1. Definitia, scopul, obiectivele silviculturii Padurea constituie una dintre boga!

iile esentiale care, prin funqiile ei mediogene, sociale si economice, joaca un rol de o exceptionala importanta in viata poporului care a conservat-o, a creat-o, sau mai cu seama, conservand ceea ce a mostenit, i-a adaugat, dezvoltand-o prin eforturile fiecarei generatii. Binefacerile pe care padurea Ie revarsa asupra ornului sunt existen!iaaIe. Este insa adevarat ca si cerin! ele acestuia fa!a de padure cresc expoonential cu trecerea timpului. Intai, ornul a constientizat importanta cerinteelor de ordin social si economic, ulterior insa a realizat si excep!ionalul rol ecologic al padurii. Cerin!ele tot mai mari fa!a de padure au determinat in decursul tirnpului, schimbarea atitudinii omului ~i au marcat trecerea trepptata de la padurea naturala la padurea cultivata. Sub influenta intervenntiilor din ce in ce rnai variate si mai putemice ale ornului, s-a urmarit si se urmare~te sporirea efectelor ecologice, sociale si economice. Interventia rationala a omului in existenta padurilor a determinat aparitia unei stiinte noi - silvicultura. Din rezultatele cercetarilor stiintifice in acest domeniu, ca si din cele ale activita!ii de productie s-au cristalizat concluzii care au permis fundamentarea bazelor teoretice ~i aplicative ale silviculturii, elaborarea unor metode si tehnici de lucru, din ce in ce mai eficiente, proprii fiecarei !ari. In sens larg, silvicultura include intregul ansamblu de preocuupari privind cunoa~terea padurii, crearea si ingrijirea acesteia, recoltarea si valorificarea rationala a produselor sale. Ea stabileste caile si metodele de cultura a padurilor menite sa Ie ridice productivitatea si sa Ie sporeasca influentele binefacatoare. De aici, rezulta si cele doua partti constitutive ale silviculturii: silvobiologia si silvotehnica. Silvobiologia constituie baza teoretica a silviculturii ca stiinta si stuudiaza ecosistemul forestier, respectiv biologia padurii, elemente constitutive, modul lor de grupare, legile sale de viata in stransa interdependennta cu mediul inconjurator, conditiile in care au loc regenerarea, distributia si evolutia padurilor, studiul relatiilor dintre factorii ecologici si piidure. Silvotehnica studiaza metodele folosite pentru intemeierea, ingrijirea si recoltarea produselor piidurii, precizand modalitatile si tehnica de executie ale fiecarei lucrari. Trateaza deci masurile silviculturale de gosspodarire a piidurilor(regime si tratamente), intemeierea pe cale artificiala a piidurilor (producerea materialului de impadurit, instalarea si ingrijirea culturilor), ingrijirea si conducerea arboretelor, exploatarea - regenerarea piidurii cultivate, refacerea piidurilor slab productive, precum si reconnstruqia ecologica a unor ecosisteme deteriorate din fondul forestier. Silvobiologia si silvotehnica se conditioneaza reciproc, fiind strans Iegate intre ele, definind astfel caracterul unitar, dar complex, al silviculturii ca stiinta. Obiectul silviculturii, ca stiinta si ramura de produqie, este padurea insa~i, aceasta stand, de fapt, in centrul intregului ansamblu de preocupari ale sectorului fonstier. Scopul silviculturii ca stiinta este de a pune la indemana celor ce acctiveaza in acest domeniu cunostintele si metodele necesare gospodaririi eficiente spre a valorifica in grad cat mai inalt produsele si influentele binefacatoare ale padurilor. In conditiile actuale, dar si in perspectiva, sarcina primordiala a secctorului de silvicultura este de a contribui la cresterea stabilitatii padurii, la sporirea resurselor de biomasa lemnoasa si a calitatii acestora, la valoriificarea superioara, dar rationala a multiplelor resurse ale acesteia. Obiectivele silviculturii sunt numeroase si difera in raport cu intinnderea ~i starea fondului fore stier, precum ~i cu cerintele de resurse si serrvicii solicitate de societate, intre ele fiind obligatorie pastrarea unui echiilibru durabil. Ca un obiectiv de baza, se releva necesitatea cresterii suprafetei paadurilor tarii ocupate cu vegetatie forestiera de la circa 26,7% dit repreezinta in prezent, pana la un nivel probabil de 40%. Noile terenuri care vor forma obiectul lucrarilor de impiiduriri sunt cele deja degradate, la care se vor adauga unele trenuri abandonate de agricultura, ca si unele spatii intra si extravilane, sau cele ce sunt destinate aliniamentelor sau perdelelor foorestiere de protectie etc. Distributia neuniforma a piidurilor pe zone geoografice, structura demografica si dezvoltarea socio - economica vor deterrmina 0 crestere a ponderii padurilor mai ales in zonele evident deficitare si intens poluate. De asemenea, crqterea procentului de impadurire se va realiza si in bazinele de receptie ale raurilor interioare responsabile de producerea eroziunii solului si a inundatiilor, sau de ritmul intens de colmatare a lacurilor de acumulare. Desi conceptul fundamental al polifuncfionalitafii padurilor isi passtreaza valabilitatea, se contureaza tot mai pregnant ideea organizarii si gosspodaririi diferentiate a padurii. Astfel, pe langa padurile

destinate produucerii lemnului de lucru valoros, se evidentiaza preocupari intense pentru padurile de protectie a localitatilor, a solurilor, a lacurilor de acumulare, a celor de interes cinegetic, a culturilor intensive, a padurii amenajate in scoopuri stiintifice, a padurilor rezervatii naturale sau monumente ale naturii. In viitor, in cadrul unei silviculturi specializate se vor crea culturi inntensive cu destinatie precisa si cu cicluri de productie adecvate, dar vor exista si paduri in care exploatarea va fi limitata sau interzisa. Se vor crea si gospodari mai judicios padurile - pare si zonele verzi din apropierea si din interiorul marilor centre urbane sau industriale. Totodata, silvicultura va trebui sa-si perfecteze si adapteze continuu masurile tehnice privind inntemeierea si ingrijirea padurii, alegerea si aplicarea tratamentelor, reconnstructia ecosistemelor necorespunzatoare. Pentru realizarea acestor obiecctive, silvicultura are nevoie si in viitor de un corp silvie temeinic pregatit, la toate nivelurile, printr-un invatamant de calitate care sa asigure gestioonarea intensiva, judicioasa si durabila a fondului forestier. 2. Date privind resursele forestiere In privinta resurselor forestiere mondiale, datele statistice arata 0 diiminuare continua a acestora. Actualmente, se apreciaza ca suprafata fonndului forestier mondial, ocupa 3869 milioane ha (30% din suprafata uscaatului) (tabelul 1). Padurile de ra~inoase participa Cll 32% dupa suprafata ~i respectiv 48% ca volum, in timp ce foioasele ocupa 68% dupa suprafata si 52% ca volum, fiind deci preponderente. o analiza succinta a resurselor forestiere mondiale, pune in evidenta cateva trasaturi deosebit de importante si anume: - in prezent exista 0 accentuata asimetrie a resurselor forestiere in plan regional, datorita mai ales efectului variat in' timp al factorului antropic asupra padurii; - exista 0 evidenta neconcordanta intre structura fondului forestier mondial ~i structura demografica. Aceasta se poate datora ~i fapptului cii, in America de Sud sau zona Pacificului, revin peste 5,0 Resursele forestiere ale Romaniei. Suprafa!a actuala a fondului foorestierl este estimata la 6,37 milioane ha, ceea ce reprezinta un pro cent de impadurire de 26,7. in afara fondului forestier se afla inca 319.000 ha ocupate de vegeta!ie forestiera. In raport cu popula!ia actuala, Romania dispune de 0,27 hailocuitor, situandu-se astfel cu mult sub media mondiala si cea europeana, oC,llpand locul 10 in Europa dupa suprafa!a de padure si locul 13 dupa procentul de impadurire. Pe regiuni geografice fondul nostru forestier este neuniform repartiizat: 58,5% in regiunea montana, 32,7% la dealuri si coline si doar 8,8% la campie ~i in lunci. Procentul de impadurire este de 65 la munte, 28 la dealuri si numai 7 in regiunea de campie. De remarcat ca, in trecutul mai indepartat, padurile ocupau circa 75-80% din teritoriul Romaniei. Numai in ultimele doua secole s-au despadurit aproape 5 milioane ha, cu precaadere la campie si la deal. Compozi!ia padurilor pe grupe de specii este de 30,7% rasinoase, 31,7% fag, 17,8% cvercinee, 15,2% diverse foioase tari si 5,2% diverse foioase moi. Fondullemnos pe picior se estimeaza la 1350 milioane m3 (39% ra~iinoase, 37% fag, 18,2% cvercinee, 11 % alte foioase tari si moi). Cota anuuala de taieri este estimata in perioada actuala la 14,5 milioane m3, fiind inferioara cre~terilor curente anuale. In structura posibilita!ii (masa lemnoasa ce se recolteaza anual),proodusele principale participa cu 57%, cele secundare cu 27,9%, iar cele acccidentale cu 15,1 %. Pana in 1990 s-au exploatat volume mai mari de mas a lemnoasa fa!a de cele normale, ceea ce a accentuat dezechilibrul claselor de varsta~i a condus la cresterea peste nivelul normal al ponderii arbooretelor tinere. Volumul mediu al padurilor Romaniei este de 217 m3/ha (locul 4 in Europa), iar cresterea medie este de 5,6 m3/ha/an. Conceptiile privind continutul si definitiia silviculturii au evoluat odata cu formarea si dezvoltarea acesteia ca practica, apoi ca stiinta. Fondul forestier este alcatuit din padure si din terenuri ce trebuie impadurite sau serrvesc nevoilor de cultura, produetie ori administratie, to ate cuprinse in amenajamentele silvice. 3. Relatiile silviculturii cu altestiinte si ramuri de activitate Silvicultura ca stiinta a aparut si s-a dezvoitat impreuna cu stiinte, cu care are stranse Iegaturi reciproce, in sensul ca foloseste 0 serie de cunostinte si, in acelas~i timp, ofera celorlalte stiinte sau

discipline cunostinte necesare rezolvarii probiemelor ce Ie sunt specifice, cum sunt: protectia piiduriIor, amenajarea paduriIor, economia forestiera, organizarea si planiificarea IucrariIor, dendrometria, impaduririIe, valorificarea produselor foorestiere. Silvicultura s-a imbogatit continuu asimiland acumuiarile datorate dezzvoltarii biologiei, ecologiei, botanicii, geneticii, geografiei, matematicii, fizicii, chimiei, cibemeticii, stiintelor economice. De asemenea, la dezvoltarea silviculturii au contribuit: meteorologia, pedologia, fiziologia, dendrologia, geobotanica, dendrometria, fotogram- . metria, exploatarea padurilor, transporturile forestiere etc. Totalitatea acestor stiinte, care se interconditioneaza, constituie la un Ioc stiintele silvice (forestiere) si definesc, in ansamblul, sensul larg al siilviculturii. Ca ramura economica, silvicultura se gaseste intr-o stransa interdeependenta cu celelalte ramuri ale economiei nationale: agricultura, pratiicultura, industria, turismul. Silvicultura, agricultura si cultura plantelor furajere (praticultura), prezinta unele trasaturi comune, darsi unele deosebiri. Dintre trasaturile comunene ale acestor ramuri de productie se pot aminti: la baza productiei stau plantele capabile de fotosinteza; pe langa factorii naturali de prooductie (clima, solul si vegetatia), capacitatea bioproductiva este conditioonata de masurile tehnice aplicate si de programul social - economic impus camod de gospodarire; plantele reprezinta integral sau partial atat obiecctul si mijlocul de productie, cat si produsele propriu-zise, aceste ramuri devenind astfel ramuri de produetie; culturile agricole angajeaza intinderi foarte mari de teren, neputand fi concentrate- pe un spatiu restrans ca intreprinderile industriale. In acelasi timp, procesul de productie in silvicultura prezinta unele deosebiri esentiale, dintre care sepot mentiona: ciclurile de productie sunt incomparabil mai mari (decenii, secole), cantitatea de munca prestata aanualla hectar fiind mult mai redusa; produsul principal in silvicultura este lemnul, in timp ce in agricultura intereseaza, in primul rand, fructele si semintele; padurea suporta mai usor actiunea vatamatoare a intemperiilor atmosferice, productia forestiera fiind mai sigura decat. cea agricola; in silvicultura actul recoltarii trebuie astfel conceput incat sa asigure conditii favorabile de producere a regenerarii padurii. Comparativ cu industria, in care tehnica folosita est~ mult mai commplexa iar conditiile de produetie mai simple, in silvicultura, ca $i in agriicultura, conditiile naturale de productie sunt extrem de complexe, iar tehnica de lucru este mai simpla. 4.Rolul si importanta padurilor Padurea constituie principala sursa de produse lemnoase, precum si de alte bunuri de importanta economica si sociala. Ea asigura posibilitati de munca unui mare numar de oameni si of era 0 intreaga gama de produse lemnoase si nelemnoase (fmcte, plante medicinale, coaja, rasina), cu variate intrebuintari. Concomitent, ea exercita 0 putemica influenta in conservarea mediului fizic si biogcografic, ca si asupra civilizatiei umane. Rolul si importanta pac.urilor trebuie analizate in mod evolutiv, istoric, acestea fiind percepute in timp si in spatiu in stransa legatura cu dezzvoltarea societatii in diferite regiuni geografice. Rolul padurii s-a schimmbat de la o oranduire sociala la alta, pe masura ce produsele padurii, si in special lemnul, au fost mai cautate, astfel ca existenta padurilor si intennsitatea gospodaririi lor sunt adanc influentate de relatiile de productie existente la un moment dat. Daca in trecutul mai indepartat importanta padurilor deriva din capacitatea lor de a oferi omului primitiv hrana si adapost, mai tarziu au fost pretuite volumul de lemn, cantitatea de fmcte ~i de iarba produsa, sau vanatul ce-l adapostea. In evolutia societatii, padurile au constituit, in anumite perioade, un obstacolin dezvoltarea agriculturii si cresterii animalelor, de aceea au fost defrisate corespunzator gradului de dezvoltare a acestor indeletniciri. In perioadele mai recente insa, odata cu cresterea nevoilor de lemn, produusele lemnoase s-au impus din ce in ce mai mult si pe spatii tot mai largi ca principalul produs al padurii. Imputinarea ingrijoratoare a padurilor, mai ales in anumite zone geografice, a dat conceptului despre rolul si funetiile padurii, 0 importanta existentiala. Produsele padurii Padurile, ca ecosisteme complexe, prezinta insusirea fundamental a de a realiza prin procese biologice specifice, biomasa vegetala si animala, precum si bioenergie. Acestea constituie o importanta sursa valorificabila, capatand, cu timpul, 0 larga utilizare economica. Biomasa vegetal a si aniimala produse

