Caramida

Proca Antonia-Mariana
Zamfi r Lavinia
Agavriloaie Sebastian
a IX-a K
 Cum a aparut caramida?
Nu se stie exact cum, dar se stie ca initial a aparut in
leaganul civilizatiei, adica in Babilon. In Babilon nu
era lemn si nici piatra, dar se gasea nisip si argila.
Bineinteles ca initial, caramida, era arsa la soare, insa
exista dovezi clare ale utilizarii acesteia si chiar si
picturi care sugereaza acest lucru.
Romanii au fost cei ce au introdus tehnica realizarii
caramizii in toate provinciile lor. Asta s-a intamplat si
in Anglia, unde utilizarea caramizii a prins avant dupa
marele incendiu din Londra, 1666.
.
Insa, caramida arsa nu a fost inventata de catre romani, ci de
catre greci. Romanii au perfectionat tehnica producerii
acesteia. Bill Bryson spunea ca dimensiunea caramizilor
romane este diferita fata de a celor din zilele noastre,
pentru ca nu o puteau face mai groasa fara a-si pierde
rezistenta. Probabil nu puteau controla foarte bine
procesul tehnologic.
Insa, ei au preferat argila care era fie albicioasa, fie decisiv
rosie. Au considerat primavara cel mai bun moment pentru
fabricarea caramizilor si au pastrat caramizile cu doi ani
inainte de a fi folosite. Asta presupune,totusi, ca
tehnologia lor era destul de avansata.
.
La construirea bisericii Sfanta Sofia din Instanbul, s-ar fi
folosit caramizi speciale, mult mai usoare, facute
dintr-o argila speciala. Se presupune ca erau niste
caramizi poroase, care aproape pluteau in apa,
utilizate de regula la constructia de arce si bolti.
Oricum ar fi, romanii sunt cei care au introdus tehnica
realizarii caramizii in toate provinciile lor. Exact s-a
intamplat si in Anglia, unde utilizarea caramizii a prins
avant dupa incendiul din Londra, din 1666.
 Realizarea caramizii
Toate cărămizile se fac din lut. Lutul e un mineral comun, compus din
particule foarte mici de rocă. Unele tipuri de lut se formează în urma
dezintegrării rocilor prin dezagregare. Lutul se găseşte pe majoritatea
suprafeţelor pământului, de multe ori în lacuri sau albiile râurilor.
Lutul devine alunecos şi capătă consistenţa plastilinei (uşor de
modelat), atunci când este ud. Odată uscat, el devine tare şi pietros.
Atunci când este expus unei temperaturi înalte (aproape 450 de grade
Celsius), îşi schimbă structura chimică până când nu devine ca
plastilina atunci când se udă.
Asta înseamnă că toate cărămizile din lut copt nu se vor înmuia şi nu îşi
vor pierde forma atunci când se udă. Cărămizile sunt coapte sau arse
la 870 – 1200 grade Celsius. La aproape 535 grade Celsius, cărămida se
înroşeşte, iar culoarea ei se închide şi temperatura creşte.
.

După ce se usucă, este măcinat în mori şi verificat, pentru

a obţine particule de dimensiuni uniforme. Lutul e
amestecat cu apă, pentru a fi transformat într-o pastă de
rigid şi apoi evacuată, sub presiune, prin duje cu anumite
forme, ca o dungă de pastă de dinţi uriaşă, în colţuri.
Banda este tăiată, automat, în bucăţi de dimensiuni
potrivite, de către cuţite sau fire. Cărămida moale este,
apoi, uscată în tuneluri preîncălzite şi, în final, purtate în
mici maşini pe şine, până la cuptoarele de ardere.
În medie, o cărămidă poate fi încărcată cu 350 de
kilograme/centimentru pătrat, înainte să fie strivită.
 Realizarea caramizii manual
Pamantul ales este sapat, apoi transportat in gropi adanci de circa 30cm. Aici este udat cu apa,
amestecat cu nisip daca este nevoie si framantat.
Pasta obisnuita este transportata la mese si asezatea cu mana in tipare. Tiparele pot fi pentru una sau
doua caramizi, cu fund sau fara fund. Ele se confectioneaza din lemn si se captusesc cu tabla sau
se confectioneaza in intregime din tabla. Pentru ca pasta sa nu se lipeasca de tipare, acestea se uda
sau se presara cu nisip.
Caramizile se pot confectiona deasemenea cu o presa de mana, care poate presa deodata una sau doua
caramizi.
Caramizile sunt apoi scoase din tipare si asezate pe lat pe un teren curat, nivelat si presarat cu nisip.
Dupa o usoara uscare (sbicire) pe o fata, ele se intorc pe cealalta fata. Dupa aceea ele sunt
transportate in hale, soproane sau magazii, unde sunt asezate in stive. Dupa completa lor uscare,
care dureaza 3 pana la 5 saptamani, caramizile se aseaza in cuptoare de camp. In aceste cuptoare
caramizile se cladesc cu spatii intre ele si cu guri pentru combustibil (focare). Marimea
cuptoarelor variaza dupa nevoi, se pot face cuptoare de 20.000 pana la 40.000 caramizi.
Combustibilii folositi pentru arderea caramizilor sunt: paie, coceni, coji de seminte sau tulpini uscate
de floarea soarelui, lemn de esenta slaba (salcie, plop, anin, mesteacan, mai rar fag), carbuni si
uneori gaz metan.
Pentru arderea unei caramizi in cuptorul de camp se consuma circa 1 kg lemne sau 0,400 kg carbuni.
 Avantajele caramizii
CE TREBUIE SĂ AI ÎN VEDERE CÂND ALEGI CĂRĂMIDA
Construcția unei case cu mansarda sau cu etaj ori a unei clădiri de dimensiuni mari este
o investiție importantă și sunt o mulțime de detalii pe care trebuie să le ai în vedere,
înainte de a cumpăra materialele de construcție potrivite. Pe lângă destinația
construcției și gradul de rezistență de care ai nevoie, este important să iei în
considerare și cantitatea de materiale necesară și bugetul pe care dorești să îl aloci
acestei lucrări. Dacă folosești cărămizi, cele mai importante criterii în alegerea lor
sunt cele legate de tipul construcției:grosimea zidului și destinația acestuia (dacă
este un perete exterior sau interior);rezistența la compresiune, în cazul zidurilor de
rezistență;izolația termică, importantă pentru confort și pentru a reduce costurile de
energie electrică;izolația fonică, importantă mai ales în cazul locuințelor
personale;greutatea pe metru cub; o cărămidă mai ușoară înseamnă o aplicare mai
rapidă și mai eficientă;aspectul uniform al construcției, cărămizile având aceleași
dimensiuni și formă.
.

