eronate de cuvinte. Au tendința de a adăuga noi silabe și cuvinte în plus în propoziți. De asemenea, pot inventa cuvinte,
prezintă logoree, ceea ce-i face și mai greu de înțeles. Spre exemplu, întrebat unde locuiește, pacientul răspunde: Am venit de
acolo, înainte de ajunge aici și mă voi întoarce acolo. Pacienților cu afazie Wernicke le este afectată capacitatea de a transmite un
mesaj consistent (au un discurs gol), de a repeta cuvinte sau fraze, de a scrie și de a citi (Mayeux și Kandel, Saffran, 2002).
În concluzie, aria lui Wernicke este responsabilă de înțelegerea cuvintelor vorbite și este în strânsă legătură cu girusul angular
(responsabil de înțelegerea limbajului scris) și cu aria lui Broca (responsabilă de vorbire). Afazia Wernicke este rezultatul cel mai
frecvent al lezării acestei arii.
Prof. Mădălina Morariu

21
 Prionii -
responsabili al encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST)

Cei mai mulţi dintre noi au auzit de boli

precum sindromul Gerstmann-Straussler-
Scheinker (GSS), sindromul Alpers care este
întâlnit numai la copii, maladia Kuru (este legată
de obiceiul canibalismului la populaţia de indigeni
din Noua Guinee), maladia Creutzfeld-Jacob (CJD)
- cunoscută şi ca “boala vacii nebune” şi insomnia
fatală familială (FFI). Aceste boli fac parte din
categoria aşa numitelor boli neurodegenerative,
cu evoluţie rapidă şi continuă spre debilitate
mintală, demenţă, pierderea controlului motor,
imobilizare şi care în cele din urmă se încheie cu www.riversideonline.com

exitus-ul persoanei bolnave. Bolile fac parte din

grupul encefalopatiilor spongiforme transmisibile
(EST).

Prionii sunt singurul caz cunoscut de

Ce sunt prionii?
Cu siguranţă, toţii ne-am întrebat, ce anume
produc aceste boli? Răspunsul, după îndelungi ani
de studii, a fost prionii. Prin definiţie, prionii sunt
cea mai mică particulă infectantă cunoscută, care nu
este virus, ci o formă aberantă a unei proteine
celulare normale fără acid nucleic, care provoacă
encefalopatii cu evoluție relativ rapidă. Sunt oameni
care însă cred că aceste boli sunt produse de
virusuri. Total greşit. Pentru a dovedi că EST -urile
sunt într-adevăr provocate de proteina -prion, au fost
izolaţi şi purificaţi prioni aberanţi, ce au fost apoi
folosiţi pentru a transmite boala la animale de
laborator (cobai). Acest lucru nu s -a realizat decât
în februarie 2010, adăugând alte dovezi substanţiale
ipotezei “proteina -singură”.
Prionii infecţioşi (vezi imaginea de mai sus) sunt
forme anormale (aberante) ale proteinelor prionice care se
multiplică în organismul-gazdă obligând proteinele normale de
acelaşi tip să adopte structura lor aberantă. Efectul “domino”
caracteristic acestui proces face ca un număr mic de prioni
aberanţi să modifice un număr mare de prioni normali
conducând la declanşarea bolii. Prionii aberanţi formează
amiloizi (agregate proteice) în celule, iar celulele mor şi astfel
se formează cavităţi în creier.
“proteine patogene” (care provoacă boli) cu
capacitate de auto -reproducere şi care sunt capabile
să provoace boli grave, deşi par să fie doar molecule
proteice: spre deosebire de bacterii, virusuri şi alţi
agenţi patogeni cunoscuţi, ei nu conţin informaţie
codificată în acizi nucleici (ADN sau ARN) care să le
permită invadarea şi replicarea în organismul gazdă.
Modul de acţiune al proteinelor
patogene
Proteinele patogene (prionii) sunt prezente în
creierul tuturor mamiferelor studiate până azi, inclu-
siv la om, pot apărea sub două forme numite PrP -sen
(senzitive) şi PrP-rez (rezistente). Savanţii nu cunosc
încă funcţia exactă a PrP -sen, dar există dovezi că ar
putea fi implicată în conexiunile neuronale, apoptoza
celulelor nervoase, dar şi alte roluri incomplet eluci-
date. Datorită formei lor anormale, proteinele PrP -res
au tendinţa de a se alipi una alteia. În timp, mole-
culele PrP-res formează aglomerări, lanţuri, numite
“fibre amiloid” care sunt toxice pentru celule, în cele
din urmă omorându-le. Celulele, numite astrocite,
care fac parte din grupul celulelor gliale, vin să di-
gere neuronii morţi, lăsând găuri în creier.

22
 Stadiul actual al cercetărilor în
ce priveşte prionii

Cercetări mai recente au

demonstrat faptul că prionii normali
produşi de corpul uman ajută la
prevenirea apariţiei plăcilor de
amiloid specifice în debutul bolii
Alzheimer. Descoperirea a fost făcută
de echipa profesorului Nigel Hooper
de la Universitea din Leeds. Diferenţa dintre creierul sănătos (notat pe imagine - control) şi
Un văl de mister înconjoară încă prionii şi unul afectat de către prioni (www.trynerdy.com)
modul lor de acţiune: cum se înmulţesc, cum trec de
bariera hemato-encefalică şi de bariera dintre
determină apariţia acestor boli. Faptul că există numeroase
specii, cum adică infectează gazde din specii variante ale acestor boli şi că pot fi de natură diferită
diferite (oameni, dar şi animale). Elucidarea modului reprezintă o barieră în realizarea acestui obiectiv.
de acţiune al prionilor este esențială pentru
obţinerea unor viitoare medicamente şi de strategii
terapeutice împotriva bolilor neurodegenerative Concluzii
momentan incurabile. Medicina progresează
neîncetat, iar în experimentele de laborator au fost Atât structura moleculară, replicarea

obţinute unele rezultate pe baza cărora, în viitor, ar prionilor, cât şi patogeneza bolilor prionice sunt

putea deveni posibilă corectarea erorilor din unice, fără precedent, în biologia moleculară.

configuraţia proteinelor prionice. Cercetătorii de la Găsirea unui marker preclinic de diagnostic pentru

The Scripps Research Institute (TSRI) au identificat, depistarea infecţiei prionice, în perioada de

pentru prima oară, două medicamente care sunt deja incubaţie şi în forme subclinice, va ajuta enorm la

aprobate pentru uz uman şi care prezintă proprietăţi efectuarea unui screening biologic real la om, ceea

anti-prionice, iar unul dintre ele promite mult în ceea ce ar reprezenta un aport eficient la supravegherea

ce priveşte eficienţa în tratamentul acestor boli şi împiedicarea răspândirii acestei boli.

grave. Bolile prionice la om evoluează spre deces.

Rezultatele studiului au fost publicate în Diagnosticul de boală prionică umană (BPU) în

Proceedings of the National Academy of Sciences. timpul vieţii este mai rar, în schimb după decesul

Fiind lipsiţi de material genetic, prionii sunt pacientului se poate studia din punct de vedere

rezistenţi la metodele convenţionale de sterilizare, histopatologic creierul pentru obţinerea unui

cum sunt radiaţiile UV, tratamentele termice, diagnostic de certitudine.

formolul, precum şi radiaţiile ionizante. Un alt Prionii diferă de toate microorganismele

dezavantaj este că nu produc răspuns imun din cunoscute - bacterii, fungi, virusuri sau viroizi şi

partea organismului gazdă, determinând invariabil sunt agenţi cauzali ai unor pseudo -infecţii – boli

moartea fără semne de infecţie; singura reacţie prionice (nu sunt infecţii propriu -zise, dar

documentată până în prezent este astrocitoza. Deşi terminologia rămâne, din cauza unor protocoale de

cunoscute de sute de ani, maladiile prionice cercetare ce aparţin virusologiei).

reprezintă încă un domeniu puţin cunoscut din punct

de vedere biologic şi medical fiind necesare, încă,
numeroase studii şi cercetări pentru stabilirea cu
exactitate a cauzelor şi a mecanismului care Prof. Evelina Morari

