Razvan Ionut Informatii Generale Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul N și numărul atomic 7. Este un gaz incolor, inodor, insipid, inert chimic în condiții obișnuite, diatomic și nemetalic, constituie 78% din atmosfera Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii Azotul formează numeroși compuși chimici, precum aminoacizii, amoniacul, acidul nitric și cianurile. Atomul de azot are 7 protoni, 7 neutroni și 7 electroni. Istoric Azotul este considerat a fi descoperit de Daniel Rutherford în 1772, care l-a numit aer fix. Faptul că exista aer care nu participa la combustie era un element cunoscut de chimiștii de la sfârșitul secolului al XVIII(18)-lea. Raspandire Raspandirea Azotului reprezintă procesul de circulație continuă a azotului în atmosferă, scoarța terestră, organismele animale și cele vegetale, în decursul căruia acest element chimic trece prin diverse forme și combinații chimice, dupa cum vedeti in imaginea atasata. Obtinerea Azotului Azotul lichid este produs industrial prin distilarea criogenică a aerului lichefiat sau prin lichefierea azotului pur derivat din aer utilizând adsorbția sub presiune. Un compresor de aer este utilizat pentru a comprima aerul filtrat la presiune ridicată; gazul de înaltă presiune este răcit înapoi la temperatura ambiantă și este lăsat să se destindă la o presiune scăzută. Proprietati Azotul este un nemetal. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și cuprinde 78.08% din atmosfera Pământului. Este mai ușor ca aerul. Condensează la -196° C, la presiune, și îngheață la -210° C. Azotul lichid este folosit adesea ca substanță criogenică. Pe lângă aer, azotul se regăseşte în materia proteică a tuturor formelor de viaţă, în anumite depozite de gaze naturale şi hidrocarburi, în mulţi compuşi organici şi anorganici. Utilizari Azotul gazos este produs din azot lichid prin încălzire apoi evaporare. Are numeroase utilizări, printre ele regasindu-se: la păstrarea prospețimii mâncărurilor împachetate (prin amânarea râncezirii și altor forme de degradare oxidativă) la acoperirea explozibililor lichizi pentru siguranță la producția de componente electronice precum tranzistori, diode și circuite integrate la producerea oțelului inoxidabil pentru umplerea camerelor roților avioanelor și autovehiculelor[1] datorită inerției sale și lipsei de umiditate și a calităților oxidative, spre deosebire de aer Sfarsit. Va Multumesc Pentru Vizionare.