O carapace moale este un semn ingrijorator pentru orice broasca

testoasa acvatica sau terestra a carei carapace este in mod

natural solida, iar aceasta problema poate uneori duce chiar la
moartea animalului.

Usor de identificat atunci cand devine moale si usor de indoit,

carapacea testoasei poate fi tratata cu succes atunci cand cauza
problemei este descoperita la timp.
Intalnita cel mai des la puii de testoasa, acvatica sau terestra,
carapacea moale poate aparea insa si la adulti, la orice varsta.
Daca nu este tratata corespunzator, problema poate duce la
pierderea mobilitatii, la deformarea tot mai puternica a carapacei
si chiar la moarte.

Semne ca broasca testoasa are probleme de sanatate

Cauze care duc la inmuierea carapacei
Cele mai des intalnite cauze pentru o carapace moale sunt grave
si necesita un efort sustinut pentru ingrijirea animalului.
Boala metabolica a oaselor este responsabila de multe ori pentru
o carapace moale sau asimetrica. Alimentatia deficitara si lipsa de
lumina suficienta contribuie cel mai des la instalarea acestei boli.
O dieta saraca in calciu, fosfor si vitamina D3 duce adesea la
instalarea bolii metabolice care inmoaie carapacea progresiv.
Infectiile bacteriene ale carapacei sunt o alta cauza posibila
pentru inmuierea acesteia. Acestea pot aparea atunci cand
carapacea a suferit o trauma, dar si atunci cand igiena si
puritatea apei din acvariu lasa de dorit in cazulbroscutelor
testoase acvatice.
Uneori ambele probleme pot fi prezente simulta, iar un tratament
administrat la timp poate salva animalul de la o suferinta lunga.
Rezolvarea problemei poate dura chiar si luni de zile, dar atunci
cand nu mai avanseaza, tratamentul are efect.

Solutii pentru carapacea moale la broasca testoasa

Atunci cand carapacea nu prezinta semne ale unei infectii, boala

metabolica a oaselor poate fi tratata prin imbunatatirea ingrijirii
animalului.
Aportul de calciu necesar poate fi oferit prin os de sepiae sau prin
alimente cu un continut ridicat de calciu. Broscutele testoase pot
fi hranite cu numeroase feluri de legume cu frunze verzi. Salata
verde are insa cel mai mic continut de minerale. Cu cat frunzele
sunt mai inchise la culoare, cu atat sunt mai hranitoare
pentru broasca testoasa.
Cea mai sigura cale de a asigura broscutei necesarul de vitamina
D3 este sa o ajuti sa o produca singura. Plasarea broastei in
lumina directa a soarelui pentru o ora pe zi este de obicei
suficienta. Daca acest lucru nu este posibil, pentru a nu incuraja
cresterea algelor in acvariu, soarele poate fi inlocuit cu lampi
artificiale UVB. Deoarece are un efect mai slab, expunerea la
lumina artificiala ar trebui sa fie mult mai lunga.
Vitamina D3 este disponibila in unele magazine specializate si ca
supliment alimentar pentru broscuta testoasa.

Tratamentul recomandat pentru infectiile bacteriene ale carapacei

este mai complex. Se pot utiliza spalaturi cu iod, urma de o crema
speciala, cu sulfadiazin de argint, folosita si la oameni pentru
arsuri grave.
Dezinfectantul acriflavin este utilizat si pentru pestii de acvariu,
iar la broscutele acvatice poate fi la fel de eficient, atunci cand
este utilizat timp de 2 saptamani, dupa o schimbare totala a apei,
si apoi din nou, dupa o saptamana pauza.
Cand problema este foarte grava, consultul medicului veterinar
este necesar, iar gravitatea problemei poate fi identificata prin
radiografii.

