Legea lui Pascal

Legea lui Pascal (cunoscută și

ca principiul lui
Pascal sau principiul transmiterii
presiunii fluide) este un principiu în
mecanica fluidelor care afirmă că o
schimbare de presiune care are loc
oriunde într-un fluid limitat
incompresibil este transmisă în tot
lichidul, astfel încât aceeași
schimbare are loc peste tot. Legea a
fost stabilită de matematicianul
francez Blaise Pascal în 1647-48.
 Dacă un tub U este umplut cu apă și
pistoane sunt amplasate la fiecare
capăt, presiunea exercitată asupra
pistonului stâng va fi transmisă în tot
lichidul și va acționa asupra fundului
pistonului drept. (Pistoanele sunt pur
și simplu “dopuri” care pot să alunece
liber, dar perfect în interiorul tubului.)
Presiunea exercitată de pistonul stâng
în apă va fi exact egală cu presiunea
exercitată de apă asupra pistonului
drept. Să presupunem că tubul din
partea dreaptă este mai larg și este
folosit un piston cu o suprafață mai
mare; de exemplu, pistonul din
dreapta are de 50 de ori suprafața
pistonului din stânga.
 Forțele pot fi multiplicate utilizând un astfel de dispozitiv. O Click icon to add picture
intrare de un newton produce o ieșire de 50 newtoni. Prin
creșterea suplimentară a suprafeței pistonului mai mare (sau
reducerea suprafeței pistonului mai mic), forțele pot fi
multiplicate, în principiu, cu orice valoare. Principiul lui
Pascal subliniază funcționarea presei hidraulice. Presa
hidraulică nu încalcă conservarea energiei, deoarece o scădere
a distanței deplasate compensează creșterea în forță. Când
pistonul mic se deplasează în jos cu 100 de centimetri,
pistonul mare va fi ridicat doar la o cincime din această
valoare, la 2 centimetri. Forța de intrare înmulțită cu distanța
pe care a fost deplasat pistonul mai mic este egală cu forța de
ieșire înmulțită cu distanța pe care a fost deplasat pistonul mai
mare; acesta este un alt exemplu al unei mașini simple care
funcționează pe același principiu ca o pârghie mecanică.
Multumec pentru atentie