Capitolul 1 GEOSTRAGIE SI GEOPOLITICĂ DEFINITII

1. GEOPOLITICA CONCEPTE SI DEFINITII

2. GEOSTRATEGIA CONCEPTE SI DEFINITII
3. GEOGRAFIA-GEOSTRATEGIA- GEOPOLITICA DEFINITII

CAPITOLUL 2 Concepte Geopolitice și Geostrategice esențiale

2.3.1. Punct geostrategic / Zonă geostrategică
2.3.2. Conflictul / Războiul
2.3.3. Imperialismul / Panism
2.3.4. Putere / Echilibru de putere
2.3.5. Sfere de influență / Sfere de interes
2.3.6. Raportul ideologie / Religie
2.3.7. Precursorii geopoliticii
Capitolul 3 Regionalizarea și globalizarea
3.3.1. Regionalizarea
3.3.2. Globalizarea
3.3.3. Raportul dintre regionalizare și globalizare
Capitolul 4 Blocurile/asociațiile regionale în economia mondială
4.3.1. Uniunea Europeană
4.3.2. NAFTA
4.3.3. MERCOSUR
4.3.4. ASEAN
4.3.5. APEC
Capitolul 5 Resursele geostrategice și conflictele internaționale
5.3.1. Petrolul principala sursă de conflict
5.3.2. Principalele conflicte internaționale
5.3.3. Conflictele internaţionale generate de petrol
5.3.4. Regiunea Caspică - între interese economice şi strategice
Capitolul 6 De la hegemonie la o lume multipolară
6.3.1. Sistemul bipolar
6.3.2. Hegemonia
6.3.3. Evoluția spre multipolaritate a sistemului internațional
Capitolul 7 Mari puteri economice mondiale sau regionale?
7.3.1. SUA
7.3.2. Rusia
7.3.3. China
7.3.4. Japonia
7.3.5. India
7.3.6. Brazilia .
Capitolul 8 România în context european și mondial
8.3.1. Poziția geopolitică a României
8.3.2. Istoricul relaţiilor României cu UE
8.3.3. Aderarea României la spaţiul Schengen
 Capitolul 1 GEOSTRAGIE SI GEOPOLITICĂ DEFINITII

Companiile internaționale acționează într-un mediu economic internațional cu o serie de

caracteristici ce derivă din tendințele înregistrate la nivel internațional. Strategiile economice au
influențat atât mediul economic internațional cât și modul de a desfășura afaceri ale companiilor
care operează la nivel internațional. Cea mai importantă particularitate a mediului de
afaceri internațional o reprezintă multiculturalitatea, în sensul că o companie internațională pentru a
avea succes la nivel internațional trebuie să se adapteze la specificul cultural al zonei în care își
desfășoară activitatea.
1.3.1. Geopolitică –concepte și definiții
Geopolitica
Geopolitica este o disciplină științifică interdisciplinară, situată la granița dintre Geografie, Istorie,
Știința Politică și Științele Sociale, care stabilește relația dintre evenimentele politice și spațiul
geografic, precum și distribuția puterii pe glob.
Francezul Paul Claval....ia în considerare totalitatea preocupărilor actorilor prezenți pe scena
internațională, fie că este vorba despre politicieni, diplomați, militari, organizații
nonguvernamentale sau de opinia publică. Ea este interesată de calculele unora sau altora și de
ceea ce îi determină să acționeze. Reflectă eterogenitatea spațiului, condițiile naturale, istoria,
religia, diversitatea etnică. Este interesată de obiectivele ce vizează cooperarea sau destinderea
relațiilor, dar și de utilizarea forței sau jocurilor viclene
Geograful român Ion Conea ...viața politică planetară condiționată și explicată prin Geografie.
1.3.2. Geostrategia concepte și definiții
Pierre Celerier - Geostrategia, sora mai mică a geopoliticii care oferă laturii politice și militare o
aceeași metodă de aprofundare a problemelor.
Prof.univ.dr. Constantin Hlihor -Geopolitica studiază interesele actorilor într-un spațiu dat și
elaborează proiectul, Geostrategia arată căile și mijloacele necesare pentru a le materializa.
Geostrategia este asociată cu ideea de securitate colectivă.
1.3.3. Fundamente specifice geostrategiei:
1. Existența unei diversități teritoriale
2. Studiul strategic al spațiului
3. Conceperea unei strategii unitare
În Geopolitică și Geostrategie se disting trei nivele: mondial, regional, local.
Geopolitica, Geostrategia, Geografia reprezintă trei științe/discipline științifice distincte care nu
trebuie nici opuse, nici confundate, ci înțelese în corelația demersului lor științific

Capitolul 2 Concepte Geopolitice și Geostrategice esențiale

Conceptele Geopolitice și Geostrategice sunt necesare întrun mediu economic internațional cu o

serie de caracteristici ce derivă din tendințele înregistrate la nivel internațional. Termeni
precum: Zonă strategică/ Zonă geopolitică, Punct strategic/ Punct geopolitic, Sfere de influență/
Sfere de interes, Mari puteri/ Superputeri, Raportul ideologie/ Religie, Arii conflictuale/ Panism
prezintă o importanță majoră pentru viața economică în perioada actuală. Precursorii Geopoliticii
au jucat un important rol în conturarea conceptelor geostrategice.