23
 Renunţarea la testele pe animale,
un pas către redobândirea umanităţii
Anual, la 24 aprilie celebrăm Ziua Mondială a Protecţiei
Animalelor de Laborator. În ultima vreme, studiile efectuate pe
aceste vietăţi au ajuns să contabilizeze anual peste 150 de
milioane de animale ucise în numele ştiinţei. Doar din datele
oficiale se ştie că, pe plan mondial, Statele Unite ale Americii
sunt pe primul loc la capitolul sacrificii de animale în
laboratoare, iar în Europa primul loc este deţinut de Marea
Britanie care ucide, anual, mai mult de 4 milioane de astfel de
vietăţi.
Prin instituirea acestei zile se doreşte aducerea la cunoştinţă
oamenilor că milioane de animale din întreaga lume sunt
chinuite şi ucise în experimente ce au loc annual. Totodată, se
încearcă descoperirea unor noi modalităţi de testare, cum ar fi
dozarea micro, culturile de celule stem, generarea de modele
pe calculator sau chiar studiile umane.
Este bine cunoscut faptul că marile descoperiri ale medicinei –
cum ar fi vaccinul antirabic (descoperit de Louis Pasteur, în
1885) - a fost obţinut prin infectarea mai multor câini şi iepuri
cu acest virus; totodată, obţinerea antitoxinei difterice, în
1891, s-a făcut în urma injectării porcilor de Guineea cu toxina
difterică.
Oriunde în lume, în numele ştiinţei sunt realizate teste de
laborator pe animale. Însă, această practică este deosebit de
crudă, deoarece cauzează suferințe de neimaginat acestor
ființe. După cum se ştie, printre cei mai folosiţi cobai pentru
efectuarea experienţelor în laboratoare sunt șobolanii și
șoarecii. Totodată, cercetătorii mai utilizează şi hamsteri,
broaşte, iepuri, câini, pisici, oi și vite. Însă, potrivit lui Charles
R. Magel, tocmai ideea care stă la baza realizării testelor pe
animale reprezintă o contradicţie logică. Aşadar, „dacă îi veţi
întreba pe cercetători de ce fac experimente pe animale,
invariabil, răspunsul lor va fi «deoarece modul de funcţionare
al organismului unui animal este asemănător celui uman». În
momentul în care veţi ridica problema moralităţii acestui
demers în numele ştiinţei, replica cercetătorilor va fi că
«animalele nu sunt asemenea oamenilor»“.
24
Tot mai multe persoane militează împotriva modului şi
scopului în care sunt folosite animalele în laboratoare. Însă nu
numai medicina apelează la astfel de teste. Din ce în ce mai
mult, începând cu sfârşitul secolului trecut, industria cosmetică
recurge la cercetarea pe animale. Amintim testele Draize, care
se realizează pe iepuri pentru a se măsura gradul de iritare
produs la nivelul ochilor de diferite cosmetice. Din datele
raportate oficial, majoritatea testelor pe animale sunt efectuate
în scopuri medicale, după care vin, în ordine, cele militare,
respectiv din industria cosmetică, agricolă şi nu în ultimul rând
din învăţământ.
În statele Uniunii Europene a intrat în vigoare, începând cu
anul 2013, Directiva 86/609/CEE, care reglementează
utilizarea animalelor în scopuri ştiinţifice. Prin aceste norme
legislative se doreşte îmbunătăţirea situaţiei cobailor folosiţi în
cercetarea ştiinţifică şi se pune accent pe descoperirea de
metode alternative testării pe animale. Mai mult, şi în SUA,
Legea privind bunăstarea animalelor, care reglementează
tratarea animalelor în cercetare, expoziții, tranzacţii, dar şi în
privinţa transportului acestora, a fost armonizată, însă mai are
unele scăpări, deoarece păsările, șobolanii și șoarecii nu intră
sub incidenţa acestui act normativ.
Ca şi alternativă, în ultimii ani a luat amploare dezvoltarea bio-
cernelurilor şi a ţesuturilor umane tipărite cu ajutorul
imprimantelor 3D. Se doreşte ca în curând acestea să fie
folosite pentru a „tipări“ ţesuturi şi organe vii care vor putea fi
testate în locul cobailor. Astfel, până la la salvarea vieţilor
umane, imprimantele 3D ar putea salva alte milioane de vieţi –
cele ale şoarecilor de laborator. Astfel, prin descoperirea unor
metode alternative vom avea de câştigat la capitolul
umanitate.
Prof. Petronela-Alina Vasiluţă
 Membrana
cardiacă
electronică
Fiecare avem obiceiuri – tabieturi … De cele mai
multe ori sunt aceleași. Ne trezim – și, pentru ca trezirea sa
fie mai plăcută, ne bem cafeaua – cafeaua de dimineață…
Și eu, ca în fiecare dimineață, mi-am făcut cafeaua
și o beau încet ascultând știrile. Parcă n-am auzit bine.
Crainicul de la radio face un anunț citând ziarul The
Independent, despre o inovație care mi se pare deosebită: o
membrană cardiacă artificială – o membrană electronică.
Oamenii de ştiinţă au creat o membrană electronică
revoluţionară ce ar putea înlocui stimulatoarele cardiace și
pacemaker-urile. Dispozitivul foloseşte o „reţea de senzori
şi electrozi extrem de fină“ care învelește pericardul și cu
ajutorul căreia se poate monitoriza constant inima. Se
preconizează ca prin această „membrană” să se poată
administra şocuri electrice pentru a menţine un ritm cardiac
bun.
Cercetătorii de la Universitatea din Illinois şi cei de
la Universitatea Washington au folosit modele generate cu
ajutorul unui computer şi o imprimantă 3D pentru a crea un
prototip al membranei. Aceasta a fost aplicată pe inima unui
iepure, iar organul a funcţionat perfect în afara corpului, într
-o soluţie bogată în nutrienţi şi oxigen.
Spre deosebire de pacemakere sau de defibrilatoarele ce
pot fi implantate, membrana cardiacă electronică fi realizată
în aşa fel încât să se muleze perfect pe orice inimă. Igor
Efimov, inginer biomedical de la Washington University, a
explicat cum ar putea funcţiona acest dispozitiv şi cum i-ar
putea ajuta pe pacienţii care au probleme cu inima: „când
dispozitivul simte că va urma un eveniment catastrofic,
precum un atac de cord sau o aritmie, poate aplica o
terapie de înaltă definiţie, poate da stimuli electrici în
anumite zone în aşa fel încât aritmia să fie oprită şi atacul
25
de cord să fie prevenit“.
Dispozitive similare există încă din 1980 cunoscute
sub numele de „şosete cardiace“. Acestea sunt
rudimentare şi făcute din bucăţi de material textil căptuşite
cu electrozi. Menţinerea acelor electrozi pe suprafaţa inimii
este o sarcină foarte dificilă, chiar imposibilă.
John Rogers de la Universitatea din Illinois este
cel care inovează noul dispozitiv care, deși este construit
din aceleaşi materiale rigide folosite şi la dispozitivele
electronice obişnuite, circuitele au formă curbată, lucru
care le permite să se extindă fără să se rupă. Rogers
compară acest înveliş cu pericardul. Acest pericard artificial
este dotat cu dispozitive de mare calitate care pot simţi
şi interacţiona cu inima în diverse moduri.
Cu toate că dispozitivul va fi folosit,
deocamdată, doar ca instrument de cercetare, acesta le va
permite oamenilor de ştiinţă să observe cum se schimbă
ritmul cardiac în diverse condiţii. În viitor, membranele
electronice de acest gen ar putea deveni obişnuite, salvând
numeroase vieţi.
E o dimineață frumoasă. Știrea ascultată mă
bucură. Membrana cardiacă electronică va reduce mult
suferința cardiacă și va prelungi viața inimii bolnavilor. Iar
procedurile de azi, pe care le considerăm avangardiste vor
deveni istorie.
Prof. Mihaela Postelnicu
 Efectele neuroprotective ale uleiului esențial de lavandă
în maladia Alzheimer
www.arq.ro
Maladia Alzheimer (AD) este o afecṭiune
neurodegenerativă a ṭesutului cerebral care
antrenează pierderea progresivă și ireversibilă a
funcṭiilor mentale, în mod special a memoriei. A fost
descrisă iniṭial de către medicul german Aloïs
Alzheimer (1864-1915).
Este cea mai frecventă și mai importantă boală degenerativă a
creierului. Datorită creșterii duratei de viaṭă prin imbunatăṭirea
serviciilor medicale și ale condiṭiilor de trai, în general se
estimează o creștere a prevalenṭei Alzheimer cu 70% până în
2030. Trebuie menṭionat că această afecṭiune generează și
costuri indirecte semnificative: de exemplu 42,9% din
îngrijitorii pacienṭilor cu Alzheimer suferă de depresie.
La momentul actual nu există un tratament eficient
împotriva progresiei maladiei. Intervenṭiile propuse sunt în
principal de ordin paleativ și nu au decât un efect limitat
