Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potențial Posibilitățile de dezvoltare economică ale unui teritoriu reieșind din resursele economice
geoeconomic proprii și cele atrase din exterior
Resurse Resursele proprii sau atrase de către economia entităților economice care le asigură
strategice competitivitatea acestora în timp și spațiu
Internaţiona- • Proces de implicare a firmei in operațiuni internaționale (fuziuni, achiziţii,
lizare conglomerate internaţionalizare, alianţe strategice, etc.)
• ansamblul de metode, tehnici şi instrumente utilizate strategic de întreprinderi,
companii, cu o scopul de a activa în străinătate
Glosar tematic la tema 1
Externalizarea Decizie de business: delegarea operațiunilor de
capitalului producere și administrare al unei companii autohtone
către alta/alte companii din exterior
Strategie Strategia reprezintă modul în care un subiect geoeconomic
geoeconomică urmăreşte să-şi atingă scopul, ţinând cont de resursele disponibile
şi factorul de mediu economic şi politic.
Orizontală
• Sectorul primar; Sectorul secundar; Sectorul terțiar; Sectorul cuaternar
Verticală
• Microeconomia
• Mezoeconomia
• Mondoeconomia
Domenii/ Tipuri de activități Caracteristici Dinamica Denumiri
sectoare dezvoltării Convenționale
Primar
Secundar
Terțiar
Quaternar
Quinal
Structura sistemului EM
Economia mondială
Școala rusă
Școala americană
Școala germană de Geoeconomie și Geopolitică
Karl Ritter
Karl Ritter (1779-1859) a fost un geograf german, fost profesor la
Universitatea din Berlin. Printre elevii săi s-au numărat Karl Marx, Friedrich Ratzel ș.a.
Este considerat părintele geografiei moderne. A pus bazele geografiei politice, dezvoltată
ulterior de Friedrich Ratzel. Cea mai importantă lucrare a sa este Geografia în 19 volume
apărute între 1822 și 1859. O altă lucrare cunoscută a lui Ritter este Geografia
comparată, publicată la Berlin în 1852.
Școala germană de Geoeconomie și Geopolitică
Friedrich
Friedrich Ratzel - 1904) a fost un geograf și geopolitician german, considerat părintele fondator al
Ratzel (1844
geopoliticii. Autor a numeroase lucrări, printre care Antropogeografia (1888) și Geografia politică (1897). A
susținut teza de doctor în geografie pe tema ”Emigranții în China”. A activat la universitățile din Munchen și
Leipzig. Lucrări: „Geografia spațiului politic”, „Statul și solul”. A fost preocupat de:
- viitorul Germaniei în politica internațională;
- „spațiul vital” pentru o dezvoltare durabilă;
- expansiunea statului;
- „Granițe corecte și granițe incorecte” etc.
Școala germană de Geografie politică
Karl Haushofer Haushofer a avut inițial o carieră
militară. În 1908 este ales în
componența unității pentru misiuni
militare a Germaniei în Japonia. A
fost fascinat de importanța
strategică a spațiilor, respectiv a
locației geografice. Susține teza de
doctor „Marea Japonie”, în care
argumentează rolul locației
geografice și caracterul teritoriului
asupra destinului statelor. Înființează
în 1924 Universitatea de Geopolitică
la Munchen, publică acolo revista
„Jurnal de geopolitică”. Inițial a fost
împotriva declanșării războiului cu
Uniunea Sovietică, considerând că
Germania mai degrabă trebuie să
colaboreze cu URSS și Japonia
pentru a-și asigura rolul de
supraputere politică
Şcoala Franceză
1. Fernand Brodel (1902-1985) înlocuieşte noţiunea de „autarhia
spaţiilor mari" a introdus noţiunea de „lume economică" (în
sensul de „spaţiul economic"), care este considerată o lume
unică ce se caracterizează printr-o unitate economică unită
printr-un schimb comercial.
2. Jaq Attali în lucrarea „Linia Orizontului" expune conceptul
geoeconomic, cu privire la contrastele spaţiilor
geoeconomice. Autorul afirmă că lumea contemporană, în care
predomină valorile libere, relaţiile de piaţă şi tehnologiile
informaţionale, se formează în baza principiilor
geoeconomice.