2.3.1. Punct geostrategic / Zonă geostrategică

Punctele geostrategice: sunt considerate strâmtorile sau canalele.
Strâmtoarea Bosfor - Dardanele – Marea Neagră şi Mediterana prin intermediul Mării Marmara şi
Egee. Drumul Energiei Caspice; Strâmtoarea Gibraltar – important punct strategic deservit de armata
britanică. Strâmtoarea Malacca din SE Asiei leagă Oceanul Pacific de Oceanul Indian – port Singapore;
Canalul Panama – traversează istmul Panama din America Centrală legând Oceanul Atlantic (Marea
Caraibilor) şi Pacific (Golful Panama).
Zona geostrategică – se formează atunci când se concentrează într-un anumit areal sau zonă mai
multe puncte geostrategice. Când teritoriul de interes este de dimensiuni apreciabile avem de-a
face cu o zonă strategică sau geostrategică.
2.3.2. Conflictul/ Războiul
Conflictul- Starea conflictuală este considerată esenţa geopoliticii, unde se produce şi există
substanţă pentru o analiză
geopolitică. Prima misiune a geopoliticii constă în a pune în evidenţă originile, uneori chiar
îndepărtate a conflictelor.
Războiul- Forma actuală a conflictului „războiul‖ este un fenomen social complex ce constă în lupta
armată organizată între anumite grupuri, clase sociale, între diferite state pentru realizarea unor
interese socialeconomice şi politice. Constituie continuarea cu mijloace violente, a politicii pe care
statele respective au desfăşurat-o înainte de izbucnirea conflictului.
Imperialismul- Imperialismul în sens geopolitic se referă la o construcţie teritorială dominantă care
se supune numai logicii expansiunii teritoriale, neţinând seama de popoarele ce locuiesc în teritoriile
respective. Se manifestă prin agregarea şi anexarea teritoriilor pornind din Statul centru al imperiului.
Administraţia centralizată – organizează supunearea politică şi exploatarea economică a teritoriilor
cucerite.
2.3.3. Ariile conflictuale/Panismul
Panismul- Panismul este considerat de către Karl Haushofer – o reprezentare geopolitică bazată pe
comunitatea etnică sau religioasă, ori pe comunitatea regională sau continentală. Pangermanismul,
înscrierea populaţiei de limbă germană într-un spaţiu vital, maximal ce corespunde nu frontierelor
statului ci frontierelor culturale ale acesteia.
2.3.4. Puterea/Echilibru de putere
Puterea este fenomenul social fundamental care constă în capacitatea de a lua decizii şi asigura
îndeplinirea lor prin utilizarea mijloacelor de persuasiune şi constrângere. Se exprimă într-o relaţie
asimetrică (conducere – supunere sau dominare-subordonare), între factorii la nivelul cărora ea se
manifestă.
2.3.5. Sfera de influenţă/ Sfera de putere
Sfera de influenţă-Reprezintă o zonă geografică în care o putere din zonă sau din afara zonei,
bazându-se pe superioritatea forţelor sale armate şi pe ameninţarea de a le utiliza, şi-a impus dreptul
de a interveni în politica internă şi externă a statelor din zonă.
Implică un acord între două state, prin care fiecare parte se angajează să se abţină de a interveni sau
de a exercita orice influenţă în anumite teritorii asupra cărora s-a convenit între părţile contractante.
Sfera de putere-Raza de acţiune a puterii unui stat în măsura în care se extinde dincolo de graniţele
sale în scopul influenţei politice (zonă de influenţă) sau ca un prolog al ocupaţiei ( zonă de interes).
2.3.6.Ideologia/ Geopolitica
Ideologia reprezintă ansamblu sistemelor de idei şi reprezentări umane cuprinzând şi reprezentările
religioase.Interesele geopolitice au primat asupra argumentelor ideologice.
Ideologia/ Religia Factorul religios a fost important în cucerirea, stăpânirea şi dirijarea Lumii sau a
anumitor regiuni ale ei. Reflecţia geopolitică a avut în trecut tendinţa de a minimaliza factorii
religioşi.
Biserica Catolică –misiunea sa este unitatea lumii prin creştinizare. Duce o politică paşnică, fără
arme, dar care nu exclude sprijinirea unei părţi aflate în conflict.Rolul religiei este uneori exagerat, ea
nefiind decât unul dintre factorii care au amplificat fenomenele (geo) politice şi nu originea lor .
2.3.7. Precursorii Geopoliticii
Friederich Ratzel (1844-1904) Profesor de Geografie la Universitatea din München din 1876 și la cea
din Leiptzig din 1886, Susținător al colonialismului militează ca Germania să-și constituie un imperiu,
care să-i asigure strălucirea mondială, conștient că Anglia și Franța împărțeau puterea maritimă.
Considerat precursorul Geopoliticii datorită lucrării “Geografie Politică” (1897) - elaborează o teorie
a statului, pe care-l definește drept un organism care depinde de spațiu, poziție, granițe, (noțiuni
antropo geografice care raportate la organismul statal devin caracteristici politico-geografice).
Cu privire la legile expansiunii spațiale a statelor “(1901) Introduce noțiunea de spațiu vital și
evidențiază rațiunea expansionistă enunțând șapte legi universale:
