TROC

Acțiunea de troc a apărut acum aproximativ 6000 de ani î. H., pentru că oamenii dispuneau de resurse
limitate, iar schimburile erau necesare în triburile din Mesopotamia. Astfel, fenicienii au adoptat și ei sistemul de troc
și au început să facă schimburi cu diferite triburi și orașe situate lângă Oceanul Atlantic.

Trocul este o operație economică prin care fiecare participant cedează proprietatea unui bun (sau unui grup
de bunuri) și primește un alt bun (sau un grup de bunuri). Trocul face parte din schimburile numite de compensație,
schimb de servicii egale. Noul dicționar universal al limbii române [1] ne oferă următoarea definiție: „Trocul este o
formă primitivă a schimbului de mărfuri, în care un produs se schimbă direct pe alt produs (fără mijlocirea banilor).”

Trocul se opune operației de vânzare-cumpărare mijlocită de monedă.

Schimb în natură, fără mijlocirea banilor,

constituind forma cea mai simplă a
comerțului.
 Trocul era singurul mod de schimb existent în numeroasele economii vechi, cum sunt cele ale Egiptului
faraonilor sau cea a popoarelor amerindiene. Absența monedei circulante nu împiedica însă folosirea unităților de cont.
Numărul mic de produse impunea agenților economici să cunoască pe de rost raporturile de schimburi dintre ei, care
erau, în general, fixe, iar uneori exprimate în mercuriale. Indemnitățile judiciare erau și ele bazate pe raporturi de valori
fixate între diferite obiecte uzuale, deseori, în spațiul mediteranean antic, capul de vită (cel mai adesea boul).

Trocul nu este incompatibil cu marile civilizații care au durat multe secole sau chiar milenii.

Trocul a precedat comerțul bazat pe monedă care l-a înlocuit în societățile moderne, însă niciodată nu a
dispărut, în totalitate, nici în comerțul interior al unui sta și, cu atât mai puțin, în schimburile internaționale, mai ales
când o țară nu dispune de o deviză convertibilă.

Crizele economice au impus întotdeauna un rol mai important trocului, ca urmare a răririi monedelor.
Societățile comuniste au cunoscut, cu toatele, alături de piețele clasice care foloseau moneda legală, importante piețe de
troc referitoare la producțiile personale, bunurile mobile personale, sau bunurile primite la locul de muncă în locul
salariului (sau retribuției, cum i se spunea în România comunistă).
Mai general, în perioadele de penurie, cum sunt perioadele de război sau de ocupație, trocul redevine un mod
de schimb frecvent. Diferitele tichete / cartele de raționalizare fac îndeosebi obiectul unui troc masiv, egalitatea
distribuirii tichetelor / cartelelor necorespunzând varietății gusturilor. Dar, bunurile rare și de folosință curentă joacă un
rol nou în aceste schimburi.
 Formele trocului variază mult în funcție de natura bunurilor schimbate, numărul participanților și desfășurarea
temporală a schimbului.

Bunurile schimbate într-un troc pot fi materiale, de exemplu, resurse miniere, terenuri, sau nemateriale, cum
sunt serviciile, cunoștințele, cotele de poluare, ideile sau chiar simbolurile, cum a devenit moneda.
Aceste bunuri sunt divizibile, când este posibil să fie împărțite, sau indivizibile, cum este, de exemplu, bancnota. Când
un etalon de măsură permite evaluarea cantității unui bun divizibil, aceste bunuri sunt măsurabile.

Trocul este multilateral: bilateral când are loc între doi participanți, sau non-bilateral între cel puțin trei
participanți. Cesiunile proprietății care realizează schimbul pot fi imediate, sau amânate, întârziate, în funcție de
condițiile de care depind de evenimentele viitoare.
 În jurul anilor 770 î. H., China renunță la trocul cu obiecte propriu-zise și începe să folosească mici miniaturi
reprezentative ale obiectelor schimbate. Miniaturile erau făcute din bronz și se dovedeau a fi mult mai comod și ușor de
operat. Putem considera această mobilizare ca fiind premergătoare apariției monedelor sub forma standard cunoscută și
de noi astăzi – cerc format din diferite metale. Cu toate acestea, China a făcut trecerea spre banii de hârtie destul de
rapid, urmând ca în 700 î. H. să fi integrat deja bancnotele.

La început, monedele care erau făcute dintr-un amestec de electrum, argint și aur și aveau ștampilate capul
unui leu sau al unui taur. Primele monede au fost concepute de regele Alyattes al Lydiei, în perioada 650 î. H. Apariția
monedelor a ajutat oamenilor să evalueze mai realist valoarea obiectelor pe care le puneau până atunci la schimb. Așa
s-a format primul curs valutar în Lydia, care a ajuns să fie cea mai bogată țară din Asia Mică datorită utilizării banilor
în activitățile de comerț din interiorul și din exteriorul țării.
 Banii au devenit un mijloc de schimb pentru bunuri și servicii, înlocuind trocul. Cu toate acestea, trocul
încă se mai practică, spre exemplu Tailanda, exportă orez în schimbul petrolului primit din partea Iranului.

AROBS Transilvania Software a dezvoltat soluția pentru plăți digitale MonePOS. POS-ul mobil oferă
facilitatea de a încasa plăți contactless și paperless. Banii digitali sunt chiar mai ușor de folosit decât banii cash sau
schimburile făcute prin troc, doar apropii cardul, iar tranzacția este efectuată în 10 secunde. mPOS-ul funcționează
fără conexiune la internet, este portabil și ușor de folosit, ca tu să poți face comerț de oriunde, fără limitări.
Indivit nr. 1 TROC Individ nr. 2
6000 de ani î. H
mere pere
anilor 770 î. H., China renunță la trocul

Schimb Schimb

Schimb Schimb pe un
Bun valoros

Schimb Schimb pe
COMERT
monede

COMERT CU PLĂTI CONTACTLESS în perioada 650 î. H.

Apariția monedelor