BOLILE SI COMBATEREA LOR

In mod obisnuit, broastele testoase sunt animale longevive si

deosebit de rezistente la conditiile mediului inconjurator. Cu toate
acestea, apar o varietate mare de boli si nu de putine ori unele
necunoscute de marea majoritate a crescatorilor, pana la ora
actuala. In acest sens sunt prezentate in continuare principalele
boli intalnite mai frecvent la testoase, cauzele care le genereaza
si unele mijloace de prevenire si tratament.
1. Boli determinate de conditiile de crestere si intretinere
Asemanator cu situatia intalnita la alte reptile, broastele testoas
au o temperatura fluctuanta a organismului, dependenta de
conditiile mediului exterior. Testoasele cauta temperatura optima
sau medie preferata si evita pe cat posibil excesele termice
maxime sau minime critice.
Socul de frig - este frecvent intalnit atunci cand sistemul de
incalzire din acvarii nu functioneaza sau intretinem testoasele la
temperaturi foarte scazute, pana la limita inghetului. In aceste
situatii, broasca testoasa este apatica, nu mai consuma hrana si
nu mai reactioneaza la excitantii exteriori. Situatia este si mai
periculoasa in cazul speciilor tropicale, care sunt deosebit de
sensibile si fragile. Daca acest soc a avut loc in acvariu, trebuie
reparate urgent aparatele de incalzire treptata a animalelor.
In conditiile de crestere in mediul natural situatia este extrem de
periculoasa, indeosebi atunci cand apar valuri de frig care pot
provoca moartea testoaselor prin soc termic sau cand
temperatura este foarte scazuta o perioada mai lunga de timp.

Socul de temperaturi ridicate - se intalneste mai frecvent vara si

este rezultatul influentei caldurii excesive asupra organismului
broastelor testoase, iar acestea sunt lipsite de posibilitatea de a
se refugia in zone de protectie.
Simptomele sunt in esenta de natura nervoasa, excitatii, miscari
dezordonate in deplasare, o stare de neliniste permanenta, care
se accentueaza dupa 30 C si indeosebi la 32-35 C. In astfel de
situatii, trebuie actionat de urgenta si broastele testoase trebuie
trecute in primul rand la umbra. Se mai pot administra injectii
care sa stimuleze organele respiratorii si circulatorii. Cauzele
acestui soc sunt determinate de expunerile exagerate ale
animalelor la soare, fara posibilitatea de deplasare in zone mai
racoroase, un sistem de incalzire defectuos, sau expunerea
acvariului la soare o durata prea mare de timp.
Aceste simptome pot fi prevenite daca se vor verifica permanent
si corespunzator termostatele, se vor asigura unele zone de
refugiu care sa asigure o temperatura mai scazuta, se vor deplasa
acvariile sau alte sisteme de intretinere la umbra, se vor verifica
capacitatiile sistemelor de incalzire si se vor efectua calcule
corecte privind functionarea si reglarea corespunzatoare a
temperaturii.
Inecul. Cu toate ca specia este bine adaptata la apa, adesea
broastele testoase terestre mor prin inecare. Astfel, in cazul
tineretului apartinand broastelor testoase terestre, se
inregistreaza cele mai numeroase pierderi prin inec, datorita
adancimii apei din bazin. Testoasele acvatice pot de asemenea, in
anumite situatii, sa se inece, datorita lipsei unor suporteri pentru
odihna sau a spatiului necorespunzator de trecere din mediul
acvatic la cel terestru si invers. Mentinerea o durata prea mare de

timp a unei broaste testoase terestre intr-un mediu acvatic cu

adancime prea mare poate conduce de asemenea la inec.
Prevenirea acestor pierderi se poate face prin asigurarea unui
strat de apa redus, care sa nu depaseasca inaltimea barbiei, sau a
unuor suporturi fixe si mobile care sa-i permita broastei sa se
odihneasca in anumite perioade.
Sindromul de adaptare. In procesul de crestere in captivitate,
broastele testoase pot sa moara datorita unor agenti stresant ce
actioneaza in lant, ca urmare a precaritatii conditiilor de
intretinere asigurate.
Dimensiunile apatiului de intretinere prea mici, temperatura prea
scazuta in momentul iesirii din hibernare, varietatiile mari de
temperatura de la o etapa la alta, curentii mari de aer, umiditatea
ridicata si temperatura scazuta, sunt tot atatia factori cu influente
nefaste asupra organismului testoaselor.
Principalele simptome care apar pot fi o scadere a greutatii
corporale, o reducere a miscarilor, apatie, leziuni ale pielii, diaree,
somnolenta prelungita etc. Toate acestea favorizeaza apoi o serie
de boli infectioase. Moartea poate surveni mai lent sau mai rapid,
in functie de amplitudinea varietatiilor parametrilor de confort. In
astfel de situatii se vor corecta rapid conditiile
necorespunzatoare, se va trece la alimentarea fortata (eventual
indopare) si se va urmari cu atentie daca starea generala s-a
imbunatatit sau nu, luand masurile care se impun.
O atentie sporita se va acorda animalelor recent achizitionate,
care sunt in general mai sensibile, precum si animalelor recent
iesite din hibernare.