Paul Vidal de la Blache (1845-1918)
Fondatorul școlii franceze de Geografie Umană este considerat părintele intelectual al
Geopoliticii . Combate determinismul fostului său profesor și își exprimă propriul său punct de
vedere în lucrări precum ”Geografia Politică apropo de scrierile d-ui Ratzel” și “Franța de Est” - prima
lucrare de geopolitică publicată în Franța. Lucrarea ―Principii de Geografie Umană” a fost publicată
postum de Emmanuel de Martonne.
Albert Demangeon (1872-1940)
Nu s-a considerat geopolitician, s-a opus ideii de Geopolitică, considerând Geopolitica o idee pur
germană, o înscenare, o mașină de război. Prin publicarea lucrării ―Declinul Europei‖ 1920 -
apreciază că poziția dominantă a Europei, se apropie de sfârșit ca urmare a atingerii de către SUA a
unei poziții hegemonice, însoțită de creșterea Japoniei ca putere regională în Extremul Orient.
Conștient de declinul Europei și de condiția precară a Franței ca mare putere în anul 1920, introduce
termeni precum Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Europei
Camille Vallaux (1870-1945)
Primul francez care a scris o carte în domeniul Geografiei Politice în 1911 “Solul și Statul”. Reia
conceptele lui Ratzel și demonstrează importanța statului și poziției geografice în explicarea naturii
statului. Critică determinismul lui Ratzel înclinat spre idei abstracte și vede relația statului cu mediul
înconjurător mai activă. Este acuzat de apropierea prea mare de pangermanism în lucrarea publicată
în anul 1921 împreună cu Jean Brunhes,”Geografia istoriei - Geografia păcii și războiului”.
Rudolf Kjéllen (1864-1922)
Geopolitica consideră știința care studiază statul ca organism geografic, cum se manifstă în spațiu.
Statul este conceput ca unitatea și interdependența în câmpul politicii a cinci elemente
fundamentale geografic, etnic, economic, social și juridic, numind cele cinci fețe ale ființei statul -
țara, neamul,economia țării, structura socială și de guvernământ. Integritatea acestor cinci
elemente asigură aspectul organic și integritatea statului. Statul este o formă de viață, trăiește, este
un organism viu. În concepția lui Kjéllen poporul unui stat este asemenea unei formațiuni vegetale,
este un produs al naturii, în spiritul ideii de organicitate.
Karl Ernst Haushofer ( 1869-1946)
Introduce termenul de pan-idei, subliniind centralitatea dimensiunii spațiale în gândirea politică,
distingând pan-configurații. Semnalează opoziția dintre geopolitica rusă și cea americană. Principala
sa lucrare Granițele în determinarea lor geografică și politică (1921) și alte studii ale școlii create de
el, vor fii speculate de Adolf Hitler pentru a-și justifica expansiunea teritorială sub pretextul
neconcordanței care ar exista între granițele politice ale Germaniei și spațiul necesar populației
dinăuntrul acestor granițe. Considerat de către francezi geopolitician în timpul Germaniei hitleriste,
decât gopolitician al Germaniei hitleriste.
Alfred Thayer Mahan (1840-1914)
Amiral al flotei americane, dezvoltă teoria puterii maritime în lucrarea Interesul Americii în
stăpânirea mărilor - conform acestei teorii va stăpânii lumea acea țară care va reuși să domine
mările și oceanele lumii. Doctrina sa, îndreptar pentru politica externă americană, era centrată pe: -
asocierea cu puterea navală britanică pentru împărțirea controlului mărilor; - determinarea
Germaniei să se mărginească la rolul său continental și să renunțe la pretenția de stăpânire asupra
mărilor; -punerea la punct a unei apărări coordonate a europenilor și americanilor destinată să
atenueze ambițiile asiatice.
Halford J. MacKinder (1861-1947)
H. J. MacKinder a fost considerat profetul Rusiei/Uniunii Sovietice ca superputere. În contrast cu
Mahan, H. MacKinder, profesor de Geografie la Universitatea din Oxford, și amiral al flotei britanice,
a lansat teoria puterii terestre în lucrarea Pivotul geografic al istoriei (1904). Teoria lui susținea că în
jurul acestui pivot, sau inima lumii se articulează toată dinamica geopolitică a planetei. Cine deține
Europa de Est deține Inima Lumii Cine deține Inima Lumii domină Insula Mondială Cine domină Insula
Mondială domină lumea Pivotul politicii mondiale este Eurasia, pe care puterea maritimă nu reușea
să o supună, și inima sa este Rusia.Rusia este apărată de o centură de obstacole naturale, dincolo de
care se desfășoară Europa de Vest, Orientul Mijlociu, Asia de Sud și de Est și zonele mai îndepărtate
Marea Britanie, SUA, Japonia.
Nicholas John Spykman (1893-1948)
Susține teoria bordurii maritime sau inelul format de țările cu ieșire la mare, care înconjoară din
mai multe părți partea centrală, constituind o zonă periferică între acestea și mările periferice.
Pivotul nu mai este Rusia, ci inelul din jurul acesteia. Cine domină aceste state cu ieșire la mare,
domină, Eurasia și deține destinul lumii.