in padure sunt diferite cantitativ si calitativ, fiind depenndente de particularitatile constitutive ale diferitelor tipuri de padure, preecum si de nivelul si intensitatea modului de gospodarire. In decursul evolutiei sale, omul a folosit din ce in ce mai intensiv anumite produse ale padurii, scotand din circuitul de substanta si energie, propriu unui ecosistem fore stier, cantitati tot mai mari de biomqsa vegeetala si animala. In acest fel, insusirea padurii de a produce biomasa neecesara mentinerii stabilitatii sale biogeocenotice s-a transformat cu timpul in functiune de produqie. Totodata, omul a actionat in directia reducerii suprafetelor paduroase si a modificarii continue a organizarii si functioonarii sale interne, transformand astfel padurea virgina in padure, cultivata. In general, produsele padurii se grupeaza in doua mari categorii: prooduse lemnoase si produse nelemnoase (accesorii). Produsele lemnoase constituie principalul produs al padurii si sunt reprezentate de biomasa realizata de arbori si recoltata, prin exploatare. Lemnul recoltat din padure este utilizat, dupa imprejurari, fie ca lemn de lucru in aproape toate ramurile economice, fie ca lemn de foe. Actuallmente, se cunosc peste 10.000 de intrebuintari diferite ale lemnului, connsumul de lemn fiind in continua modificare in timp si in spatiu. In perspectiva, silvicultura este chemata sa contribuie la cresterea prooductiei de masa lemnoasa si la imbunatatirea calitatii acesteia. In acelasi timp, interaqiunea dintre consumul tot mai ridicat de lemn si resurse, care, desi sunt regenerabile, sunt totusi limitate, impune necesitatea ecoonornisirii lemnului in to ate ramurile consumatoare, pre cum si utilizarea rationala si superioara a produselor lemnoase recoltate. Econornia de lemn este si va deveni la fel de necesara ca si economia de energie. Dupa mornentulin care sunt recoltate, produsele lemnoase pot fi: - prineipale, rezultate din taieri de regenerare a padurilor; - seeundare (intermediare), rezultate din lucrari de ingrijire a arboretelor; - aeeidentale, rezultate in urma calamitatilor ~i prin defri~ari de padure legal aprobate; - de igiena, rezultate din procesul de eliminare naturala a arborilor sau din extragerea arborilor bolnavi, ori puternic vatamati; - alte produse (arbori si arbusti ornamentali, rachita, puieti, diferite produse din lemn). Produsele nelemnoase, numite si accesorii, constitie o alta sursa foarte importanta de materii prime, cu utilizari mereu mai mari in inndustria alimentara, chi mica, farmaceutica etc. Ele sunt reprezentate prin vanat, pestele din apele de munte, crescatorii, balti si iazuri din fondul foorestier, fructe de padure, seminte forestiere, ciuperci comestibile din flora spontana, plante medicinale si aromatice, rasina etc. In ultimul timp inncepe sa capete diverse utilizari si humusul de padure, un ingra~amant naatural valoros, folosit mai ales in pepinierele silvice, in horticultura ~i aamenajarea spatiilor verzi. Prezentarea pe larg a produselor accesorii, aceasta mare bogatie a tarii, va fi realizata intr-o lucrare aparte. Influentele binefacatoare ale padurii Padurile, prin suprafetele ocupate, au avut un rol inegalabil in formarea ~i evolutia scoartei terestre, precuin si in dezvoltarea societatii omenesti. Pe langa depozitele imense de materie organica vegetal a care au conntribuit la formarea zacamintelor de petrol si carbuni, ca si la geneza soluurilor forestiere, padurile au avut in timp si un rol geomorfologic, climatic, hidrologic, biotic si antropic deosebite. Ele au influentat si influenteaza faavorabil culturile agricole si cresterea animalelor, prezentand in acelasi timp si un rol multifunctional, igienic, estetic, stiintific, social-economic si poliitic de neinlocuit. Astfel, padurea contribuie la conservarea formelor de reelief si a mediului ambiant, impiedica producerea eroziunilor si alunecarilor de teren, modi fica favorabil climatul din interiorul si proximitatea padurii si exercita o influenta deosebita in geneza si evolutia solmilor forestiere. In zonele colinare si montane, mai ales in cele cu relief accidentat, paduurea impiedica sau reduce scurgerile de suprafata, contribuie la reglarea deebitului izvoarelor si la ameliorarea calitatii apei, influentand in mare masura potentialul hidroenergetic. De asemenea, padurea favorizeaza infiltrarea apei in sol si mentinerea unui regim hidric favorabil solurilor forestiere, impiedica sau reduce intensitatea fenomenelor torentiale si a avalanselor. Prin rolul mediogen, igienic, estetic, recreativ, turistic si social exerrcitat, padurea indeplineste si 0 importanta funqie urbanistica, antipoluuanta, sanitara si peisagistica.

Padurea, prin aparatul foliar contribuie la purificarea aerului de miicrobi, praf, fum si gaze toxice, consuma o mare cantitate de dioxid de carrbon si reface stocul de oxigen, iar prin anumite substante pe care Ie degaja (fitoncide) distruge microorganismele producatoare de boli. In procesul de gospodarire a padurilor este angajata 0 parte insemnata a populatiei, de aici decurgand ~i rolul social al padurii. 5. Elementele componente ale padurii i conexiunile dintre ele In evolutia conceptiei despre padure s-a ajuns treptat la constatarea caracterului ei complex, de ecosistem. Comparativ cu alte ecosisteme naaturale terestre, padurea se impune ca 0 sursa bioregenerabila, bioproducctiva s$i bioprotectoare, de maxima complexitate constitutiva si functionala. Ea exercita un rol in continua crestere asupra mediului fizic si biogeoografic, ca si asupra dezvoltarii social-economice. Se caracterizeaza printrro mare diversitate si heterogeriitate genetica, structurala si functionala, 0 remarcabila stabilitate bioecologica si 0 indelungata evolutie, mai intai sub influenta factorilor mediului natural, iar ulterior si sub presiunea dezvoltarii social-umane. La constituirea padurii participa 0 mare diversitate de specii vegetale si animale. Astfel, se estimeaza ca la alcatuirea padurii romanesti partiicipa peste 200 specii lemnoase, circa 1000 specii ierboase si numeroase alte specii de muschi, licheni, ciuperci, alge, bacterii, plante parazite si seemiparazite, precum si un impresionant numar de specii de animale, pasari, reptile si pesti, microorganisme Toate aceste organisme constituie biocenoza padurii, care, impreuna cu mediul anorganic reprezentat prin factorii climatici, edafici si orografici (biotopul sau habitatul padurii), constituie ecosistemul forestier Prin urmare, ecosistemul forestier este unitatea de baza constituita dintr-o biocenoza edificata de arbori si mediu abiotic pe care aceasta il ocupa, cu care se interconditioneaza. In ecosistem, sub actiunea biocenoozei, are lac transformarea rocii in sol si a climei in ecoclima. In ecosistem se desfiisoara procesul de produetie a lemnului si a altor bunuri necesare societatii umane. Dintre principalele elemente constitutive ale ecosisteemului fore stier mentionam: - Vegetafia forestiera (fitocenoza fcrestiera) constituie un covor conntinuu, dintr-o mare diversitate de plante, de la arborii cei mai inalti pana la microflora solului, dispuse in variate moduri de structura si in care aroorii dau nota distinctiva padurii; - Animalele paidurii (zoocenoza forestierii) participa si ele printr-un numar mare de specii, de la mamifere la microfauna; - Solul padurii reprezinta o componentaimportanta a padurii. In sol, plantele l$i fixeaza radacinile si din sol absorb apa si sarurile minerale necesare fotosintezei. Datorita stranselor legaturi dintre biocenoza si solul forestier, rezulta o serie de particularita!i privind evolu!ia padurii si immplicit a solurilor forestiere; - Atmosfera piidllrii intervine si ea activ ca subsistem al padurii, la dispozi!ia plantelor $i animalelor elementele necesare proceselor vitale: lumina, caldura, apa, dioxidul de carbon, oxigenul etc,; - Factorii orografici ai piidllrii, prin modificarile evidente provocate regimului climatic local si solurilor" forestiere, influen!eaza existent) structura si func!ionalitatea padurii. Elementele componente ale ecosistemului forestier nu aqioneaza seeparat, ci sunt grupate si combinate potrivit specificului structural si funcctional al padurii ca intreg, gasindu-se intr-o stransa si durabila interdeependenta. Ca urmare a complexitatii structurale a padurii si a interaqiuunilor dintre partile sale componente se realizeaza cresterea integralitatii sistemice, care se reflecta direct in forma arborilor, in densitatea si vitaliitatea celorlalte componente organice vegetale si animale din paduri, in innsu~irile solurilor forestiere etc. Padurea capata astfel si o integritate struccturala si una functional a, fiind capabila de autoreglare, autoorganizare si autoregenerare. Ca rezultat al acestor legaturi dintre elementele componente, in innteriorul padurii se realizeaza un anumit mediu propriu, care se deosebeste evident de mediul exterior al acesteia. Mediul intern al padurii, modificat mai ales sub influent a arborilor, este mult mai prielnic dezvoltarii acessteia, constituind 0 condilie de baza in existenta ei. Caracteristica definitorie a padurii fata de alte biogeocenoze este data deci de prezenta arborilor ce acumuleaza biomasa ce 0 elaboreaza si de mediul sau specific. Nu insa orice grupare de arbori constituie 0 padure. Pentru ca aceasta grupare sa constituie 0 padure este necesar ca arborii sa fie suficient.de . numerosi si sa ocupe 0 suprafata suficient de mare pentru a realiza starea de masiv.

