Giuseppe Garibaldi

PROIECT REALIZAT DE MATEI MUNTEANU

Giuseppe Garibaldi a fost un general, a fost un general, om politic și patriot italian considerat, împreună cu Camillo Cavour, cu Victor-
Emmanuel al II-lea și cu Giuseppe Mazzini, a fi unul dintre „părinții patriei” italiene.
(născut în 4 iulie 1807,decedat în 2 iulie 1882)
Garibaldi a fost un personaj istoric esențial al Risorgimentului italian, deoarece a condus și a luptat personal într-un număr mare de campanii
militare care au permis construirea unei Italii unite. El a încercat, cel mai adesea, să acționeze cu învestitura unei puteri legitime, ceea ce face
să fie greu de definit ca revoluționar: a fost numit general de către Guvernul provizoriu al Milanului în 1848, general al Republicii Romane
din 1849 de către ministrul de război, și cu acordul și în numele lui Victor-Emmanuel al II-lea a intervenit prin Expediția celor O Mie.
 A fost supranumit „eroul a două lumi” datorită acțiunilor militare pe care le-a întreprins atât în America de
Sud cât și în Europa, și care i-au adus o considerabilă notorietate atât în Italia cât și peste hotare. Aceasta se datorează
mediatizării excepționale pe plan internațional de care a beneficiat, la nivelul epocii sale, presa relatând, adesea
romanțat, epopeea sa. Cei mai mari scriitori, în special francezi, Victor Hugo, Alexandre Dumas, George Sand și-au
exprimat admirația față de el. Regatul Unit și Statele Unite i-au fost de mare ajutor, oferindu-i, în circumstanțe dificile,
susținere militară și financiară.
Republican convins, el și-a lăsat ideile la o parte, recunoscând autoritatea monarhică a lui Carol Albert și a
lui Victor-Emmanuel al II-lea, artizanii acțiunii unioniste. El i s-a opus lui Mazzini, deși fusese unul din adepții
acestuia la începutul carierei sale politice. Expediția celor O Mie avea să fie elementul culminant al acțiunilor sale: a
cucerit sudul peninsulei, pe care l-a predat lui Victor-Emmanuel al II-lea, făcându-l rege al Italiei. Ultimele sale lupte,
cu scopul de a integra Roma în Regatul Italiei s-au soldat cu eșecuri. Monarhia avea să încredințeze altora visul de
cucerire a Romei.
Tatăl său, Domenico, originar din Chiavari din zona Genova, s-a mutat la Nisa. El era căpitan de marină comercială, iar
frații săi erau și ei marinari sau negustori. Mama lui, Rosa Raimondi, provenea din Loano, Liguria. În familia lor s-au
născut șase copii, băieții Angelo apoi Giuseppe, Michele și Felice, precum și două fete care au murit în copilărie.
Garibaldi s-a născut la Nisa, la 4 iulie 1807. Acest oraș, de care Garibaldi a rămas atașat toată viața, a cunoscut
numeroase vicisitudini de-a lungul istoriei sale. Oraș al Regatului Sardiniei, a devenit francez între 1793 și 1814, în
perioada revoluționară și napoleoniană (campaniile din Italia), apoi din nou piemontez începând cu 1814, înainte de a
redeveni definitiv francez în 1860 în ciuda opoziției omului de stat. În perioada franceză, registrele de stare civilă au
fost redactate în limba franceză, iar copilul a fost înregistrat astfel sub numele Joseph-Marie Garibaldi. El a fost botezat
la 19 iulie 1807 la biserica Saint-Martin-Saint-Augustin,  situată în actualul cartier istoric al Nisei: naș i-a fost Joseph
Garibaldi și nașă Julie Marie Garibaldi.
 Garibaldi a fost certificat ca căpitan de mare până la vârsta de 25 de ani, iar la începutul anilor 1830 s-a implicat în
mișcarea „Tânăra Italia” condusă de Giuseppe Mazzini. Partidul a fost devotat eliberării și unificării Italiei, părți mari din
care au fost apoi conduse de Austria sau Papalitate.
Un complot pentru răsturnarea guvernului piemontean a eșuat și Garibaldi, care era implicat, a fost nevoit să fugă. Guvernul
l-a condamnat la moarte în lipsă. Incapabil să se întoarcă în Italia, a navigat în America de Sud.

Timp de mai bine de o duzină de ani, Garibaldi a trăit în exil, câștigându-și viața la început ca marinar și comerciant.  A fost
atras de mișcările rebele din America de Sud și a luptat în Brazilia și Uruguay.
Garibaldi a condus forțe care au fost victorioase asupra dictatorului uruguayan și i s-a atribuit asigurarea eliberării
Uruguayului. Prezentând un sentiment profund al dramaticului, Garibaldi a adoptat cămășile roșii purtate de gauchii sud-
americani ca marcă personală. În anii următori, cămășile sale roșii ondulate vor fi o parte importantă a imaginii sale publice.
În 1842, s-a întâlnit și s-a căsătorit cu o luptătoare pentru libertatea braziliană, Ana Maria de Jesus Ribeiro da Silva, cunoscută sub
numele de Anita. Vor avea patru copii, Menotti (n. 1840), Roșița (n. 1843), Teresita (n. 1845) și Ricciotti (n. 1847).
 Bibliografie
Surse de inspirație : www.Wikipedia.com , www.Google.com/Images