BOLILE CIOCULUI ȘI PENELOR LA

PERUȘI

VOICU ANDREEA LIVIA

GRUPA 63
BOLILE CIOCULUI
STRUCTURA ȘI FUNCȚIA CIOCULUI PAPAGALULUI
INFORMAȚII GENERALE
Ciocul papagalului constă din următoarele secțiuni: cioc - maxilar, intermaxilar, oase nazale; mandibula - este
formată din multe oase mici; ligament tendinos; ceara cu nări. Datorită ligamentului tendinos și a faptului că
ciocul nu se fuzionează cu oasele craniului, pasărea îl poate deplasa liber. Semnificația funcțională a organului:
 zdrobirea alimentelor;
 miros și atingere;
 asistență la mișcare (de-a lungul copacilor, cușcă);
 recunoașterea gusturilor;
 utilizare în construcția cuiburilor;
 ajutor cu igiena personală;
 răsucirea ouălor;
 hrănirea puilor;
 comunicare;
 protecție și descurajare.
 PROBLEME CU CIOCUL DE
PAPAGAL (1)

 CREȘTERE EXAGERATĂ
Motivele acestui fenomen:
 dezechilibru hormonal - poate că este doar timpul pentru ca animalul de companie să găsească o pereche ori lipsei de vitamine,
dieta necorespunzătoare, se recomandă includerea de vitamine naturale și reducerea conținutul de alimente proteice;
 condiții precare de detenție – a se asigura condițiile necesare de temperatură, luminare și umiditate, dacă cușca este mică – va
trebui schimbată la o dimensiune adecvată;
 paraziți cutanați, infecții bacteriene sau virale – a se începe imediat tratamentul. Medicamente eficiente împotriva paraziților -
"Piretru", "Frontline".
 EXFOLIERE
Motivele unei foliații puternice pot fi:
 avitaminoza - animalul de companie are nevoie de vitamine A, D, calciu, boabe de grâu încolțite, coji de ouă, miere se adaugă în
dietă (câteva picături pe zi);
 acarianul scabiei - se recomandă tratamentul cu medicamente „ASD-3”, „Unguent cu aversesectină”, „Gudron de mesteacăn”;
 probleme cu ficatul – se recomandă un control la medicul veterinar și tratamentul prescris de acesta.
Peelingul sau o ușoară descuamare se întâmplă în timpul perioadelor de năpârlire, așa că pasarile ar trebui să aibă întotdeauna
crenguțe, pietricele - ceva cu care își va măcina ciocul.
 PROBLEME CU
CIOCUL DE
PAPAGAL (2)

 DEFORMARE
Uneori se produce o schimbare a formei ciocului, curbura, încălcarea poziției celor două jumătăți una față de
cealaltă. Cauza poate fi o leziune primită la o vârstă fragedă, când corneea nu s-a maturizat încă, precum și o
fisură sau fractură, din cauza căreia zona de creștere a fost deteriorată sau oasele maxilarului au fost deplasate.
În acest caz, nu se efectuează niciun tratament, pasărea poate fi ajutată de corectarea constantă a formei.
Infecția, afecțiunile hepatice pot duce la deformare. Dacă diagnosticul și tratamentul au fost efectuate la timp,
atunci defectele evidente pot fi evitate, altfel corectarea va ajuta.
 DETERIORAREA STRATULUI CORNOS
Leziunile, cum ar fi despicarea plăcilor excitate, ruperea ciocului sau a mandibulei (completă și parțială) și
fisuri în ambele jumătăți sunt rare, datorate nerespectării distanței (lovirea unui obiect), hranei prea tare, sau
dacă pasărea și-a prins ciocul în timp ce se mișca.În caz de vătămare în zona de creștere a ciocului sau a
mandibulei, probabilitatea de vindecare este extrem de scăzută.
 PROBLEME CU
CIOCUL DE PAPAGAL
(3)

 CREȘTERE EXCESIVĂ
Cauzele creșterii excesive și rezolvării problemelor:
- lipsa de vitamine și minerale;
- schimb incorect din cauza alimentelor grase - corectarea dietei;
 pasărea nu are dispozitive pentru măcinarea ciocului. Se recomandă pietre speciale, ramuri de pomi fructiferi în cușcă;
 dezechilibru hormonal.
Este imperativ a se îndepărta partea de cioc care interferează cu alimentația normală.
 SCABIE FACIALĂ
Scabia la păsări este cauzată de acarianul scabiei. Parazitul nu poate fi văzut fără o lupă, dar unele simptome îi pot trăda
prezența: cruste fulgi în jurul ochilor și ciocului; anxietate; ciocănirea penelor; zgarieturi constante; decojirea și descuamarea
ceară; calcar pe cioc și apariția deformațiilor. Tratamentul se efectuează complex: distrugerea agentului cauzal al scabiei plus
restabilirea imunității. Se recomandă folosirea unguentul cu aversectină pentru a scăpa de paraziți si o dietă la care se adaugă
complexe de vitamine pentru sistemul imunitar.
 PROBLEME CU CIOCUL DE
PAPAGAL (4)
 ÎNMUIEREA CIOCULUI

Înmuierea stratului cornos are loc din cauza bolilor (virale, tumorilor, infecțiilor), din cauza lipsei de calciu, a vitaminelor
B etc. Tratamentul trebuie efectuat imediat, altfel defectele rezultate se pot infecta datorită rămășițelor furajelor blocate.
Virusurile și infecțiile sunt diagnosticate în clinică și acolo este prescris un tratament. Dacă motivul este deficitul de
vitamine și lipsa de minerale, se va recomanda un complex vitaminic și mineral (de exemplu, „Gamavit”, Beaphar Vinka,
Beaphar Trink + Fit Birds). Fisurile existente, până la refacerea completă a stratului cornos, trebuie prelucrate, îndepărtând
resturile alimentare.
Păsările folosesc ciocul în atât de multe activități încât nu ar putea supraviețui fără o bună funcționare a acestuia. Un cioc
bolnav produce disconfort păsării și o împiedică să mai întreprindă lucruri obișnuite cum ar fi mâncatul, ciripitul, cățăratul,
curățatul penelor, hrănitul puilor sau joacă.
 TRAUMATISME