asupra simptomelor. Ținând cont de prevalenṭa afecṭiunii,
companiile farmaceutice fac eforturi importante pentru a
descoperi medicamente care să permită stoparea procesului
neurodegenerativ. Principala pistă de cercetare vizează
eliminarea plăcilor amiloide care se formează între neuroni,
precum și a agregatelor de proteine ce formează degenerările
neurofibrilare din interiorul neuronilor. Deși cauzele exacte ale
AD rămân încă slab elucidate, se presupune că atât factorii
genetici, cât și de mediu contribuie la apariṭia ei. Mutaṭiile
genetice au fost identificate în cazurile familiale cu debut
precoce, care reprezintă sub 5% din pacienṭii atinși de AD.
Pentru forma cea mai frecventă, numită „sporadică”, ale mai
multor gene, în special gena apolipoproteinei E, cresc riscul
de dezvoltare a maladiei.
26
Morfopatologic frapează gradul important de atrofie
cerebrală comparativ cu persoanele sănătoase
Studii imunohistochimice și ultrastructurale au indicat
faptul că în boala Alzheimer, un eveniment patogenetic
precoce, este reprezentat de pierderea sinaptică în
hipocamp, urmat de cortexul frontal, temporal, cingukat și
parietal. Această pierdere precoce a sinapselor după acest
patern anatomic a fost observată și în cazul modelelor
experimentale. Pierderea sinaptică duce la pierderea
neuronală cu astroglioză și microglioză reactive, apariṭia
plăcilor de amiloid și a depoziteler neurofibrilare fiind un
eveniment ulterior. Pierderea sinaptică se corelează cu
nivelurile Aβ42, dar nu și plăcile de amiloid. De asemenea,
pierderea sinaptică se corelează semnificativ cu deficitul
cognitiv. Principalele mecanisme implicate în patogeneza bolii
sunt: deficitele de pliere ale proteinelor, excitotoxicitatea,
inflamaṭia.
Uleiul esenṭial este definit pe plan internaṭional ca
produsul obṭinut prin hidrodistilarea, distilarea cu vapori sau
distilarea uscată, printr-un procedeu mecanic adecvat ale
unei plante sau a anumitor părṭi dintr-o plantă (Rubiolo P. și
colab., 2010). Componentele majore ale uleiului de lavandă
extras din Lavanda angustifolia sunt monoterpenele.
Împreună cu substanṭele chimice care se găsesc în cantităṭi
reduse, uleiul de lavandă însumează peste 100 de
componente chimice.
Uleiul esenṭial de lavandă și maladia Alzheimer
S-au raportat efecte inhibitoare ale lavandei asupra
neurotoxicităṭii induse de glutamat. Pe baza acestor constatări
se presupune că extractul de lavandă poate atenua demenṭa
în anumite afecṭiuni neurodegenerative, cum ar fi boala
Alzheiemer. Efectul protector al extractului de lavandă asupra
demenṭei dezvoltate în boala Alzheimer, ar putea fi atribuit
proprietăṭii sale anti-inflamatoare. Pacienṭii care suferă de
maladia Alzheimer pot prezenta defecte ale sistemului
colinergic asociat proceselor de memorare și învăṭare.
Creșterea nivelui de acetilcolină în creier poate fi un pas
important pentru tratarea bolii, motiv pentru care cele mai
eficiente tratamente se bazează pe inhibarea
 acetilcolinesterezei (enzimă responsabilă de hidroliza
acetilcolinei și formarea β-amiloidului). Extractul de lavandă
inhibă eficient acetilcolinesteraza. Îmbunătăṭirea transmiterii
colinergice poate servi ca un alt mecanism posibil de acṭiune
asupra funcṭiei cognitive la șobolanii cărora li s-a indus
maladia Alzheimer (Kashani M., 2011).
Cercetare
Experimentele din prezentul studiu s-au realizat pe
șobolani albi, masculi, rasa Wistar, care cântăreau 200-250 g
la începutul experimentului. Animalele au fost tratate în
concordanṭă cu normele instituṭionale de bioetică privind
efectuarea studiilor experimentale pe animale de laborator și
toate procedurile experimentale sunt în conformitate cu
Directiva Consiliului European din 24 noiembrie 1986 (86/609/
EEC). În vederea realizării studiului propus privind
investigarea efectelor uleiului de lavandă asupra proceselor
antioxidative caracteristice unui model amiloid de demenṭă au
fost utilizate metode standardizate pentru animale mici de
laborator.
Determinarea parametrilor biochimici
După administratea uleiului de lavandă timp de 7 zile
consecutive, animalele au fost sacrificate și s-au colectat lobii
temporali ai creierelor. Fiecare probă de ṭesut nervos a fost
cântărită și omogenizată (1: 10) cu gheaṭă, 0.1 M tampon
fosfat de potasiu ( pH 7,4) și 1, 15 KCl. Omogenatele obṭinute
au fost centrifugate (15 min la 3000 rpm), iar din
supernatantul obṭinut s-au determinat activităṭile specifice ale
superoxid-dismutazei (SOD), glutation-peroxidazei (GPX),
catalazei (CAT), conṭinutul total de glutation redus (GSH),
precum și nivelul malondialdehidei (MDA).
Rezultate
Datele experimantale s-au înregistrat după 7 zile
consecutive de inhalare a uleiului de lavandă la animalele din
loturi de probă. Analizele biochimice au indicat o creștere
semnificativă a activităṭii princupalelor enzime antioxidante
(SOD, GPX și CAT) evaluate în omogenatele obṭinute din lobii
temporali ai animalelor tratate cu scopolamină și expuse la
LO1 și LO2, sugerându-se că uleiul de lavandă prezintă o
intensă activitate antioxidantă.
În prezentul studiu, nu s-a observat o fragmentare a
ADN, sugerându-se astfel că uleiul de lavandă are efecte
neuroprotective și acest efect poate fi legat de activitatea sa
antioxidantă.
27
Numeroase studii clinice au evidenṭiat faptul că stresul
oxidativ este implicat în patogeneza bolii Alzheimer (Jeong și
colab., 2008). Radicalii liberi de oxigen sunt implicaṭi în
procesul de degradare a performanṭelor cognitive, fiind
responsabili pentru dezvoltarea maladiei Alzheimer la
persoanele în vârstă (Nade și colab., 2011). S-a evidenṭiat
faptul că degradarea proceselor cognitive induse de
scopolamină este asociată cu intensificarea stresului oxidativ
în creier (El-Sherbiny și colab., 2003). În cadrul
experimentului, s-a evidenṭiat faptul că inhalarea uleiului
esenṭial de lavandă a îmbunătăṭit deficitele de memorie induse
de scopolamină (Hriṭcu și colab., 2012). Mai mult decât atât,
aceste observaṭii in vivo au sugerat că uleiul esenṭial de
lavandă ar putea exercita efecte protectoare împotriva
acṭiunilor exercitate de radicalii liberi induse prin administrarea
scopolaminei (Hriṭcu și colab., 2012). Enzimele antioxidante
precum SOD, GPX și CAT sunt implicate în diminuarea
stresului oxidativ. Aceste enzime prezintă o activitate redusă
în diferite regiuni din creier a pacienṭilor cu boală Alzheimer.
Mai mult, reducerea oxidării proteinelor intracelulare a fost
asociată cu îmbunătăṭirea performanṭelor cognitive și a
funcṭiilor psihomotorii (El-Sherbiny și colab.2003). În
momentul actual, utilizarea în scop terapeutic a antioxidanṭilor
ar putea diminua apariṭia degradărilor neurodegenerative
(McGhie și colab.2007; Zhou și colab.2008). La șobolanii
trataṭi cu scopolamină s-a evinṭiat reducerea activităṭii
specifice a SOD, GPX și CAT, precum și a nivelului GSH
redus, concomitent cu creșterea niveluli MDA în omogenatele
din lobii temporali. Creșterea nivelului MDA este un marker
important al intensificării in vivo a peroxidării lipidice. Uleiul de
lavandă (LO1 și LO2) a restabilit activitatea SOD la șobolanii
trataṭi cu scopolamină. Mai mult, LO1 și LO2 au intensificat
semnificativ activitatea specifică a GPX și CAT în
omogenatele din lobii temporali. Ca rezultat al acṭiunii
antioxidante, LO1 și LO2 au determinat scăderea nivelului
MDA și a GSH redus în omogenatele din lobii temporali.
Rezultatele noastre susṭin ipoteza că intensificarea activităṭii
specifice a SOD este cuplată cu scăderea intracelulară a
H2O2 concomitent cu creșterea activităṭilor GPX și CAT și a
nivelului GSH. Aceste acṭiuni au determinat scăderea
peroxidării lipidice și a oxidării proteinelor, sugerându-se astfel
că uleiul de lavandă prezintă o intensă activitate antioxidantă.
În final, rezultatele noastre au demonstrat că uleiul de lavandă
posedă puternice acṭiuni neuroprotective. (Studiu realizat în
cadrul lucrării de licența din cadrul Facultății de Biologie).
Andreea Onciu
Anul II, M3
 Conflictul cu familia, consecinţă sau factor
în explicarea fenomenului workaholism-ului?

