În anul 395 d.Hr., împăratul Teodosie cel Mare a împărţit Împeriul Roman în două părţi: Imperiul Roman de Apus cu reşedinţa la Roma, apoi la Ravenna, care s-a prăbuşit în anul 476 şi Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol care s-a menţinut până în anul 1453. 2.Originea denumerii In jurul anului 660 inainte de Hristos, un cetatean grec, Byzas, din orasul Megara de langa Atena, a consultat oracolul lui Apollo din Delphi. Byzas a intrebat unde ar trebui sa intemeieze o noua colonie, din moment ce Grecia devenea suprapopulata. Oracolul a raspuns simplu: vis – a – vis de “cei orbi”. Byzas nu a inteles mesajul, dar a navigat catre Nord – Est, de-a lungul Marii Egee. Cand a ajuns la stramtoarea Bosfor, a realizat la ce se referea oracolul. Vazand orasul grecesc Calcedon, s-a gandit ca fondatorii sai trebuie sa fi fost orbi, pentru ca nu au vazut locul net superior la doar jumatate de kilometru de acea asezare, pe cealalta parte a stramtorii. Asadar, a intemeiat asezarea pe partea mai buna si l-a numit Bizant, dupa el. 3. Teritoriul Teritoriul iniţial era alcătuit din: Peninsula Balcanică(cea mai mare parte era o zonă romanică, dar şi de limbă greacă în sud), Asia Mică(de limbă greacă),iar zona orientală formată din Siria, Fenicia(Liban), Palestina şi Egiptul-era locuite de populaţii orientale, care cunoşteau în bună măsură şi limba greacă De-a lungul secolelor, frontierele statului bizantin au cunoscut numeroase modificări, fiind un imperiu continental care între secolele IV-VI se întindea pe trei continente: Europa, Asia și nordul Africii. După pierderea Egiptului, se întindea doar în Europa și Asia. Imperiul Bizantin a fost o putere maritimă. 4.Apogeul Imperiului Apogeul Bizanțului a fost atins când a stăpânit toate aceste drumuri, în secolul VI și în secolul X, în timpul Dinastiei Macedonenilor. În secolul VI, Bizanțul stăpânea Peninsula Balcanica, Asia Mica, Mesopotania superioara, Siria, Palestina și Egiptul. Acestor teritorii li s-au adăugat nordul Africii, Italia, sud- estul Peninsulei Iberice și insulele din Mediterana, în urma campaniilor de recucerire purtate de Iustinian. Secolele VII-IX au început prin pierderea provinciilor orientale în față arabilor, și a teritoriilor din Balcani ocupate de slavi. Deși a pierdut sud-estul Peninsulei Iberice și Peninsula Italică, Imperiul a păstrat Asia Mică și Tracia, regiunile esențiale pentru apărarea Constantinopolului și câteva orașe ca Tesalonic și Atena și altele din Italia. 5.Destramarea Imperiului În 1204,Cruciada a IV-a s-a încheiat prin cucerirea şi jefuirea Constantinopolului de către cavalerii occidentali S-au format mai multe state, cum ar fi:Imperiul Latin de Răsărit-cu centrul la Constantinopol (1204-1261) şi Imperiul Bizantin de la Niceea din Asia Mică-centrul rezistenţei bizantine Alte state de factură occidentală dar şi orientală 6.Arhitectura si sculptura 6.2 Constructia orasului Constantinopol, insa, a fost un adevarat triumf. Chiar daca multi greci antici si imparati romani au ridicat multe orase atragatoare in timpul domniei lor, Constantinopolul le-a intrecut pe toate in dimensiune si splendoare. La scurt timp a devenit capitala Imperiul Bizantin, marcand inceputul unei noi ere.