RĂBDARE ŞI ÎNCREDERE ÎN

DUMNEZEU- DREPTUL IOV

 “A fost cândva, în ţinutul Uz, un
om pe care-l chema Iov; acesta
era un om adevărat,neprihănit,
drept,
cinstitor de Dumnezeu, ferindu-
se de tot lucrul rău.
Şapte feciori şi trei fete i s-au
născut.
Avea o turmă de şapte mii de oi,
trei mii de cămile, cinci sute de
perechi de boi, cinci sute de
asine, precum şi mulţime mare
de slugi; avea tot ce poate să
Notă: aibă un om pe pământ; şi omul
Uz- regiune situată în
sud-estul Palestinei acesta era cel mai de seamă din
tot ţinutul Soarelui-Răsare.”
Iov 1,1-3
OARE DEGEABA SE TEME IOV DE DUMNEZEU?
“Iar Diavolul, răspunzând în faţa
Domnului, a zis:
„Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov
pe Dumnezeu?
Oare n-ai făcut tu gard ocrotitor
împrejurul curţii lui şi-mprejurul
casei lui şi-mprejuru-a tot întinsul
bunurilor lui?
Oare nu tu ai binecuvântat lucrul
mâinilor lui şi ai făcut ca turmele lui
să umple pământul?
Dar, ia întinde-ţi mâna, şi atinge-te
de tot ce are, şi să vedem dacă nu
te va blestema în faţă. . . ”

Iov 1,9-11
 “Iată, tot ce are el este în puterea ta;
numai asupra lui să nu întinzi mâna ta!”
Iov 1,12

Şi, iată, boii, asinele şi robii,

oile şi robii,
cămilele şi robii,
fetele şi feciorii,
toate acestea au pierit pe parcursul
a câteva ore!

“Atunci, Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi,
căzând la pământ, s-a închinat şi a rostit: Gol am ieşit din
pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ!
Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului
binecuvântat!“ Iov 1,21

“Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un

cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.” Iov 1,22
 “Dar cel rău a răspuns Domnului şi a zis:
Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui.
Dar, ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea
lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!“ Iov 2,5

Şi Domnul a zis către Satan:

"Îl dau în puterea ta! Numai, nu te atinge de viaţa lui."
Iov 2,6

“Atunci, cel rău a plecat de

dinaintea Domnului, şi a
lovit pe Iov cu bubă rea,
din tălpi până în creştetul
capului.
Şi a luat Iov un ciob ca să
se scarpine şi şedea pe
gunoi, în afara cetăţii.”
Iov 2,7
Femeia lui i-a zis:
“Încă te mai încăpăţânezi în
neclintirea ta?
Blesteamă-l pe Dumnezeu, şi mori!”
Iov 2,9

“Iov, însă i-a răspuns:

De ce vorbeşti tu ca o
femeie fără minte? Dacă noi
am primit din mâna
Domnului pe cele bune, oare
nu le vom răbda şi pe cele
rele?. . . ”.
Şi-n toate aceste întâmplări
ce s-au petrecut, nimic n-a
păcătuit Iov cu buzele sale
în faţa lui Dumnezeu.”
Iov 2,10

Notă:
Prietenii săi erau vestiţi
pentru bogăţia şi
înţelepciunea lor fiind înalţi
demnitari ai popoarelor lor.
“Prietenii săi au venit la el.
Ei se înţeleseseră împreună să
vină să împărtăşească durerea
lui şi să-l mângâie.
Şi când ei şi-au ridicat ochii de
departe nu l-au mai
recunoscut.
Atunci au slobozit glasurile lor,
s-au tânguit şi şi-au sfâşiat
fiecare veşmântul şi şi-au
presărat capul cu ţărână.
Apoi au şezut pe pământ,
lângă el, şapte zile şi şapte
nopţi, fără să-i spună nici un
cuvânt, căci vedeau cât este de
mare durerea lui.”
Iov 2, 11-13
 Prietenii săi au crezut că păcatul este motivul
suferinţei prietenului lor: “Pentru că suferinţa nu
iese din pământ şi necazul nu răsare din pulbere, ci
omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se
ridică în aer, prin puterile lor;” Iov 5,6-7

Dar Iov a rămas în credinţă: “Eu însă doar pe

Domnul, pe El Îl voi ruga, şi-L voi chema pe
Domnul Atoateţiitorul, pe Cel ce face lucruri
măreţe, necuprinse, slăvite, minunate şi multe fără
număr;” Iov 5,8-9

A fost părăsit de toţi: “Ai mei cei de aproape n-au

căutat spre mine; ca pe o albie seacă de râu m-au
părăsit, ca valul m-au trecut.” Iov 6, 15

“Au pe pământ nu-i viaţa încercare pentru om? “ Iov 7,1

Şi-ar fi dorit un dialog dechis cu Dumnezeu, faţă către faţă:

“O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de
vorbă un om cu prietnul său!” Iov 16,21
 Şi totuşi speră: “Dar eu ştiu că Răscumpărătorul
meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va
ridica iar din pulbere această piele a mea ce se
destramă.
Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai
altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele
tânjesc în mine.” Iov 19, 25-27

Elifaz, prietenul lui Iov, ne dă sfat: “Fii aspru-n tine însuţi, de stărui
în răbdare, şi dup-aceea roada-ţi va fi-ntru bunătăţi. Din gura Lui
primeşte ce-ţi dă: mărturisire, şi graiurile Sale la suflet să le pui.
Dacă te-ntorci la Domnul şi-n faţă-I te smereşti şi-nlături
nedreptatea din vieţuirea ta, El pulberea ţărânii o va preface-n
pietre, şi pietrele din prunduri în aur de Ofir; şi astfel Cel-Puternic e
scutul tău în luptă şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc…”
Iov 22,21-25
El se întreabă retoric: “Tu crezi că Domnul face ceva lipsit de noimă, că
Cel-Atotputernic încurcă judecata, El, Cel ce-a dat pământul?”
Iov 34,12

“Şi Domnul i-a dat lui Iov îndoit decât avusese

el mai înainte (…)
Şi Dumnezeu a binecuvântat pe cele din urmă
ale lui Iov mai mult decât pe cele dintâi; vitele
lui erau: paisprezece mii de oi, şase mii de
cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de
asine.
Şi i s-au născut şapte fii şi trei fiice. (…) Nu se
găseau sub cer femei atât de frumoase ca
fetele lui Iov, iar tatăl lor le-a făcut părtaşe la
moştenire, alături de fraţii lor.”
Iov 42, 10-15
“Iar după încercarea aceea, a mai
trăit Iov o sută şaptezeci de ani;
de toţi, anii săi au fost două sute
patruzeci şi opt.
Şi i-a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor
săi până la al patrulea neam.
Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de
zile.
Şi este scris că iarăşi se va ridica
împreună cu aceia pe care Domnul
îi va învia.”
Iov 42, 16