Sunteți pe pagina 1din 18

Revolutia din 

1989 si 
ultimele zile de 
comunism
 introducere

– Romania a  fost  singura  tara  din  estul  Europei  care  a  trecut  la  democratie  printr-o 
revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati. Inainte de revolutia 
romana, toate celelalte state est-europene trecusera intr-un mod pasnic la democratie.
– Protestele,  luptele  de  strada  si  demonstratiile  din  luna  decembrie  a  anului  1989  au  dus 
intr-un final la sfarsirea regimului comunist.
– Statul politienesc, securitatea, politica economica a lui Ceausescu, constructiile grandomane si
regimul de austeritate sunt cateva din motivele care faceau populatia sa nu fie multumita
de regimul comunist.
– Ceausescu nu era un om citit. In luna decembrie 1989, in ziarul Scanteia, apare pe prima
pagina un discurs al lui Ceausescu transcris cu toate greselile gramaticale si de pronuntare
pe care acesta le facea in exprimarea orala. A fost un semnal transmis in toate cotloanele
tarii, fiindca ziarul avea o raspandire nationala. Numarul respectiv al ziarului a disparut apoi
din bibliotecile publice.
16 decembrie 1989
– In jurul bisericii reformate din Piata Maria, niste credinciosi reformati
demonstreaza pasnic, cu lumanari in maini, pazindu-l pe pastorul Laszlo
Tokes care urma sa fie evacuat. Reformantilor li se adauga si un grup de
oameni de toate varstele, profesiile si credintele, adunati spontan intr-un
act generos de solidaritate si expresie a dorintei de libertate si
democratie.
– O parte a multimii se indreapta spre Caminele Studentesti pentru a aduna
noi demonstranti. Se ajunge la sediul PCR unde au loc altercatii cu
autoritatile. Aici s-au efectuat primele arestari.
– Ora 16:00. Se intampla inevitabilul. Sunt blocate tramvaie de catre
manifestanti si se striga pentru prima data „Jos cu Ceausescu!”.
– Multimea se intoarce intr-un numar si mai mare in Piata Maria, apoi in Piata
Operei, scandand o serie de lozinci anticomuniste. Pe drum sunt distruse
pancardele de propaganda care impanzeau orasul. Acum se naste
drapelul revolutiei, steagul din care a fost decupata stema comunista.
– Unii dintre manifestanti au fost arestati si batuti. Pana la miezul noptii au loc
adevarate lupte de strada. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat si batut, dar
combatantii si-au parasit pozitiile spre dimineata.
17 decembrie 1989
– În cursul nopţii, Nicolae Ceauşescu a discutat cu generalii Vasile Milea (ministru al apărării) şi Tudor Postelnicu (ministru de interne)
măsurile de luat împotriva manifestanţilor de la Timişoara: trimiterea în oraş a unor trupe motorizate şi de grăniceri, înarmate cu
muniţie de luptă; executarea unor demonstraţii de forţă pe străzi; somarea şi ulterior deschiderea focului la picioarele
„elementelor declasate”.
– ora 10:30: În Timişoara Armata defilează pe străzi şi este agresată de către cetăţeni. Militarii execută parţial ordinele primite. În această
zi au apărut primele victime ale Revoluţiei: 59 de morţi şi câteva sute de răniţi. Potrivit mărturiilor celor care au participat la
evenimente, au tras atât cadrele Securităţii, cât şi cele ale Miliţiei şi Armatei. Manifestanţii au ripostat cu pietre şi sticle incendiare.
– ora 14:15: Generalul Vasile Milea dă ordinul „alarmă de exerciţiu” pe întreg teritoriul judeţului Timiş.
– ora 16:00: La Bucureşti, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al CC si al PCR au fost confirmate măsurile de represiune în Timişoara.
Pentru a le aplica, sunt trimişi cu un avion special generalii de miliţie Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea generalul de securitate Emil
Macri şi generalii de armată Ion Coman, Ştefan Guşe, Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Milea, Iulian Vlad şi Postelnicu
au fost admonestaţi pentru reacţia slabă avută în raport cu ordinele primite în cursul nopţii şi au fost propuşi pentru destituire. Pe
perioada vizitei în Iran, Ceauşescu lasă problema de la Timişoara în mâinile Elenei Ceauşescu şi a lui Manea Mănescu.
– ora 17:00: Nicolae Ceauşescu a purtat o teleconferinţă cu autorităţile locale, în urma căreia a dat ordin să se deschidă foc asupra
civililor după nerespectarea somaţiei: „Începînd de astăzi toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv miliţia, trupele de
securitate, unităţile de grăniceri, vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe! Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi
normelor legale de somaţie conform legilor, constituţiei. Dar oricine atacă un ofiţer, un soldat, trebuie să primească riposta. Oricine
intră într-un consiliu popular, într-un sediu de partid sau sparge un geam la un magazin trebuie să primească riposta imediat! Nici
un fel de justificare!”
