DRAGOS PETRESCU - CITY GRILL

Dragos Petrescu a debutat in afaceri vanzand ziare in Piata Universitatii. Dupa ce foamea de informatii a romanilor s-a mai potolit, s-a gandit sa le ofere ceva mai tangibil: mancare. A reusit sa dezvolte un lant de restaurante si, de curand, si-a indeplinit un obiectiv important - preluarea unuia dintre cele mai cunoscute restaurante din Bucurestiul secolului XIX. Numele lui Dragos Petrescu este asociat lantului de restaurante City Grill-City Cafe si, de curand, unuia dintre cele mai cunoscute restaurante din Capitala: Caru' cu bere. Pentru un om care si-a construit afacerile de la zero, Petrescu s-a dezvoltat rapid, intr-un timp relativ scurt: inaugurat in 2004, lantul City Grill cuprinde in prezent 5 restaurante, iar City Cafe a ajuns la 3 cafeterii. In perioada Revolutiei din 1989, Dragos Petrescu era in Armata, la divizia de tancuri Lipova. "Am intrat la Facultatea de Transporturi, dar imediat m-au luat in armata. Trebuia sa fac noua luni, dar, datorita Revolutiei, termenul redus a fost scurtat la sase luni. Asa ca totul s-a terminat in aprilie '90. M-am trezit la sfritul lunii martie c, pn n septembrie, cnd ncepea facultatea, rmsesem cu o vacan cam mare. Trebuia s fac ceva. Am fost foarte determinat s m apuc de munc ca s fac un ban de mare. Ce s muncesc? Trebuia s fie i un angajament pe termen scurt i am zis s m apuc de vndut ziare. Eram singurul vanzator cu ecuson - imi scosesem autorizatie de la Casa Presei. Ziarele se vindeau ca painea calda", povesteste el. Intr-o zi normala de lucru - care incepea la 4-5 dimineata - facea cateva sute de lei. Aveam dreptul la cte 500 de ziare din cele patru care erau atunci. Tineretul Liber, Dimineaa, Adevrul i Romnia liber. Le vindeam la Universitate, n timp ce piaa era blocat de manifestani. Cred c fceam bani muli, dar la nceput nu tiam s apreciez, pentru c i sprgeam n trguri duminica. Apruser blugii Pyramid din Turcia, tricouri, pantaloni scuri, ochelari de soare, gum de mestecat, banane. Dup vreo dou-trei duminici de trg, mi-am dat seama c nu e foarte bine s cheltuiesc chiar toi banii pe care i fac, i am nceput s m gndesc la ce se va ntmpla ulterior. Din banii pe care i-am obtinut, practic, intr-o vara, am fost in concediu la mare si am reusit sa fac si economii", isi aminteste Petrescu. In anul II de facultate a infiintat prima sa "companie", prin intermediul careia se ocupa de vanzarea la taraba a diverselor produse, cumparate din en-gros-uri. Profitul lunar: aproximativ 500 de dolari. Am ajuns la altceva, o tarab n Piaa Dorobani, unde vindeam de la deodorante i carpete cu Rpirea din serai pn la icre de Manciuria. Putin mai tarziu a dezvoltat o retea de chioscuri. n 93 am luat primul meu chioc, pe Moilor, ntr-o staie de autobuz. Nu aveam suficieni bani s l umplu cu marf, aa c l-am umplut cu ciocolat Mars, luat pe credit. A fost un start mai greu, fiindc ciocolata era mai scump, dar ncet-ncet, am ajuns n 97 cu apte chiocuri in statiile de autobuz. Am profitat, la acel moment, de lipsa spatiilor de vanzare si a unui sistem eficient de distributie. Asta a contribuit la succesul retelei, cu care faceam, lunar, aproximativ 1.000-2.000 de dolari", precizeaza Dragos. . M-am inut foarte serios de facultate. mi doream s m ocup de afacerea mea, dar m ocupam i de coal. Nu lipseam de la nici un laborator, iar n sesiune mi