Deşi termenul de “workaholism” este utilizat destul de des în prezent, specialiştii şi cercetătorii nu au
reuşit să găsească un consens asupra definiţiei. Cu toate acestea, sunt cu toţii de acord cu sensul general al
conceptului, şi anume faptul că implică o investiţie substanţială în muncă. S. K. Mosier a definit dependenţa
de muncă ca manifestându-se la acei indivizi care lucrează cel puțin 50 de ore pe săptămână (Harpaz şi Snir,
2003).

Deşi termenul de “workaholism” este utilizat destul de

des în prezent, specialiştii şi cercetătorii nu au reuşit să
găsească un consens asupra definiţiei. Cu toate acestea, sunt
cu toţii de acord cu sensul general al conceptului, şi anume
faptul că implică o investiţie substanţială în muncă. S. K.
Mosier a definit dependenţa de muncă ca manifestându-se la
acei indivizi care lucrează cel puțin 50 de ore pe săptămână
(Harpaz şi Snir, 2003).
Timpul petrecut la serviciu poate fi afectat de o
varietate de factori externi cum ar fi: recompensele externe,
schimburile muncă–relaxare, contagiunea socială, cultura
organizaţională, cerinţele angajatorului, menţinerea unui post
managerial sau statut profesional, bunăstarea, recuperarea
www.qbebe.ro
economică, condiţiile pieţei de muncă şi presiunile globalizării.
Provocarea echilibrului relaţiei famile – muncă a
atras atenţia a tot mai multor indivizi în dezbateri publice,
analiza politicilor de lucru şi cercetări. Deoarece timpul
petrecut la serviciu creează o barieră pentru timpul rămas în
alte scopuri, timpul petrecut la serviciu constituie punctul de
plecare în înțelegerea schimbărilor ce au loc în relaţia familie
– muncă. În acelaşi timp, timpul de lucru determină cât suport
economic poate să aducă angajatul în cadrul familiei. Prea
mult timp la serviciu poate să submineze structura familiei şi
integritatea personală, în timp ce prea puţin timp petrecut la
serviciu poate să afecteze securitatea economică a familiei şi
să îi diminueze standardele de viaţă.
Hochschild (1997, apud. Jacobs şi Gerson, 2001)
prezintă o transformare culturală în care “acasă devine
serviciu, iar serviciu acasă”. Această perspectivă sugerează
că a avut loc o schimbare în ceea ce priveşte valorile pe care
oamenii le atribuie serviciului şi vieţii de familie. Această
schimbare a determinat tot mai mulţi angajaţi să acorde mai
multă importanţă recompenselor oferite de muncă şi chiar să
vadă locul de muncă drept o escapadă pentru dificultăţile vieţii
www.arealchange.com
de familie contemporană.

28
 www.arealchange.com
Cu toate acestea, potrivit lui Jacobs şi Gerson (2001),
putem vorbi de două segmente ale forţei de muncă, unul în care
indivizii muncesc mai mult ca oricând şi celălalt care este
constituit din indivizi care nu pot munci destul de mult încât să îşi
susţină familia la un nivel de trai decent. Pe baza unui studiu
Jacobs şi Gerson au încercat să clarifice această problemă
concentrându-se nu pe angajaţii fără obligaţii, ci pe cei care fac
parte din forţa de muncă la care se adaugă mai multe sau mai
puţine obligaţii familiale. Rezultatele obţinute de cei doi autori
sugerează că pattern-ul de schimbări în cadrul relaţiei familie –
muncă nu este rezultatul creşterii timpului de lucru petrecut la
serviciu, ci este mai degrabă o reflectare a schimbărilor ce au
loc în cadrul familiilor contemporane, mai ales a creşterii
numărului de familii în care ambii soţi sunt angajaţi. Mai mult,
deşi părinţii nu petrec mai mult timp la serviciu decât alte grupuri
investigate, există totuşi o tendinţă generală ca taţii să lucreze
mai mult decât bărbaţii fără copii, în timp ce la femei este exact
invers, mamele lucrând mai puţin decât femeile fără copii.
www.conflictdynamics.org
29
Principalele probleme provocate de schimbările
familiale pot fi înţelese mai bine prin comparaţia schimbărilor
majore în vieţile femeilor în ceea ce priveşte munca faţă de
bărbaţi a căror obligaţii profesionale au rămas în mare parte
neschimbate, iar implicarea lor în treburile casnice nu a
crescut destul de mult încât să poată balansa golul lăsat de
femeile care îşi asumau această funcţie. Această situaţie nu a
făcut decât să lase familiile cu ambii soţi angajaţi să facă faţă
cu greu cererilor familiale persistente în contextul în care
obligaţiile de la serviciu cresc pentru cuplu. Dar, în ciuda
creşterii presiunilor şi obligaţiilor de muncă pentru familii, sunt
promovate cu aceeaşi intensitate şi presiunile sociale privind
“maternitatea intensivă” (Hays, 1997, apud. Jacobs şi Gerson,
2001). Aşadar, nu trebuie pusă doar problema timpului puţin
de care dispun familiile în care membrii cuplului sunt angajaţi
sau familiile cu un părinte care este şi angajat, dar şi problema
creşterii expectanţelor pe perioada acestui timp limitat, atât
acasă cât şi la serviciu.
Spre deosebire de celelalte tipuri de adicţii care sunt subiect
de critică în societatea actuală, workaholism-ul este adesea
elogiat, glorificat, aşteptat şi chiar cerut. Semnele distinctive
ale dependenţei de muncă, potrivit lui Oates (1971), includ cel
mai frecvent lauda privind numărul de ore lucrate, comparaţii
pline de invidie dintre sine şi ceilalţi privind cantitatea de
muncă depusă, incapacitatea de a refuza cererile de la ser-
viciu şi o atitudine de competitivitate generală.
Prof. Ioana Ursachi-Hanganu
 Gifted Hands: The Ben Carson Story

Filmul care m-a determinat să mă înscriu la Școala Sanitară

Filmul pe care urmează să vi-l prezint în rândurile

următoare mi-a schimbat traiectoria vieții. Filmul
Gifted Hands: The Ben Carson Story m-a făcut să-
mi doresc să urmez studii medicale după ce termin
liceul. După cum spunea Iuliu Haţieganu, “medicina
este ştiinţa şi conştiinţa încălzite de iubire faţă de
oameni". Acum cred asta cu adevărat.

