curbura spațiu-timp care se propagă ca o undă. Radiația gravitațională apare atunci când unde gravitaționale sunt emise dintr- un obiect sau de un sistem de obiecte care gravitează. Conceptul a fost propus de Henri Poincaré în 1905[1] și prezis ulterior în 1916 de Albert Einstein în baza teoriei relativității generale. Undele gravitaționale transportă energie sub formă de radiație gravitațională asemănătoare cu radiația electromagnetică.[2] De asemenea frecvențele pe care se pot detecta undele gravitaționale sunt mai scăzute pe măsură ce viteza de revoluție e mai mare, adică pe măsură ce masa găurilor negre e mai mare. Ecuațiile de câmp ale lui Einstein (ECE)pot fi scrise astfel(in imaginea alaturata): Unde Ruv=tensorul Ricci(scalarul) Guv=tensorul metric ,,A’’= costanta cosmica G=constanta grav. C=viteza luminii Tuv=tensorul energie-impuls Termenul din stânga este echivalent tensorului Einstein. Echivalența masă-energie este o consecință a teoriei relativității, constând în faptul că între masa totală a unui sistem fizic și energia sa totală există o relație de proporționalitate, exprimată prin relația E=mc² unde E este energia sistemului, m este masa sa, iar c este viteza luminii în vid.