POVESTE - DESPRE COMPASIUNE

A fost odat o femeie plpnd al crei so iubitor murise, astfel nct ea merse s triasc cu fiul ei, cu soia i fiica acestuia. Cu fiecare zi ce trecea, vederea i auzul femeii se nruteau. Cteodat minile i tremurau att de tare, nct scpa fasolea din farfurie pe podea, iar supa i se scurgea din bol. Fiul si soia lui se nfuriau foarte tare vznd mizeria pe care o fcea i ntr-o zi i spuser c era de-ajuns. Aa c aezar o msu pentru btrn ntr-un col, lng cmar i o puser s mnnce acolo, singur. n tot acest timp, ea privea din partea opus a camerei, cu ochii plini de lacrimi, dar ei abia i vorbeau n timp ce mncau, ocrnd-o din cnd n cnd pentru c i scpa lingura sau furculia. ntr-o sear, chiar nainte de cin, fetia sttea pe podea jucndu-se cu cuburile ei. Ce construieti?, ntreb tatal ei cu seriozitate. Construiesc o msu pentru tine i pentru mama, astfel nct s putei mnca singuri ntr-un col, atunci cnd am s fiu mare. Prinii copilei amuir un timp, apoi ncepur s plng. n acea clipa contientizar natura aciunilor lor i tristeea pe care o provocaser. n seara respectiv o aduser pe btrn napoi la mas, la locul cuvenit. Din acea zi, ea mnc numai mpreun cu ei, iar cnd mncarea cdea de pe mas sau o furculi aluneca pe podea nimeni nu se mai supra.