Cărămida este un material de construcție folosit de sute de ani pentru case și pentru clădiri
cu destinații publice, hoteluri, instituții sau fabrici. Este un material durabil și rezistent,
cu numeroase avantaje în domeniul construcțiilor comerciale și rezidențiale:oferă
durabilitate și rezistență – o construcție din cărămidă rezistă foarte mulți ani, fără a fi
nevoie de reparații și înlocuiri;cărămida este ușor de întreținut, spre deosebire de metal
sau lemn, care se deteriorează mai ușor prin acțiunea factorilor externi (zăpadă, ploaie,
dăunători); construcțiile din cărămidă nu necesită aplicarea de tratamente speciale; se
recomandă doar o evaluare atentă, după 20 de ani;izolația termică este importantă pentru
orice tip de construcție, indiferent că este vorba despre o casă sau despre o clădire cu o
suprafață mai mare; prin folosirea cărămizii, pierderile termice sunt considerabil reduse,
iar căldura se acumulează și se păstrează mult mai bine la interior, fără a exista variații
de temperatură;există un risc mult mai mic de incendiu, în cazul caselor din cărămidă,
spre deosebire de cele din lemn, unde este nevoie de aplicarea de lacuri
speciale;cărămizile sunt mult mai eficiente pentru izolatia fonica a cladirilor, decât alte
materiale folosite pentru zidărie;pereții din cărămidă permit difuzia vaporilor de apă,
ceea ce înseamnă că eventuala umezeală din încăpere este absorbită și eliminată la
exterior; astfel, pereții rămân uscați și nu există riscul formării igrasiei.
.

DEZAVANTAJELE FOLOSIRII CĂRĂMIZILOR PENTRU CONSTRUCȚII

Precum în cazul oricărui material de construcții, există câteva minusuri, pe care trebuie
să le iei în considerare înainte de a începe construcția casei sau a clădirii pe care
dorești să o ridici. Cărămida nu face excepție, principalele ei dezavantaje
fiind:prețul cu aproximativ 10% mai ridicat decât alte materiale de construcție, însă
aceste costuri se amortizează prin reducerea la plata facturilor pentru căldură;din
punct de vedere estetic, există o gamă limitată de culori ale acestor materiale de
construcție, existând doar câteva variații de culoare, cauzate de prelucrarea
termică;este necesară aplicarea unei izolații exterioare, pentru a asigura un confort
termic sporit la interior; există o mulțime de tipuri de solutii eficiente pentru izolatii,
dintre care poți alege, astfel încât să te bucuri de confortul dorit;casele din cărămidă
se construiesc mult mai greu decât cele din lemn, de exemplu, ceea ce înseamnă un
timp crescut de execuție;este necesară o fundație specială, mult mai rezistentă,
deoarece încărcările cauzate de suprastructură sunt mari, în cazul caselor din
cărămid
 Bibliografie
Antonia: http://www.construieste.info/?p=3677 (slide 1, 2, 3, 4 si 11)

Lavinia: https://www.livepr.ro/cum-este-realizata-
caramida/
https://casasidesign.ro/confectionarea-caramizilor-de-mana.html
(slide 5, 6, 7)

Sebastian: https://www.bricodepot.ro/idei-si-inspiratie/constructii-si-
izolatii/tipuri-de-caramida-si-pentru-ce-constructii-le-poti-folosi-cu-
succes/ (slide 8, 9, 10)

imagini: https://www.google.com