1|Page

AZOTUL
Frătică Bianca Maria
Clasa a VIII–a A
Școala Gimnaziala numărul 10 ”Marin Preda„ Pitești
2|Page

Azotul
Frătică Bianca Maria
Clasa a VIII-a A

 Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are
simbolul N și numărul atomic 7. Este un gaz incolor, inodor, insipid, de
obicei inert, diatomic și nemetalic, constitutie 78% din atmosfera
Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii.

 Azotul formează numeroși compuși chimici, precum aminoacizii,

amoniacul, acidul nitric și cianurile.

 Istoric:
 Nitrogenul (latină nitrum, greacă Nitron însemnând "sodă nativă",
"geneză", "formare") este considerat a fi descoperit de Daniel Rutherford în
1772, care l-a numit aer fix. Faptul că exista aer care nu participa la
combustie era un element cunoscut de chimiștii de la sfârșitul secolului al
XVIII-lea.
 Nitrogenul a fost de asemenea studiat în același timp și de Carl Wilhelm
Scheele, Henry Cavendish și Joseph Priestley, care l-au numit aer ars sau aer
flogisticat. Nitrogenul gazos era destul de inert încât Antoine Lavoisier l-a
numit azot, de la cuvântul grecesc αζωτος însemnând "fără viață". Acest
termen a devenit cuvântul francez pentru "nitrogen" și a fost împrumutat mai
târziu și de alte limbi, printre care și româna.

 Compușii azotului erau cunoscuți în Evul Mediu. Alchimiștii cunoșteau

acidul nitric drept aqua fortis. Amestecul de acid nitric și acid clorhidric era
numit aqua regia, și apreciat pentru abilitatea sa de a dizolva aurul. Primele
aplicații în industrie și agricultură ale azotului au fost sub formă de salpetru
3|Page

(nitrat de sodiu sau nitrat de potasiu), notabil la praful de pușcă, iar apoi ca
îngrășământ.

 Utilizări:
Azot molecular (gaz și lichid).
Azotul gazos este produs prin permiterea azotului lichid să se încălzească și să se
evapore. Are numeroase utilizări, incluzând faptul că este folosit ca atmosferă
protectoare atunci când nu se dorește o reacție redox;
 În ciuda unor afirmații, azotul nu trece prin cauciucul roților mai repede
decât aerul. Atmosfera este în principal un amestec de azot și oxigen (sub
formă de N2 și O2), iar moleculele de azot sunt mai mici. Și se știe că
moleculele mai mici trec prin substanțele poroase mai repede decât cele mai
mari.

 Un alt exemplu al adaptabilității sale este utilizarea ca o alternativă la

dioxidul de carbon pentru presurizarea dozelor unor tipuri de bere, în special
cele scoțiene și engleze, datorită bulelor mai mici pe care le produce, ceea ce
face berea să arate mai bine.

 Azotul lichid este produs industrial în cantități mari prin distilarea din aerul
lichefiat, care este reprezentat de obicei prin cvasi-formula LN2 (deși se
scrie mai corect N2). Este un lichid de criogenic (foarte rece) care produce
degerături instantaneu la contactul direct cu țesuturile vii.
Proprietatea lui de a menține temperaturile mult sub temperatura de îngheț a apei
chiar când se evaporă (77 K, -196 °C sau -320 °F) îl face extrem de util într-o
varietate de aplicații ca refrigerent, printre care:
 la înghețarea și transportul produselor alimentare
 la criogenarea corpurilor, celulelor reproductive (spermă și ovule) și probe și
materiale biologice
 în studiul criogeniei
 pentru demonstrații în educația științifică
 ca răcitor pentru senzori de infraroșu și amplificatoare de frecvență joasă
 în dermatologie, pentru eliminarea posibilelor excrescențe canceroase
4|Page

 ca răcitor pentru suprasolicitarea unei unități centrale de procesare, a unei

unități de procesare grafică sau a altei componente hardware

 Rolul Azotului În Biologie:

Azotul este o parte esențială în componența aminoacizilor și a acizilor nucleici,
ceea ce îl face vital.
Legumele precum planta de soia pot absorbi azotul direct din aer, deoarece au
rădăcini cu noduli plini de bacterii care îl transformă în amoniac, prin procesul
numit fixarea azotului. Leguma transformă ulterior amoniacul în oxizi ai azotului
și aminoacizi, pentru a forma proteine.