Căderea lui Nicolae Ceauşescu

1
Cuprins:
• Istoric
• Regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu
• Mișcări de protest împotriva regimului
• Declanșarea Protestelor și Revolta Populară
• Fuga și arestarea
• Procesul
• Execuția

2
Istoric
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanțe cel puțin neclare.
După o scurtă luptă, în fruntea partidului a venit Nicolae Ceaușescu. Ceaușescu a părut inițial
un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid Brejnev.

În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului
în Partidul Comunist Român.

În primii săi ani petrecuți în fruntea partidului, Ceaușescu era popular atât în țară cât și în străinătate.
Aprovizionarea cu alimente era bună, bunurile de larg consum au reînceput să apară, cenzura a fost slăbită și s-a
înregistrat o deschidere culturală spre occident. Momentul de maximă popularitate a lui Ceaușescu a fost cel al
discursului de condamnare a invaziei sovietice din Cehoslovacia din 1968.

În anii urmatori, Ceaușescu a devenit obsedat de ideile returnării datoriei externe contractate în Occident și de
construire a unui palat (Casa Poporului) cu dimensiuni uriașe, alături de un cartier monumental la fel de grandios
(Centrul Civic și Bulevardul Victoria Socialismului). Acestea au dus la crize de aprovizionare cu alimente și bunuri
de larg consum. După 1984, în ciuda unor ani buni din punct de vedere agricol și a unei producții mari de
alimente, a fost introdusă raționalizarea alimentelor de bază (ca un „mijloc de reducere a obezității”).

3
 Regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu

Republica Socialistă România (RSR) a fost denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei
comuniste (în perioada național-comunistă) a țării (1965-1989), după ce inițial se numise Republica Populară
Română (în perioada stalinistă).

În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al partidului
unic, Partidul Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al
Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter
preponderent dictatorial.

Imnul RSR era „Trei culori”. Stema RSR reprezenta câteva spice de grâu și o sondă de petrol pe fundalul pădurilor
și Carpaților, în spatele cărora se vede soarele.
Nicolae Ceaușescu a devenit liderul României în 1965 și a instaurat un regim comunist caracterizat prin
autoritarism și control strict al societății. Politica economică centralizată și represiunea împotriva oricărei opoziții
au stârnit nemulțumirea populației.
4
 Mișcări de protest împotriva regimului
• Greva minerilor din Valea Jiului din 1977

• 1981: complotul militar eșuat al generalului Ion Ioniță, ministru al apărării

• Revolta muncitorilor de la Brașov (14-15 noiembrie 1987): Revolta s-a

Monumentul luptătorilor
declanșat la întreprinderea de Autocamioane Brașov, printr-o grevă începută
anticomuniști din Brașov
în noaptea de 14 noiembrie, la schimbul III, și continuată a doua zi dimineața
cu un marș până în centrul orașului.

• Mișcarea disidentă

În afară de grupul restrâns al familiei Ceaușescu, oficialii guvernamentali erau deseori rotiți de la un post la
altul și dintr-un județ în altul, pentru a reduce șansele ca aceștia să-și dezvolte propriile baze de susținători.
Această politică a împiedicat apariția unor comuniști reformiști, așa cum au fost aceia ai epocii gorbacioviste
în URSS sau în Ungaria. Spre deosebire de situația din Polonia, Ceaușescu a luptat împotriva oricărei
tentative de grevă prin cele mai violente mijloace de represiune. România a avut ultimul regim comunist
care s-a prăbușit în Europa Răsăriteană și a fost cel a cărui înlăturare s-a făcut cel mai violent.
5
 Declanșarea Protestelor și Revolta Populară
A. Timișoara - Focarul Revoluției

• Pe 17 decembrie 1989, în Timișoara unde a avut loc arestarea pastorului Bisericii Reformate Maghiare, László
Tőkésa care a declamsat revolte și proteste de stradă, iar soldații au deschis focul ucigând aproximativ 100 de
oameni.

• La 18 decembrie 1989, Ceaușescu pleacă într-o vizită oficială în Iran, lăsându-i soției sale, Elena, și altor
colaboratori apropiați, misiunea de a înăbuși revolta de la Timișoara.

• După ce și-a scurtat vizita în Iran, Ceaușescu a ținut un discurs televizat pe 20 decembrie, prin care condamna
evenimentele din Timișoara, pe care le considera un rezultat ale intervenției externe străine.