Păsările îsi pot răni ciocul atunci când se luptă cu alte păsări, se lovesc de suprafețe dure cum ar fi ferestrele sau podeaua,
își blochează ciocul între gratiile coliviei sau rod vreun cablu electric. Ciocul poate să se fisureze, să se înțepe sau chiar să
se desprindă parțial de craniu. Unele traume pot duce la secționarea pachetului vasculo-nervos al ciocului, oprind creșterea
acestuia.  Aceste accidente sunt de regulă urgențe veterinare si trebuie cerut ajutorul medicului.
BOLILE PENELOR (1)

 NĂPÂRLIREA PERUȘILOR

Penele păsărilor se deteriorează treptat în mod natural, adică pur și simplu se uzează. Pentru ca pasărea să fie
capabilă să zboare, trebuie să-și înlocuiască periodic vechiul penaj cu unul nou. Năpârlirea la papagali implică
înlocuirea periodică a penelor vechi cu altele noi, în fiecare an sau o dată la doi ani. Penele sunt înlocuite
treptat și atunci când pasărea este sănătoasă și hrănită corespunzător, nu ar trebui să-i afecteze negativ
comportamentul și starea generală. În condiții naturale, năpârlirea este strâns legată de ciclul de reproducere, în
schimb păsările care locuiesc în casele noastre sunt expuse la alți factori precum încălzirea în perioada rece,
care inițiază adesea procesul de înlocuire a penelor.

Principalul factor care provoacă tulburări ale năpârlirii este dieta necorespunzătoare. Acest proces necesită o
cantitate mare de proteine (în principal aminoacizi precum lizina, arginina și cistina), fier, calciu și zinc,
precum și vitamine ca biotina, vitaminele A și E. Prin urmare, sunt predispuse la deficiențe în timpul sezonului
de năpârlire păsările hrănite numai cu cereale sau ținute pe o dietă bazată în principal pe semințe de floarea-
soarelui. Într-o astfel de situație, se poate observa un proces de năpârlire îndelungat, penele noi sunt mate,
destrămate, subțiri și fragile, culoarea penelor devine mai puțin intensă și carcasele penelor noi crapă.
BOLILE PENELOR (2)

 NĂPÂRLIREA ÎNTÂRZIATĂ
Dacă un peruș suferă de așa numita ”năpârlire întârziată” , el își va pierde
rapid penele din jurul gâtului. În cazurile mai putin dramatice, ea poate
trece ca o năpârlire normală, însă, de obicei penele sunt brun – negricioase,
iar pasărea pare ciufulită. Această problemă apare, de obicei, din cauza
carenței de vitamine și aminoacizi, dar și stresul sau problemele hormonale
pot fi o cauză.
BOLILE PENELOR (3)

NĂPÂRLIREA FRANCEZĂ
Poate fi observată pentru prima oară la 6-8 săptămâni, când pasărea își pierde dintr-o dată toate penele mari. Unele păsări
sunt norocoase și pierd doar o parte a penelor. Penele micute, de obicei, nu sunt afectate de boală. Perușii afectați nu mai
sunt capabili să zboare toată viața, ei pot alerga destul de repede sau doar sări.
 Cauze: Virusul polyoma este responsabil pentru aparitia bolii . Nici până în ziua de azi nu se știe clar cum se transmite
boala, unii cred că este genetic, de la părinți la ouă. De aceea, nu este o idee bună sa fie lăsată să cloceasca ouăle o pasăre
cu această problemă.
 Pericolul ca un peruș să fie infectat de la un altul adult este și el discutat de cercetători, de aceea nu cred că este
recomandat ca o pasăre bolnavă să fie ținută cu restul perusilor. Totusi, nu trebuie discriminată, faptul ca nu poate să
zboare nu este chiar „o boală” în adevaratul sens al cuvântului, așă că ea are nevoie de iubire din partea stăpânului.
 Simptome: În majoritatea cazurilor, lipsesc penele mari din coada și aripi. Desi încearcă, pasărea nu poate zbura și s-ar
putea lovi foarte grav.
 În cazuri mai rare, perușii își pierd și penele mici de pe burtă, spate și cap, ajungând mai mult sau mai putin „cheli”.
Aceștia trebuie ținuți la o temperatura mai mare de 23-24 grade.
 Există vreun tratament? Din păcate, până în ziua de azi nu s-a descoperit niciun tratament pentru această boală. Dar, ele
pot trăi dacă sunt îngrijite la fel ca și celelalte !!!
BOLILE PENELOR (4)

 PARAZIȚI

Dacă penajul papagalului nu arată prea bine, acesta se scarpină și își

ciupește penele, acest lucru poate indica o infestare de paraziți, precum
acarieni sau malofage (păduchi animali). În cazul celor din urmă, putem
observa cu ochiul liber paraziții negri, ca niște virgule mărunte, care se
hrănesc în penele păsărilor noastre. În cazul acarienilor, este necesar un
diagnostic microscopic.
Există, de asemenea, două boli virale destul de semnificative și, din păcate,
incurabile (circovirusul, virusul polioma), care, în funcție de varietatea și
specia papagalului, diferă foarte mult, ducând la deformări semnificative ale
penelor și chiar la pierderea completă a penajului.