– ora 18:45: Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos” pentru judeţului Timiş, care presupunea „alarmă de luptă
parţială”.
18 decembrie
– ora 9.30: Nicolae Ceauşescu pleacă în Iran.
– Graniţele României sunt închise.
– La Timişoara continuă demonstraţiile şi represaliile autorităţilor. Un grup de copii şi tineri care cântau colinde şi
scandau lozinci anticomuniste pe treptele Catedralei Ortodoxe au fost seceraţi de o rafală trasă dintr-un
blindat.
– ora 18: La decizia Elenei Ceauşescu, 40 dintre cadavrele celor împuşcaţi în Timişoara au fost transportate în secret
la Bucureşti, unde au fost arse peste noapte, la crematoriu. Alte corpuri au fost îngropate într-o groapă
comună. Documentele care conţineau cauza decesului au fost de asemenea distruse, familiilor celor ucişi
urmând să li se spună că au fugit în străinătate.
19 decembrie 1989
– Revolta de la Timisoara a luat amploare. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timisoara pornea sirena aeriana.
A fost semnalul pentru mii de timisoreni sa iasa din noua in strada. 7 persoane au murit si aproape 100 au fost
ranite.
20 decembrie 1989 – Revolutia muncitorilor
– Timisoara. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat in oras. 100.000 de protestatari au ocupat Piata
Operei (astazi „Piata Victoriei”) si au inceput sa strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”,
„Armata e cu noi!”, „Nu va fie frica, Ceausescu pica!”.
– In Oltenia, regimul a incercat sa foloseasca muncitori din fabrici pentru a opri revolta din Timisoara. Au fost
incarcate trenuri pline cu muncitori si au fost trimisi la Timisoara. Li s-a spus ca huliganii si ungurii devasteaza
Timisoara. Ajunsi la Timisoara si vazand ca nu este vorba de asa ceva, oltenii s-au alaturat timisorenilor.
– Treptat, situatia a iesit de sub controlul autoritatilor. Mai multi militari au inceput sa se fraternizeze cu
demonstrantii. La sfarsitul zilei, Timisoara a fost declarata oras liber de catre demonstranti.
– Exemplul Timisoarei a fost urmat si de alte orase din tara, precum Arad, Sibiu, Targu Mures, Alba Iulia, Resita,
Brasov, Fagaras, Cluj-Napoca si Caransebes.
– Evenimentele din Timisoara au fost descrise si in jurnalele de stiri ale unor radiouri precum Radio Europa Libera si
Vocea Americii, ascultate clandestin de catre romani.
– Ceausescu fiind plecat intre timp in Iran, cand s-a intors in tara pe data de 20 decembrie, a descoperit o situatie
deteriorata. La ora 19:00, 20 decembrie, a dat o declaratie televizata dintr-un studio TV situat in interiorul cladirii
Comitetului Central, in care i-a etichetat pe cei care protestau la Timisoara ca dusmani ai Revolutiei Socialiste.
21 decembrie 1989 – Adunarea populara
– ora 7: Încep manifestaţiile anticomuniste la Arad.
– ora 9: La Timişoara este citită Proclamaţia FDR, din balconul Operei. Se nasc primele
manifestaţii şi proteste anticomuniste la Sibiu şi Târgu Mureş
– ora 10:30: După ce realizaseră anterior zeci de arestări, forţele militare din Sibiu provoacă
primele victime ale Revoluţiei din acel oraş, deschizând focul asupra manifestanţilor.
– ora 11: Muncitorii de la Uzina Mecanică din Cugir pornesc o manifestaţie anti-ceauşistă.
– ora 11:30: Muncitorii de la IAR Ghimbav se revoltă şi pornesc spre centrul Braşovului.
– înainte de ora 12: Muncitorii din Oltenia au fost primiţi în Gara de Nord de către
reprezentanţi ai grupurilor de manifestanţi, unde li s-a explicat situaţia şi au fost duşi
în centrul Timişoarei. Li s-a dat hrană şi au fost cazaţi în căminele studenţeşti. O parte
dintre ei s-au alăturat timişorenilor, alţii s-au întors acasă pentru a răspândi vestea
victoriei Revoluţiei din Timişoara.
– ora 12: La Bucureşti începe mitingul de sprijinire a politicii duse de Nicolae Ceauşescu.