In raport cu exigentele, desimea si dimensiunile arborilor, cu celelalte categorii de plante care participa la constituirea padurii, se disting mai multe etaje de vegetafie. Ca urmare a relatiilor si proceselor care au loc la fiecare nivel de organizare, padurea trece succesiv printr-o serie de faze de dezvoltare, iar in interiorul ei apar procese noi, cu caracter colectiv, cum sunt: constituiirea starii de masiv, cresterea si dezvoltarea, elagajul, eliminarea naturala, regenerarea, succesiunea etc. Elementele constitutive ale padurii realiizeaza 0 complexa si unitara comunitate de viafa, biocenoza forestiera sau ecosistem forestier. Pe baza elementelor prezentate mai sus, padurea poate fi definita ca 0 grupare deasa de arbori care cresc si se dezvolta pe 0 suprafata intinsa de teren, in relatii de stransa interdependenta, cu celelalte plante si animale si cu conditiile de mediu, realizand astfel 0 complexa si unitara comunitate de viata, capabila sa indeplineasca importante funqii social-economice. La noi in tara, in baza legii 204/1947 este socotita padureorice suprafata mai mare de 2500 mp acoperita cu arbori. Padurea, ca ecosistem, prime~te din mediul inconjurator, prelucreaza, transforma, stocheaza ~i cedeaza acestuia substan!a si energie. Astfel, ea apare ca 0 uzina biochimica perfecta, capabila sa produca substan!a si energie, cu un randament foarte ridicat, folosind ca materie prima energia solad, dioxidul de carbon, apa ~i constituen!ii minerali din solul forestier. Ecosistemele forestiere au parcurs un lung si variat proces evolutiv, trecand de la padurea virgina, caracterizata prin mecanisme proprii de autoreglare, produqie si regenerare, la padurea cultivata, in care mecanissmele sale proprii sunt tot mai pregnant influen!ate de om. Intrucat ecosistemele forestiere au fost inegal afectate de interventiile antropice, in etapa actuala predomina padurea cultivata (artificiala), creeata, condusa si pusa in valoare de catre om, dar pot fi intalnite si paduri naturale, influen!ate antropogen doar prin produsele recoltate precum ~i paduri virgine sau cvasivirgine. 6 Arborete, element definitoriu at padurii In fitocenozele forestiere, arborele este elementul fundamental, defiinitoriu, imprimand aspectul distinctiv al acestora fa!a de alte asocia!ii veegetale (savane, tundre). El participa eu ponderea eea mai mare la eonnstruirea, structurarea si functionarea padurii, precum ~i la stabilirea bioeeeologica si a valorii ei social-economice. In acelasi timp, el dispune de cea mai ridicata capacitate competitiva, atat in sol cat si in atmosfera, condi!ionand existen!a si dezvoltarea celorlalte specii vegetale din padure. Un rol hotarator in dominarea celorlalte etaje de vegetatie cat si in elaborarea masei lemnoase il are coroana arborelui in care se desfasoara procesul fundamental si complex al fotosintezei. Din substanta organica produsa de arbori, 6 cantitate apreciabila este restituita anual solului prin intermediul frunzelor, al fructelor, al seminn!elor, al ramurilor cazute, contribuind astfel la realizarea, mentinerea sau ehiar ameliorarea insu~irilor trofice ale solurilor forestiere. In condi!iile existen!ei mediului interior al padurii, tot arborii sunt aceia care reusesc sa valorifice in gradul cel mai inalt poten!ialul sta!iunii, definind astfel productivitatea de biomasa vegetala. Prin capacitatea de fructificare si de lastarire (butasire), arborii asiguura regenerarea padurii, avand un rol decisiv in stabilitatea biocenotica a padurii in anumite teritorii, ca si migrarea acesteia in alte teritorii, dnd beneficiaza de condi!ii de mediu favorabile. In decursul vietii arborilor, au loc importante schimbari de ordin canntitativ si calitativ, cum sunt: cresterea si dezvoltarea arborilor, sociabilitatea si plasticitatea. . Cresterea si dezvoltarea arborilor. Substantele asimilate din mediul . inconjurator sunt transformate de arbore in sub stante organice, care serrvesc, in mare masura, la formarea de noi celule si tesuturi si prin urmare, la crestere. Asadar, arborele este un purtator de cresteri, un producator de masa vegetala. Marimea cresterilor anuale diferii de la 0 specie la alta, in nmcctie de insusirile biologice ale speciei. In cadrul aceleiasi specii, cresterea arborilor este influentata de un complex de factori dintre care se pot menntiona: vanta arborelui, provenienta (samanta sau lastari), conditiile de me diu (spatiu de nutritie, bonitateastatiunii etc.). Cunoasterea legilor naturale de crestere a arborilor, ca si influentele pe care le pot avea diferiti factori, prezinta un interes stiintific si practic deosebit in crearea ~i conducerea arboretelor. In decursul vietii arborelui, pe langa procesul cantitativ de acumulare de masa lemnoasa, ca efect al cresterilor, se produc si anumite schimbari calitative, deosebindu-se din acest punct de vedere mai

multe etape: tineeretea, maturitatea si batranetea. Arborii crescuti izolat prezinta in general o longevitate mai mare de cat la cei din masiv. Sociabilitatea arborilor. In mod natural, arborii nu cresc izolati, ci traiesc apropiati unul de altul, influentandu-se reciproc. Insusirea arborilor de a se asocia si de a convietui cu alte specii de plante se numeste soociabili tate. Modul de asociere a arborilor este influentat de caracteristicile bioloogice ale speciilor care compun padurea respectiva ~i de conditiile statioonale. Astfel, speciile de umbra (bradul, fagul) pot convietui intr-o stare de masiv mai s ransa dedit speciile de lumina (plopul, stejarul, laricele). De asemenea, in statiuni fertile, cu umiditate suficienta, padurea este mai densa decat in statiunile care au 0 bonitate mai scazuta. Speciile de lumiina au in general coroana si frunzisul mai rare, fapt care permite ca la adaapostul lor sa se instaleze alte specii cu temperament de umbra. Plasticitatea arborilor. Arborii au capacitatea de a se adapta diferiteelor conditii de mediu. Dispunand de o insemnata plasticitate ~i de adapptabilitate, arborii din padure realizeaza particularitati morfologice caraccteristice ~i ajung astfel sa se deosebeasca de arborii crescuti izolat. Ca rezultat, speciile lemnoase arborescente prezinta 0 formaforestiera ~i lina specifica. Convietuirea arborilor in masiv determina schimbari importante si asupra formei, dimensiunilor si portului specific al arborilor. In masiv, coroana arborilor este restransa, cu ramuri mai subtiri si mai putin dezvoltate lateral, tulpinile sunt mai drepte, mai cilindrice si mai inalte, lipsite de craci pe o lungime mare, ca urmare a procesului natural de elaagare (forma forestiera). Diferentele dintre specii se mentin, dar sunt mai putin evidente la arborii crescuti in masiv. Arborii izolati (forma specifidi) erese nestingheriti in mediul ee-i ineonjoara. Prezinta inaltimi mai miei, au trunehiuri mai coniee, eoroane puternie dezvoltate ee se mentin pana aproape de sol, iar ramurile sunt mai groase. Arborii izolati au radaeini mai numeroase si mai puterniee, o mai pronuntata neregularitate a inelelor anuale, iar lemnul prezinta noduri mai multe si mai mari. Ei ajung eu 10-15 ani mai devreme la maturitate, fruetifica mai des si mai abundent. De remareat ea, evidentele deosebiri de ordin morfologie si tehnoologic dintre eele doua forme nu se datoreaza unor insu~iri genetiee diferite (desi pot exista si unele deosebiri de natura genetiea), ei mai ales eonnditiilor de mediu ineare isi due existenta. La forma forestiera, eu cat dimensiunea arboretului este mai mare, eu atat modifiearile ineereate de fieeare arbore sunt mal pregnante. Ca atare, realizarea unor forme arboreseente superioare, eorespunzatoare obieetiveelor silvieulturale ~i eeonomiee urmarite, este posibila aetionand si regland in mod sistematie starea de desime a fiecarui arboret. orice rarire brusca poate aduce insa prejudieii grave Intregii paduri, arborii ramasi fiind expusi actiunii nefavorabile a unor factori de mediu (vant, zapada, innsolatie etc.). De aceea, prin taierile de ingrijire practicate la timp se urmaareste, printre altele, adaptarea treptata a arborilor la starea de izolare de mai tarziu, care sa le permita nu numai 0 crestere sustinuta, ci si o rezisstenta individuala mai mare. Faptul ca arborii isi schimba forma, ritmul de crestere si capacitatea de a fi mai rezistenti in functie de desimea padurii, ingaduie silviculltorului ca prin interventiile sale, sa influenteze in mod indirect mediul innterior al padurii si, odata cu aceasta, productia si calitatea masei lemnoase obtinute si stabilitatea arboretelor. 7. Fitocenoza forestiera Desi padurea se caracterizeaza printr-un grad pronuntat de heterogeenitate, datorita numarului foarte mare de specii vegetale si animale commponente, totusi ea se impune printr-o organizare structural a care-i of era 0 mare stabilitate bioecologica. Intr-o padure normal constituita se remarca 0 accentuata dispunere stratificata a speciilor de plante in spatiul aerian ~i edafic, facand posibila deosebirea urmatoarelor etaje de vegetatie: - etajul arborilor, care constituie arboretul; - etajul arbustilor (subarboretul); - etajul seminti.;ului (sau, dupa caz, al lastarisului); - etajul iiturii erbacee (piitura vie). Pe langa aceste etaje de vegetatie, in mediul padurii se intalnesc si nuumeroase specii de plante care a1catuiesc microfitocenoza forestiera.

La suprafata solului se gaseste masa de resturi vegetale si animale care constituie litiera sau patura moarta. Sub litiera se succed orizonturile de sol, in care are loc si o stratificare corespunzatoare a radacinilor planntelor din cele patru etaje de vegetatie. Dispunerea pe verticala in spatiul aerian ~i edafic al padurii a etajelor de vegetatie constituie rezultatul unui indelungat proces evolutiv de orrganizare ~i functionare, in scopul folosirii optime a resurselor mediului de existenta. Etajele de vegetatie din padure se prezinta ca subsisteme care se interrconditioneaza ~i se subordoneaza sistemului de nivel superior al padurii. Rezultatul acestor relatii de interdependenta ~i interconditionare, 11 reeprezinta consecintele vitale privind desimea, structura ~i functionarea fieecarui etaj de vegetatie, in fiecare din etapele de dezvoltare ale padurii. 8. Arboretul - definitie, caracterizare, importanta Notiunea de arboret are 0 dubla acceptie. Intr-o prima acceptiune, prin arboret se intelege totalitatea arborilor ce participa la constituirea paadurii, alcatuind etajul arborilor. Intr-o a doua acceptie, arboretul defineste portiunea de padure omogena in ceea ce priveste conditiile stationale si de vegetatie, care are o intindere suficient de mare pentru a constitul obiecctivul unor masuri silviculturale aparte. Prin urmare, arboretul presupune omogenitatea elementelor caracteristice (provenienta, varsta, compozitia, consistenta, productivitatea, strucctura) pe intreaga suprafata a lui. In organizarea lucrarilor silvice si a celor de amenajare a padurilor se considera ca limita inferioara a intinderii unui arboret suprafata de 0,5 ha. Unitatea teritoriali'i de studiu a arboretelor 0 constituie subparcela. Ca unitate bioecologica distincta, arboretul se constituie cand masa exemplarelor componente realizeaza starea de masiv, conditionandu-se reciproc in crestere si dezvoltare. Datorita spatiului ocupat, ca si a marii sale stabilitati bioecologice si longevitatii, arboretul este acela care da nota dominanta a structurii si diinamicii padurii in ansamblu. In acelasi timp, arboretul influenteaza cirrcuitul trofic si energetic din padure, acumuland si conservand peste 90% din biomasa vegetala produsa de acesta, oferind resursele necesare consumatorilor si descompunatorilor, ca si materia organica ce contribuie la ameliorarea condi!iilor din solul forestier. Prin insusirile si functiile exercitate de arboret, el intervine hotarator in realizarea funqiilor protectoare si productive ale padurii. Arboretul este producatorul de biomasa lemnoasa cu insusiri tehnologice deoosebite, cantitatea si calitatea acesteia determinand valoarea silviculturala si economica a padurii cultivate, ca si valoarea multifunctionala a paadurii in general. Totodata, arboretul of era campul de interven!ie prin care silvotehnica influen!eaza stare a, structura si functionalitatea padurii cultivate si dirijeaza dezvoltarea sa in conformitate cu !elurile de gospodarire urmarite. Prin urmare, in activitatea de produc!ie, proiectare si cercetare, arboretul trebuie sa constituie preocuparea principala. In func!ie de starea si calitatea arboretului, de 1elurile urmarite, se stabilesc lucrarile silvotehnice necesare, intensitatea si periodicitatea lor. Separarea arboretelor din cuprinsul padurii prezinta o deosebita immportanfa pentru practica s lvica, fntrudit permite ca, pe baza elementelor caracteristice ale fiecarui arboret sa se aplice masurile tehnice corespunnzatoare. In cele ce urmeaza se prezinta principalele elemente folosite la caraccterizarea structurala si calitativa a arboretelor, la descrierea si delimiitarea lor. Originea arboretelor arata modul cum au luat na~tere arboretele si din acest punct de vedere se deosebesc: arborete naturale (virgine) care se reinstaleaza, se dezvolta si se restructureaza numai sub ac!iunea directa a forte lor naturii; arborete cvasinaturale (cvasivirgine) a caror structura natural a a fost modificata in mica masura de om; arborete cultivate, reezultate din regenerari naturale (provocate de silvicultor), planta!ii, semaanaturi sau din lastari, butasi ori drajoni, care se conduc prin masuri silviiculturale. Arboretele create de om prin semanare, plantare, butasire se mai numesc arborete artificiale. Provenienta arboretelor. Arboretele pot proveni: din samanfa (insaaman!are natural a sau artificiala); din plantafii, cu puie!i ob!inu!i fie din saamanta, fie din butasi; din lastari, proveni!i din cioata sau din radacina (drajoni).