2. Boli de nutritie
Daca in conditiile de crestere naturala testoasele isi asigura in
general toate elementele nutritive necesare organismului, nu
acelasi lucru se intampla in captivitate, unde beneficiaza numai
de ceea ce le ofera crescatorul o perioada mai lunga sau mai
scurta de timp.
Dezechilibrul ce se manifesta mai frecvent in alimentatia
testoaselor este datorat unor alimente sarace in principii nutritivi,
saruri minerale si vitamine, sau a unei alimentatii monotone pe o
durata mai lunga. Cel mai frecvent se intalnesc carentele in
vitamine, care se pot combate printr-o alimentatie cat mai variata
si in concordanta cu cerintele biologice ale speciei, la care, daca
este necesar, se adauga un supliment vitamino-mineral.
In cazul in care se observa la broasca testoasa pleoapele umflate
si o lipsa a poftei de mancare, putem fi siguri ca este vorba de o
carenta a vitaminei A, mai frecvent in intalnita la tineretul de
testoase de apa dulce. In acest caz se va administra vitamina A
timp de 2-3 saptamani, la dozaj de 40 U.I.
Lipsa vitaminei B are drept consecinta o reducere sau chiar o
oprire a cresterii, mai frecvent la testoasele de apa dulce, care au
sonsumat in exclusivitate peste. Acesta carenta poate fi
echilibrata prin administrarea prin administrare de 3 mg vitamina
B/Kg alimente administrare.
In situtia in care la nivelul cavitatii bucale se intalnesc stomatite,
putem suspecta animalele ca au carenta in vitamina C. Tot
datorita acestei carente se mai pot intalni inflamatii ale

pleoapelor sau ale pielii, indolenta, lipsa poftei de mancare,

prezenta gusii etc. Tratamentul efectuat in astfel de cazuri
constanta in retragerea din ratie a vegetalelor care provoaca gusa
(varza, salata, macrisul) si administrarea unei cantitati sporite de
iod (lugol, iodura de sodiu, sare de bucatarie), precum si
administrarea unui complex vitamino-mineral.
Hipervitaminozele intalnite la broastele testoase sunt determinate
de un exces de vitamine care au drept consecinta leziuni ala pielii
la nivelul gatului si membrelor, o descumare a celulelor cutanate
si prezenta unor plagi supurante sau din contra, ingrosari
cornificate. Pentru prevenirea acestor boli sunt necesare reduceri
ale alimentelor cu aport sporit in Vitamina A, cel putin pe durata a
120-150 de zile.
Tulburari ale tesutului osos. In cazul unui dezechilibru in saruri
minerale si in calciu, fosfor si vitaminele A si D, pot aparea o serie
de boli, in general greu de diferentiat.
La testoasele de apa dulce se intelnesc frecvent carente in calciu
si vitamina D, care se manifesta printr-un ritm redus de cresterea,
deformatii ale craniului si membrelor, apetit redus, slabirea
rezistentei carapacei si plastronului, care in acest caz au o
structura mai moale.
Daca exista un dezechilibru al raportului dintre calciu si fosfor, el
conduce la aparitia unor articulatii deformate, carapacea de
consistenta moale, reducerea poftei de mancare, o decalcifiere a
scheletului, fracturi etc. O alimentatie variata si echilibrata poate
remedia o astfel de situatie intr-un timp insa variabil, lung sau
scurt, in functie de momentul sesizarii si corectitudinea masurilor
luate.

