Jonctiunea pn

Tranzistorul bipolar
• Tranzistorul bipolar este o structură de trei
zone semiconductoare extrinseci (pnp sau
npn) realizată într-un cristal semiconductor.
 Tranzistorul bipolar

• amplificatoare de semnal
• generatoare de semnal
(oscilatoare)
• stabilizatoare de tensiune
 Tranzistorul bipolar
• O astfel de structură se numeşte bipolară
deoarece la conducţia electrică participă
sarcini electrice de ambele polarităţi, goluri
şi electroni, cu contribuţii diferite la curent în
funcţie de tipul de tranzistor. În funcţie de
ordinea zonelor, tranzistorii bipolari pot fi de
tip pnp sau npn.
Tranzistorul bipolar
 Tranzistorul bipolar
Din punct de vedere tehnologic structura
de tranzistor are două particularităţi:
• emitorul este mult mai puternic dopat
decât baza
• lărgimea fizică a bazei este mult mai
mică decât lungimea de difuzie a
purtătorilor majoritari din emitor (aprox.
10μm)
Pentru a exista conducţie electrică între
emitor şi colector, joncţiunea emitoare
trebuie polarizată în sens direct iar
joncţiunea colectoare în sens invers. Un
circuit de polarizare a joncţiunilor unui
tranzistor de tip pnp este prezentat în fig.
În practică polarizarea joncţiunilor se face
cu o singură sursă de alimentare.
 Tranzistorul bipolar
• În fig se poate observa modul în
care purtătorii de sarcină din
semiconductor contribuie la
formarea curenţilor exteriori
măsurabili:
• curentul de emitor - IE, curentul de
colector – IC şi curentul de bază – IB.
• Trebuie să subliniem încă odată
faptul că la curentul prin
tranzistor participă purtători de
ambele polarităţi, în timp ce la
curenţii exteriori participă
exclusiv electronii de conducţie
din metal
 Tranzistorul bipolar
• Golurile, care sunt purtătorii majoritari în
emitor, sunt accelerate în câmpul de polarizare
directă a joncţiunii emitoare şi, în marea lor
majoritate, vor traversa baza şi vor fi preluate de
câmpul electric de polarizare inversă a joncţiunii
colectoare. Fracţiunea din curentul de emitor
care contribuie la formarea curentului de
colector este notată cu α. α se numeşte factor de
curent şi valorile lui sunt foarte apropiate de 1:
α ≅ 0,97 − 0,99 . Datorită slabei dopări a bazei
şi a lărgimii ei foarte mici, doar o mică parte din
golurile care pleacă din emitor se vor
recombina cu electronii din bază.
• Curentul αIE împreună cu curentul de
purtători minoritari, ICBo, care traversează
joncţiunea colectoare polarizată invers, vor
forma curentul de colector, IC. Astfel, pot fi
scrise următoarele relaţii între curenţii
măsurabili:
 Tranzistorul bipolar

• Coeficientul de multiplicare a curentului de

bază se notează cu β şi se numeşte factor de
amplificare statică (sau factor de amplificare a
curentului continuu) şi este supraunitar

• ICBo este foarte mic (sub

1μA), în practică se poate
folosi cu bună aproximaţie
relaţia IC ≅ βIB
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
 Aplicatii

Pentru circuitul b, se aplică la intrare un semnal sinusoidal de pildă cu amplitudinea

de 100 mV, iar la ieşire se obţine o tensiune cu amplitudinea de 5 V, datorită
curentului de colector, care străbate rezistenţa de sarcină RS = 0.5 kΩ.
 Tranzistorul comutator

• Dacă se acţionează comutatorul S, apare un

curent de bază IB care va fi limitat de rezistenţa
R la o valoare potrivită ca IC = βIBsă aprindă
lampa L, figura.
• Aplicaţia este valoroasă pentru că la comenzi de
energie mică se controlează procese de energie
mare (în cazul de faţă aprinderea unui bec).
Polarizarea