Provenienta arboretului poate fi si mixta, adica din samanta si plantatii, sau din samanta si lastari (drajoni). Arboretele din saman!a si plantatii formeaza padurile de codru,' iar cele din lastari, padurile de crang. Evidentierea arboretelor provenite din lastari fa!a de cele din saman!a este necesara atat din punct de vedere silvicultural, cat ~i economic. Desi ritmul de crestere al lastarilor este mult mai rapid in tinere!e fa!a de acela al exemplarelor provenite din samanta, totusi valoarea materialului lemmnos (cantitatea si calitatea) este mai scazuta in cazul crangurilor decat in cel al arboretelor de codru. Varsta arboretelor. Dupa varsta arborilor componen!i, se pot disstinge arborete echiene ~i arborete pluriene. Arboretele echiene sunt constituite din exemplare de aceeasi varsta. Daca diferen!a de varsta a arborilor nu depaseste 20 de ani in cazul padurilor de codru si 5 ani in cazul padurilor de crang, arboretul se consiidera relativ echien. Arboretele echiene si relativ echiene sunt considerate arborete cu o structura regulata. Arboretele pluriene sunt alcatuite din arbori a caror varsta difera cu mai mult de 5 ani in padurile de crang si 20 de ani in padurile de codru si sunt uniform raspandi!i in cuprinsul arboretului. Arboretele tipic pluriene sunt acelea in care se intaInesc arbori de toaate varstele, de la puie!i instala!i dupa fiecare fructifica!ie ~i pana la arbori ajun~i la limita longevita!ii fiziologice. In practica forestiera, tot dupa varsta, se deosebesc: arborete tinere, pana la inceperea fructifica!iei; arborete mature, in care arborii fructifica abunndent; arborete batrane, in care arborii vegeteaza slab si incep sa se usuce. Varsta exemplarelor care constituie un arboret si distribu!ia lor pe caategorii de diametre determina tipuri de structura (tipuri de frecven!a) diferite. Structura echiena este realizata in arboretele ale caror exemplare fac parte din aceea~i genera!ie, categoriile de diametre sunt relativ pu!ine, iar numarul de arbori se distribuie dupa 0 curba de frecventa in forma de clopot (Gauss), majoritatea arborilor incadrandu-se in categoriile centrale de diametre. In acest tip de structura se incadreaza arboretele echiene sau relativ echiene, indiferent de provenien!a lor (saman!a sau lastari). Structura pluriena se caracterizeaza printr-o descrestere continua a numarului de arbori pe categorii de diametre (curba frecven!ei exponenn!iala) si printr-o varia!ie mare a varstelor. Acest tip de structura este caracteristic pentru arboretele virgine si pentru arboretele tratate gradinarit vreme indelungata. Structura mixta se caracterizeaza prin forme intermediare (de tranzi!ie) intre tipurile de structura echiena si pluriena. un astfel de tip de structura se intalne~te in cazul arboretelor cvasivirgine. Compozitia este data de speciile componente si de propot1ia de parrticipare a acestora. In acest sens, se deosebesc arboretele pure, constituite dintr-o singura specie si arborete amestecate, alcatuite din doua sau mai multe specii. In mod conventional, un arboret se considera practic pur atunci cand una din specii participa cu minimum 9/10 la constituirea arboretului. In arboretele de amestec, specia majoritara se nume~te predominanta, iar ce1elalte specii sunt dispersate in mas a arboretului fie in mod intim (uniiform), fie grupat: in buchete (cu suprafa!a pfma la 100 m2), in grupe (1000500 m2), in palcuri mici (SOO-1000m\ in palcuri mari (lOOO-SOOO m2). In plantatii si semanaturi directe, amestecul mai poate fi realizat pe randuri sau in benzi (fasii). Cand specia de amestec apare Intr-o propot1ie mai mica de 1/10, sub forma de exemplare izolate in masa arboretului, se spune ca este diseminata. Dupa modul de grupare a speciilor ce intra in compunerea unui aamestec, se deosebesc amestecuri uniforme, in care gruparea diferitelor specii se face cu 0 anumita regularitate (randuri, fasii ) ~i amestecuri neuniforme, in care speciile sunt amestecate intamplator. Dupa durata amestecului se deosebesc amestecuri temporare, in care unele dintre specii au 0 longevitate mai midi dedit varsta exploatabilitatii speciilor principale (de exemplu, mesteacanul, plopul, salcia capreasca in arboretele de ra~inoase) ~i amestecuri permanente, cand speciile componente ram an pana la exploatabilitate (amestecurile de brad, molid si fag). In functie de valoarea silviculturala ~i economica a speciilor ce compun un arboret amestecat, acestea pot fi: specii principale, care prezinta imporrtanta economica ~i au un rol deosebit in viata arboretului, specii secundare (ajutatoare, de impingere sau de stimulare), care ajuta la ameliorarea connditiilor de vegetatie ~i la buna dezvoltare a speciilor principale. Desi compozitia arboretelor exprima ponderea ocupata de speciile componente ale arboretului la un moment dat, ea se poate modifica in timp cu 0 dinamica care difera in raport cu natura speciilor, ritmul lor de cre~tere ~i de eliminare, conditiile stationale, interventiile silvotehnice aplicate etc. De aceea, in

practica, compozitia arboretului se determina periodic, iar prin masuri silviculturale adecvate aceasta este permanent dirijata catre o stare optima ecologic si economic numita compozitia-tel, stabilita prin amenajament ca obiectiv de realizat. De retinut ca, arboretele amestecate prezinta o serie de avantaje fata de cele pure, ca de exemplu: au rezistenta mai mare la daunatori si la factorii adversi ai mediului, au litiera mai buna, protejeaza si folosesc mai bine solul, dau s0l1imente mai valoroase ~i mai variate etc. Crearea si conducerea arboretelor amestecate este insa mult mai pretentioasa, acestea reprezentand o forma de culturii mai intensiva, in comparatie cu arboretele pure. Consistenta exprima 0 stare a desimii arboretului respectiv, a graduului de apropiere a coroanelor arborilor componenti, sau gradul de inchiidere a masivului. Consistenta se exprima prin indici de consistenta de la l,0 la 0, 1 si in raport cu aceasta, se pot deosebi urmatoarele categorii de arborete: cu consistenta plina (1,0); aproape plina (0,7 - 0,9); luminate, briicuite (0,4 - 0,6); poienite, degradate (0,1 - 0,3). In practica, consistennta este redata frecvent prin indicele de acoperire, ce reprezinta raportul dintre suprafata proiectiei coroanelor ~i suprafata terenului ocupata de arboret, cu alte cuvinte, el arata gradul de acoperire a solului de catre cooroanele arborilor. Consistenta conditioneaza patrunderea lumitii, a caldurii, a umiditatii ~i a vantului in padure. De aceea, prin lucrarile de ingrijire se poate regla consistenta arboretului, ceea ce contribuie la imbunatatirea starii de vegetatie a acestuia. De remarcat ca, un arboret se dezvolta norrmal ~i realizeaza eficient functiile atribuite doar in c0nditiile consistentei pline sau aproape pline (1,0 - 0,8). Consistenta arboretului poate fi stabilita mai exact prin indicele de desime, sau prin indicele de densitate. In acest caz se raporteaza valorile reale ale numarului de arbori, sau ale suprafetei de baza la hectar, la valoorile normale, date de tabelele de productie pentru un arboret cu acelea~i compozitie, varsta si clasa de produetie. Caracteristicile structurii verticale a arboretelor. Prin structura verticala se intelege etajarea arborilor si profilul arboretului. Etajarea arborilor se refera la modul cum se dispun in plan vertical diferite categorii de arbori ce participa la constituirea arboretului. Aceasta diferentiere pe verticala poate fi mai mult sau mai putin pronuntata, in raport cu varsta, compozitia ~i desimea arboretului, cu lucrarile silvicultuurale efectuate etc. Sub acest aspect se pot intalni arborete constituite dintrrun singur etaj, numite arborete unietajate sau monoetajate (fig. 5), preecum ~i arborete in care se pot distinge doua etaje, arborete bietajate (fig. 6). Mai rar se intalnesc arborete cu un numar mai mare de etaje - arborete multietajate. Etajul care in raport cu masa lemnoasa constituie patiea majoritara a arrboretului, corespunzatoare telului de gospodarire, se numeste etaj principal, iar celelalte etaje secundare. De obicei, etajul principal se afla deasupra. In general, arboretele pure si echiene sunt constituite dintr-un singur etaj (molidi~urile, fagetele), iar cele de amestec, din doua etaje. Crearea si mentinerea unui al doilea etaj in arboretele pure, mai ales la speciile de lumina (stejar, plop, saldlm) au 0 deosebita importanta, atat pentru dezvoltarea arboretului, cat si pentru acoperirea solului. In arboretele pluriene, caracterizate prin prezen1a arborilor de varste ~i dimensiuni foarte diferite, nu se mai pot deosebi si diferen1ia etaje de vegeta1ie. La un arboret monoetajat, pe masura ce inainteaza in varsta, se reemarca 0 stratificare a coronamentului in doua plafoane: plafonul superior, format din arbori inalti si mijlocii; plafonul inferior, reprezentat prin exemplarele ramase in urma cu cresterea .Profilul arboretului se refera la alura pe care 0 prezinta suprafa1a superioara a arboretului. Dupa profilullor, se deosebesc arborete cu profil continuu, ondulat, in trepte si dantelat. Caracteristici calitative ale arboretului. Desi unele dintre elementeeIe definitorii ale structurii arboretelor dau indiciu privind calitatea arbooretului, elemente ce au fost deja prezentate (originea, provenien1a ~i varsta arboretului), in cele ce urmeaza se vor face referiri la 0 serie de caraccteristici ale arboretului ce reflecta in mod sintetic calitatea acestora. Clasa de productie exprima capacitatea arboretului de a produce masa lemnoasa in func1ie de condi1iile climatice si edafice. Pentru fiecare specie ea se stabile~te cu ajutorul tabelelor de produc1ie, in funqie de varsta si ina1timea medie la arboretele echiene (fig. 8) si in raport de inall1imea realizata la un anumit diametru de referin1a (d=50 cm) in cele pluriene .In tara no astra, pentru principalele specii forestiere au fost elaborate tabele de productie, pe cinci clase. Clasa I de produc1ie cuuprinde

10

arborete care valorifica cele mai favorabile condi1ii de crestere pe cand clasa a V -a de produc1ie include arboretele cu condi1iile de cre~tere cele mai slabe. Calitatea arboretului se apreciaza vizual dupa proportia lemnului de lucru, prin sondaje, la un anumit numar de arbori, reprezentativi. Pe aceasta baza se realizeaza sortarea primara ~i dimensionala a masei lemnoase ce urmeaza sa fie exploatata din produse principale, secundare, sau accidentale. Starea de vegeta{ie exprima vigoarea de crestere (vitalitatea) a arboorilor ce formeaza arboretul. Ea poate fi apreciata ca: luxurianta, foarte activa, activa ~i llinceda, dupa aspectul general al majoritatii arborilor, luuandu-se in considerare: marimea cre~terilor din ultimii ani, desimea ~i cuuloarea frunzisului, proportia coroanei ~i proportia din trunchi elagata, prezenta lichenilof pe trunchiul arborilor. Starea de siiniitate a arborilor ~i a arboretelor se apreciaza pe baza unor investigatii periodice din care sa se constate prezenta sau absenta agentilor criptogamici, cat ~i a atacurilor cauzate de daunatori. Se au in vedere ~i vatamarile cauzate arborilor prin lucrarile de recoltare ~i colecctare a materialului lemnos din cuprinsul arboretelor cu prilejul efectuarii lucrarilor de ingrijire, de igiena, a produselor accidentale sau a produselor principale. Asadar, descrierea arboretului, desi aparent are un caracter static, perrmite sa se prognozeze si tendinta de dezvoltare a acestuia si pe aceasta baaza sa se adopte ~i sa se aplice masurile silvotehnice necesare, atat in preezent cat si in perioada unnatoare, in raport cu obiectivele de protectie si productie stabilite. 9. Subarboretul Subarboretul este etajul de vegeta!ie ce cuprinde totalitatea arbu~tilor care cresc si se dezvotai in padure. Prezinta un rol important in comunitaatea de via!a a padurii, contribuind la ameliorarea si proteqia solului. Participa la inceput la constituirea starii de masiv si la elagarea, in primele stadii, a arborilor apartinand etajului superior. Serveste ca adapost pentru pasarile folositoare din padure cat si pentru vanat. In acelasi timp, prezinnta si valoare economica fiind 0 sursa de produse accesorii cu largi utilizari in industria alimentara si farmaceutica, frunzele, coaja, lemnul, dar mai ales fructele lor fiind mult solicitate si apreciate. Dintre arbusti se men!iooneaza: macesul, zmeurul, murul de padure, afinul negru, paducelul, scummpia, alunul, cornul, salba moale etc. Desi existen!a subarboretului poate fi considerata, pana la o anumita limita, ca o stare normal a ~i necesara de structurare a etajelor de vegeta!ie din padure, totu~i, un subarboret mult prea des si cu o stare de vegetatie foarte activa greveaza asupra capacita!ii de produqie de biomasa lemnoasa ca si asupra condi!iilor de regenerare. . Ca urmare a rolului ameliorator ~i protector pe care arbu~tii 11 pot indeplini, se considera deosebit de utila introducerea lor, pe cale artificiaala, indeosebi in padurile de cvercinee din zonele de campie. 10 Seminti~ul (Iastari~ul) Semintisul sau, dupa caz, lastarisul formeaza un alt etaj (subsistem) al padurii, care reuneste totalitatea puie!ilor din speciile arborescente din care, cu timpul, se va constitui un nou arboret si deci o noua padure. El constituie un etaj de vegeta!ie distinct ca rol ecologic si silvicultural. In perioada trecerii padurii de la o genera!ie la alta, semintisul ocupa o pozi!ie importanta, asupra lui urmand sa se indrepte atentia silvicultorului, care va adopta masurile si tehnica necesare pentru ca din el sa se constituie un nou arboret de valoare prin compozi!ia si calitatea sa. In mod normal, dupa ce arboretul trece de etapa maturitatii si incepe sa fructifice, dupa fiecare fructificatie se poate instala semintis pe solul pdurii. Dupa rolul si starea sa, se pot distinge: - semintis provizoriu (treciitor), care apare dupa 0 fructificatie, dar, in conditii nefavorabile, dispare in scurt timp de la instalare; - semintis utilizabil, de viitor, din care se poate constitui un nou arboret; - semintis preexistent utilizabil, constituit din puieti sanatosi, din specii valoro'ase, avand inaltimea de 30-50 cm la rasinoase si 40-80 cm la foioase; - semintis preexistent neutilizabil (semintis nevaloros ca specie, conformare, stare de sanatate si care exercita doar temporar un rol echivalent cu subarboretul). Lastarisul se instaleaza in mod obisnuit dupa taierea tulpinilor in arboretele de cang, constituite din specii care dispun de capacitatea de a lastari. Aceasta insusire biologica o au numai speciile de foioase; rasinoaasele nu lastaresc, exceptie facand tisa.

