Cumpara publicitate pe E-referate.

ro

Einstein a explicat legile actiunii chimice a luminii ,caldura specifica a solidelor,efectul giromagnetic,numit si efectul << Einstein de Haas >> (1915). Prin aceste lucrari,Einstein a devenit unul dintre pionerii cuantelor. A aplicat calculul probabilitatilor la studiul miscarii browniene,obtinand o valoare a numarului lui Avogadro. In 1916 a publicat tot in "Annalen der Phisik" din Berlin ,Articolul "Bazele teoriei relativitatii generalizate",care cuprinde teoria generala a relativitatii,sau cum se mai numeste , teoria gravitatiei. Teoria relativitatii generalizate largeste teoria relativitatii restranse ,studiind orice fel de miscare a corpurilor materiale ;ea proclama valabilitatea legilor fizice pentru toate miscarile (si pentru cele neinertiale ,adica neuniforme) si, prin urmare, valabilitatea lor in orice sistem de referinta.Prin rezultatele obtinute,activitatea teoretica si practica adat raspuns celor mai acute probleme ridicate de dezvoltarea vertiginoasa a fizicii moderne. Teoria relativitatii , teorie a relatiilor dintre spatiu,timp si miscarea materiei,in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor,cat si (ceea ce ii este caracteristic) pentru viteze relativ mari,apropiate de viteza luminii. Teoria relativitati cuprinde doua parti : - teoria relativitatii restranse (sau speciale) ; - teoria relativitatii generale (sau generalizate) ; Teoria relativitatii restranse (1905),numita astfel deoarece nu cuprinde in sfera sa de fenomene si pe cele gravitationale,mentinandu-se tot la sistemele de referinta inertiale. Ea se intemeiaza pe doua principii : - pricipiul relativitaii : << legile fenomenelor fizice au aceeasi forma fata de toate sistemele inertiale >> ; - principiul constantei vitezei luminii : << viteza luminii in vid este aceeasi fata de toate sistemele inertiale (ea este o constanta universala) >> ; Astfel , spatiul si timpul capata un caracter relativ,in sensul ca ele depind de sistemul inertial la care sunt raportate ; acelasi caracter il dobandeste si simultaneitatea a doua evenimente ,precum si masa corpurilor. Lungimea unui corp se contracta fata de un sistem de referinta in raport cu care corpul are o miscare relativa.iar durata unui fenomen se dilata (timpul se scurge mai incet) fata de un sistem de referinta in raport cu care sediul fenomenului are o miscare relativa,desi atat lungimea corpului,cat si durata fenomenului raman aceleasi fata de sistemul de referinta propriu. (legat de ele). De asemenea ,masa corpurilor creaste o data cu marirea vitezei corpului fata de sistemul de referinta ,tinzand catre infinit atunci cand viteza relativa se apropie de viteza luminii. Exemple : Oricine a mers cu un ascensor modern ,tinand in mana un geamantan,nu se poate sa nu fi fost surprins de faptul ca la pornire ,cand ascensorul este accelerat,simte geamantanul mai greu ,in timp ce la oprire,ascensorul franand (acceleratie negativa) simte geamantanul mai usor. Cosmonautii se gasesc in stare de imponderabilitate cand satelitul este inscris pe orbita,asa cum am putut vedea cu totii din imaginile televizate. Aceste experimente indica o echivalenta intre miscarea in camp gravifica si cea in raport cu un referential neinertial precum si posibilitatea anularii campului gravific printr-o anumita alegere a referentialului neinertial,asa cum se si intampla,de exemplu ,in miscarea satelitilor pe orbite,cand se realizeaza starea de imponderabilitate ca urmare a acestei compensari. Caracterul relativ pe care il dobandeste simultaneitatea unor evenimente si nonuniversalitatea timpului,adica dependenta timpului de referential poate fi demonstrata de exemplu ,de metoda de sincronizare a ceasornicelor,bine cunoscuta. Cu totii ne sincronizam ceasurile cand se da ora exacta la radio sau televizor,potrivindu-le la ora anuntata,odata cu receptionarea celui de << al saselea semnal>>. Aceasta metoda de sincronizare, propusa de Einstein acum

trei sferturi de veac ,este folosita astazi de toata populatia globului,fie in versiunea radio sau TV,fie in versiunea mai sofisticata,dar mai comoda a serviciului telefonic >>ora exacta >>. Dar semnalele radio, TV,telefonice,luminoase etc. si in genral semnalele electromagnetice nu transmit instantaneu la distanta,ci din aproape in aproape,astfel ca se scurge un anumit timp intre emisia si receptia semnalului.Intre doua puncte,cele mai indepartate intre ele,de pe Glob,aceasta durata este mai mica decat o zecime de secunda,intre Pamant si Luna ceva mai mare de o secunda ,Intre Soare si Pamant de cca 8 minute s.a.m.d. . Este clar ca in prezant,cand masurarea duratelor se poate efectua cu o precizie mai inaintata decat a zecea mia parte dintr-o miliardime de secunda ,ca nu ne mai putem increde in himera sincronizarii absolute a ceasurilor. Imposibilitatea principala a masurarii absolute a duratelor,independent de referential,iata cheia de bolta a teoriei relativitatii reastranse. O realizare importanta a teoriei relativitatii reastranse a constituit-o stabilirea independentei dintre masa si energia unui corp :variatia energiei este egala cu produsul dintre variatia masei si patratul vitezei luminii. Aceasta lege a dezvaluit faptul ca substanta (materia ponderabila)contine in sanul sau prodigioase rezerve de energie,care pot fi puse in libertate si care,de altfel,se folosesc de pe acum prin reactii nucleare. Teoria relativitatii restranse a relevat totodata faptul ca orice radiatie (ex. lumina) are o masa inerta. Elaborarea teoriei relativitatii generalizate de catre Einstein (1908-1916) a pornit de la faptul ,constatat experiental, al egalitatii dintre masa inerta si grea ale unui corp. Pe aceasta baza,Einstein a extins principiul relativitatii la toate sisemele de referinta si la toate fenomenele cunoscute (inclusiv cele gravitationale) : << legile fenomenelor fzice au aceeasi forma oricare ar fi sistemul de referinta fata de care sunt exprimate si starea lui de miscare >>. Teoria relativitatii restranse devine un caz particular al teoriei relativitatii generale,principiile sale fiind valabile numai local (pe portiuni ale spatiului suficient de mici), in camp gravific neglijabile si pentru intervalle de timp destul de scurte. Teoria relativitatii generale duce la concluzia ca spatiul,timpul si materia in miscare se afla intr-o stransa interdependenta :proprietatile spatiale si temporale ale fenomenelor sunt determinate de distributia maselor gravitationale,iar miscarea acestora este determinata de insusirile spatiului si timpului.Spatiul este curbat indeosebi in vecinatatea marilor concentratii de mase. Tot aici timpul este incetinit, iar principul constantei vitezei luminii este incalcat. Pentru practica de toate zilele ,efectele teoriei relativitatii generale sunt neglijabile. Teoria relativitatii constituie una dintre cele mai de seama cuceriri stintifice ale sec.al XX-lea.