s-a ntmplat de foarte multe ori s nchid tarabele pe perioada aia de o lun, fiindc nu aveam ncredere s las pe cineva. Toate lucrurile astea le-am nvat pe parcurs, dar atunci eram la nceputuri cu adevrat. Dac aveam nevoie s plec, trebuia s nchid. Insa primul mare succes al sau a fost semnarea, in decembrie 1997, a unui contract de franciza cu Shell Romania, pentru o statie de carburanti in Fundeni. "A urmat inca una, pe Morarilor, si o a treia pe Palady. A fost un challenge s fac din magazinul de la Shell un loc competitiv, dar piaa era uor de penetrat, pentru c te duceai la Shell n 97 ca la muzeu. Am adus Shell Fundeni pe primul loc ntre cele din Romnia n

98, n mai puin de un an. n 2000 am luat al doilea Shell, cel de la Morarilor, i ntre timp m-a acceptat i McDonalds pentru franciza. Directorul de franciz de atunci, Dan Ardeleanu, venea ca client misterios la chiocuri i vedea ce preuri puneam, urmrea cum vindeam, dac eram eu, apoi a venit s m vad i la Shell. La Mc am nceput un program de pregtire, timp de un an de zile, nepltit, opt ore n operaiuni pe zon, dou ore de pregtire practic i jumtate de or pauz de mas. Zi, noapte, splat wc-uri, casierie, totul cap-coad. n septembrie 2000, am luat diploma de la Chicago, la Hamburger University, iar eu trebuia s preiau Mc-ul din Prisma. Dar n anii ia mergea destul de slab, nu veniser anii de boom, i McDonalds a amnat programul de francize. Chiar daca intre timp am inceput alte afaceri, business-ul cu benzinariile preluate, intre timp, de Mol - a ramas in familie. Sotia mea gestioneaza afacerea", precizeaza Petrescu. In 1997, Dragos Petrescu - in parteneriat cu un alt om de afaceri, Catalin Mahu - a inaugurat restaurantul La mama. Ctlin era furnizorul meu de casete video, ntr-unul din chiocurile mele de fapt, un magazin, pe Vcrescu, col cu tefan cel Mare, care ulterior a devenit La Mama 1. n 99, magazinul nu prea mergea. i stteam de vorb cu el i ne ziceam: Ce-ar fi s facem un restaurant?. Totul a pornit de la faptul c noi eram mici antreprenori, dar nu puteam s ieim la restaurant. Eu eram francizat Shell i teoretic puteam s mi permit s merg oriunde, dar, n 98, mergeam cu inima ndoit. Totdeauna aveam senzaia c m cost foarte mult, friptura era mic i cu puini cartofi prjii. Primeam ceva prost i nefcut. i atunci ne-am zis: Hai s facem porii uriae, cu cel mai bun cotlet, i farfuria plin de cartofi, i la un pre puin mai mare dect dac te-ai duce s iei de la Metro!. Reeta a avut un succes extraordinar. Pentru a selecta, cat de cat, clientela, a adoptat, de la inceput, doua strategii: tinuta obligatorie si muzica lui Julio Iglesias. "Pe Julio Iglesias l-am ales pentru ca muzica sa nu prea e pe placul tuturor", explica Petrescu. Ceteanul de rnd simea n sfrit c se duce undeva fr s fie furat. Un an jumate am pierdut, dar cnd s-a setat conceptul bine i ne-am reglat cu costurile, i l-am deschis pe al doilea, n Delea Veche, afacerea a explodat. A fost primul restaurant dedicat clasei mijlocii. Dupa cativa ani de La mama mi-am dat seama ca pe piata se simte din ce in ce mai tare nevoia unui restaurant cu healthy food. Asa ca am facut un pas inainte cu proiectul City Grill, a carui oferta s-a bazat, de la inceput, pe salate si alte mancaruri usoare", spune omul de afaceri. Eu si Catalin ne-am desprit amiabil n 2004, cnd am pornit City Grill-ul. Am ctigat amndoi. La