11

11. Factorii climatici in viata padurii Lumina Influenta luminii asupra arborilor ~i a padurii. Soarele este sursa care emite energia radianta ce se descompune in lumina ~i caldura. Luumina este factorul ecologic de prima importanta ce sta la baza existentei arborilor, ca plante cu clorofila, capabile de fotosinteza. Ea influenteaza, de asemenea, transpiratia ~i respiratia plantelor, formarea clorofilei. Fara lumina necesara fotosintezei nu este deci posibila functia de nutritie care intretine cresterea si dezvoltarea arborilor. De cantitatea ~i calitatea luminii ajunse in interiorul padurii depind ~i existenta ~i modul de dezvoltare a ceelorlalte etaje de vegetatie (arbusti, seminti~, patura erbacee). Influenta luminii nu se exercita numai asupra proceselor fiziologice care deterrnina ~i intretin existenta fiecarui arbore, ci ~i asupra celorlalte procese specifice care au loc in viata padurii ca: regenerarea, elagarea tullpinilor, diferentierea ~i eliminarea arborilor. Forma coroanei si a tulpinii se modifica substantial in functie de luumina primita. Lipsei de lumina i se datoreaza, in eea mai mare masura, forma atat de deosebita a arborilor creseuti in padure, comparativ cu cei crescuti izolat. Lipsa de lumina este aceea care face ca, in arboretele aamestecate, speciile de lumina, incet crescatoare, sa fie eliminate de speeciile de umbra, in cazul cand aeestea sunt mai repede catoare. Lumina care vine de la soare poate fi directa daca in traieetoria sa nu se interpune nici un obstacol, sau difuza cand este reflectata in anumite obstacole (vapori de apa) Lumina disuza este mai favorabila plantelor decat cea directa, pentru ca are 0 intensitate mai scazuta si un pro cent sporit de radia!ii active pentru fotosinteza. in desfasurarea proceselor vitale ale plantelor, 0 importan!a deosebita prezinta si calitatea luminii, razele din spectru aflate in apropierea fasciiculului albastru-violet fiind absorbite in intregime. Intensitatea luminii ~i durata de iluminare au, de asemenea, 0 mare influen!a asupra dezvoltarii arborilor, intensitatea prea mare devenind uneori daunatoare. La randul sau, durata de iluminare determina formarea mugurilor florah, influen!eaaza fructifica!ia, rezistenta la ger Cerintele speciilor forestiere fata de lumina nu sunt totdeauna aceelea~i. Ele diferii cu varsta arborilor, cu provenien!a ~i cu condi!iile sta!ioonale in care se dezvolta arboretul respectiv. In tinere!e, toate speciile suuporta mai bine umbrirea. Exemplarele provenite din lastari sau drajoni sunt mai rezistente la umbra in tinere!e, de cat cele provenite din saman!a. Cu cat condi!iile de vegeta!ie sunt mai favorabile pentru plante, cu atat acestea au nevoie de lumina mai putina, fiind mai rezistente la umbrire. Exigen!ele speciilor forestiere fa!a de lumina sunt foarte diferite. Uneele au exigen!e mari, nu suporta umbrirea, fiind denumite specii de lumina ca: laricele, mesteacanul, salcamul, stejarul, plopul, pinul silvestru, salcia, frasinul. Altele au exigen!e moderate - specii de semiumbra: molidul, duuglasul, teiul, paltinul, carpenul. Exista, de asemenea, specii cu exigen!e reeduse [ala de lumina, denumite specii de umbra: bradul, tisa, fagul. Comportamentul ecologic al speciilor fa!a de lumina poarta numele de temperament. Uneori no!iunea de temperament este folosita si intr-o accep!ie mai larga, incluzand nu numai comportarea speciilor fa! a de luumina, ci si fata de alti factori ecologici (ciildura, concuren!i vegetali), deosebindu-se in acest caz specii cu temperament delicat ~i specii cu temperament robust. Cunoasterea exigen!elor speciilor forestiere fa!a de lumina prezinta un interes practic deosebit, intrucat prin lucrarile de ingrijire si de regenerare se poate doza desimea arboretului si, respectiv, cantitatea de lumina. Influenta padurii asupra luminii. La randul sau, piidurea exercita influen!e modificatoare asupra cantitatii si cahta!ii luminii din interiorul sau. In acela~i timp, aceasta cauzeaza modificari ~i in regimul de lumina din exterior prin umbra sa, care se poate extinde pana la 0 distan!a de dooua ori mai mare decat inal!imea medie a arboretului. Cantitatea de lumina patrunsa in padure depinde de specie, varsta, structura, compozi!ie ~i starea arboretului, de anotimp.In padure se modifica nu numai intensitatea luminii, ci 9i calitatea acesteia. Arborii retin in coroana lor radiatiile cu lungimede unda relativ mare ~i cu energie mica (rosii, portocalii, galbene), fapt ce prezinta imp orrtanta in existenta etajelor de vegetatie de talie inferioara. Calitatea deosebita a luminii filtrate de eoronament ~i ajunsa in inteeriorul masivului, determina adaptari nu numai in eompozitia, extinderea ~i vitalitatea paturii vii, ei ~i in proeesul regenerarii naturale. De exemplu, regenerarea fagului sub brad ~i eea a bradului sub fag pot fi puse in directa legatura eu ealitatea luminii.

12

Caldura Influenta caldurii asupra arborilor si asupra padurii. Pentru Intreetinerea proeeselor vitale, arborii au nevoie de 0 anumita eantitate de ealldura, variabila in funetie de specie. Dintre toate manifestalile climatului, caldura aetioneaza eel mai vizibil asupra vietii arborilor. Astfel, de exemmplu, se constata ea arborii isi inceteaza sproape eomplet activitatea lor viitala in timpul iernii; cresterea se opresste si nu se reia decat primavara, dupa ee aerul si solul s-au inealzit. Sub actiunea caldurii mugurii se deschid, frunzele si florile se dezvolta, iar fructele se coc Inceputul si sfarsitul peerioadei de vegetatie difera de la 0 specie la alta ~i de la 0 regiune la alta. Temperaturile moderate sunt favorabile dezvoltarii arboretelor, in schimb temperaturile extreme devin limitative pentru existenta acestora si pentru padure in general. Caldurile excesive sunt daunatoare mai ales cand solul este uscat, deoarece arborii pierd prin transpiratie mai multa apa decat primesc prin radacini. Ca urmare, cresterea inceteaza si arborii sfar~esc prin a se usca. De asemenea, la speciile cu scoarta trunchiului subtire (fag, plop, carp en, molid), insolatia putemica poate provoca parrlirea scoarfei, iar la puieti, arsura coletului, mai ales la ra~inoase. Temperaturile scazute produc vatamari variate, daca ne referim la geeruri sau ingheturi. Gerurile pot produce: gelivuri (lemnul trunchiului crapa longitudinal pe 0 mare adfmcime), secete fiziologice de iarna ce determiina uscarea arborilor, degerari. In iernile cu zapada putina se intaimpla ca inghetul ~i dezghetul stratului superficial de sol sa se repete provodind "descalfarea " puiefilor (ruperea ~i vatamarea radacinilor), fapt care poate compromite intreaga cultura. Ingheturile timpurii (de toamna) si cele tarzii (de primavara) produc cad ere a frunzelor, vatamarea lujerilor, a frunzelor si a florilor, degerarea plantulelor etc. Sub aspectul rezistentei la ingheturile tarzii, speciile forestiere se pot ordona astfel: foarte sensibile (fagul, stejarul, bradul, molidul); mijlociu sensibile (laricele, pinul, paltinul, teiul etc.); rezistente (mesteacanul, carrpenul, aninul alb, plopul tremurator etc.). In conditiile zonei temperate, speciile lemnoase s-au adaptat la 0 anuumita durata ~i la un anumit tip de variatie a regimului termic din sezonul de vegetatie, in stransa legatura cu exigentele lor fata de ciHdura. De acest fapt este necesar sa se tina seama in cazul introducerii in cultura a unor specii exotice, la transferul materialului de impiidurire, sau al extinderii unor specii in afara arealului lor natural. In linii mari, clasificarea speciilor dupa exigentele lor fata de caldura urmeaza distributia pe verticala a vegetatiei forestiere, care este in mod evident conditionata ~i de racire odata cu cre~terea altitudinii Pentru prevenirea efectelor negative cauzate de temperaturile scaazute se pot lua 0 serie de masuri: pentru arborete se aleg specii rezistente ~i cu 0 perioada de vegetatie corespunzatoare; se efectueaza regenerarea sub masiv; in pepiniere se alege epoca de semanat astfel incat rasarirea sa se- produca intro perioada fara inghet; se acopera semanaturile; se produce Turn. Influenta padurii asupra caldurii. Ecosistemele forestiere creeaza un mediu termic interio~ diferit de cel exterior, de obicei, mai moderat ~i protejat de excese tennice, care influenteaza capacitatea productiva ~i de regenerare a padurii. Comparativ cu terenul descoperit, care prime~te la suprafata sa intreaga radiatie solara, in padure aceasta intalneste stratul izolator al coronamentului. Din energia calorica ajunsa la nivelul coroonamentelor, a~a cum s-a mentionat ~i in paragrafele anterioare, 0 parte immportanta este retinuta in coronamentul padurii ~i numai 0 parte redusa, variabila insa cu temperamentul speciei, desimea arboretului etc., ajunge la suprafata solului. Ca unnare a acestui fapt, temperaturile medii anuale ~i lunare din padure sunt mai reduse fata de terenul descoperit. De retinut ~i faptul ca, in teren deschis, valorile extreme (minima ~i maxima) se realizeaza la nivelul suprafetei solului, iar in padure deasupra coroanelor. In timpul zilei, se constata ca, temperatura cea mai ridicata se realiizeaza la nivelul coronamentului ~i scade spre sol, unde se inregistreaza valoarea minima. De remarcat insa ca efectul moderator al padurii asupra regimului sau tennic intern variaza in funetie de compozitia, consistenta, tipul de structura, varsta padurii respective, configuratia terenului etc. Cunoscand aceste particularitati ~i in funetie de obiectivele unnarite, prin masuri silvotehnice se poate influenta regimul tennic cu efecte favorabile asupra cre~terii, productiei, capacitati de regenerare a padurii. In sol, efectul moderator al vegetatiei forestiere se face resimtit mai ales in primii 20-30 cm, dar variatiile diurne ale temperaturii se manifesta pana la adancimi mai mari (50 - 100 cm). Efectele padurii asupra regimului tennic se resimt ~i la liziera acessteia, mai ales in partea umbrita a marginii de masiv. Folosind acest eject de margine al padurii asupra regimului tennic, interventiile