Capitolul 3 Regionalizarea și globalizarea

Companiile internaționale acționează într-un mediu economic internațional cu o serie de

caracteristici ce derivă din tendințele înregistrate la nivel internațional. Globalizarea vieții
economice este una dintre acestea. Fenomenul de globalizare sau mondializare a influențat atât
mediul economic internațional cât și modul de a desfășura afaceri ale companiilor care operează la
nivel internațional. Cea mai importantă particularitate a mediului de afaceri internațional o
reprezintă multiculturalitatea, în sensul că o companie internațională pentru a avea succes la nivel
internațional trebuie să se adapteze la specificul cultural al zonei în care își desfășoară activitatea.
Atât regionalizarea cât şi globalizarea sunt susţinute atât de argumente pro cât şi contra.

3.3.1. Regionalizarea

Regionalizarea - Fenomenul regionalizării desemnează tendinţa de a vedea statele aparţinând

aceleiaşi regiuni geografice apropiindu-se din punct de vedere economic şi/sau politic.
Blocurile regionale - Gruparea regională a mai multor state a dus la formarea aşa numitelor blocuri
regionale, ceea ce sugerează ideea de coeziune şi solidaritate.
Zonele de liberschimb - În zonele de liber schimb sunt eliminate taxele vamale şi restricţiile
cantitative privind produsele comercializate pe ansamblul arealelor lor. Din această categorie, care
este cea mai numeroasă, fac parte: NAFTA, MERCOSUR, APEC, ASEAN, UE.
Uniunea Economică Reprezintă tipul cel mai integrat, presupunând, pe lângă libera circulaţie a
persoanelor, a bunurilor, a serviciilor şi a capitalului, şi existenţa politicilor macroeconomice comune
• Atractivitatea acordurilor de liber schimb creşte proporţional cu creşterea costurilor neaderării, ale
izolării.
• Teama de a nu fi exclus de pe piaţă, de a nu mai avea niciun cuvânt de spus în negocierile
internaţionale, alimentează reacţii care vor conduce la liberalizarea comerţului mondial în ansamblu.
Regionalizarea care respectă criteriile geografice este contracarată de activităţile firmelor
transnaţionale care urmează logica profitului. Acestea constituie o adevărată forţă care leagă
grupările regionale. Adversarii regionalizării cred că menţinerea unui sistem global regional consumă
din resursele necesare, menţinerii şi consolidării unui sistem global iar contribuţia strategiei regionale
la creşterea bunăstării este contraproductivă.

3.3.2. Globalizarea - Este procesul de lărgire, adâncire şi accelerare a conectărilor la scară

mondială în toate aspectele vieţii social-economice contemporane.

Aşadar, nu numai în domeniul economic, cum a fost multă vreme percepută, ci şi în cele social,
politic, tehnologic, cultural. Global înseamnă mai mult decât internaţional, întrucât par mai mulţi
actori (statele, dar şi organisme Internaţionale şi marile companii - Societăţile transnaţionale), în timp
ce, când vorbim internaţional, actorii principali sunt statele.
Societăţile transnaţionale (ST7) — piloni ai globalizării
Societăţile transnaţionale constituie entităţi economice formate din unităţi legate între ele, care
operează de regulă pe spaţii mari cu un sediu central şi numeroase filiale.
Ele reprezintă forţa promotoare fundamentală a globalizării economice.
Globalizarea proces negativ sau pozitiv
Criticii globalizării spun că acesta este un proces pozitiv, doar pentru NORDUL puternic şi dezvoltat
iar negativ pentru SUDUL sărac. Reprezintă o continuare a sistemului imperialist al secolului XIX şi
începutul secolului XX sub o falsă faţadă de democraţie liberală şi pieţe libere.
Aprecieri negative ale globalizării
• contracte de muncă nesigure;
• creşterea inegalităţii;
• subminarea sindicatelor;
• dezastrele ecologice;
• accentuarea traficului cu arme, droguri şi a terorismului.
Critici aduse la nivelul globalizării
• Biserica (religiile);
• Naţionaliştii;
• Sindictele;
• Mişcările ecologiste.
Aprecieri pozitive ale globalizării
• desfiinţarea industriilor demodate sau neperformante;
• reducerea şomajului;
• reducerea inflaţiei;
• refacerea, modernizarea şi extinderea infrastructurii.