Filmul este povestea unui băiat de culoare, care a crescut fără
tată, și care la școală era codaşul clasei. Asta până când ma-
ma lui îl trimite la bibliotecă să citească în fiecare zi. Cu paşi
mărunți, dar siguri, iese din tiparul codaşului și începe să iu-
bescă școala. Copilăria lui nu este tocmai fericită, deoarece
părinții divorțează când el avea numai 10 ani. Rămâne în grija
mamei, împreună cu fratele său. Mama sa era analfabetă,
însă asta nu a împiedicat-o cu nimic să-și susţină fiii să înveţe.
De aici vine și dorinţa de a învăţa mai mult și mai mult, scopul
său final fiind să ajungă un doctor renumit. Iar astăzi, chiar
este cel mai cunoscut doctor neurochirurg din lume.
Activitatea celebrului doctor Carson se concentrează cu pre-
dilecție pe leziuni traumatice cerebrale, tumori cerebrale, tul-
burări neurologice și congenitale, epilepsie și nevralgie de
trigemen. El este interesat de maximizarea potențialului inte-
lectual al fiecărui copil.
Cu adevărat impresionant este faptul că la baza tuturor reuși-
telor acestui doctor a stat credinţa. Pentru a înţelege mai bine
cum se intersectează credinţa, iubirea, iscusința, voința, pute-
rea, încrederea în tine şi în ceilalţi, va recomand să vizionaţi
filmul Gifted Hands: The Ben Carson Story (2009).

Pentru mine m-a făcut să îmi dau seama cât de important este
Benjamin Solomon Carson, născut la 18 septembrie 1951, în
să-i ajut pe cei din jur, de aceea am și ales să merg pe
Detroit, este un cronicar și pasionat neurochirurg. El este pri-
această cale. Am înțeles că ca nimic din această lume nu este
mul chirurg care a reuşit cu succes să separe gemeni siamezi,
imposibil, mai ales atunci când vine vorba de a ajuta pe cine-
care aveau cutiile craniene lipite. În 2008, el a fost distins cu
va, de a susține, de a învăţa să mergi cât mai departe. După
Medalia Prezidențială a Libertății de către președintele State-
cum spunea Albert Einstein: “Sunt două feluri de a-ţi trăi viața.
lor Unite ale Americii de atunci, George W. Bush . Carson este
Unul - de a crede că nu există miracole. Altul - de a crede că
profesor de neurochirurgie, oncologie, chirurgie plastică și
totul este un miracol". Eu cred că viața este un miracol, un
pediatrie, și directorul secției de neurochirurgie pediatrică la
dar.
Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, Maryland.

Cătălina – Elena Ramașcanu

Anul II, M11

30
 Conștientizarea autismului, o problemă contemporană

Pe 2 aprilie se sărbătorește Ziua Internațională de

Conștientizare a Autismului, iar cu această ocazie
este bine să reamintim ce anume înseamnă autismul.
Părerile încă sunt împărțite, iar rezultatele medicale
sunt din ce în ce mai diferite, aproape în fiecare an se
mai descoperă câte un factor ce a dus sau poate duce
la apariția acestui sindrom. De reținut însă despre
www.teenshealth.org
autism sunt o serie de manifestări de dependență și
de planuri de îngrijire adecvate pe care le puteți
desluși în cartea intitultă: “Autismul și Sindromul
Asperger, Ghid pentru asistenți medicali" scrisă de din simțurile noastre. Anomaliile legate de vederea sau auzul

Christopher Barber (asistent medical). unei persoane pot avea efecte profunde în comunicarea
socială", este de

Pentru a înțelege mai concret acest sindrom, în legătură cu
anatomia morfo-funcțională a encefalului la persoanele
diagnosticate cu autism, s-au demonstrat științific următoarele
aspecte:
- cantitatea celulelor corticale prezente în zonele encefalice res-
ponsabile pentru cognitiv, comunicare și socializare sunt cu 67%
în număr mai mare decât cele observate la persoanele non-
autiste, în perioada vieții intrauterine;
- cresterea encefalului, la persoanele autiste se realizează, în
primii 2 ani din viață, într-un mod mult mai alert decât la per-
soanele non-autiste;
- volumul cerebelului prezent în cazul unei perosoane cu autism
este mai mare decat volumul cerebelului unei persoane non-
autiste;
- impulsurile nervoase sunt într-un număr mai mare și au un ritm
mai alert în comparație cu ritmul și numărul impulsurilor ner-
voase specifice persoanelor non-autiste.
De asemenea, de remarcat este faptul că unele persoane cu
autism sunt mai susceptibile la boli precum otite, boli ale
sistemului respirator, prezintă carențe vitaminice și sistem
imunitar deseori slăbit sau pot avea afecțiuni ale sistemului
digestiv. "Ne gândim la autism ca la o tulburare socială din
cauză că, adesea, copiii care suferă de această condiție se luptă
cu interacțiunea socială, însă cateodată neglijăm faptul că tot
ceea ce cunoaștem despre mediul înconjurător provine
părere Duje Tadin, unul dintre cercetătorii care a luat parte la
numeroase studii privind autismul, asistent profesor la
Universitatea Rochester din Marea Britanie.
Importanța conștientizării autismului
Depistarea precoce al autismului este crucială, atât pentru
persoanele afectate, cât și pentru membrii familiilor lor. Cel
mai greu este să trăiești cu ideea de a nu îți înțelege propriul
copil, de a te simți neputincios în fața manifestărilor lui, de a
nu înțelege pe deplin starea în care se află, dar mai ales ideea
de a nu putea interveni…
De ce este important să îi acceptăm și să îi integrăm?
Pentru că numărul persoanelor afectate crește cu fiecare
persoană nedepistată la timp, pentru că avem nevoie să
învățăm de la ei, pentru a găsi un tratament adecvat sau un
mod de a depista și poate chiar preveni această afecțiune.
Persoanele autiste se pot recupera doar dacă se intervine din
timp. Ele nu au nevoie de medicație, cu excepția cazurilor
asociate cu despresii, stări de anxietate, sau în prezența
agresivității și a autoagresivității. Au însă nevoie de educație,
stimulare permanentă, de creare de oportunități de învățare și
de deprindere a unor meserii, de incluziune în comunitate și
nu de spitalizare într-o instituție medicală psihiatrică.
A.I. Duca
Anul I, G1

31
 Rolul unor oligoelemente esențiale în nutriția copilului

Materia vie este alcatuită din: elemente “plastice” -

de construcţie şi combustie (N, Ca, C, Cl, H, Mg, O, P, K,
Si, Na, S) - 99,98% din masa corpului și oligoelemente
(două miimi) cu rol de catalizatori legate de enzime (As, Br,
Co, Cu, Fe, F, I, Mn, Mo, Ni, Se, V, Zn).