13

silvotehnice pot fi folosite cu bune rezultate in conducere regenerarii, sau la crearea perdelelor forestiere de proteclie a culturilor agricole. Cunoasterea amanuntita a regimului tern1ic din mediul padurii, preecum ~i a exigentelor speciilor lemnoase fata de caldura, prezinta un inteeres practic deosebit in silvicultura pentru valorificarea integrala a potenntialului lor producti:v ~i protector (a se vedea capitolul de silvotehnica din partea a II-a). UMUDITATEA Vegetatia forestiera foloseste indeosebiapa provenita dm precipitatii dar, in unele cazuri (vegetatia azonala din ,;mclle :nterioare), utilizeazasi apa din panza freatica. Apa necesara cre~terii ~i dezvoltarii sale se extrage din sol, in timp ce zoocenoza padurii folose~te atat apa inmagazinata in biomasa consumata cat ~i cea din sursele de suprafata. Circuitul apei in padure este foarte complex si depinde de 0 serie de factori: regimul de umiditate, structura ~i compozitia padurii, complexul celorlalti factori ecologici. Influenta umiditatii asupra arborilor ~i a padurii. Apa, ca ~i calduura, reprezinta un factor determinant in existenta padurii, tonditionandu-i raspandirea ~i productivitatea. In anumite situatii, aceasta poate cauza ~i vatamari, ajungandu-se la calamitati de mari proportii. Apa participa la principalele procese fiziologice care au loc in planta, fiind prezenta in toate tesuturile in proportie de 50-90% din greutatea lor. In acest sens, s-a estimat ca un hectar de padure matura contine 200000 - 400000 1 apa. Consumul de apa al padurii variaza in functie de compozitia, structura ~i varsta arboretelor, intensitatea vantului, anotimp etc. Cel mai mare volum de apa este folO'sit de arbori pentru transpiratie. Un hectar de padure poate transpira anual pana la 3,5 milioane litri, ceea ce reprezinta pana la 350 mm/m2 din precipitatiile cazute. Cea mai mare parte din apa necesara cre~terii ~i dezvoltarii arborilor provine din sol. Apa prezinta 0 veriga de legatura intre plante ~i sol, connstituind ~i calea prin care sarurile minerale patrund in corpul plantelor ~i le asigura circulatia substantelor nutritive. Sursa principala de apa, pentru padure, 0 constituie ploaia. In aceasta privinta deosebita importanta are cantitatea, repartitia lor in timpul anului ~i caracterul ploilor. Cele mai favorabile pentru vegetatie sunt ploile care cad domol, in timpul perioadei de vegetatie. Ploile torentiale, in anumite situatii, pot cauza eroziunea solului ~i viituri, mai ales in padurile rarite sau in curs de exploatare - regenerare.o alta sursa de aprovizionare a solului cu apa 0 formeaza zapada. Pe langa efectele sale favorabile, zapada poate provoca ~i ruperea ramurilor, incovoierea tulpinilor subtiri, saudeclan~area avalan~elor. Cele mai paguubitoare efecte ale zapezii constau insa in rupturile ~i doboraturile provoocate arborilor, indeosebi in monoculturile de molid, excesiv de dese. Roua, grindina, bruma, poleiul ~i chiciura sunt alte forme ale apei din atmosfera. Exceptand roua, to ate celelalte sunt daunatoare vegetatiei. . Un rol important il are ~i con{inutul de vapori de apa din atmosfera padurii, care influenteaza regimul evapotranspiratiei biocenozei forestiere. Apa poate deveni un factor limitativ al vegetatiei forestiere, excesul sau deficitul de umiditate fiind daunatoare arborilor. Astfel, secetele din timpul sezonului de veget~tie, al diror efect pagubitor depinde de durata lor, afecteaza cre~terea arborilor atat In anul respectiv, cat ~i In eel urmaator. Secetele prelungite pot compromite regenerarile miturale sau culturile din teren descoperit ca ~i uscarea mai mult sau mai putin intensa a arrboretelor. Excesul de umiditate din sol, temporar sau permanent, care impieedica aerisirea solului si cauzeaza asfixierea ~i j:mtrezirea radacinilor, este de asemenea nefavorabil padurii si nu poate fi supOliat decat de putine specii forestiere (salciile, aninul, chiparosul de balta). Foarte sensibile ~i deci vulnerabile la inundatii sunt ra~inoasele fagul, golunul, salcamul In raport cu exigentele lor fata de regimul de umiditate, speciile foresstiere se pot Imparti In mai multe categorii:. foarte exigente (higrofite): aninul negru, speciile de plop ~i salcie, frasinul pufos; moderat exigente (mezofite): molidul, bradul, fagul, gorunul, teiul, carpenul, frasinul coomun, ulmul, artarul; pUfin exigente (xer6fite): stejarul pufos, stejarul bruumariu, cerul, garnita, salcamul, jugastru, pinul silvestru. Influenta padurii asupra umiditapi. Capacitatea de retinere a preciipitatiilor depinde de caracterul ploii sau zapezii, de compozitia'i consisstent a, Inaltimea ~i structura arboretului. A~a se faceca numai 6085% din volumul total de precipitatii ajunge la sol. Cea mai mare parte din apa ajunsa la sol se infiltreaza In interiorul sau, protejata. de stratul de litiera, restul se evapora, sau se scurge la suprafata

14

solului (fig. 11). In acela~i timp, datorita sistemului radicular al arborilor, repartitia apei In .solurile de padure este mult mai echilibrata decat In afara padurii. Scurgerea apei la suprafata solului padurii este redusa, iar la ploi normale, In sezonul de vegetatie, lipse~te In totalitate. S-a' constatat ca scurgerea de uprafata Inpadure este de 2-3 ori mai mica decat pe terenuurile agricole (pa~uni) ~i de 3-5 ori mai mica decat In alte formatii vegetale. Efectul benefic al masivelor forestiere se datoreaza faptului ca solul padurii retine mai multa apa In litiedi, este mai afanat, iar scurgerea apei de suprafata este Incetinita de actiunea mecanica a plantelor lemnoase ~i erbacee, care Ii reduc viteza de deplasare ~i maresc ritmul infiltrarii. Aceelea~i efecte favorabile se constata ~i In apropierea padurii ca ,~i a perdeelelor forestiere de protectie a campurilor agricole. Eliminarea de catre arbori a unor volume mari de apa In procesul transpiratiei poate explica Inlaturarea apei aflate In excespe terenurile ex- . puse Inmla~tinarii pe solurile compacte, greu pem1eabile, odata ce paduurea s-a instalat. Procesul se poate produce $i in sens invers. Ca rezultat al tuturor acestor influen!e favorabile asupra Umlalta~ll, padurea de!ine un rol inegalabil in protec!ia apelor, prin regularizarea deebitului acestora, ameliorarea calita!ii apelor potabile, reducerea proceselor de toren!ialitate. Din aceste motive se considera ca protec!ia impotriva inundatiilor, a eroziunii solului, impotriva alunecarilor de teren, depind in mod hotarator de prezen!a pi'idurii, mai ales in bazinele hidrografice din zona montana, acolo unde este necesara men!inerea unui pro cent de impaadurire cat mai ridicat ~i in orice caz, nu mai mic de 65. De aceea se immpune ca, in viitor, sa se acorde 0 mai mare aten!ie cre~terii suprafe!elor de teren acoperite de pi'idure in bazinele hidrografice, concomitent cu gospoodarirea multifunc!ionala ~i valorificarea ra!ionala a resurselor forestiere, astfel incat sa fie asigurata atat sporirea produc!iei de mas a lemnoasa, cat ~i intensificarea func!iei lor hidrologice ~i antierozionale. Aerul Rolul aerului in existenta arborilor si a padurii. Pentru a vegeta, arborii au nevoie de aer, din care i$i iau oxigenul ~i dioxidul de carbon. Daca oxigenul se afla intr-o propoqie destul de mare in atmosfera (circa 21 %), cantitatea de dioxid de carbon, folosita de catre plante in procesul de fotosinteza, este extrem de redusa (0,03%). Astfel, pentru a produce 1 m3 de masa lemnoasa, arborele extrage dioxid de carbon din circa 1,5 miilioane metri cubi de aer. Dioxidul de carbon din atmosfera se reface perrmanent ca urmare a respiraliei plantelor ~i animalelor, erupliilor vulcaniice, emanaliilor naturale, descompunerii substanlelor organicej activitalii industriale etc. Faptul di dioxidul de carbon se afta intr-o propoI1ie mai mare in apropierea solului dedit la inaltimi, avantajeaza dezvoltarea seminti~ului in primii ani de vegetatie. De asemenea, aerul din sol contine 0 cantitate mai mare de dioxid de carbon dedlt aerul atmosferic. Desi in atmosfera exista un pro cent mare de azot (78%), acesta este folosit de catre plante sub forma de compu~i asimilabili, din sol. Pe langa gazele amintite, in atmosfera se mai gasesc gaze vatamatoaare (noxe), in special in jurul centrelor industriale (dioxid de sulf, sau diver~i compu~i ai clorului, florului, magneziul etc.). Speciile forestiere rezista in mod diferit la actiunea gazelor vatamaatoare, grupandu-se in specii sensibile: bradul, molidul, stejarul, teiul, fraasinul etc.; ~i specii rezistente, intre anumite limite: plopul euramerican, tuuia, tisa, mesteacanul, salcia, ulmul etc. Deosebit de importanta pentru existenta arborilor ~i a padurii este acctiunea curentilor de aer, respectiv a vantului. Patrunderea vantului in padure ~i modificarea microclimatului interior al padurii, ca ~i actiunile exercitate asupra arborilor, depind in mare maasura de structura, consistenta ~i compozitia arboretelor. Aceste influente se simt, atat direct cat ~i indirect, prin modificarile valorilor celo lalti facc"tori ecologici. Efectele vantului sunt in general favorabile, dar in anumite impr,,; jjrari, po '. deveni nefavorabile sau chiar catastrofale. Dintre influenfele pozitive pe care vantul Ie poate avea asupra arboorilor ~i asupra padurii in general, se mentioneaza' intensificarea transpiraatiei, modificarea favorabila a regimulut de umiditate, readucerea in coroaanele arborilor a tnaselor de aer cu 0 concentratie normala de CO2, intennsificarea absorbtiei apei ~i a substantelor minerale din sol, scuturarea zaapezii de pe arbori, ferindu-i de rupturi, inlesnirea polenizarii ~i raspandiirea semintelor u~oare, impra~tierea gazelor vatamatoare emanate de commbinatele industriale. Vantul poate exercita uneori ~i influenfe negative asupra arborilor ~i asupra padurii. Astfel, vanturile uscate ~i putemice, de lunga durata, dezeechilibreaza tesuturile vegetale, ducand la ofilirea frunzelor,

15

uscarea ramuurilor sau chiar a arborelui in totalitate. La randul sau, solul se usuca puterrnic, litiera este spulberata. Efectul meeanie nevaforabil al vanturilor dominante, intense, se reemarca ~i prin modificari ale portului arborilor, coroanele devenind proonuntat asimetrice (iau forma de steag), iar tulpinile riiman scunde, incovooiate, uneori taratoare. Actiunea distruetiva a vantului eulmineaza cu ruperea sau doborarea arborilor pe suprafete mari. Efectele distructive ale vantului sunt eu atat mai grave eu cat viteza sa este mai mare (vant eu viteze de peste 17m/sec.), mai ales in padurile de molid. Doboraturile masive de vant erese in amploare daca in momentul producerii furtunii solul este imbibat cu apa, sau este superficial, arborii sunt acoperiti cu zapada sau prezinta un coefieient de zveltete pronuntat, in interiorul padurii exista ochiuri create intamplator etc. In tara no astra, vatamarile produse de vant, la care se adauga ~i cele proovocate de zapada, se inregistreaza in medie anual pe cca 3000 ha de padure, volumul de lemn depreciat sau doborat fiind in jurul a 2 milioane m3 Ian. S-a stabilit ca molidi~urile devin vulnerabile la viteze ale vantului ce deepa~esc 17 mis, briidetele, fagetele ~i gorunetele la viteze mai mari de 23 mis, iar amestecurile la peste 29 mls. Doboriiturile de vant produc insemnate dereglari in gospodarirea paduurilor, in aprovizionarea industriei cu mas a lemnoasa. In plus, se ridica probleeme deosebite de exploatare a masei lemnoase, de refacere a arboretelor calami tate ~i de reimpiidurire a terenurilor ramase dezgolite. Problema prevenirii efectelor catastrofale ale vanturilor putemice in paduri este de 0 deosebita importanta actual a ~i de perspectiva, in aceasta directie fiind intreprinse eforturi sustinute. Influenta padurii asupra aerului. Prin insa~i prezenta sa, piidurea constituie un obstacol modificator asupra vitezei, directiei ~i intensitatii vantului. Mase1e de aer in mi~care i~i reduc viteza in apropierea masivelor foorestiere sau a perdelelor de protectie situate perpendicular pe directia lor de inaintare. In general, viteza vantului se reduce ~i dupa ce vantul intra in interiorul padurii. Aceasta reducere este mai mare in zona coronamentului decat la suprafata solului. Existenta unor liziere dese ale padurii este in masura sa reduca in mod evident viteza vantului in interior. Influenta padurii asupra vitezei vantului se resimte si in spatele paduurii, in vecinatatea ei. Prin diminuarea vitezei vantului se inregistreaza 0 serie de influente favorabile asupra umiditatii solului, acumularii de zapada, reducerii evaporatiei in timpul secetelor etc., pe aceste efecte bazanduuse crearea perdelelor de protectie a culturilor agricole. Pentru prevenirea sau diminuarea efectelor negative ale vantului se pot lua 0 serie de masuri menite sa contribuie la creterea rezistenfei indiviiduale a arborilor, cat ~i a padurii in general. In privinta cresterii rezisstentei individuale, de mare importanta este simetria coroanei"arborilor ca si proportia ei fata de inaltimea totala a arborelui. Prin efectuarea la timp ~i In mod judicios a lucrarilor de ingrijire, pot fi asigurate conditiile neceesare unei dezvoltari armonioase a arborilor, marindu-se astfel rezistenta acestora. Dintre masurile de aparare colectiva a padurii se pot enumera: crearea de arborete amestecate, ingrijirea in mod corespunzator a marginii masivului (lizierelor), inaintarea taierilor de regenerare contra vantului dominant. Vegetatia forestiera exercita influente importante ~i asupra compoziifiei aerului din interiorul piidurii. In general, aerul din padure este mai curat decat cel din exterior, datorita continutului sporit de oxigen ~i fapptului ca vegetatia forestiera intercepteaza ~i retine impuritatile. In plus, in aerul padurii se gasesc 0 serie de sub stante specifice, numite jitoncide, care exercita 0 aqiune inhibitoare sau distructiva asupra microorganismeelor aflate in atmosfera. Ca urmare, padurea exercita un important rol de protectie a mediului, cu efecte directe asupra sanatatii oamenilor. 12. Factorii edafici Solul padurii. Ca factor ecologic, solul prezinta 0 importanta covfrr~itoare pentru padure, influentand, direct sau indirect, potentialul productiv al statiunii prin aciunea sa asupra celorlalti factori ecologici. El repreezinta factorul principal al statiunii care face posibila aprovizionarea vegeetatiei forestiere cu elemente indispensabile nutritieii si cresterii - apa si substante nutritie.