3. Boli bacteriene
Obisnuit, broastele testoase au o rezistenta mare la bacterii, cu
exceptia catorva germeni specifici. In cazul in care broastele
testoase sunt foarte slabite, exista posibilitatea ca ele sa
contracteze si boli bacteriene, ce pot lua amploarea unor
adevarate septicemii.
Tratamentul care se va aplica in astfel de situatii va avea ca baza
rezultatele unor antibiotice, pentru a putea folosi cu discernamant
antibioticele cele mai adecvate.
Sunt cazuri in care broastele testoase de apa dulce pot sa fie
infectate cu o bacterie numita Citrobacter freundi, care se
localizeaza la nivelul tubului digestiv. In acest caz, broastele
testoase refuza mancarea, sunt apatice, se misca foarte putin, au
membrele si coada congestionate, in plus semai pot sesiza
necroze si ulceratii, urmate uneori de caderea ghearelor sau chiar
paralizia membrelor. Fara un tratament rapid cu antibiotice si o
terapie generala, broastele mor pe capete.
Se mai pot intalni la testoase salmoneloze, indeosebi la cele
slabite, subnutrite sau intretinute in conditii improprii.
Tratamentul cu antibiotice trebuie avut in vedere, dar el elimina
partial germenii si testoasele raman in continuare purtatoare. O
alimentatie si o igena corespunzatoare vor reduce riscul de
infectare cu acesti germeni.

4. Boli ale pielii

Ca urmare a unor muscaturi intre indivizii aceleiasi specii sau

catre alte animale, apar o serie de plagi care trebuie sa fie tratate
cat mai repede, deoarece constituie focare de infectie ce se
cicatrizeaza apoi foarte greu.
Datorita unor surse de iluminat sau de incalzit amplasate
necorespunzator, pot avea loc o serie de arsuri, care apoi sa
constituie punctul de infectare a animalului. Acestea trebuie cat
mai rapid dezinfectate, iar organismul sa fie alimentat masiv cu
antibiotice si vitamine pentru reglementarea tesuturilor.
Se mai intalnesc uneori rosaturi ale plastronului determinate de
contacul cu un sol accidentat si prea dur, indeosebi la animalele
slabite, ceea ce presupune efectuarea unor dezinfectii zilnice si
eventual aplicarea unor mici placute din plastic care sa protejeze
aceasta regiune.
Daca testoasele terestre se cresc in conditii de umiditate ridicata,
pot apare o serie afectiuni ale pielii si carapacei, materializate
prin numeroase vezicule cutanate, care apoi se rup si conduc la
leziuni purulente foarte periculoase pentru suprainfectii. O
modificare a conditiilor de intretinere este indispensibila si
urgenta, la care se mai poate adauga tratamentul local antiseptic.
O afectiune bacteriana contagioasa foarte grava, este putrezirea
carapacei, intalnita mai frecvent la broastele testoase de apa
dulce. Ea se poate declansa de la nivelul micilor leziuni cutanate
determinate de traumatisme provocate de rocile sau obiectele
dure cu care vine in contact. Animalele bolnave trebuie izolate si
evitate contactele cu pietrele la care se adauga restrictiile privind
administrarea crustaceelor, precum si tratamentul antiseptic local
asociat cu o antibioterapie pe cale generala, cel putin o data pe
saptamana.

Carapacea moale este mai frecventa la tineretul testoaselor de

apa dulce si poate fi si rezultatul manifestarii rahitismului,
datorita unei carente pronuntate de calciu.
Paraziti ai tegumentului. Animalele slabite sunt victimele unor
insecte a caror larve se dezvolta la nivelul tesutului. De aceste
afectiuni sunt atinse animalele care se deplaseaza mai putin si
raman mai mult in colturi umede, unde exista conditii favorizavile
pentru o serie de insecte care-si depun ouale, in special in jurul
cloacei, la nivelul pliurilor cozii, la limita zonei de prindere a
carapacei etc.
Trebuie distruse larvele, aplicat un tratament antiseptic si o
antibioterapie intensiva. De asemenea, vor fi evitate locurile care
favorizeaza dezvoltarea acestor paraziti.
Capusele sunt paraziti foarte frecvent intalniti la testoase, dar mai
ales la testoasa greaca. Capusele se fixeaza la nivelul cavitatilor
nazale, in colturile gurii sau ale ochilor, la baza membrelor sau a
cozii, pe zonele protejate de carapace etc. De asemenea, ele se
fixeaza la baza labelor si a gatului, precum si in regiunea cloacei.
Dupa o anestezie cu ajutorul unor uleiuri minerale, acestea se pot
extrage usor, folosind diferite tipuri de pensete.