www.mojestarosti.cz

Fier Cobalt Zinc

Rolurile fierului sunt: producere aerobă Cobaltul face parte din compoziţia Zincul este întâlnit într-o mare varietate
de energie la nivel celular, transportul vitaminei B12, care împreună cu fierul de alimente. În general, alimentele bogate în
oxigenului la nivel celular, producerea aerobă constituie un eficient factor antianemic, are proteine conţin şi cantităţi importante de zinc:
de energie la nivel muscular, formarea și proprietăţi vasodilatatoare. Împreună cu fierul carnea albă de pasăre, carnea de vită, porc şi
menținerea mielinei în sistemele şi cuprul ia parte la formarea hematiilor. miel, dar şi alunele, nucile, cerealele integrale,
dopaminergice. fasolea şi untul de arahide. O dietă bogată în
Acesta are drept roluri: autoapăra- proteine de origine animală asigură mai mult
75% - fierul “funcţional” (în structura rea organismului, procesele de creştere, re- zinc organismului decât cea bazată pe
hemoproteinelor = hemoglobina, mioglobina, glarea tensiunii arteriale, menţinerea în para- proteine vegetale, datorită gradului diferit de
peroxidaze, citocromi); metri optimi a sistemului nervos, în special a absorbţie intestinală a celor două surse
25% - fier de depozit (sub formă de feritină celui vegetativ-simpatic, menţinerea integrităţii dietetice. Fibrele şi acidul fitic conţinute în
sau hemosiderină); o mică parte este legat de sistemului nervos. vegetalele din dietă inhibă absorbţia de Zn,
proteina de transport (transferina), ca formă prepararea termică a alimentelor fiind o cale
de tranzit între forma funcţională şi cea de Necesarul de cobalt
de a contracara acest fenomen.
deposit.
Cercetările de până acum nu au
Alimentele conţin fier sub două forme: Printre rolurile zincului se numără
stabilit în mod clar un dozaj minim sau maxim
stimularea activității a numeroase enzime
- legat de hem (în carne şi peşte – cu în cazul cobaltului. Nivelul de cobalt din ali-
implicate în diviziunea şi creşterea celulară,
biodisponibilitatea puţin afectată de natura şi mente este însă în strânsă legătură cu solul în
susţinând creşterea şi dezvoltarea în perioada
compoziţia mesei); care a crescut planta sau animalul a cărui
fetală, a copilăriei şi adolescenţei. Acesta
carne o consumăm.
intervine prin stimularea hormonului
- nelegat de hem (în toate alimentele de
Studiile au arătat că persoanele somatotrop, prin participarea la sinteza
origine vegetală – cu biodisponibilitate
vegetariene convinse au un risc mai mare de acizilor nucleici şi prin influenţarea diviziunii
influenţată de prezenţa factorilor stimulatori şi
a dobândi o carenţă de cobalt decât cele care celulare, are rol în funcţionarea sistemului
inhibitori ai absorbţiei).
consumă în mod frecvent carne şi fructe de imunitar (prin rolul jucat în dezvoltarea şi

Factorii care stimulează absorbţia sunt mare, deoarece cele mai bune surse de co- activarea limfocitelor T), participă la sinteza

carnea, peştele, lactoza, lactoferina şi acidul balt sunt carnea, rinichii, ficatul, stridiile şi lecitinei şi formarea surfactantului, asigură

ascorbic. Iar factorii care inhibă absorbţia sunt scoicile. De asemenea, o cantitate importantă nivelul seric al retinolului, prin faptul că

fitaţii din grâu şi din alte cereale, oxalaţii din de cobalt se găseşte şi laptele proaspăt muls, sinteza hepatică a proteinei transportoare a

orez şi spanac şi polifenolii. consumat crud. retinolului se face doar în prezenţa unei
concentraţii optime de zinc.
Necesarul de fier Alte surse de cobalt sunt: spanacul,
varza, fasolea şi algele marine. Uneori, cobal- Necesarul de zinc:
Necesarul de fier este: tul se găseşte şi în cereale, dar din păcate,
de 6mg/zi pentru primele 5 luni şi de 10 0-6 luni - 2 mg;
organismul nu reuşeşte să-l asimileze, deoa-
mg/zi până la vârsta de 1 an; 7-36 luni - 3 mg;
rece în acest caz nu este parte componentă a
1-10 ani 10mg; 4-8 ani - 5 mg;
moleculei de B12.
11-18 ani băieţi - 12mg; 9-13 ani - 8 mg;

11-18 ani fete - 15mg; 14-18 ani – 9 -11 mg;

32
 Cupru
Forma esenţială din corpul uman este cea
cuprică (Cu2+). Cuprul are rol în reacţiile
redox şi în neutralizarea radicalilor liberi.
Acesta este component al unor enzime
numite cuprice: citocromoxidaza implicată în
sinteza mitocondrială a ATP-ului, importantă
moleculă macroergică; feroxidaza
ceruloplasmina şi feroxidaza II,
transformă fierul feros în fier feric, care la
rândul său se poate conecta de transportorul
specific, transferina dopamin-monooxigenaza
(responsabilă de formarea norepinefrinei din
dopamină) şi monoamin-oxidaza (MAO, cu rol
în metabolismul diferiţilor neurotransmiţători,
inclusiv în degradarea serotoninei).
Cuprul este cofactor pentru enzime cu rol
antioxidant, pentru factorul de creştere al
fibroblastelor (bFGF), factorul de creştere
endotelial vascular (VEGF) sau angiogenină.
Necesarul zilnic
Raţia de Cu indicată unui adult sănătos este
de aproximativ 900mg/zi.
Surse alimentare de Cu: viscere (mai ales
ficat), fructe de mare, seminţe, cereale
integrale. Aportul zilnic este, de regulă,
superior necesarului, deşi o alimentaţie
redusă cantitativ şi rafinată menţinută timp
îndelungat poate deveni deficitară.
Seleniu
Seleniul şi vitamina E acţionează sinergic,
fiind recunoscute, împreună cu Zn, pentru
acţiunea lor antioxidantă. Acesta măreşte
rezistenţa ţesuturilor la oxidare.
Necesarul zilnic
Necesarul zilnic este de 50-100mcg (fiind mai
mare la bărbaţi şi la femeile care alăptează:
respectiv 70mcg si 75mcg).
Surse naturale: carnea de vită, fasolea
uscată, peşte, ouă, varză, germeni de bob,
ceapă, roşii, germeni de grâu, tărâţe de grâu.
Dintre simptomele intoxicaţiei cu
menţionăm: tulburări de mers şi vedere,
edeme ale pleoapelor, halenă de usturoi,
sialoree, colici abdominale, scădere
greutate, paralizii, căderea
hipotermie.
I -
care
www.mojestarosti.cz
Crom Mangan
Cromul este component al factorului de Manganul activează mai multe enzime şi
toleranţă la glucoză (GTF), care poate vitamine din organism: vitamina C, arginaza,
proveni din dietă sau poate fi sintetizat în colina. Intervine în producerea unor hormoni
intestin şi este indispensabil pentru sinteza ca insulina, adrenalina noradrenalina.
insulinei. Cromul activează enzima insulin
Acesta mai are drept roluri: detoxifierea
receptor-kinaza care intensifică activitatea
organismului, funcţia imună, sinteza
insulinei prin fosforilarea insulin receptorilor.
colagenului, activează arginaza - funcţii
Component vital al lecitinei, care intervine în
detoxifiante prin eliminarea amoniacului din
menţinerea lipidelor din sânge în particule
organism sub formă de uree, după
fine. Glandele suprarenale conţin cantităţi
importante de crom indicând un rol al combinarea cu bioxidul de carbon, previne
oligoelementului în producerea hormonilor afectarea ţesuturilor cauzată de oxidarea
antistres. Cromul activează vitamina C şi este lipidelor, deoarece este component al enzimei
prezent şi în leucocite. mangan-superoxid-dismutaza.
Acesta are rol important în metabolismul
Necesarul zilnic
glucozei şi sinteza glicoproteinelor, deoarece
0 – 6 luni - 10 - 40 µg; celulele beta pancreatice au nevoie de
7 – 12 luni - 20 – 60 µg; mangan.
1 – 3 an i- 20 – 80 µg;
4 – 6 ani - 30 – 120 µg; Necesarul zilnic
peste 7 ani - 50 – 200 µg.
0-6 luni - 0,3 - 0,6 mg;
Surse importante de crom în alimentaţie sunt: 7-12 luni - 0,6 - 1 mg;
ficatul, nucile, cartofii, cerealele integrale, 1-3 ani – 1 - 1,5 mg;
brânza. Conţinutul de crom din alimente, ca 4-6 ani - 1,5-2 mg;
şi necesarul de crom al organismului sunt 7-10 ani - 2-3 mg;
Se dificil de măsurat, de aceea în literatură se peste 11 ani - 2-5 mg.
utilizează valori estimate ale aportului dietetic
Alimentele cu conţinut ridicat de mangan sunt
adecvat. Sugarii sănătoşi prezintă, în mod
cerealele integrale, vegetalele verzi, sfecla,
în normal, la naştere rezerve ridicate de crom,
fasolea verde, nucile şi ananasul.
părului, care le pot asigura necesarul până la vârsta
de 10 ani.
33
 Iod

Iodul este mineral esenţial pentru funcţionarea normală a

glandei tiroide, care prin hormonii tiroidieni stimulează procesele
eliberatoare de energie şi controlează creşterea şi dezvoltarea
organismului, inclusiv a creierului.