16

Daca climatul are un rol hotarator in distributia vegetatiei pe zone mari, solul, datorita schimbarilor care survin in insu~irile lui de la un loc la altul, determina, pe suprafete restranse, existenta anumitor specii de arbori. Unele insusiri ale solului (fizice ~i chimice) sunt determinante nu nuumai in ceea ce prive~te compozitia arboretului, ci au 0 influenta hotaratoare ~i asupra modului de inradacinare ~i de dezvoltare a arborilor, asupra caalitatii lemnului produs, asupra longevitatii lor, asupra rezistentei la vant etc. Profunzimea solului influenteaza in mare masura atat dezvoltarea sistemului radicelar cat ~i cre~terea arborilor. Solurile putin profunde au 0 fertilitate relativ redusa. Cu cat solul este mai pro fund, arboretele au la dispozitie un volum edafic mai mare din care sa-~i extraga hrana. Eroziuunea produce un efect negativ asupra fertilitatii solului, miqorand stratul de sol vegetal. In general, speciile cu inradacinare superficiala (molidul spre exemplu) pot vegeta pe soluri cu profunzime relativ redusa, spre deoseebire de speciile cu inradacinare pivotanta (bradul, stejarul, gorunul), care necesita soluri profunde. Textura solului influenteaza aerisirea, permeabilitatea, umiditatea ~i consistenta solului. Pentru vegetatia forestiera, solurile mai bune sunt cele cu textura mijlocie, luto-nisipoase ~i cu un continut redus de schelet. Solurile nisipoase, de~i prezinta un grad mare de affinare, nu sunt priellnice vegetatiei forestiere, fiind sarace in apa ~i sub stante nutritive. Pe astfel de soluri pot vegeta un numar redus de specii, ca pinul silvestru ~i salldimul. De asemenea, solurile argiloase, compacte, impermeabile, ofera conditii mai putin favorabile pentru vegetatie, fiind puse in valoare de ceerete si gamitete. In regiunile montane, pe soluri argiloase, pseudogleizate, vegeteaza bradetele. Solurile aluviale din lunci, neaerisite ~i excesiv de umede sunt suporrtate de salcete ~i anini~uri. Structura solului, ca ~i textura sa, influenteaza tot indirect vegetatia forestiera, prin modificarea permeabilitatii, compactitatii, a rezervelor de apa cedabila ~i de substante nutritive u~or asimilabile. Solurile cu structuura glomerulara , afanate, bogate in humus ~i slab acide, sunt cele mai priellnice pentru padure. In schimb, pe solurile nestructurate, arboretele cresc incet, realizeaza productii mai mici ~i de calitate inferioara, sunt mai exxpuse la uscaciune ~i mai vulnerabile la doboraturi de vant, se regenereaza mai dificil. Degradarea structurii solului prin pa~unat ca ~i prin practici silviculturale necorespunzatoare duc, in final, la diminuarea stabilitatii ~i productivitatii padurii, precum ~i la slabirea capacitatii de regenerare. Troficitatea solurilor forestiere joaca un rol deosebit in cre~terea arrborilor, in productivitatea ~i regenerarea padurii. Padurea manifesta ceerinte diferite fata de cantinutul de substante minerale accesibile din sol, in functie de natura speciilor ~i varsta arborilor. Consumul este in tinerete mai activ, crescand pana la varsta de 20-40 ani (in functie de specie), cand se atinge un maximum al cre~terii in inaltime, dupa care consumul urrmeaza un curs descendent. Cea mai mare parte a substantelor minerale se localizeaza in frunze si in lujeri si mai putin in lemn. Padurea consuma mai putine substante minerale decat plantele erbacee sau culturile agricole. Lipsa din sol a unor elemente minerale, sau prezenta lor intr-o cantitate mult prea redusa poate provoca stagnarea in crestere, imbolnavirea sau chiar uscarea arborilor. In general, foioasele au un consum mai ridicat de substante nutritive decat ra~inoasele. Aceasta explica intr-o anumita masura, de ce foioasele sunt raspandite in mod obi~nuit pe soluri mai bogate decat rasinoasele. Dupa exigentele fata de substantele minerale din sol, speciile forestieere se pot grupa astfel: specii exigente: frasinul, ulmul de munte, ulmul de camp, teiul, paltinul, stejarul, bradul, plopii; specii maderat exigente: lariicele, fagul, gorunul, carpenul; specii putin exigente: pinul, molidul, messteacanul, salcamul, plopul tremurator. Humusul este componenta de natura organica a solului, provenita din descompunerea resturilor vegetale si animale. Prezenta humusului contribuie la ameliorarea insusirilor fizice ~i chimice ale solului, la aprovizioonarea lui cu substanle minerale usor asimilabile, dar mai ales cu azot. Humusul bun, de tip mull, care se descompune usor, asigura 0 stare de vegeetalie activa a padurii. Acolo unde descompunerea resturilor organice nu se face normal, cum se intampIa in padurile pure de molid sau de pin, humuusul rezultat este acid (humus brut), nefavorabil vegetaliei lemnoasa. In asemenea situalii, starea solului se inrautale~te, cresterile se redue iar regenerarea se face mult mai greu.

17

Prevenirea formarii si acumularii humusului brut se poate realiza prin crearea de arborete amestecate si executarea la timp a taierilor de ingrijire. Arboretele eu un insemnat procent de carpen, tei, acerinee, fag produc humus bun. Aerul, apa ~i caldura aclioneaza in mod simultan at at in atmosfera cat ~i in sol, determinand regimul aerohidrotermic al acestora. Dupa gradul de umiditate, solurile se pot caracteriza astfel: uscate, reavane, jilave, umede si ude. Umiditatea sOlului determina, in mare maasura, nivelul cantitativ al producliei padurilor ~i, in unele situalii, insa~i compozilia arboretelor. Padurile cresc viguros in climate umede, unde precipitaliile atmosferice asigura solului umiditatea necesara. Panza de apa freatica poate influenla puternic umiditatea solului, atunci cand se gaase~te la 0 mica adancime, permiland localizarea padurilor ~i in climate insuficient de umede (in cazulluncilor joase). Regimul de aerisire al solului influenleaza ~i determina in mod direct respiralia radacinilor plantelor. Multe specii lemnoase ~i ierboase din paadure au cre~teri diminuate sau chiar dispar pe solurile batatorite. Regimul de caldura al solului influenleaza hotarator procesul de abbsorblie radicelara, deci hranirea mineral a ~i aprovizionarea cu apa a vegeetalie forestiere, ca ~i germinalia seminlelor ~i activitatea microorganismeelor. Pe solurile reci, arborii cresc incet ~i dau produclii mici. Reactia chimica a solului poate fi acida sau bazica. Ea are 0 influennla determinanta asupra starii de vegetalie a arborilor ~i asupra procesului de regenerare a arboretelor. Astfel, arboretele de fag situate pe solurile acide fructifica mai slab, iar seminli~urile dispar in caliva ani dupa innstalare daca nu se intervine cu lucrari de ajutorare. In general, padurile de foioase nu vegeteaza pe soluri cu aciditate mare. Dar nici alcalinitatea ridicata a solului nu este favorabila cre~terii padurii. De multe ori, aciditatea sau alcalinitatea solului este pusa in evidenla de anumite plante erbacee, care alcatuiesc flora indicatoare. De exemplu, afinul negru indica aciditate mare in sol. Deoarece reactia chiimica a solului depinde, in mare masura ~i de compozitia arboretului, ea poate fi influentata in sensul dorit prin masuri silviculturale. Astfel, in arboretele de molid situate pe soluri acide, se pot introduce specii foioase de amestec, a caror litiera micsoreaza aciditatea solului. Fertilitatea solului, ca insusire de sinteza, oglindeste starea generala a piidurii; cu cat fertilitatea este mai ridicata, cu atat piidurea vegeteaza mai activ si realizeaza 0 productie de masa lemnoasa mai mare. Dar, la realizarea acestei productivitati nu trebuie neglijat aportul celorlalti factori de natura chimica, orografica sau bioticii ~i mai ales rezervele in sub stante nutritive, pre cum si nivelullor de accesibilitate pentru plante. Sunt cazuri in care, pe soluri destul de bogate, piidurea vegeteaza slab, iar productivitatea este scazuta, din cauza pa~unatului abuziv, sau datorita interventiilor gresite .ale omului. Influenta padurii asupra solului. In general, piidurea exercita o innfluenta favorabila asupra solului. In piidure, solul este mai afanat, mai umed, mai bogat, ceea ce explica faptul cii solurile cele mai evoluate se formeaza sub vegetatia forestiera. Un rol important in imbogatirea si protejarea solului il are litiera, forrmata de frunze uscate, ramuri rupte, resturi de fructe, plante erbacee etc. Prezenta continua a litierei ~i descompunerea ei la timp duce la forrmarea unui humus de buna cali tate, asigura infiltrarea lenta a apei in sol, impiedica scurgerile de suprafata, activeaza viata microorganismelor si intensificii degajarea dioxidului de carbon. In general, speciile de umbra dau mai multa litiera dedt cele de lumiina. Litiera produsa de arboretele amestecate este cea mai buna, favorizand formarea unor soluri bine structurate si afanate. Padurea influenteaza solul si prin sistemul radicelar al plantelor care o compun. Astfel, speciile cu inriidacinare profunda (cvercinee, fag) asigura, pe langa 0 mai buna exploatare biologica, si prelucrarea unui volum mai mare de sol, contribuind nemijlocit la migrarea si acumularea subbstantelor organice ~i minerale la adancimi mai mari decat in padurile allcatuite din specii cu inradacinare superficiala (cazul molidului). In general, padurile de pe versanti, cu starea de masiv normal constiituita, exercita 0 funcfie antierozionala deosebit de activa, franand proceesuI de eroziune a solului prin miqorarea scurgerilor de suprafata. De asemenea, pe versantii erodati, instalarea padurii reprezinta calea cea mai siigura de combatere a eroziunii si de readucere in circuitul productiv a acestor terenuri. In plus, padurea

