ELEMENTE DE CONSTRUCTII

SI
LUCRARI PUBLICE

NOTIUNI GENERALE
 CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
Construcţiile se împart în 2 categorii mari:
 clădirile,
 construcţiile inginereşti.

CLĂDIRILE – sunt acele construcţii care adăpostesc o activitate

omenească, în funcţie de aceasta având:
 Clădiri civile, care cuprind clădirile de locuit, social – culturale, pentru
educaţie, sănătate,etc
 Clădiri industriale, care adăpostesc o activitate omenească de
producere sau depozitare a unor bunuri materiale, cum ar fi: fabrici,
ateliere, depozite, etc
 Clădiri agro – zootehnice, care adăpostesc producţii animale sau
vegetale, depozitareaunor produse agricole, înnobilarea speciilor
animale sau vegetale, cum ar fi: sere, solarii, silozuri,
crescătorii de animale, etc

CONSTRUCŢII INGINEREŞTI – sunt construcţii cu caracter special, cum

ar fi:
Căi de comunicaţii terestre, poduri, tuneluri, baraje, turnuri radio – TV, etc
Clădirile se mai împart şi sub alte criterii, cum ar fi:
a) După structura de rezistenţă, clădirile pot fi:
 Cu structură rigidă, având pereţi de rezistenţă din cărămidă, beton
 Cu structură elastică având structura verticală realizată din cadre
de beton armat sau metal
 Structuri mixte, având şi pereţi portanţi, dar şi cadre

b) După rezistenţa la foc avem, funcţie de materialul din care se

execută structuri şi elemente nestructurale:
 Rezistente ( beton armat )
 Semirezistente ( metal )
 Semicombustibile ( lemn masiv tratat )
 Combustibile ( lemn masiv netratat)
 Inflamabile ( lemn de secţiune mică, paie, stuf, polistiren, etc)

c) După materialele din care1 se execută, avem construcţii din: lemn,

cărămidă, beton armat monolit sau prefabricat, metal, mixte.

d) După metodele tehnologice de realizare clădirile pot fi executate

tradiţional sau în tehnologii moderne.
 ELEMENTELE COMPONENTE ALE
CLĂDIRILOR
Toate construcţiile de tip clădire sunt realizate din 3 categorii de elemente:
1)Elemente structurale, portante, de rezistenţă.
2) Elemente nestructurale, neportante,
3) Elemente de echipare tehnică
 FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ
CONCEPŢIA CONSTRUCŢIILOR
• Orice construcţie trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sintetizate în trei factori
esenţiali, care concurează la concepţia, proiectarea şi alcătuirea lor.
Avem astfel:
 Factorul om – care impune realizarea unor condiţii de confort necesare
activităţii omului, de exemplu condiţii de: temperatură, umiditate, iluminare,
zgomot, etc. Acestea depind de tipul activităţii pe care o desfăşoară omul în
construcţie.

 Factorul activitate omenească – impune alcătuirea funcţională a construcţiei

astfel încât să satisfacă cerinţele impuse de tipul activităţii. Astfel se concepe
diferit o construcţie de locuit de o construcţie pentru producţia de automobile sau
un depou de locomotive.

 Factorul natură – implică toate acţiunile care rezultă din interacţiunea

construcţie – mediu referitoare la: gradul de seismicitate al zonei, intensitatea
acţiunilor climatice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc), calitatea terenului de
fundare, nivelul apelor freatice, agresivitatea apelor subterane,etc.