Provenit din dietă, sub formă de ioduri şi iodaţi, şi absorbit la

nivelul tubului digestiv, iodul ajunge la glanda tiroidă transportat de
proteinele plasmatice. La nivelul foliculilor tiroidieni, iodul se cuplează
cu tirozina, conducând la formarea hormonilor triiodtironina (T3) și
tetraiodtironina (T4), care controlează metabolismul carbohidraţilor şi
lipidelor. De asemenea, tiroxina ajută transformarea carotenului în
vitamina A.

Iodul este abundent în apa mărilor şi oceanelor, de aceea

peştele oceanic, fructele de mare şi algele marine sunt cele mai
bogate surse de iod din alimentaţie. Unele vegetale, precum şi apa de
băut sunt şi ele o sursă de iod, dar conţinutul în iod al acestora
variază în funcţie de concentrația acestui element în sol. Sarea iodată
poate fi o sursă dietetică de iod foarte importantă. Laptele matern are
un conţinut crescut de iod, care poate asigura necesarul pentru
sugarii alimentaţi natural. Formulele pentru sugari trebuie să conţină Concluzii
35 μg/zi.
Deşi se găsesc în cantitate foarte mică în organism (aproximativ
Legumele (varza, conopida, napii si guliile) conţin în mod două miimi) sunt indispensabile vieţii. Utilizarea în practică a
natural substanţe (tiocianaţi şi izotiocianaţi), care au o acţiune oligoelementelor trebuie făcută cu discernământ pentru a nu deregla
competitivă cu iodul, pe care îl deplasează din combinaţiile lui procesele enzimatice şi funcţiile biochimice de sinteză.
împiedicând astfel acumularea iodului în tiroida. Aceste legume conţin Oligoelementele sunt doar un tratament adjuvant altor mijloace
şi goitrină, substanţă care interferează biosinteza hormonilor tiroidieni. terapeutice.

Excesul de fluor din apă şi alimente poate favoriza carenţa

de iod, deoarece fluorul este mai reactiv decât iodul şi intră în
competiţie cu acesta. De aceea, acolo unde se practică fluorurarea
apei potabile, raportul fluor/iod trebuie controlat. Concentraţia
crescută de calciu şi magneziu, caracteristică apelor dure diminuează
absorbţia.

Stările fiziologice şi condiţiile de mediu, care măresc consumul

energetic al organismului determină o nevoie mai mare de hormoni
tiroidieni. De aceea, copiii şi adolescenţii necesită creşterea aportului
dietetic de iod. Carenţa sa generează guşă şi hipotiroidism

Necesarul zilnic

0 -1 an - 40-50 µg;
1 – 3 ani - 70 µg;
4 – 6 ani - 90 µg;
7 - 10 ani - 120 µg;
Peste 11 ani - 150 µg;
Necesarul de iod pentru adult este de 50 - 100 μg/zi, dar este
necesară o suplimentare de 25% - 50% în timpul sarcinii şi la femeile
care alaptează.

Dr. Teodor Ținică

34
 Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza,

Cel mai lung cuvânt al limbii române

Cuvântul Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza
a fost inventat în 1935 de către Everett M. Smith, pe atunci
fiind președintele Ligii Naționale de Puzzle.
Știați că?
Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza (lb. engleză),
pneumonoultramicroscopicsilicovolcanoconiosis - are 44 de
caractere și definește o boală rară a plămânilor survenită în
urma inhalării de particule foarte fine de siliciu vulcanic,
Hippopotomonstrosesquippedaliophobia
acestea cauzând inflamații la nivelul plămânilor. Aceasta este fobia de cuvinte lungi.
boală este o formă de silicoză, mai des întâlnită în apropierea
vulcanilor activi din întreaga lume.

Multe cazuri de silicoză vulcanică au fost întâlnite în statul

Filipine (insula Luzon, vulcanul Mayon) și în Statele Unite ale
Americii, statul Washington, în zona vulcanului Koma
Kulshan. În acea zonă vulcanii au împrăștiat o cantitate
masivă de cenușă vulcanică.

Cazuri des întalnite sunt și în rândul minerilor. Cu toate

măsurile de protecție moderne există cazuri de silicoză.
Particulele ultramicroscopice de siliciu din cenușa vulcanică
actionează ca niște lame care distrug alveolele pulmonare. În
timp, acest proces duce la dispnee și în cele din urmă la stop
respirator.

Emanuel Dumitru Todică

Anul II, M10

35
Asistența medicală,
pasiune sau pragmatism?
„Sunt prost plătită!”, „Sunt prost tratată de către medici!”
sau „N-are rost să îmi fac iluzii, știu că oricum
posturile sunt aranjate și, dacă n-am pile și bani, nu
îmi găsesc nimic”. Sau „Vreau să plec în afară,
pentru că aș fi mai bine plătită și mai bine tratată!
Afară e altceva”. Sunt doar câteva dintre gândurile
rostite frecvent de către purtătorii de halate albe sau
colorate, în nuanțele acceptate la locul de muncă
sau de către cei care și-au pus în gând să poarte
acele halate.
Și, totuși, an de an, numai în Iași, își iau în primire diploma
de asistent medical sute de persoane. Majoritatea tineri.
Majoritatea dezorientați, împinși de la spate de părinți
pragmatici sau de către propria voință, gândind doar că vor
ajunge să ajute oameni, să facă bine. Replică pe care am auzit
-o la majoritatea colegilor mei, în primele zile, răspunzând la
sâcâitoarea întrebare De ce ai ales școala asta? Binele ăsta e
mai mult o noțiune abstractă, că doar bine poți să faci și pe
stradă, când un copil murdar și trist sau un bătrân rușinat de
propria cutezanță îți cere din priviri ajutor. Sau bine poți să faci
și când vecinul îți bate la ușă și te întreabă dacă nu ai ceva
parale să-l împrumuți, deși ești conștient că prea curând n-o să
vezi banii înapoi. Și tot bine poți să faci și când ridici punga de
chipsuri, goală, din fața ta, gândindu-te că alții vor învăța
cândva ce e respectul față de altcineva decât propria
persoană. Și, atunci, e pasiune, e pragmatism să alegi o
școală care, pe deasupra, e considerată de către unii, a
momentului?
Prin catalog sunt risipiți și învățăcei trecuți de 30 sau chiar 40
de ani. Aceștia din urmă, familiarizați deja cu ceea ce
presupune să ai o slujbă sau chiar mai multe, unul sau doi
copii care te așteaptă acasă senini, în timp ce ei se gândesc
cum să le facă mai ușoară trecerea din lumea poveștilor în cea
reală, știu ce vor. Nu mai au loc și timp pentru ezitări, spun ei.
36
Ai putea spune că sunt pragmatici. Și nu ai greși, dacă în
unii dintre ei nu s-ar redeștepta dorințe vechi, gânduri
neîmplinite cândva, trezite acum, după atâta timp. În copilărie,
fetițele, în fața des întrebuințatei întrebări “Ce vrei să te faci
când vei crește mare?”. Doctoriță, răspundeau invariabil.
Asistenta nu exista în imaginația tinerelor vlăstare, sau era rar
pomenită, mai curând asociată cu injecțiile dureroase și greu
de suportat. Peste ani, gândul a fost uitat, alte drumuri au
ajuns să fie bătătorite. Ce-i mână pe ei în luptă?, întreba în
timpul stagiului din iarnă un medic chirurg, cu un zâmbet
sarcastic în colțul gurii. În ciuda lipsurilor din sistemul medical,
pe băncile școlii se așează din ce în ce mai multe persoane
care rar mai socotesc în ce an și-au luat adio de la viața de
licean. Se împrietenesc din nou cu cărțile, cu sălile de curs, cu
sistemul de predare, de multe ori școlăresc, cu catalogul, cu
orele târzii în care stau aplecați peste cursuri, după ce au
adormit copiii, cu toate. Pentru ce? Pentru o meserie decentă,
mai sigură, spun unii. Oamenii se vor îmbolnăvi mereu, cred
alții, deci va fi nevoie permanentă de medici și de asistenți.
Salariile sunt bune, mai ales peste hotare, gândesc alții.
Aceștia din urmă vor avea de trecut nenumărate hopuri, până
cât or să se așeze la masă cu englezii, francezii, belgienii,
nemții sau cu alte nații. Și atunci, e pasiune sau e
pragmatism? Cine știe? Fiecare, în parte, își poate răspunde
mai bine.
Adriana Grama
Anul I, G10
 Efectele benefice ale implantului dentar

Implantul dentar este o piesă prefabricată din ti-

tan, sub forma unui șurub, ce are rolul de a înlocui
rădacina unui dinte natural lipsă.

