Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 in Țara Românească. 7 OCTOMBRIE 1857 – ÎN CADRUL ADUNĂRII AD- HOC A MOLDOVEI, MIHAIL KOGĂLNICEANU PREZENTA PROIECTUL DE REZOLUŢIE CARE CUPRINDEA „DORINŢELE FUNDAMENTALE“ ALE ROMÂNILOR MOLDOVENI, ARĂTÂND CĂ "DORINŢA CEA MAI MARE" ESTE UNIREA PRINCIPATELOR ÎNTR-UN SINGUR STAT. Alexandru Ioan I si colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail Kogalniceanu (ministru si prim- ministru al Romaniei), iniţiaza importante reforme interne: • secularizarea averilor mănăstireşti (1863), • reforma agrară (1864) şi legea rurală, peste 400.000 de familii de ţarani au fost improprietarite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de sateni au primit locuri de casă şi de gradină. • reforma învăţămantului (1864). au fost deschise universitati la Iasi si Bucuresti, s-a introdus invatamantul primar obligatoriu in toata tara, s-a organizat trecerea treptata la grafia latină, s-au pus baze trainice pentru dezvoltarea de mai departe a culturii Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859- 1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar. • Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia. "Unirea e singură stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp.“- Alexandru Ioan Cuza