Conform acestui concept la etapa actuală viaţa economică a lumii
se roteşte în jurul a 3 centre (nuclee) mari numite spaţii
geoeconomice, sau zone industrial – financiare, şi anume: America
III. Strategii geoeconomice
Economie locală
Nivel firmă
Nivel EN
DEVOLTAREA ECONOMICĂ
LOCALĂ (EL)
Comerț internațional
Relații valutar-financiare
Turism internațional
Transnationalizare GLOBALIZARE
Local/National Internationalizare
• Companii
nationale • Comerț (Exportul
(„Bucuria SA” bunurilor/serviciilo • Deschidere • Produs unic
„Cricova SA”) r pe pietele filialelor in
straine; țara gazdă
• Producție
(subproducție,
societăți mixte,
alianțe startegice)
Transnaționalizarea – depășirea cadrului
național în activitatea economică
Factor determinanți ai investițiilor prin
transnaționalizare (CTN)
• Motive ale E de capital Motive ale I de capital
1. Evitarea barierelor vamale; 1. Dorința de a importa tehnologii noi,
2. Eschivarea de control sau presiuni controlul asupra căruia e deținut de
fiscale dure în țara de origine; investitor;
3. Poziția de lider în domeniul tehnologic. 2. Privatizarea obiectelor economice;
4. Reducerea costurilor de producție; 3. Atragerea resurselor financiare din
exterior;
5. Economii la scară;
4. Transferul de expertiză managerială și
6. Gradul de concentrare a
de gestiune economică;
afacerii/producției;
7. Prezența resurselor naturale/m.p.;
8. Valorificarea piețelor emergente;
9. Tendința de a rezista concurenței;
10. Utilizarea concurenței agresive
Transnaționalizarea activității economice
este determinată de 4 factori- cheie:
• Resurse: • Eficiența
Obținerea resurselor naturale sau de altă Reorganizarea unităților economice
natură care sunt de o calitate mai bună și existente în vederea creșterii
la un preț mai bun decât în țara de origine; productivității, lărgirea gamei de
produse, întărirea pozițiilor pe piață
Piețe:
Cât mai aproape de piețele de • Active strategice
destinație, precum și a valorifica CTN doresc dobândirea activelor existente,
legăturile culturale sau de altă natură pentru reducerea riscurilor, economii
cu piețele noi la scară, întărirea capacității
concurențiale
2 strategii cu privire la piața națională
Sursa: Trade policy review, report by the secretariat of the WTO, 2018, p.28
Strategii la nivel:
Globalizarea economică
Globalizarea socială
Globalizarea politică
Globalizarea financiară
Globalizarea militară
Globalizarea tehnologică
Globalizarea ecologică
Trei etape ale globalizării
Etapa III
Etapa II
Etapa I
Etapa I: Dezvoltarea schimburilor dintre EN care își păstrează caracterul național (7%);
Etapa II. Creșterea rolului STN/CTN (transnaționalizarea vieții economice, era post-naț.)
Etapa III: Economia fără frontiere
Etapele globalizării
-
- Reducerea costurilor de transport
1870 -
1914 - inegalități f. mari între state
- Reducerea barierelor tarifare
- migrația masivă a forței de muncă
-
- apariția OEI
- liberalizarea schimburilor
1945 - trecerea de la avantaje comparative la avantaje competitive
-1980 - dezvoltarea transportului și reducerea costului
- creșterea decalajului TD și TCD
- Transformări esențiale în DMM
1980
Intensificare globalizării
-
2019
Avantaje și limitele globalizării
Avantaje/beneficii: Limite/sfidări
Liberalizarea
Creșterea fluxurilorN-S,
polarizării economice a
Centru-Periferie;
impulsionat schimburile economice;
Riscul scurgerii capitalului (speculativ);
Creșterea nivelului investițiilor –
Crizele economice
catalizator dintr-o
al creșterii țară/regiune le afectează pe celelalte;
economice;
Pierderea specificului
Intensificarea național;
concurenței;
Utilizarea mai eficientă a resurselor
Preluarea unor modele de comportament neadecvat
economice;
Acces la piețe externe (emergente)
Acces facil la tehnologii moderne, la
metode moderne de mg și mk;
Micșorarea costurilor (economii la
scară);
Instituirea OEI – sprijin TCD în
promovarea reformelor
Consecinţele negative ale globalizării
Consecințele globalizării economice