Inserarea se face după ce locul extracției s-a

vindecat sau imediat după extracție, alveola dintelui
natural având rol de suport pentru implant. Înainte de
protezarea finală, implantul are nevoie de o perioadă
de osteointegrare (perioadă ce poate dura între 3 și 6
luni în funcție de indicațiile producătorului și de cali-
tatea osului pacientului).

Cine poate apela la implantul dentar?

În general, orice persoană căreia îi lipsesc unul sau mai multi

dinți. Principalele limite sunt date de cantitatea și calitatea
osului implantar, poziția sinusului maxilar,a nervului alveolar-
inferior, cauze legate de starea generală a organismului (dacă
pacientul este înca în creștere sau suferă de afecțiuni generale
cum ar fi diabetul zaharat, anumite afecțiuni ale sângelui, etc.).
De aceea, înainte de plasarea implanturilor dentare se vor face
un set de radiografii, și analize de sânge.
Vârsta reprezintă un impediment?
Există indicații si contraindicații atât pentru persoanele
tinere cât și pentru cele vârstnice. Persoanele tinere, aflate în
perioada de creștere nu pot beneficia de implanturi dentare
pentru că atât maxilarul, cât și mandibula acestuia sunt în con-
tinuă dezvoltare. Totodată, sănătatea persoanelor în vârstă,
care poate fi afectată sau bolile cronice, reprezintă contraindi-
cații pentru implantul dentar.
www.cabinet-stomatologic-bucuresti.ro
Este dureros?
Datorită evoluției echipamentelor si medicației, pre-
cum și pregătirii echipei de anesteziști, pacienții susțin că se
simt mult mai confortabil acum decât s-au simțit vreodată în
trecut. Pe tot parcursul intervenției, pacientul va fi anesteziat,
local sau general în funcție de complexitatea intervenției, iar
după ce trece efectul anesteziei poate apărea o stare de dis-
confort local, durerile fiind în general suportabile.
Cum influențează implanturile dentare viața?
Lucrările protetice susținute de implanturi vor arăta și
vor funcționa ca și dinții naturali. Acest lucru înseamnă că
pacienții vor putea mânca și bea în mod normal. Protezarea
cu ajutorul implanturilor dentare îmbunățatește vizibil calitatea
vieții. Persoanele care pâna acum erau jenate si îngrijorate
din cauza pierderii dinților, devin mult mai încrezatoare și mai
sigure după ce apelează la protezarea pe implant.

Alin-Petrică Aniculaesă
Anul III, A5

37
 10 semne care arată clar că eşti asistent medical

1. Cauţi şi, culmea, chiar găseşti greşeli medicale în serialele şi emisiunile care au drept subiect „viaţa din spital”.

2. Poţi să bei un ibric de cafea în tura de noapte şi totuşi reuşeşti să adormi dimineaţa.

3. Te gândeşti profund la orele de somn pe care le vei avea mâine.

4. Nu crezi că dimineţile de luni sunt cel mai rău lucru posibil. Pentru acesta putem exemplifica cu week-end-urile, vacanţele şi
turele de 48 de ore din spital.

5. Te trezeşti la 3 noaptea doar pentru că stomacul tău crede că eşti în tură de noapte şi este momentul pentru o gustare.

6. Te abţii să le spui oamenilor pe care abia îi cunoşti că au vene foarte bune pentru perfuzii.

7. Reuşeşti să convingi un ipohondru că, în ciuda celor spuse în horoscopul personal şi pe site-urile cu sfaturi medicale, nu are nici
o boală terminală, ci o banală indigestie.

8. Reuşeşti întotdeauna să întelegi scrisul de mână al doctorului, care i se pare şi lui însuşi indescifrabil după tura de noapte.

9. Îţi întrebi copiii de 35 de ori pe zi dacă s-au spălat pe mâini.

10. Butonul de alarmă de la patul pacientului te face să alergi ca şi cum ai fi înscrisă în cursa de viteză la olimpiadă.

Prof. Dorina Pascu

38
 Ce ştiţi despre proteine?

3 4
7
1 2

5 8

6 9

14 10

13 11

12
15

20
18
17
16

19

1. Ştiinţă ce studiază compoziţia şi procesele chimice specifice materiei vii

2. Proteine simple
3. Substanţe organice cu greutate moleculară mică din structura proteinelor
4. Proteine asociate cu acizi nucleici
5. Proteine globulare cu rol în imunitate
6. Procesul de obţinere a aminelor din aminoacizi
7. Cele mai răspândite proteine plasmatice
8. Cele mai răspândite proteine din organismului
9. Substanţă rezultată din degradarea aminoacizilor
10. Principalul rol al proteinelor
11. Legătura dintre aminoacizi
12. Catalizează transaminarea
13. Proces în urma căruia proteinele îşi pierd proprietăţile chimice şi fiziologice
14. Substanţă rezultată în urma catabolismului hemoglobinei
15. Proteină plasmatică cu rol în procesul de coagulare a sângelui
16. Substanţă sintetizată din amoniac şi acid glutamic
17. Substanţă formată din amoniac, eliminată prin urină
18. Peptid cu rol în respiraţia celulară
19. Aminoacizi ce nu pot fi sintetizaţi de organism
20. Soluţii ce menţin constant pH-ul organismului

Prof . Ioana Popa

39
 Știați că?
1. Capul unui om este alcătuit din 22 de
oase, luând în considerare craniul şi
osatura facială.

2. Craniul uman are în componența sa

opt oase: osul frontal, două oase parie-
tale, două oase temporale, osul occipital-
dispus posterior, osul etmoid-în spatele
nasului şi osul sfenoid.

3. Faţa omenească este formată din 14

oase, între care cele mai cunoscute sunt
maxilarul şi mandibula.

4. Bebeluşii se nasc fără rotulele de la

genunchi, acestea dezvoltându-se între
2 şi 6 ani.

5. La aproximativ fiecare şapte ani, corpul dumneavoastră înlocuieşte echivalentul a aproximativ un nou schelet.

6. Drumul mâncării de-a lungul esofagului durează cam 8 secunde. În medie, stomacul digera o masă bogata în grăsimi în 6 ore,
în timp ce pentru o masă bogată în carbohidraţi îi sunt necesare doar două ore.

7. Aorta este cel mai mare vas sanguin din corpul uman. În cazul unui om adult, ea are diametrul unui furtun de grădină. La polul
opus se află capilarele. Acestea sunt atât de subţiri încât este nevoie de 10 astfel de vase puse unul lângă altul pentru a egala
grosimea unui fir de păr.

8. Glandele sudoripare se găsesc pe întreagă suprafaţă a pielii, cu o densitate mai mare pe palme, tălpi şi la axile.

9. Ziua de 24 martie este marcată în întreaga lume drept Ziua mondială a combaterii tuberculozei și comemoreaza ziua în care
doctorul Robert Koch, în 1882, a descoperit bacilul care îi poartă numele și care produce tuberculoza.

10. Tuberculoza produce 1,5 milioane de decese anual, la nivel global. Cu toate că în ultimii ani, în întreaga lume, s-au depus
eforturi enorme pentru a reduce răspândirea tuberculozei, fiind o problemă majoră de sănătate publică. Contrar progresului
tehnologic, în lume există 9.000.000 de cazuri noi de tuberculoză.

11. Aproximativ o treime din populația globului este infectată cu mycobacteria producătoare de tuberculoză.

12. La rândul său, fiecare persoană cu tuberculoză activă poate infecta 10-15 persoane pe an.

Nicoleta Cornelia Musteaţă-Giuranu

Anul II, M10

40