paraziti ai tegumentului
afectiune pulmonara
Daca testoasele sunt intretinute in conditii de umiditate ridicata si
pe fondul existentei unor plagi, pot apare micoze superficiale,

datorate unor ciuperci. Microzele se intalnesc mai frecvent la

animalele salbatice si afecteaza in primul rand carapacea si
plastronul. Solzii sunt spalaciti, de culoare brumarie, plisati si
relativ uscati, iar uneori se pot observa plagi de culoare albicioasa
mai mult sau mai putin ulcerative, care vor conduce la caderea
solzilor.
Broastele astfel atinse se vor dezinfecta si se vor imbaia timp de
20 de minute intr-o solutie de permanganat de potasiu. Aplicarea
unor pomezi su stamicin de doua ori pe zi, completeaza
tratamentul, care permite o ameliorare clara.
Testoasele acvatice sunt de multe ori atacate de lipitori, care
dupa ce si-au asigurat o rezerva substantiala de sange, cad de pe
gazde. Ele pot transmite testoaselor de apa dulce un parazit
periculos al sangelui. Indepartarea lor de pe suprafata testoaselor
se va face cu atentie, pentru a nu leza pielea, dupa care ranile se
vor dezinfecta cu alcool sau cu o solutie salina saturata. Sulfatul
de cupru se mai poate folosi in acvariu, unde in doua zile le
distruge, dar atentie, nu se va efectua tratamentul in prezenta
testoaselor.

5. Bolile tubului digestiv

Infectiile cavitatii bucale sunt destul de frecvente si se manifesta
sub forma unor ulceratii a comisurii labiale. De asemenea se pot
sesiza leziuni pe suprafata dorsala a limbii, sub forma unor
ulceratii acoperite cu secretie de culoare galbena, ce poate
cuprinde chiar toata cavitatea.

Se pot folosi cu succes antibiotice in formele mei grave, sau o

tamponare cu apa oxigenata amestecata cu apa calduta si
administrarea de vitamina C, daca formele sunt incipiente.
Diareile nespecifice sunt frecvente la broastele testoase, fiind
urmarea unor dereglari pasagere a tranzitului digestiv, si sunt
determinate fie de o scadere brusca de temperatura sau de o
digestie necorespunzatoare. O dieta hidrica timp de 2-3 zile,
insotita de un pansament gastric, eventual administrarea unui
vermifug, sunt suficiente pentru indepartarea diareei.
Unii viermi paraziti ai tubului digestiv pot provoca diaree, care
trebuie tratata imediat, aplicand un tratament antiparazitar.
Constipatia este de asemenea intalnita la testoase, fiind
favorizata de o alimentatie necorespunzatoare, la care se adauga
un consum exagerat de nisip si pietris. Antidotul acesteia il
reprezinta administrarea de ulei mineral, al carui efect, desi lent,
este foarte eficace.

6. Bolile aparatului respirator

Pneumoniile si bronhopneumoniile sunt destul de frecvent
intalnite la testoase si de cele mai multe ori cu efecte letale. Ele
sunt rezultatul unor conditii de intretinere necorespunzatoare,
cum ar fi: stresul, temperatura si umiditatea neadecvata, defecte
de alimentatie etc.
Inflamatiile cailor respiratorii sunt des intalnite la testoase si se
manifesta sub forma unui jetaj mucopurulent ce se scurge din

cavitatile nazale. Ele mai pot avea o respiratie zgomotoasa sau isi
mentin gura intredeschisa. In aceste cazuri, se vor asigura
testoaselor afectate, locuri calde, ferice de curentii de aer si se
vor efectua inhalatii.
O scadere brusca a temperaturii este de cele mai multe ori cauza
aparitiei unor pneumonii sau bronhopneumonii. Simptomele apar
dintr-o data sau dupa o rinita si se manifesta prin respiratie grea,
frecventa stranuturilor si o scurgere de lichid la nivelul cavitatilor
nazale. Cand afectiunea este unilaterala, testoasele de apa dulce
se apleaca pe partea plamanului lezat, care a pierdut rolul de
flotor.
Tratamentul trebuie sa fie rapid si consta in incalzirea testoaselor
si ferirea lor de curentii de aer, efectuarea unor inhalatii de cel
putin 3 ori pe zi si administrarea de vitamine pe cale injectabila.