3.3.3. Raportul dintre regionalizare şi globalizare

Regiunile economice sunt constituite pe principii geografice. Globalizare este situată deasupra
intereselor zonale, regionale, chiar particulare. Există o tendinţă globală fără să topească în ea
interesele comune la nivelul regiunilor şi statelor? Global înseamnă mai mult decât internaţional
întrucât participă mai mulţi actori ( state dar şi organisme internaţionale, societăţile
transnaţionale) – când vorbim de internaţional, actorii principali sunt statele. Regiunile prezintă
un alt tip de evoluţie, care porneşte de la premisa că nici un stat, oricât de puternic, nu poate
face faţă singur problemelor dezvoltării contemporane ( exemplu NAFTA sau UE).
Capitolul 4 Blocurile/ Asociaţiile regionale în economia mondială
Companiile internaționale acționează într-un mediu economic internațional cu o serie de
caracteristici ce derivă din tendințele înregistrate la nivel internațional. Regionalizarea la nivelul
sistemului a influențat atât mediul economic internațional cât și modul de a desfășura afaceri ale
companiilor care operează la nivel internațional. Fenomenul regionalizării desemnează tendinţa
de a vedea statele aparţinând aceleiaşi regiuni geografice apropiindu-se din punct de vedere
economic şi/sau politic. Gruparea regională a mai multor state a dus la formarea aşa numitelor
blocuri regionale, ceea ce sugerează ideea de coeziune şi solidaritate
4.3.1. Uniunea Europeană
Prin gradul de complexitate este singura asociație regională care îndeplinește criteriile pentru a fi
considerată o uniune economică
Obiective şi forţa economică
• Obiective
• Constituirea Pieței Unice (libera circulație a mărfurilor și persoanelor crearea monedei unice).
Unitatea politică este calea spre crearea Statelor Unite ale Europei.
• Forţa economică:
- asigură o treime din PIB-ul mondial, dispune de o industrie puternică și competitivă,
agricultură performantă, căi de comunicație și mijloace de transport moderne, putere
comercială,
existența celei mai puternice piețe turistice din lume
4.3.2. NAFTA
Asociație regională care intră în vigoare în 1994, include Canada, SUA, Mexic.
Obiective
• Creșterea cooperării între cei trei membrii prin eliminarea barierelor comerciale, soluționarea
diferendelor comerciale, creșterea posibilităților de investiții.
SUA are de pierdut pe termen scurt (slujbele americanilor mai slab plătite în favoarea
mexicanilor), pe termen lung au de câștigat prin influența politică și economică în America de
Nord.
Forţa economică:
Ca putere economică depășește UE, prin însumarea PIB-ului celor trei state.
4.3.3. MERCOSUR – Piaţa Comună din Sud
MERCOSUR este opusul NAFTA, atât ca poziție geografică (în sudul Americii), cât și ca scop.
• Inițiată în 1991 a intrat in vigoare în 1994 grupa patru state: Argentina, Brazilia, Paraguay,
Uruguay. În anul 2005 Venezuela a devenit membru, iar Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador și
Peru membrii asociați.
Obiective:
• Realizarea unei piețe comune începând cu o zonă de liber schimb, cu asigurarea liberei
circulații a produselor tarifare și netarifare.
4.3.4. ASEAN - Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud- Est.
Include Peninsula Indochina, arhipelagurile Indonezian și Filipinez, întindere 4,5 mil km, 600 mil
loc.
Asociație eterogenă de state diferite ca regim politic, dimensiuni sau număr de locuitori.
Obiective:
• Cooperarea și asistența mutuală în probleme economice, sociale, culturale, accelerarea
creșterii
economice, echilibrarea relațiilor comerciale, promovarea păcii și stabilității în zonă.
Forţa economică:
Cel mai dinamic ansamblu regional de pe Glob, cunoaște un ritm de creștere superior, dispune de
un însemnat potențial agricol.
4.3.5. APEC – Forumul de Cooperare Economică Asia- Pacific
APEC cea mai originală deoarece include membri din alte asociații regionale precum membri
ASEAN,
SUA, Canada – membri NATO, țări comuniste (R.P Chineză), țări foarte dezvoltate (SUA, Japonia,
Canada, Coreea de Sud, Noua Zeelandă), dar și țări subdezvoltate (Papua –Noua Guinee).
Forum înființat la inițiativa Australiei la Canberra are în prezent sediul la Singapore.
Obiective şi forţa economică:
• Elaborarea și stabilirea unei poziții comune în negocierile din cadrul OMC, liberalizarea