– ora 12:40: La circa un minut de la începerea discursului, se aude o explozie în mulţime, iar
manifestanţii încep să se agite. Nicolae Ceauşescu încearcă să-şi continue discursul
printre huiduieli.
– ora 12:54: Transmisia Radio-TV este întreruptă.
– ora 13: Încep manifestaţiile anticomuniste la Cluj-Napoca. Autorităţile
ripostează violent două ore mai târziu.
– ora 16: În Braşov are loc o manifestaţie în faţa Comitetului Judeţean de
Partid, la care participă muncitori de la uzinele Tractorul, ICA Ghimbav şi
Steagul Roşu.
– ora 16:45: Încep să se tragă focuri de armă asupra manifestanţilor din
Bucureşti
– după amiaza şi seara: Revoluţia se extinde şi în alte oraşe ale României
(Reşiţa, Făgăraş etc.).
– ora 18: Nicolae Ceauşescu organizează o nouă teleconferinţă cu prim-
secretarii Comitetelor judeţene de partid în care le cere să reprime drastic
revoltele izbucnite în oraşele din Ardeal.
– ora 19: Apelul Radio Europa Liberă este urmat de zeci de mii de cetăţeni din
toată ţara, care aşează o lumânare aprinsă în geam.
– ora 19: Începe programul Televiziunii în care sunt incluse repetate „chemări
pentru consolidarea cuceririlor revoluţionare ale poporului român,
apeluri la unitate pentru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării”.
– seara: În Bucureşti, revoluţionarii organizează o baricadă umană la sala
Dalles, care este respinsă de Armată până lângă hotelul Intercontinental.
Forţele militare au eşuat în încercarea de a dispersa mulţimea din acea
zonă. Imediat după miezul nopţii, tanchetele au deschis focul asupra
demonstranţilor.
22 decembrie
– ora 7: Mari coloane de manifestanţi provenind de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se îndreaptă spre
centrul oraşului.
– ora 8:30: Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă-fulger cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul
Milea de trădare. Acesta iese din şedinţă la 8:45.
– ora 9:20: Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării, se împuşcă în sediul CC şi moare câteva ore mai târziu.
– ora 9:54: Prin nota telefonică nr. 36, generalul Nicolae Eftimescu, adjunctul şefului Marelui Stat Major, ordonă
trupelor venite din ţară în Bucureşti: „Toate unităţile armatei execută numai ordinele comandantului suprem.
Toate unităţile din Târgovişte şi Mihai Bravu se concentrează în Bucureşti în cazărmile din Şoseaua Olteniţei”.
– ora 10:40: Generalul Victor Atanasie Stănculescu, numit în locul lui Milea, dă ordin tuturor unităţilor militare aflate
în Bucureşti să se retragă în cazărmi.
– ora 10:45: La Radio şi Televiziune este transmis un comunicat prin care se anunţa sinuciderea „trădătorului Milea”,
precum şi instituirea stării de necesitate pe tot teritoriul României. Comunicatul se retransmite, cu modificări, la
11:02, 11:25 şi 11:37.
– după ora 11: La Radio un revoluţionar anunţă populaţia despre mişcarea populară din centrul Bucureştiului.
– orele 11-12: Manifestanţii ocupă Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central.
– ora 12: Generalul Ilie Ceauşescu îi primeşte la sediul Ministerului Apărării pe contraamiralul G. A. Mihailov (ataşat
militar la Bucureşti) şi pe generalul G. N. Bociaev (reprezentantul Forţelor armate unite ale tratatului de la
Varşovia) şi le solicită să îi comunice lui Gorbaciov faptul că în România se intenţionează formarea unui nou
guvern şi rugămintea de a da dovadă „de multă reţinere” cu privire la evenimentele din ultimele zile.
– ora 12:06: Soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter, la sugestia generalului Stănculescu.
– ora 12:20: Elicopterul pilotat de Vasile Maluţan, în care se aflau soţii Ceauşescu, Manea Mănescu şi Emil Bobu, aterizează la Snagov. Ceauşescu încearcă în zadar să
intre în contact cu oficialităţile locale. De asemenea, pilotul cere protecţie aeriană, dar este refuzat.
– ora 12:47: Studioul 5 al Televiziunii emite mira cu Rapsodia lui George Enescu pe fundal. Apoi crezând că emit în continuare, au difuzat genericul TVR şi
„Deşteaptă-te, române!”. În fapt, emisia a continuat din Studioul 4 la ora 12:51, când Ion Caramitru şi Mircea Dinescu au anunţat victoria revoluţiei
anticeauşiste.
– ora 12:47: Elicopterul, având acum la bord două gărzi de la Securitate şi pe soţii Ceauşescu, decolează spre direcţia aerodromului Boteni, Ceauşescu sperând să
organizeze o rezistenţă la Târgovişte.