Toţi aceşti factori enunţaţi s-au constituit de-a lungul timpului în “legi” ale
construcţiilor sub formă de: instrucţiuni tehnice provizorii, instrucţiuni tehnice,
manuale de proiectare, norme de proiectare, normative tehnice, STAS-uri, etc.
1) Elemente structurale, portante, de rezistenţă.
În această categorie intră următoarele 4 elemente componente, care
definesc structura de rezistenţă a clădirii:
Fundaţiile – preiau încărcările de la structura verticală de rezistenţă şi le
transmit terenului de fundare. Uzual se realizează din beton simplu sau
armat, dar întâlnim şi fundaţii din cărămidă, lemn, etc.
Fundaţiile se pot realiza sub formă de: fundaţii izolate, continue sub
ziduri, radier general sub formă de placă groasă cu sau fără îngroşări,
reţele de grinzi, piloţi, etc. Adâncimea de fundare se stabileşte în
funcţie de: poziţia terenului bun de fundare, adâncimea de îngheţ a
zonei, înălţimea totală a construcţiei, nivelul apelor freatice, etc.
Structura verticală de rezistenţă se poate realiza sub forme de: pereţi
portanţi, cadre sau mixt din lemn, cărămidă, beton, metal şi preia
încărcările de la structura orizontală şi acoperiş şi le transmite
fundaţiilor.
Structura orizontală de rezistenţă sau planşeele preiau încărcările care
le revin, verticale şi orizontale, permanente, temporare sau
excepţionale şi le transmit structurii verticale de
rezistenţă. Se pot realiza cu sau fără grinzi, plane sau curbe, monolit
sau prefabricat, din lemn, metal, cărămidă sau beton.
Acoperişul preia încărcările din greutatea proprie şi din acţiunile dinamice
(vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc) şi le transmit structurii verticale de
rezistenţă. Acoperişul se poate realiza sub formă de acoperiş cu pantă
denumit şarpantă, sau fără pantă, denumit terasă.
2) Elemente nestructurale, neportante, care participă la alcătuirea
funcţională şi protecţia construcţiei, această categorie fiind realizată din
mai multe elemente:
Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care
delimitează funcţiunile într-o clădire, respectiv închid clădirea la
exterior.
Învelitoarea – închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul
sau ultimul nivel, fiind realizată din produse ceramice (ţiglă, olane),
paie, stuf, şiţă, şindrilă.
Izolaţiile – protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei
(hidroizolaţii), împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a
propagării zgomotului (fonoizolaţii).
Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi
circulaţie, de a izola interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare
naturală corespunzătoare.
Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de
protecţie mecanică (uneori) etc. În această categorie intră: tencuieli,
zugrăveli, vopsitorii, placaje, pardoseli, tapete, etc.
Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru
evacuarea tuturor persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate
(incendiu, cutremur, inundaţii) scara este practic o continuare a
planşeului în zona casei scărilor, în pantă, deci ar putea fi considerată
ca şi element structural.
3) Elemente de echipare tehnică – sunt componente care asigură
confortul în activitatea omului, fiind practic o serie de instalaţii,
numărul şi complexitatea lor depinzând de tipul clădirii, confortul
interior impus, posibilităţile financiare, etc. În această categorie
se includ:
Instalaţii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate
Instalaţii de încălzire
Echipamente de transport pe verticală (lifturi ascensoare)
Instalaţii de curenţi şi curenţi slabi (sonerie, interfon, telefon)
Instalaţii de evacuare a deşeurilor
Instalaţii de aer condiţionat etc.
 ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

Prin acţiune se înţelege orice cauză care generează un efort sau o

deformaţie, acţiunile manifestându-se sub forma unor sisteme de
forţe sau de deplasări.
Acţiunile se manifestă sub forma unor încărcări, care se reprezintă
sub forma unor forţe aplicate asupra construcţiei.
Încărcările normate ale unei construcţii sunt valori medii multianuale
determinate probabilistic, ţinând cont de variaţii ale valorilor lor,
datorită influenţelor umidităţii, temperaturii, etc.
Încărcările de calcul rezultă din cele normate înmulţite cu coeficienţii
încărcărilor, care ţin cont de posibilitatea ca valorile medii să fie
depăşite sau supraevaluate. Aceşti coeficienţi pot fi deci supra
sau subunitari, valorile lor fiind luate în calcul în funcţie de modul
cum încărcarea acţionează favorabil sau defavorabil asupra
construcţiei.
Principala clasificare a acţiunilor se face în funcţie de perioada cât timp acţionează şi de
valoarea la care acţionează.
Avem astfel:
Acţiuni permanente – care acţionează în permanenţă şi la valoarea maximă, cum ar fi:
greutatea proprie a elementelor de construcţie, împingerea pământului sau a muntelui,
efectul precomprimării, etc.
Acţiuni temporare – care nu acţionează în permanenţă sau nu la valoarea maximă. În această
categorie intră:
• o Încărcarea din mobilier şi persoane
• o Încărcări climatice, cum ar fi: zăpadă, vânt, ploaie, chiciură
• Încărcări din autovehicule
• o Împingerea apei din rezervoare
• o Încărcări din variaţii de temperatură climatică
• o Încărcări din variaţii de temperatură tehnologică
• o Împingerea pământului depozitat
Alte criterii de clasificare a acţiunilor pot fi:
• - După direcţia de acţionare pot fi: verticale, orizontale, oarecare
• - După modul de acţionare: concentrate, distribuite uniform sau oarecare
• - După frecvenţa de apariţie: cvasipermanente, frecvent întâlnite, rar întâlnite, etc
Acţiuni excepţionale – sunt acelea care pot să nu apară niciodată în viaţa unei construcţii sau
nu la intensitatea maximă. În aceeastă categorie avem:
• o Acţiuni seismice
• o Cedarea unor reazeme
• o Exploziile
• o Ruperea unor elemente structurale etc.
Pentru calculul şi dimensionarea elementelor structurale se fac combinaţii de încercări posibil a
acţiona împreună rezultând:
a) gruparea fundamentală cuprinzând acţiunile permanente şi acţiunile temporare care pot să
apară simultan.
b) gruparea specială cuprinzând acţiunile permanente, acţiunile temporare care pot acţiona
simultan cu o acţiune excepţională.
CLADIRI CIVILE
 CLADIRI ADMINISTRATIVE
CENTRU REEDUCARE MINORI BUZIAŞ
 CLADIRI INDUSTRIALE
FABRICA DE CABLAJE AUTO
HALA INDUSTRIALA
CLADIRI AGRO-ZOOTEHNICE
CONSTRUCTII INGINERESTI
BARAJ RUSCA
CONSTRUCTII
INGINERESTI
 CONSTRUCTII INGINERESTI
ALIMENTARI CU APA _ STATIE DE TRATAREA APEI
CONSTRUCTII INGINERESTI
LUCRARI DE CANALIZARE