comerțului, cooperarea economică și tehnică.
• Preocuparea esențială – stabilitate, securitate și prosperitate pentru popoarele membre.
Capitolul 5 Resursele geostrategice şi conflictele internaţionale
În principiu, resurse geostrategice pot fi considerate acele resurse naturale care nu sunt
regenerabile: aurul, petrolul, diamantele, precum și „combustibilii‖ folosiți în centralele
termice. Încă din cele mai vechi timpuri resursele naturale au constituit o parte importantă a
economiei și a dezvoltării unei țări. Resursele geostrategice prezintă o importanţă majoră
pentru mediu economic internațional cu o serie de caracteristici ce derivă din tendințele
înregistrate la nivel internațional. Petrolul este considerată principala sursă de conflict pe plan
internaţional. Principalele conflicte internaţionale generate de petrol sunt cele
din Orientul Mijlociu.
5.3.1. Resursele geostrategice
Petrolul, numit și „aurul negru a devenit o resursă importantă pentru omenire mai ales după
ce Henry Ford a inventat automobilul, mai exact la sfârșitul secolului al XIX-lea și de atunci
utilizarea acestuia este în plină expansiune. Acesta poate fi considerat cea mai importantă
resursă geostrategică deoarece este o resursă care nu este regenerabilă și are o importanță
foarte mare în sectorul energetic, în cel al transporturilor și în industria constructoare de
automobile. Conform previziunilor specialiștilor dacă se va continua exploatarea acestuia la u
nivel ridicat rezervele se vor epuiza până în anul 2040.
Datorită importanței asupra economiei mondiale contemporane petrolul este considerat ca
resursă geostrategică majoră.
5.3.2. OPEC
OPEC sau Organizaţia Țărilor Exportatoare de Petrol este o organizaţie interguvernamentală
permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile în domeniul petrolului ale ţărilor
membre, în vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile pentru producători. Organizaţia
este considerată de mulţi observatori drept un cartel.
OPEC include în componenţa sa statele exportatoare de petrol brut, indiferent de naţionalitatea
acestora: state arabe sau nearabe. Membrii săi sunt: Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Iran,
Venezuela, Qatar, Indonezia, Libia, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuador, Angola şi
Gabon (1975-1994), cu statut de membru participant.
Obiective OPEC:
– Coordonarea şi unificarea politicii petroliere a statelor membre.
– Asigurarea unei aprovizionări regulate, economice şi eficiente cu petrol a ţărilor
consumatoare.
– Acţionarea în vederea stopării modificărilor iraţionale privind preţurile petrolului pe
piaţa mondială.
– Asigurarea unui venit stabil; asigurarea de dobânzi proporţionale cu capitalul investit de
către statele membre.
5.3.3. Petrolul principala sursă de conflict
Conflicte internaţionale generate de petrol
Intransigenţa religioasă a popoarelor din Orientul Mijlociu a provocat în ultimii 60 de ani
conflicte armate extrem de violente: războaiele arabo-israeliene din 1948, 1956, 1967, 1973;
războiul dintre Iran şi Irak (1980-1988); războiul civil izbucnit în Liban în 1975 şi invadarea
aceluiaşi stat de către armata israeliană în anul 1982, și apoi în 2006. Alături de acestea, pot fi
menţionate şi disputele de ordin teritorial dintre Siria şi Irak şi Arabia Saudită, Siria şi Liban,
Arabia Saudită şi Yemen, Siria şi Iordania, Egipt şi Libia, Algeria şi Maroc, Egipt şi Sudan.
5.3.4. Principalele conflicte internaţionale
Regiunea Caspică -–între interese economice şi strategice
Siguranţa surselor de energie este o componentă esențială a securității naționale şi
internaţionale. Secolul ale – XX - lea a fost în mare parte dominat de problema energiei, iar în
condițiile unei globalizări economice şi politice din ce în ce mai accentuată, o confruntare mai
mult sau mai puţin benefică, generată de accesul la resursele de energie şi utilizarea acestora, va
continua şi în secolul al XXI -–ea.
Zonele cu risc ridicat pentru preţul petrolului
Preţul petrolului a fost puternic influenţat de evenimentele în care au fost implicate atât ţările
producătoare, cât şi consumatorii majori de energie.
Preţul petrolului poate fi influenţat de o serie de factori:
– Cerere si ofertă
– Factori sezonieri
– Speculații.