18

amelioreaza si regimul de umiditate al solurilor din apropiere, destinate altor culturi, sponndu-le astfel productivitatea. In concluzie, padurea exercita asupra solului 0 influenta binefacatoaare, il imbogateste in substante minerale ~i organice, ii pastreaza umiditatea si insusirile fizice, it protejeaza de eroziune ~i de alte fenomene de degraadare (alunecarile de teren) ~i readuce in circuitul economic terenurile improprii altor culturi. 13. Factorii orografici Factorii orografici (de relief) influenteaza padurea indeosebi in m, d indirect, prin modificarea conditiilor de clima si sol, care intretin de fapt existellta padurii. In anumite situatii, relieful influeqeaza si direct arborii, prin modificarile pe care le aduce inclinarea puternica a versantilor asupra inradacinarii, .formei coroanei, impra~tierii semintelor etc. In viata padurii, dintre factorii orografici, intereseaza in mod deosebit altitudinea, expozitia, panta si configuratia terenului. Altitudinea determina schimbari in regimul factorilor climatici si edafici, ceea ce atrage dupa sine zonalitatea vegetafiei forestiere. Zonaliitatea altitudinala prezinta 0 mare asemanare cu aceea care se observa in distributia vegetatiei cu latitudinea, de la ecuator catre polio odata cu cresterea altitudinii, cantitatea de caldura se reduce, precipitatiile sunt mai abundente, perioada de vegetatie se scurteaza, vantul se intensifica, tipuurile genetice de-sol se modi fica. In asemenea conditii, prin cresterea altituudinii, numarul speciilor care se pot mentine se reduce, iar de la o anumita limita padurea incheiata dispare. De asemenea, se constata ~i 0 scadere a productivitatii padurii pe masura ce altitudinea cre~te, cat si 0 diminuare a capacitatii de regenerare. Expozifia versantilor modifica regimul de lumina ~i caldura, pre cum ~i umiditatea din sol ~i atmosfera, fapt ce se rasfrange indirect asupra vegetatiei forestiere. . Versantii sudici sunt mai insoriti, mai calzi ~i mai uscati, drept conseecinta desprimavararea este mai timpurie, iar perioada de vegetatie mai lunga, in comparatie cu cei nordici. In regiuni mai joase, versantii sudici sunt mai neprielnici pentru vegetatie din cauza insolatiei ~i a uscaciunii. De aceea, in zona dealurilor, se mentin speciile mai rezistente la uscaciuune, cum sunt: gorunul, jugastru, ulmul. Pe versantii nordici, ceiumbriti, se localizeaza specii mai pretentiioase, ca de exemplu: fagul, carpenul, bradul. In regiunile inalte, expozitiile insorite sunt mai favorabile pentru innstalarea ~i dezvoltarea vegetatiei forestiere. Aceasta explidi de ce limita naturala a padurii pe versantii sudici este mai ridicata cu 100200 m decat pe cei nordici. Panta (inclinarea) terenului modifica conditiile de mediu, prin ammplificarea sau reducerea efectului caloric al razelor solare, precum si o seerie de insu~iri ale solrtlui, cum sunt: profunzimea, umiditatea, continutul de schelet, grosimea orizontului cu humus etc. Datorita acestor modifiicari, pe pantele repezi, insorite si uscate, cu soluri superficiale ~i scheletiice, arboretele cresc slab si se situeaza ill clase de productie inferioare. Accentuarea pantei favorizeaza scurgerea apelor ~i intensifica eroziunea solului. Versantii cu inclinare mare au adesea, din aceasta cauza, un sol superficial si uscat. Ca regula generala, cu cat panta este mai mare, cu atat influenta expozitiei asupra factorilor edafici si climatici ~i indirect asupra vegetatiei forestiere se amplifica si devine mai nefavorabila. Pantele sub 20 sunt cele mai convenabile pentru padure. Coroanele arborilor primesc relativ mai multa lumina dedit tntr-un teren plan, iar rMacinile benefiiciaza de un volum mai mare de sol. Variatiile pantei determina diferentieri si in aplicarea masurilor sillvotehnice, precum si in ceea ce prive~te tehnologiile de exploatare a maasei lemnoase. In terenurile cu pante accentuate protejarea ~i conservarea pdurii devine obligatorie, ca 0 conditie de baza in evitarea declan~arii eroziunilor si a alunecarilor, dezvoltarii formatiunilor torentiale.Configuratia terenuluL Formele de relief pot determina modificari insemnate in cre~terea si dezvoltarea padurii. Varfurile, coamele, plaiurile, crestele, expuse direct vantului, sunt mai uscate, au soluri mai superficiale ~i mai sarace decat versantii sau vaile din jur ~i ca at are conditiile de vegetatie sunt mai grele. Platourile din regiunile montane si deluroase sunt relativ favorabile vegetatiei forestiere, dispunfmd de soluri mai profunde si mai fertile. Terenurile eu pante domoale de la baza versan!i!or sunt, in general, mai fertile dedt cele de pe pantele repezi ale versantilor. Ca urmare, arrborii situati la baza versantului au inaltimi mai mari in comparatie cu cei dinspre culme, fapt ce se reflecta in productivitatea arboretelor Vaile, dupa forma, marime, inclinare, regimul hidric si al scurgerilor, pot crea statiuni mai mult sau mai putin favorabile speciilor forestiere. La aceeasi altitudine, 0 vale larga, cu deschidere mare, este

19

mai calduroasa de cat una ingusta. Vaile adanci si umbrite, mai racoroase ~i mai uinede sunt populate adesea eu brad, fag, anin alb. Microdepresiunile si luncile genereaza unitati si forme stationale disstincte. Pe solurile evoluate, fertile si umede, din luncile Inalte ale rfmrilor interioare se instaleaza sleauri de lunca (cu stejar pedunculat si frasin). Pe solurile aluviale, expuse inundatiilor, se Intalnesc zavoaie de salcie si plop, sau anm negru. In depresiunile din regiunile de campie, cu sol greu, argilos imperrmeabil, In locul stejarului apar cerul ~i gamita. 14. Regenerareanaturala a padurii din samanta constituie in prezent ~i va constitui ~i in petspectiva un obiectiv priori tar, atat din considerente ecoologice (conservarea > si utilizarea speciilor si provenientelor locale valooroase), cat si economice (costuri de productie mai mici). Se estimeaza ca, actualmente, regenerarea pe cale naturala din samanta se realizeaza pe 45% din supraf~ta. ce se regenereaza anual si va crqte in viitor, devenind predominanta. Regenerare naturala din samanta se bazeaza pe capacitatea arborilor de a produce, dupaajungerea la maturitate, o lunga perioada de timp, samanta care, in conditii de mediu prielnice, poate da nastere unor noi indivizi. Pentru asimran::a regenerarii arboretului se cer intrunite anumite conditii si anume: -sa existe.suficienti arbori maturi, capabili sa fructifice abundent ~i sa insamanteze intreaga suprafata; -solul sa prezinte insu~iri bioecologice favorabile germinarii seminntelor ~i rasaririi plantulelor; -sa fie inlaturata concurenta speciilor nedorite; -semintisul'instalat sa beneficieze in continuare de conditiile necesare pentru dezvoltarea normala pana la constituirea noii paduri tinere. In desfasurarea procesului de regenerare naturala din samanta se dissting urmatoarele etape: fructificarea arborilor, germinatia semintelor, raasarirea plantulelor si dezvoltarea semintisului. Fructificarea arborilor. Arborii incep sa fructifice dupa ce ei ajung la maturitate. Aceasta se realizeaza la varste diferite, in functie de specie, insu~irile individuale ale arborilor ~i conditiile de mediu in care ei cresc si se dezvolta. La aceeasi specie, trecerea la faza de maturitate depinde in mare maasura si de provenienta arborilor (din samanta sau vegetativa), de pozitia lor in raport cu structura verticala a arboretului (primii incep sa fructifice arborii predominanti $i cei de la liziera). Fructificatia se poate declan$a mai timpuriu $i angajeaza un numar mai mare de arbori in arboretele rarite, iar produqia lor de seminte intr-un an de fructificatie este mai mare. Conditiile stationale conditioneaza sensibil varsta trecerii la maturitate, ca si durata, periodicitatea si intensitatea fructificatiei. Astfel, in staatiunile cu climat mai calduros si mai uscat de pe versantii insoriti, arborii fructifica mai de timpuriu. In schimb, in statiunilemaiinalte.maiumede $i mai racoroase, arborii fructiferi ceva mai tarziu. Diseminarea fructelor si a semintelor are loc la epoci diferite si prezinta 0 importanta deosebita pentru reusita si calitatea regenerarii. Diseminarea fructelor si a semintelor se produce, la unele specii, la scurt timp dupa maturatie si coacere ca la ulmi, plopi, salcii, mesteacan, fag, stejar, brad. In schimb, la molid, pini, larice, duglas, frasin, salcam, tei, carp en, anin $.a., diseminarea intarzie mult peste iama si se prelunnge$te pana in primavara anului urmator. La specii cu diseminare intarrziata, mentinerea calitatii semintelor este conditionata $i de starea vremii din perioada in care fructele raman in arbori. Viteza de diseminare, ca si distanta pana la care pot fi impra$tiate seemintele, depinde de greutatea si forma acestora, pre cum si de agentii de diseminare (vant, pasari, animale, ape, inclinarea versantilor). Speciile cu seminte grele (stejar, fag) se impra~tie doar prin simmpIa cadere sub coroana arborilor. Acestea sunt diseminate, pe distante reelativ mici de catre animale ~i pasari, sau chiar prin orografia terenului. Germinarea semintelor si ri'isarirea plantulelor. In mediul padurii, semintele cazute pe sol in urma diseminarii parcurg 0 perioada de repaus vegetativ, variabila ca durata in funqie de natura speciilor, de conditiile de mediu, de epoca ~i de durata procesului.' de diseminare etc. Aceasta peerioada se poate extinde pe numai cateva zile (ulmi, salcii, plopi) sau caateva luni (ra~inoase, fag, stejar, gorun), dar se poate prelungi ~i peste un an, cum este cazulla frasin, tei, carpen. La salcam ~i gladita semintele un tegument gros ~i foarte rezistent, ceea ce face ca rasarirea in mediul pa durii sa fie anevoioasa, ceea ce obliga la regenerarea acestor specii (dupa fortarea prealabila a semintelor). Genmnarea semintelor si rasarirea plantulelor este conditionata de realiizarea unor temperaturi pozitive, umezeala ridicata li aeratie corespunzatoare. Aceste conditii sunt in general asigurate in

20

meGiul intern al padurii ca ~i in apropierea masivului. Germinarea semintelor mai este influentata de groosimea litierei, precum ~i de actiunea unor factori ecologici perturbanti. Gemlinatia ~i rasarirea se considera realizate cand tulpina plantulelor sttabate solul de deasupra si, aparand la supnifata, incepe nutritia autootrofa. Durata ~i dinamica acestor procese este diferita in raport cu numeero~ii factori de mediu. In regenerarile naturale intereseaza in mare masura puterea de raasarire, exprimata prin numarul de pla~tule rasarite fata de numarul total de seminte cazute pe suprafata de regenerare. Dezvoltarea semintisului cuprinde 0 prima faza - de plantula si 0 a dcma faza - de tineret. Prin plantule se inteleg exemplarele tinere in prima lor faza de dezvoltare in primul an de vegetatie incepand cu rasarirea pana la lignificarea completa. Dezvoltarea plantulelor este conditionata de innsu~irile ereditare ~i de conditiile. din mediul respectiv (lumina, ciildura, umiditatea, insu~irile solului, formele de relief etc.). In aceste faze, factoorii climatici pot avea un rol decisiv conducand la eliminarea in masa a plantulelor. Astfel, lumina se impune ca un factor determinant in dezvolltarea plantulelor, reducerea cantitatii de lumina sub punctul de commpensatie, conducand la disparitia in masa a plantulelor ~i chiar la comproomiterea regenerarii caldura are, de asemenea, un rol hotarator in existenta plantulelor. Ingheturile tarzii si chiar cele timpurii, ca si arsitele din timpul verii exercita 0 actiune vatamatoare asupra plantulelor. Umiditatea solului exercita o mare influenta asupra plantulelor. Apa in cantitati excesiv de mari din sol ca si uscaciunea in orizontul superficial al solului, chiar daca sunt de scurta durata, pot fi extrem de daunatoare. Caracteristicile fizice, troficitatea mineralii si azotatii ale solului pre- . zinta un rol considerabil conditionand vigoarea de crestere a plantulelor si rezistenta lor in competitia cu celelalte etaje de vegetatie. Pe langa factorii climatici si edafici mentionati, plantulele manifesta 0 deosebita sensibilitate la infectiile cu agenti criptogamici care deseori pot duce la compromiterea totala a noii generatii. Faza de tineret a dezvoltarii semintisului, incepe din al doilea sezon de vegetatie ~i dureaza pana in momentul constituirii starii de masiv. In aceasta faza, seminti~ul dispune de 0 capacitate tot mai mare de valorifiicare a mediului de existenta, dar ~i de rezistenta la factorii vatamatori. Eliminarea, de regula, se produce din alte cauze decat competitia intre puuieti. Totusi, ea poate aparea doar in grupele foarte dese. Pe masura ce puietii se dezvolta, sporesc si exigentele lor fata de luumina, apa si constituentii nutritivi. Treptat, arboretul matur, care indepliinea un rol protector devine factor limitativ in dezvoltarea noii generatii. In raport cu exigentele fata de lumina, semintisul de mesteacan poate rezista sub masivul padurii doar un an, cel de stejar pedunculat 2-4 ani, cel de molid ~i fag 20 - 50 ani, iar cel de brad ~i mai mult. Sub masiv, acctivarea crqterilor se poate realiza numai prin reducerea progresiva a connsistentei arboretului matur pana la inlaturarea sa integrala, atunci cand seeminti~ul a pus temeinic stapanire pe sol ~i a ajuns la independenta biologica. Faza de constituire a semintisului dureaza in medie 3 - 10 ani ~i se incheie odata cu constituirea starii de masiv. 15. Regenerarea padurii pe cale vegetativa Regenerarea vegetativa a padurii se poate realiza atat pe cale naturala, din lastari ~i drajoni, cat ~i pe cale artificiala din butasi. Regenerarea prin lastarire. Facultatea de lastarire este specifica fooioaselor ~i lipse~te aproape cu totul la ra~inoase (exceptie face tisa). Lasstarii pot aparea pe tulpina (craci lacome), sau pe cioata ramasa dupa taieerea tulpinii. eel mai important mod de regenerare vegetativa este regeneerarea prin lastarii dati din cioata. Totalitatea lastarilor dintr-o portiune de padure constituie liistiiri~ul, din care se poate intemeia, pe cale vegetativa, un nou arboret ~i deci 0 noua padure tanara denumita crang. