ÎNVĂȚARE PRIN JOC-

ECHILIBRU SAU
FOCALIZARE ÎN FUNCȚIE
PE NEVOILE
IDENTIFICATE?
Motto :
☺ „Nu ne putem imagina copilăria fără
râsetele şi jocurile sale. Sufletul și inteligenţa devin mari
prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el crește și
atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc.”
(Jean Chateau)
 În joc se reflectă lumea şi viaţa, în joc se pun bazele
personalităţii şi caracterului copilului. Jocul este calea
copiilor către cunoaşterea lumii în care trăiesc şi pe care
sunt chemaţi să o transforme. Înţelegerea vieţii de relaţie
specifice omului conduce spre ideea că jocul se
încadrează în fenomenul cel mai important al adaptării
sociale. Jocul impregnează întreaga viaţă, este cea mai
importantă modalitate de exprimare a copilului preşcolar,
deoarece satisface în cea mai mare măsură trebuinţele de
manifestare şi de exprimare ale copilului.
-Jocul la vârsta preşcolară
-reprezintă tipul fundamental de
activitate, adică forma de activitate care
susţine în cel mai înalt grad dezvoltarea
psihică, prin antrenarea psihomotorie,
senzorială, intelectuală şi afectivă.
 Jocurile sunt parte
integrantă din universul
copiilor şi sunt necesare
dezvoltării lor fizice şi
psihice; ele sunt instrumente
preţioase pentru achiziţii la
nivelul gestionării emoţiilor şi
a relaţiilor sociale, precum şi
la nivelul pur recreativ.

„Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul îşi
modelează propria sa statuie”. (J. Chateau)
Prin joc, el pune în acţiune posibilităţile care decurg din structura sa
particulară; traduce în fapte potenţele virtuale care apar succesiv la
suprafaţa fiinţei sale, le asimilează şi le dezvoltă, le îmbină şi le complică,
îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare .
 TIPURI DE JOC SPECIFICE VÂRSTEI TIMPURII

Conform lui Piaget, tipul de joc al copilului se modifică în strânsă legătură cu stadiul
dezvoltării sale cognitive. Astfel, până la 2 ani, jocurile manipulative sunt cele
dominante, de la 2 la 7 ani, jocul simbolic, este cel corespunzător stadiului
preoperațional al gândirii, iar de la 7 la 12 ani și mai departe, sunt jocurile cu reguli.
 Jocul este vital pentru copil. Privat de acest lucru, copilul
se va ofili ca o floare tăiată de pe lujer. Nu putem schimba
lumea în care trăim însă putem găsi întotdeauna soluţii, mai
ales dacă în joc este sănătatea şi dezvoltarea normală a
copiilor . Jocul este o formă de manifestare întâlnită la copii
indiferent de rasă, apartenenţă etnică, civilizaţie, cultură, din
cele mai vechi timpuri şi satisface în cel mai înalt grad
nevoia de activitate a copilului generată de trebuinţele,
dorinţele şi tendinţele specifice vârstei lui. Jocul este cea
mai eficientă cale de învăţare şi disciplinare a copilului, de
cunoaştere şi apropiere a lui, de educare în spiritul valorilor
morale şi estetice. Este cea mai importantă formă de
activitate a copilului. Din toate aceste motive şi graţie
tuturor valenţelor pe care le are, jocul este însăşi esenţa
copilăriei.
 Esenţa jocului este reflectarea şi transformarea, pe plan imaginar, a
realităţii înconjurătoare. Jocul nu este numai o simplă distracţie;prin joc,
copilul descoperă şi lumea şi viaţa într-un mod accesibil şi atractiv, o
cercetează, o prelucrează şi o transformă în învăţare, în experienţă
personală. De aceea, în timpul jocului, copilul desfăşoară o variată activitate
de cunoaştere.

-îi stârneşte -îi consumă

copilului energia prin
interesul şi mişcare
curiozitatea

-îi solicită -îi alungă

imaginaţia, -este urâtul şi-l
inventivitatea, activitatea pe împiedică să
gândirea, care copilul o se
iniţiativa face cu cea plictisească
mai mare
plăcere
 MIȘCARE SOCIALIZARE

EXPLORARE OBSERVAȚIE
JOCUL
ESTE IMITAȚIE
COMUNICARE

EXERCIȚIU DISCIPLINARE ÎNVĂȚARE

PLĂCERE
 Copilul are nevoie
nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de
libertate şi iniţiativă personală, iar educatoarea
trebuie să înţeleagă, să accepte şi să
încurajeze modalităţile prin care copilul învaţă
prin jocuri :

-Să devină independent în luarea deciziilor,

organizarea jocului , alegerea relaţiilor sociale
cu egalii şi cu educatoarea;
-Să decidă singur asupra jocului şi a jucăriilor;
-Să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii;
-Să fie responsabil pentru decizia luată;
-Să aibă încredere şi curaj;
-Să se cunoască.
 Jocul este o modalitate de exprimare a eului, de socializare,
învățare, educare, dezvoltare –deoarece:

este principalul instrument cu ajutorul căruia se formează şi

dezvoltă capacităţile psihice ale copilului ;
 constituie cadrul în care copilul îşi exteriorizează aceste
capacităţi psihice, prin joc exprimându-şi emoţiile, cunoştinţele,
având loc o descărcare tensională;
satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a
copilului;
el deschide în faţa copilului nu doar universul activităţii, ci şi
universul extrem de variat al relaţiilor interumane;
este o modalitate prin care copiii modifică realitatea, născocind
noi şi noi moduri de joacă, are loc o dezvoltare a capacităţii
inventivităţii;
activează la copil funcţii mintale şi motrice, funcţia principală
fiind realizarea eului, manifestarea personalităţii;
este o formă de manifestare socială şi agent de transmitere a
ideilor, a obiceiurilor de la o generaţie la alta.
 În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a
personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și
trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații,
dorințe care se manifestă direct în conduită și reprezintă latura proiectivă
a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze "eu-l", să-și
manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului
său major, atunci când nu o face prin alte activități.
Jocul este un important instrument educaţional ce contribuie la
îmbunătăţirea abilităţlor cognitive și la conştientizarea procesului
cognitiv,în acelaşi timp ajutând copilul să facă faţă mai bine situaţiilor
emoţionale și sociale.Experienţa ludică este plăcută,captivantă şi
emoționantă-aprinzând astfel, motivaţia şi entuziasmul copiilor şi servind
ca fundaţie solidă a procesului de învăţare profundă.
Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din
punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.
“Într-ooră de joc poţi
învăţa mai mult despre o
persoană decât într-un
an de conversaţie“.
PLATON
EXEMPLE DE BUNĂ
PRACTICĂ
 Vă mulțumesc pentru
atenție!

„Cine nu ştie să se joace cu

copiii şi este destul de
nepriceput ca să creadă că
acest amuzament este mai
prejos de demnitatea sa, nu
trebuie să se facă educator!“

(Christian.Gotthilf.Salzmann)
 Bibliografie:

1. Lepadatu Ioana, Dimensiunea ludică a personalităţii şi activitatea sportivă,

Editura Psihomedia , Sibiu, 2005
2. Răduţ-Taciu, R., (coord.), Câmpean, A., Vancea, G., Iacob., D.V., Răduţ-Taciu, I.,
Pedagogia jocului de la teorie la aplicaţii, col. “Ştiinţele Educaţiei”, nr. 7, Ed. Casa
Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2004
3. Elkonin, D.B., Psihologia jocului, (trad.), EDP, Bucureşti, 1980
4. Şchiopu, U., Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, EDP, Bucureşti,
1970 Studiu de specialitate
5.Eugenia Barcan – Ticaliuc, 1001 de jocuri pentru copii, editura Sport _ Turism,
Bcuressti,1979.
6.”175 de jocuri pentru preșcolari și școlarii mici”,Editura Litera,București,2015
7.Curriculum pentru invatamantul preșcolar (3 – 6/7 ani), 2008