Capitolul 6 De la hegemonie la o lume multipolară

Mondializarea sistemului sovietic a ajuns la o schema pe trei nivele: Uniunea Sovietică, lagărul
comunist şi ţările de orientare către socialism.
Bipolaritatea lumii părea dobândită la sfârşitul anilor 70. Dificultăţile au apărut în 1979 ca
urmare a eşecului sovietic de a-şi impune voinţa în plan internaţional.
Principalul factor geopolitic al scenei internaţionale care a lăsat SUA în poziţia de singură
superputere a lumii, a fost prăbuşirea sovietică .
Viitorul supremaţiei americane a devenit incert, după evenimentele de la 11 septembrie 2011,
a atras după sine evoluţia spre multipolaritate a sistemului internaţional: bipolar, tripolar,
Pentapolar.
6.3.1. Sistemul bipolar
Bipolaritatea
Bipolaritatea lumii părea dobândită la sfârşitul anilor 70. Dificultăţile au apărut în 1979 ca urmare
a eşecului sovietic de a-şi impune voinţa în plan internaţional. Suprafaţa unui stat nu este un
criteriu al puterii, Rusia avea o capacitate militară limitată, iar populaţia nu mai susţinea
construcţia societăţii sovietice mondiale, creându-se o criză politică fără precedent.
6.3.2. Hegemonia
Prăbuşirea sovietică a lăsat SUA în poziţia de singură superputere a lumii. Direct sau indirect
lumea gravitează în jurul SUA, care dispune de voinţa şi de capacitatea de a se amesteca în
ansamblul regiunilor planetei.
Geopolitica mondială a SUA, este dublată de un model de civilizaţie , a cărei difuzare în
comportamentele politice, sociale şi culturale ale naţiunilor, este din ce în ce mai puternică.
Predominanţa la scară mondială a limbii engleze este una dintre consecinţele supremaţiei
americane în lume. Limba şi modelul cultural fac treptat America familiară tuturor popoarelor din
lume şi permite SUA să-şi sporească influenţa, fără a fii necesar să-şi concretizeze dominaţia din
punct de vedere teritorial, dar să-şi ascundă ambiţiile geopolitice.
La începutul secolului XXI obiectivele geopolitice ale SUA sunt:
• întărirea preluării acquis-urilor geopolitice, faţă de tentativa de apariţie a unei unităţi
europene
• conservarea legăturii cu aceste state în special în probleme de apărare.
 • împiedicarea revenirii puterii ruse în regiunile periferice pe care le controla în trecut
• exercitarea unei opoziţii la noua vocaţie imperială a Chinei
• încercuirea domeniului african, în scopul asigurării unui control asupra pieţelor de materii
prime
• controlul petrolului din Orientul Mijlociu beneficiind de alianţe tradiţionale.
6.3.3. Evoluția spre multipolaritate a sistemului internațional
Referitor la evoluţia spre multipolaritate a sistemului internaţional se vorbeşte de modele:
− bipolar: SUA şi Rusia;
− tripolar: SUA, Rusia, China;
− pentapolar: celor trei (SUA, Rusia, China), adăugându-li –se Japonia şi Germania,;
− modelul cu mai mulţi actori adăugându-li-se: Australia, Brazilia, India, Indonezia, Arabia
Saudită şi alţi piloni regionali.
Există şi modele unde blocurile regionale joacă un rol important:
− SUA – Rusia – Uniunea Europeană
− NAFTA (cu pilonul SUA) şi UE (cu axa Germania – Franţa – Marea Britanie), Asia Pacific
(Japonia, Coreea de Sud, China, Australia, Indonezia)
CAPITOLUL 7 Mari puteri mondiale sau regionale

