RADIO EMITATOARE SI

STATIE EMISIE-RECEPTIE
DORIN TURLEA
ALBERT PETRE
• Sunt posibile două tipuri de instalaţii de emisie-recepţie, şi anume, cu o
singură antenă, respectiv cu antene separate pentru emisie şi recepţie.
SCHEMA BLOC A UNEI INSTALATII DE
EMISIE-RECEPTIE
ROLUL ELEMENTELOR

• Emiţătorul are rolul de a emite radiaţii elecromagnetice cu parametrii impuşi prin

construcţie, cei mai importanţi fiind următorii:
o Tipul de radiaţie: Continuă:
• Nemodulată.
• Modulată în amplitudine, frecvenţă sau fază (MA, MF, MΦ ). În impuls:
• Cu frecvenţa de emisie constantă sau variabilă (mai rar); • Cu frecvenţa de
repetiţie constantă sau variabilă (vobulare); • Cu sau fără cod.
 • Cu frecvenţa de repetiţie constantă sau variabilă (vobulare);
• Cu sau fără cod.
o Puterea: Instantanee (energie cu variaţie continuă): Pi = Pmedie ;
În impuls (energie cu variaţie în impulsuri): Pmedie < Pimpuls .
o Frecvenţa de emisie: Constantă (cu sau fără reacordare);
Cu salturi de frecvenţă într-un anumit ecart.
• Numărul de canale:
• Cu un singur emiţător;
• Multicanal:
• Cu separare spaţială;
• Cu separare în timp (mai rar folosită),
• Cu separare în timp şi spaţială.
NOŢIUNI GENERALE DESPRE EMIŢĂTOARE

• Punctul de plecare al emisiei undelor electromagnetice se consideră a fi

experienţele lui Hertz.
• Astfel, primele emiţătoare folosite (până în anii 1920) au fost cele cu scântei,
principiul lor de lucru putând fi
dedus cu uşurinţă din figura a).
Puterile acestor emiţătoare erau
de ordinul sutelor de W.
• Funcţionarea este evidentă: comutatorul K este comutat periodic, ceea ce face ca în miezul
transformatorului să se creeze un flux magnetic variabil. Acesta induce în înfăşurarea secundară o
tensiune electromotoare (figura b) cu un conţinut bogat de armonici. Dintre acestea, circuitul acordat
LC “alege” armonica cu frecvenţa sa de
rezonanţă, care va fi emisă cu
ajutorul antenei. Eclatorul de
(supra)tensiune E asigură descărcarea
energiei accumulate în miez atunci
când comutatorul K se deschide