7. Bolile ochilor
Scurgerile oculare intalnite uneori sunt determinate de prezenta
unui corp strain la nivelul ochiului sau eventual de o infectie. In
acest caz, se va curata cu grija ochiul si se va aplica o solutie cu
antibiotice.
Umflarea pleoapelor si conjunctivita intalnite la testoase sunt
determinate in principal de carenta in vitamina A. Se pot distinge
mai multe stadii si anume: simpla tumefierea a ploapelor, ploape
lipite de un lichid muco-purulent etc.

Tratamentul consta in aplicarea unor unguente in care sunt

inglobate vitamina A si administrarea unor ratii bogate in vitamina
A. De asemenea, de 2 ori pe saptamana, se pot administra injectii
cu vitamina A. Administrarea acestei vitamine nu trebuie sa fie
excesiva, caci hipervitaminoza este si ea periculoasa, asa dupa
cum a-a aratat in acest capitol.
Otitele. Absenta pavilionului auricular si al conductului auditiv
extern fac ca timpanul sa fie foarte superficial, practic la nivelul
pielii. Maladia se manifesta sub forma unei umflaturi ce se
gaseste amplasata la jumatatea distantei intre ochi si comisura
labiala care ridica timpanul. Este mentionata mai rar la testoase.

8. Bolile aparatului excretor

La broastele testoase terestre, economia pierderilor de apa
conduce la emisia de urina semi-solida foarte bogata in acid uric
si urati. Testoasele acvatice elimina urina sub forma lichida (uree,
amoniac). Tulburarile acestei eliminari, patologiile renale, pot
conduce la depozite de urati in vezica (calculi renali). O lipsa a
adaptarii sau dezechilibre alimentare pot fi la originea calculilor.
Hexamitoza este singura afectiune parazitara importanta a
aparatului urinar. Testoasele se infesteaza ingerand chisti ai
acestor protozoare care elibereaza in cloaca paraziti, ce urca apoi
pe caile urinare, pana la rinichi. Animalele sunt in general slabite
si se deplaseaza cu greutate.

9. Fracturile
Mai des se intalnesc la nivelul membrelor si a cozii, urmare a
muscaturilor sau a caderilor de la inaltimi mai mari. La animalele
de talie mare se poate folosi gipsul, in schimb pentru cele mici
problema este mai delicata. Fracturile la nivelul carapacei se por
intalni uneori la testoasele terestre si se produc ca urmare a unor
caderi de la inaltime, striviri sau socuri puternice. In aceste cazuri,
animalul trebuie izolat atat de ceilalti indivizi, cat si de eventuale
surse de infectie. Se va recurge la o dezinfectare foarte atenta a
fracturii si se va asigura o temperatura mai ridicata. Aceste
masuri pot conduce la vindecarea animalului, mai ales ca el are o
putere de regenerare fantastica si o rezistenta deosebita.

10. Afectiuni nervoase

Se intalnesc uneori ondivizi cu manifestari connvulsive, miscari
dezordonate sau chiar paralizii partiale sau totale. Ele apar rapid,
urme a unor cauze bacteriene, inflamatorii sau intoxicatii, mai
ales de natura medicamentoasa. Tratamenul acestor afectiuni se
face de catre medicul veterinar si el este de durata relativ lunga.

11. Anomalii congenitale

Intalnite frecvent la testoase, sunt de cele mai multe ori rezultatul
unor conditii necorespunzatoare asigurate pe durata incubatiei.
Astfel, o temperatura prea scazuta conduce la aparitia unor
anomalii ale cozii si ale membrelor. O umiditate insuficienta poate
provoca modificarea numarului si formei solzilor carapacei. Se mai
intalnesc cazuri de hermafrodism, siameze, cu mai multe membre
etc.