Dacă în trecut numărul statelor care jucau un rol important pe scena internaţională era redus
la (4-5 în perioada imperiilor coloniale, 3 în preajma Primului Război Mondial, 2 după cel de Al
Doilea Război Mondial), astăzi tot mai multe state deţin un rol regional sau mondial important.
Cu privire la următoarele state: SUA, Rusia, China, Japonia, India, Brazilia, întrebarea este dacă
acestea dispun de suficiente atuuri astfel încât să-şi poată confirma statutul de puteri mondiale
sau doar regionale.
7.3.1 SUA
Suprafaţa 9.5mil km 2 , populaţia 300 mil loc (locul 3)
Are o economie complexă , diversificată cea mai mare putere economică mondială: cel mai mare
PIB la nivel mondial, mai mult de un sfert din totalul mondial, cel mai mare producător industrial:
energia electrică ¼, aeronautică, cercetări spaţiale, telecomunicaţii, construcţii de maşini, cel mai
mare producător şi exportator agricol mondial, are cel mai mare număr de voturi la FMI şi Banca
Mondială, este cea mai mare putere militară a lumii, singura ţară capabilă să folosească cel mai
subtil instrument de putere, influenţa comportamentului socio-politic şi cultural prin exportul
propriului mod de viaţă,unul dintre cei cinci membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate
ONU, putere nucleară prima ţară care a obţinut şi utilizat arma nucleară, putere cosmică aflată în
duel cu Uniunea Sovietică.
7.3.2. Rusia
Suprafaţa de 17 milioane de km 2 , 150 de milioane de locuitori (locul 7). Din punct de vedere
economic este a II- a mare putere economică a lumii. Federaţia Rusă confruntată după
dezmembrare în 1991, cu mari dificultăţi economice, s-a redresat după anul 2000: industria
minieră şi prelucrătoare este variată, este putere în revenire, moştenitoarea Uniunii Sovietice ,
primul stat comunist din lume, este cea mai întinsă ţară din lume şi dispune de potenţial
economic mare datorită resurselor, este a doua mare putere militară a lumii, este putere
nucleară din anul 1954 şi dispune de un important potenţial atomic,este putere cosmică,
Uniunea Sovietică a fost prima ţară din lume care a lansat un satelit artificial al Pământului (1957)
şi a trimis primul om în Cosmos (1961), este membru permanent al Consiliului de Securitate ONU.
7.3.3.China
Suprafaţa 9.5mil km 2 ocupă locul trei pe Glob, iar ca populaţie 1,4 miliarde de locuitori ocupă
locul I.
Rezultatul aplicării consecvente a reformei economice paralel cu încurajarea investiţiilor străine a
avut drept urmare creşterea economică. R. P. Chineză este o mare producătoare în domeniul
resurselor minerale şi industriei prelucrătoare. Deţine supremaţia la producţia de orez şi grâu,
dar şi la pescuit 1/3 din totalul mondial. Are cel mai mare potenţial demografic mondial, este
membru permanent al Consiliului de Securitate ONU (din 1971), putere atomică (din 1964),
putere cosmică, a devenit o importantă putere militară,
7.3.4. Japonia
Suprafaţa 378.000km2 , ocupă locul 60, populaţia 127 milioane de locuitori ocupă locul 10 pe
Glob, iar densitatea este de 350 locuitori/ km2
Este săracă în resurse naturale, este obligată să-şi asigure materiile prime din import. Puternic
urbanizată (80%) dispune de cel mai populat megalopolis de 70 de milioane de locuitori Tokaido (
Tokyo – Osaka – Nagoya). A doua mare putere economică a lumii după SUA, deţine 1/10 din
totalul mondial. Ponderea cea mai însemnată în crearea PIB o au serviciile,economia complexă şi
performantă. Industria are un înalt nivel tehnologic (60% din roboţii industriali). Unul dintre cei
trei poli economici, alături de SUA şi UE, Japoniei îi lipsesc atributele şi statutul de mare putere,
nu deţine arma nucleară, ca urmare a interdicţiei dictate de Puterile Aliate), nu este membru
permanent al Consiliului de Securitate ONU, nu este putere cosmică, este o mare putere
militară, cu o dotare tehnică foarte modernă.
7.3.5. India
Suprafaţa 3,2 milioane de locuitori, populaţia de 1,4 miliarde de locuitori, densitatea de 350 de
locuitori pe km2. Din punct de vedere economic dispune de domenii dezvoltate la cel mai înalt
nivel mondial (informatică, energie nucleară, industria bumbacului), dar şi unele neperformante
ce ţin de subdezvoltare (agricultură rudimentară). India putere regională sau mondială? Deşi
dispune de atuuri precum suprafaţă, populaţie, potenţial economic, putere nucleară este putere
cu vocaţie regională.
India dispune de o flotă militară importantă capabilă să intervină în caz de conflict.
7.3.6. Brazilia
Suprafaţa de 8,5milioane de km 2 este cel mai întins stat din America de Sud, cu o populaţie de
aproape 200 de milioane de locuitori ocupă locul cinci pe Glob. Cea mai mare putere economică
latino – americană, economia se bazează pe bogatele resurse naturale, este al II- lea exportator
de produse agricole de pe Glob, dar cu toate aceste dispune de insuficiente atuuri pentru statutul
de mare putere.
Este putere regională pentru America Latină, iniţiatoare a MERCOSUR deşi nu s-a impus în ONU şi
OMC.
Capitolul 8 România în context european
Dacă poziţia geografică a unei ţări este fixă, stabilită de jocul forţelor naturii şi exprimată în
diferite jaloane naturale (unităţi de relief , ape), poziţia geopolitică este variabilă în timp,
uneori chiar pe termen scurt, funcţie de modificarea anumitor factori politici şi socio
– economici. Din poziţia geopolitică a unui stat decurg o serie de avantaje – sau, din contră, o
serie de dezavantaje – de securitate, politice, economice şi de altă natură. La graniţa dintre
milenii,
România se află plasată geopolitic la intersecţia axelor geoeconomice Vest-Est şi Nord Vest –
Sud Est.
8.3.1. Poziţia geopolitică a României
Cu privire la poziţia geopolitică a României, aşa cum spuneau şi vechii cronicari, a fost ţara
aşezată în calea tuturor răutăţilor. Poziţionarea unei ţări într-o regiune sau alta este foarte
importantă având în vedere că din acest aspect decurg o serie de avantaje, sau din contră
dezavantaje – de securitate, politice, economice.
În perioada actuală, România se află plasată, geopolitic, la intersecţia axelor geo-economice Vest-
Est(Europa Occidentală – Spaţiul Est ex-sovietic) şi Nord Vest – Sud Est (Germania şi Europa
Centrală –Asia Mică şi Orientul Apropiat).
Totodată România se află situată la intersecţia unor axe geo-economice în curs de consolidare:
axa mărilor ( Marea Neagră – Marea Caspică – Marea Mediterană), dar şi axa fluviilor (Rhin -Main
–Dunăre), legând Marea Nordului cu Marea Neagră.
8.3.2. România în Europa
• După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi
depline. România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori.
Ţara desemnează 35 de deputaţi pentru Parlamentul European.
• Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii (a şaptea după numărul de
vorbitori) urmând ca oricare cetăţean al UE să se poată adresa instituţiilor în această limbă.
• Denumirea de „Uniune Europeană‖ , în limba română, a primit statut oficial.
• Amplasarea geopolitică a României va influenţa politica UE cu privire la relaţiile cu:
-Europa de Est
-Orientul Mijlociu
-Turcia
-Asia.
• Prin Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), România are o oportunitate de a-şi
demonstra supremaţia în regiune.
Integrarea în Uniunea Europeană a influenţat şi relaţiile regionale ale României.
8.3.3. Aderarea României la spaţiul Schengen:
• Spaţiul Schengen reprezintă o zonă de libertate de mişcare unde controalele la frontierele
interne ale statelor semnatare au fost eliminate şi a fost creată o singură frontieră externă
unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.
Obstacolele întâlnite de România cu privire la spaţiul Schengen
Efecte ale integrării României în Uniunea Europeană
• Conectarea la o piaţă şi un mediu economic competitiv
• Participarea la mecanismele specifice Uniunii precum Piaţa Unică şi Uniunea Vamală,
Politica Agricolă Comună, Politica de Dezvoltare Regională, Uniunea Economică şi
Monetară.
• Sporirea integrării pe dimensiunea economică şi deschiderea economiei naţionale către
statele spaţiului din care vom face parte ca membru.
• Deschiderea economiei naţionale către statele membre ale UE reprezintă un avantaj în
dublu sens, pe de o parte pentru România ca stat membru UE şi pe de altă parte pentru
statele deja membre.