– ora 13:09: Elicopterul cu care au fugit soţii Ceauşescu aterizează lângă oraşul Titu. Un om de la securitate îl trage pe dreapta pe medicul Nicolae Deca, iar
împreună cu soţii Ceauşescu se urcă în automobilul acestuia.
– ora 13:30: Prin nota telefonică nr. 39, generalul Victor Stănculescu ordonă Armatei să nu mai execute decât ordinele ministrului Apărării.
– ora 13:55: Invocând o problemă tehnică, Nicolae Deca opreşte maşina în dreptul comunei Văcăreşti. Soţii Ceauşescu şi garda de la Securitate se urcă într-un alt
automobil aparţinând lui Nicolae Petrişor, cerându-i acestuia să îi transporte la Târgovişte.
– aprox. ora 14:00: Automobilul în care se aflau soţii Ceauşescu ajung la Târgovişte.
– ora 14:30: Soţii Ceauşescu ajung la Centrul pentru protecţia plantelor din Târgovişte. Câteva minute mai târziu, un oficial al cooperativei sună la miliţie.
– ora 15:00: Soţii Ceauşescu au fost preluaţi din Centrul pentru protecţia plantelor cu o maşină de către sg. maj. Ion Enache şi sg. maj. Constantin Paisie de la Miliţia
Judeţeană Dâmboviţa.
– ora 18:20: S-au tras primele focuri de armă în Piaţa Palatului, marcând debutul confruntărilor cu „teroriştii”.
– ora 18:10-18:15: Soţii Ceauşescu sunt arestaţi în sediul Miliţiei Judeţene Dâmboviţa de către reprezentanţi ai miliţiei şi armatei.
– ora 18:30: Soţii Ceauşescu ajung în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde vor rămâne sub pază militară până la judecarea şi execuţia lor.
– ora 19:30: La Televiziune se anunţă arestarea soţilor Ceauşescu.
– {{#ev:youtube|06a9MImc97s|200}}
– ora 23:32: Este transmisă la Radio şi Televiziune Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, citită de Ion Iliescu.
23 decembrie, ora 21:00 – Haos si paranoia
– Tancuri si cateva unitati paramilitare au mers sa protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la multi civili,
care actionau in colaborare cu unitatile armatei.
– Riposta exagerata, a celor care faceau parte din dispozitivele militare sau mixte, asupra locurilor din care se
trageau focuri raslete, a avut drept consecinta pierderea de vieti omenesti si mutilarea grava a zeci de
persoane. La orice miscare suspecta, de exemplu, deschiderea unei ferestre sau miscarea unei perdele, se
tragea haotic cu munitie de razboi. Argumentandu-se ca „teroristii roiesc” si ataca peste tot, informatii
sustinute si difuzate in special prin intermediul Televiziunii.
24 decembrie 1989 – Bucurestiul in razboi
– La 24 decembrie, Bucurestiul era un oras in razboi. Tancuri, Tab-uri si camioane continuau sa patruleze prin oras
si inconjurau punctele problematice pentru a le proteja.

– Intre timp, Ceausescu impreuna cu sotia sa Elena ce se aflau la Snagov, au plecat cu elicopterul spre Pitesti. In
apropiere de Boteni au abandonat elicopterul, caruia i s-a cerut sa aterizeze de catre armata. Pe jos, sotii
Ceausescu au ajuns la o statie de cercetare agricola aflata la 5 km de Targoviste, unde au fost preluati de
militieni si transportati dupa cateva peripetii la garizoana din Targoviste.
25 decembrie 1989 – Condamnarea si 
executarea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu
– In ziua de Craciun, cei doi au fost condamnati la moarte de catre o curte militara ad-
hoc, pentru o serie de acuzatii, printre care si genocid. Au fost executati in incinta
garizoanei din Targoviste. Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la
Stadionul Steaua, unde s-au ratacit. Au fost gasite a doua zi si aduse cu morga la
Spitalul Militar. De acolo au fost transportate la cimitirul Ghencea si
inmormantate in secret.
– Fragmentele din filmarea cu procesul si finalul executiei au fost difuzate in aceeasi zi
la televiziunea nationala.
– Intensitatea luptelor armate a scazut brusc dupa difuzarea pe 25 decembrie pe
postul national de televiziune a executiei sotilor Ceausescu, insa s-au mai
inregistrat atacuri pana pe data de 27 decembrie.
– Pe durata revolutiei, au murit 1104 persoane, si s-au inregistrat 3321 raniti (221
civili si 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora cand Ceausescu a fugit, erau
inregistrati 126 de morti si 1107 raniti.
Multumim pentru
atentia acordata !