12. Posibilitati de tratament ale broastelor testoase

In momentul depistarii unei testoase bolnave, prima actiune pe
care o vom avea in vedere va fi ridicarea sau scaderea
temperaturii la cea optima (25-32 C), crescand sau crescand cu
2-4 C pe zi, pana la atingerea valorilor normale. Acest lucru este
necesar pentru a favoriza mecanismele de aparare si scaderea
rezistentei germenilor.
Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca
testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de
anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea
unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc.
Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina,
care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale
organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest
sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi
asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a
depasi 10-25 de minute pe zi.
Animalul bolnav trebuie ferit de contactul direct cu celelalte
animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a-l
sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele
exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala.
Apa administrata va fi verificata sa nu auiba microorganisme, sa
fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea
medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea
sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De

asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in

solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot
administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se
recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand
sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile,
deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este
foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara
contentionarea corecta a testoaselor, care obisnuit se face de
catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile
gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub
coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in
muschii pulpei sau in cei pectorali.
Pentru afectiunile aparatului respirator se precticasu succes
inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest
sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata,
iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu
pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic.

modul de injectare a broastelor testoase

In cazul unor rani sau abcese se utilozeaza lotiuni sau unguente

antiseptice, cu mentiunea ca in aceste medicamente nu se va
folosi alcool, deoarece exista riscul de absortie la nivelul pielii si
de intoxicatii (mai frecvente la testoasele acvatice). In acelasi
sens, se impun restictii in utilizarea formolului si a iodurilor pentru
animalele bolnave si pentru dezinfectia spatiilor de cazare sau a
celorlalte componente din interiorul acvariului.

Nu se vor folosi medicamente a caror toleranta de dozaj nu se

cunosc, deoarece exista riscul ca in loc sa facem bine animalelor,
sa le agravam situatia si sa le pierdem.

In articolele urmatoare va vom prezenta cateva sfaturi care va pot ajuta sa

stabiliti si sa remediati cauzele pentru care animalul dumneavoastra favorit
poate fi necajit.

a)Testoasele nu mananca:
Pentru a vedea motivul refuzului de hrana iata cateva intrebari ajutatoare:
Temperatura apei din acvariu sau a aerului (in cazul speciilor terestre) este

cea corespunzatoare?
In cazul in care este prea frig pentru testoase ele nu mai manaca la fel de
mult si incep sa se gandeasca la somnul lor lung de iarna, hibernarea.
Ii place testoasei hrana pe care i-o oferiti?
Unele testoase, precum si oamenii, sunt foarte mofturoase. Pot avea
alimentele lor favorite si altele mai putin agreate. Incepeti prin a i-le oferi pe
cele favorite mai intai apoi introduceti incet si alte produse in meniu.
Testoase dumneavoastra este stresata in vreun fel? Au fost luate in mana
prea mult timp, au calatorit prea mult sau au noi companioni?
Multe animale noi aduse sufera de acest tip de stres ce le poate afecta
apetitul. Incercati si aveti multa rabdare. Poate dura cateva saptamani
pana va manca din nou.
Faptul ca testoasa dumneavoastra nu mananca poate fi un semn de
imbolnavire de aceea va recomandam consultarea unui medic veterinar.
b)Stranut, tuse, cascat in mod frecvent:
Este bine daca testaoasa dumneavoastra face acestea in mod ocazional.
Totusi, in cazuri prea repretate poate fi un semn al unei infectii respiratorii.
O infectie comuna este pneumonia. In acest caz va recomandam sa duceti
testoasa la medicul veterinar. Acolo i se va putea face o examinare
radiologica si antibiotice. Testoasa domneavoastra va urma sa aiba nevoie
de multa ingrijire pentru a-si puteam reveni la forma initiala.
O bune tehnica preventiva este de a va asigura ca temperatura din mediul
lor nu este prea joasa. Ridicati putin temperatura. Aceasta va ajuta ca
sistemul imunitar al testoasei sa fie mai activ. Racelile, infectiile respiratorii
si pneumonia par sa fie cele mai des intalnite cauze ale mortii testoaselor.
Tratamentele pentru acestea includ caldura (pentru sistemul imunitar),
antibiotice (pe cale orala sau injectabila), tratare cu abur, oxigen (apa din
plamani inseamna ca nu exista suficient oxigen) si examenul radiografic
(pentru a verifica daca exista sau nu apa la plamani).
(Va urma)
c)Ochii umflati si injectiile cu vitamina A