6
B. Răspândirea Revoltei

• 21 decembrie 1989 a fost ultima zi în care Nicolae Ceaușescu s-a adresat românilor , O „adunare
populară”la București și prima când cuvântul „Libertate” a fost scandat pe străzi. Capitala a urmat cursul
firesc al evenimentelor, care cuprinseseră marile.

• Demonstrația degenerează în mișcare de răsturnare a regimului, Soții Ceaușescu, surprinși de această

turnură a lucrurilor, se dovedesc incapabili de a păstra controlul asupra maselor. Populația capitalei se
adună în Piața Revoluției, unde se confruntă cu unități ale miliției și armatei.

• Ceaușescu, după ce a proclamat starea de asediu, a convocat pentru a doua zi un mare miting popular în
București. Revolta din Timișoara devenise cunoscută în special prin intermediul emisiunii posturilor
străine de radio din Serbia, Ungaria și Uniunea Sovietică, dar și a postului de radio Europa Liberă. În
dimineața zilei de 22 decembrie, mitingul din fața clădirii Comitetului Central
al PCR s-a transformat într-o revoltă anticomunistă,
Ceaușescu însuși fiind nevoit să fugă cu elicopterul,
după ce pierduse controlul asupra mulțimii.

7
Fuga și arestarea
Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena Ceaușescu au fugit din capitală pe 22 decembrie,
cu doi colaboratori loiali, Emil Bobu și Manea Mănescu, într-un elicopter pilotat de
Vasile Maluțan. Indreptandu-se apre Targoviste Nicolae Ceausescu a declarant:
„A fost lovitură de stat, organizez rezistența la Târgoviște”. S-au îndreptat spre
sediul Miliției Județene.
Aici soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționarii conduși de
Ilie Știrbescu.

Procesul
La 24 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul
Militar Excepțional. Conform unui documentar , Ion Iliescu n-ar fi dorit executarea Ceaușeștilor, dar
generalul Victor Atanasie Stănculescu a declarat că în caz contrar armata nu va colabora cu Consiliul
Frontului Salvării Naționale. În cele din urmă Iliescu a acceptat executarea cuplului pentru a obține
sprijinul armatei.

Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de
avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Deplasarea la Târgoviște a membrilor
„Tribunalului Militar Excepțional” s-a făcut cu 5 elicoptere.
8
Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana din Târgoviște.

Capete de acuzare au fost:

1. Genocid - peste 60.000 de victime;

2. Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;

3. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii ni oraș etc.;

4. Subminarea economiei naționale;

5. Încercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine.

Aceste acuzații n-au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori împreună cu menționarea descrierilor făcute de
presă ale unor infracțiuni atribuite de jurnaliști Ceaușeștilor. Avocații impuși cuplului i-au acuzat în loc să-i apere.
Nicolae Ceaușescu a afirmat că nu recunoaște tribunalul și se pare că avea dreptate în această privință, singura
calitate oficială a celui care a semnat decretul era cea de a fi unul din liderii loviturii de stat .

9
Execuția

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și deși verdictul admitea recur, a fost executată
cinci minute mai târziu , în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Unul din avocați motivase că din
moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac a sentinței, așa că decizia trebuia să
devină definitiva. Înaintea execuției, Elena Ceaușescu a afirmat, fiind pusă în față cu executarea separată a
fiecăruia și referindu-se la soțul ei: „Împreună am luptat, să murim împreună!”.

Au fost legați forțat la mâini, lucru față de care au protestat , În drum spre locul execuției Nicolae Ceaușescu a
remarcat „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”, apoi a strigat: „Moarte trădătorilor!” și a intonat câteva
versuri din Internațională.
După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.
Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Cimitirul Ghencea, și înmormântate în secret.

10
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Procesul_%C8%99i_execu%C8%9Bia_so%C8%9Bilor_Ceau%C8%99escu

https://d-nb.info/1190995123/34

https://romania.europalibera.org/a/revolutie-1989-nicolae-ceausescu/32182619.html

https://romania.europalibera.org/a/revolutia-romana-din-1989-cronologia-elementara/31619879.html

https://
www.euronews.ro/articole/revolutia-din-1989-cronologia-evenimentelor-care-au-dus-la-caderea-regimul
ui-comu

11