Sunteți pe pagina 1din 1

trăsăturilor-criterii şi factorilor-criterii, anume 39,83%. Una singură dintre proporţiile factorilor-criterii atinge un nivel înalt - adecvarea psihoterapiei (79%), celelalte au proporţii modeste şi continuă cu un factor afectogen (speranţa - 71%), implicarea , încrederea , agreabilitatea . Referitor la estimările realizate de pacient, am putea spune că organizarea ierarhică şi corelativitatea nu par a fi la ele acasă. Ipostaza D („Cum cred eu că se vede partenerul pe sine") este una mai „simplă" decât precedenta deoarece partenerul este invocat pentru a-şi afişa estimarea celei mai probabile imagini de sine în limitele în care o poate proiecta subiectul respondent. Aici pot funcţiona ca puncte de sprijin eventualele aprecieri deja exprimate de către partenerul pacient despre sine. Psihoterapeutul marchează o nouă creştere a proporţiilor, probabil definitorii, ale alegerilor preferenţiale - 67,67% (mai ridicată cu peste 21 de puncte faţă de prima modalitate de analiză). El plasează în vârful ierarhiei factorilor-criterii. cu proporţii înalte, adecvarea şi implicarea (78% şi, res- pectiv, 76%), apoi speranţa şi încrederea (70% şi, respectiv, 64%), ceilalţi factori-criterii având proporţii moderate. Pacientul nu pare a lucra în predicţia despre psihotera- peutul său după aceeaşi regulă a echilibrului între factori, implicit a rezervării fiecărei categorii de factori spaţiul şi „libertatea" îndeplinirii funcţiilor lor specifice: imprimarea unei structuri operaţionale predicţiei prin proeminenţa facto- rului-criteriu cognitiv şi susţinerea acestui demers prin impli- carea factorului emoţional care acordă conduitei proiective un sens valoric particular (J. Piaget). In fapt, pacientul afişează una din proporţiile cele mai înalte alegerilor sale, atribuind tuturor factorilor-criterii intensităţi aproape maxime, nedi- ferenţiat şi necondiţionat. Acest tip de predicţie nu este scutit de efectul confuziei între semnificaţii, elaborarea pare invadată de tensiune afectivă, prea ridicată pentru a fi productivă.

150

trăsăturilor-criterii şi factorilor-criterii, anume 39,83%. Una singură dintre proporţiile factorilor-criterii atinge un nivel înalt - adecvarea

Conform cercetărilor actuale, principala pondere în conduita empatică este reprezentată de procesele cognitive şi afective în unitatea lor structurală şi

5. Aspecte corelaţionale între empatie emoţională şi empatie predictivă

funcţională. Prin calcularea coeficientului de corelaţie liniară Pearson s-au obţinut următoarele rezultate:

în cazul psihoterapeuţilor , nu se constată o corelaţie semnificativă din punct de vedere statistic între empatia emoţională şi empatia predictivă. în schimb, se stabileşte la această categorie de subiecţi investigaţi o corelaţie pozitivă de 0,24 între scorurile obţinute la primul set de criterii (trăsăturile) şi la al doilea set de criterii (factorii) din cadrul probei de empatie predictivă Dymond. Este vorba despre o corelaţie foarte slabă, minimal semnificativă, ceea ce ne indică faptul că cele două probe sunt neidentice, mai mult, nu sunt total asemănătoare. Diferenţa nu ar putea să depindă decât de elementele de specificitate pe care le-am introdus în momentul în care am operat concep- tualizarea celor două modalităţi de analiză: descriptivă (prin trăsături-criterii) şi integrativă (prin factori-criterii). în al doilea rând, întrevedem în acest rezultat şi un element de validitate interioară sau consistenţă a modelului nostru experimental. Sintetizăm, în tabelul 24, rezultatele obţinute, în cazul pacienţilor , avem doi coeficienţi de corelaţie semnificativă:

primul, între proba de empatie emoţională (Mehrabian) şi modalitatea descriptivă de analiză Dymond -un coeficient de corelaţie negativă cu nivel de semnificaţie minim (-0,20), iar al doilea, între cele două modalităţi de analiză (descriptivă şi integrativă) ale probei Dymond - un coeficient de corelaţie moderat (0,48), ceea ce poate sugera

151