Simptomul ochilor umflati este des intalnit la testoase si de obicei corelat cu

pneumonia. Hranirea proasta si apa murdara pot la fel de bine sa provoase
aceasta afectiune. Daca testoasa dumneavoastra este mult prea inceata in
miscari, nu mananca sau prezinta orice alt simptom insotit de cel al ochilor
umflati, mergeti de urgenta la medicul veterinar. In acest caz se pare ca
testoasa dumneavoastra poate avea probleme serioase de sanatate si ar
avea nevoie de antibiotice.
Deficienta vitaminei A poate fi alta cauza din numeroasele existente ce pot
provoca umflarea ochilor. Inmuierea ochilor cu o solutie salina, ser
fiziologic, sau a unei solutii speciale de ochi cumparate din petshop de 2 ori
pe zi timp de 15 minunte fiecare sedinta de tratament, intr-un vas separat
va face ca testoasa dumneavoastra sa se simta mult mai bine. Aceasta
metoda va fi eficienta daca veti incepe tratamentul imediat ce ati remarcat
problema. Puteti de asemenea sa adaugati o cantitate mica de vitamine in
mancare, in special vitamina A, o data la doua zile.
In egala masura se poate folosi vitamina A uleioasa pentru tamponarea
ochilor inflamati dupa acelasi procedeu ca si in cazul folosirii solutiilor
anterioare.
In cazul in care problema persista consultati un medic veterinar.
d)Deficienta viatminei K
Sangerarea din gura este o indicatie clara a deficientei vitaminei K. Lipsa
legumelor pare a fi cauza principala a acestei afectiuni. Pentru a o trata
trebuie sa-i dati testoasei vitamina K si sa-i schimbati dieta astfel incat sa
includa mai multe legume.
De asemenea recomandam o consultatie la cabinetul veterinar.
e)Boli ale carapacei:
Carapacea testoasei dumneavoastra trebuie sa fie tare si solida cu
exceptia speciilor cu carapace moale gen Tryonix. Nu trebuie sa fie nici o
zona moale pe intreaga ei suprafata. Cea mai comuna cauza a inmuierii
carapacei este lipsa de calciu si vitamina D3. Testoasa poate procura
calciu prin hrana iar vitamina D3 prin imbaieri de soare sau raze

ultraviolete. La aceasta afectiune trebuie avuta multa rabdare intrucat nu se

vindeca imediat necesitand o perioada mai lunga de timp.
In prezent au inceput sa se comercializeze si la noi becuri si lampi speciale
pentru reptile care asigura un spectru de lumina complet inclusiv
ultravioletele. Desi au un pret mai ridicat, sunt extrem de utile asigurarii
sanatati animalului dumneavoastra indeosebi daca acesta nu are
posibilitatea sa faca bai de soare.
f)Rani sau gauri in carapace:
Inlaturati imediat testoasa din apa, in cazul celor acvatice, si mentineti-o pe
uscat. Pentru a preveni deshidratarea testoasei umeziti-o de doua ori pe zi
timp de 30 de minute.Spalati testoasa cu Betadina sau Nolvosan de cateva
ori pe zi, in special dupa ce a fost umezita. Mentineti testoasa la caldura.
Uscarea zonei afectate ajuta in procesul de vindecare. Duceti testoasa la
medicul veterinar daca problemele persista.
Toate aceste neajunsuri se pot preveni daca folosim o dieta adecvata si o
apa curata.
g)Repararea carapacei testoasei
Daca este pentru prima data cand va confruntati cu un astfel de caz va
recomandam asistenta unui medic veterinar.
Etapele principale in repararea carapacei sunt:
1. spalati rana cu un antiseptic
2. aplicati un antibiotic
3. inchideti rana folosind o rasina epoxi.
h)Algele pe carapacea testoasei:
Cateva alge pe carapace sunt ok, acestea ajutandu-le sa se camufleze! Va
trebui sa indepartati o parte din ele in cazul in care sunt excesive. Asigurativa ca testoasa are carapacea curata in cazul in care testoasa
dumneavoastra a avut anterior o problema cu carapacea.
Pentru indepartarea algelor, folositi o perie fina, gen o periuta veche de

dinti. Puteti efectua aceasta operatiune sub un jet moderat de apa calduta.
i)Rani ale pielii sau eruptii cutanate
Scoateti testoasa din apa si mentineti-o uscata. Dezinfectati ranile cu
betatdina sau un amestec in parti egale de Nolvosan si apa. Duceti
testoasa la un medic veterinar daca situatia pare ca nu se imbunatateste
sau se agraveaza.
(va urma)
Bogdan Matei, 22 iunie 2005