Mama i-a rmas lui i a crescut n continuare, iar eu am fost pltit pn la ultimul euro. Primul restaurant City Grill a fost inaugurat in primavara anului 2004, iar Petrescu si-a vandut partea din La Mama la inceputul lui 2005. Petrescu a continuat sa-si dezvolte business-ul City Grill, dar, in paralel, si-a facut timp si pentru alte afaceri. Dupa ce a absolvit, in 1998, cursurile de vara ale Institutului Romano-Francez de Administrare a Intreprinderilor si a urmat, intre 1999-2000, o specializare la Hamburger University Oak Brook, Illinois, s-a inscris, in 2003, la Executiv MBA-ul Asebuss - University of Washington, pe care l-a absolvit in 2005. In toata aceasta perioada a cautat, cu perseverenta, sa-si indeplineasca un vis mai vechi: preluarea restaurantului Caru' cu bere. "Negocierile cu reprezentantul mostenitorilor au durat trei ani, iar parteneriatul pe care l-am semnat este valabil pana in 2016. Am investit peste 1 milion de euro in restaurarea interiorului, urmand sa restauram si exteriorul. Insa aceasta lucrare este cuprinsa in programul de reconstructie a centrului vechi si va fi facuta de catre Primaria Capitalei", explica Dragos Petrescu. Planurile sale legate de Caru' cu bere au fost clare de la inceput. Campania de recrutare a angajatilor s-a facut cu salariile "la vedere" (peste 1.000 de euro pentru CEO si bucatarul-sef si aproximativ 400-500 de euro pentru chelneri si ospatari); angajatii au fost scoliti timp de o luna in berarii din Austria si Germania. Restaurantul este amenajat ca muzeu si are chiar si un magazin de suveniruri. "Muzica de ambianta este romaneasca, in spiritul perioadei de glorie a restaurantului, iar din 2007 putem oferi clientilor berea casei Caru' cu bere - facuta dupa reteta originala de la 1879", adauga Petrescu. El mai spune ca localul va putea fi inchiriat pentru evenimente speciale. "In vechea crama de la subsol, transformata in Muzeul berii, se vor putea organiza evenimente, insa partea de sus, beraria, va fi deschisa tot timpul. Desi vremurile cand vindea ziare in Piata Universitatii au trecut de mult, Petrescu e gata oricand sa dea o mana de ajutor in

restaurantele sale. "Cand am deschis restaurantul La mama, serveam in rand cu ceilalti ospatari. Chiar de curand am gatit o transa de mici la Caru' cu bere... Din cele cinci restaurante City Grill, doua sunt deschise in sistem de franciza (ca si doua din cele trei cafeterii City Cafe). Taxa de intrare pe care o plateste francizatul este, pentru City Grill, de 25.000 de euro plus o alta taxa lunara de 5% din cifra de afaceri. Desi Caru' cu bere este un restaurant care nu poate fi "reprodus", Dragos Petrescu nu exclude ideea infiintarii unui sistem de francize si pentru acesta. Una dintre cheile succesului, in acest business, este ca oamenii sa vada ca esti alaturi de ei si ca poti sa-i ajuti la nevoie", spune el. Pe langa afaceri, Petrescu este pasionat de Erin si Karin, fetitele sale de 5, respectiv 3 ani. Nu-l deranjeaza faptul ca nu are si un baiat caruia sa-i impartasesca pasiunile. "Sunt innebunit dupa schi si dupa iahting, dar si fetelor le place sa schieze. Vacantele le petrecem la munte sau la mare", spune omul de afaceri. Cat despre afacerea familiei, Petrescu n-are nici o grija: "in vremurile noastre femeile se descurca cel putin la fel de bine ca barbatii in administrarea unui business".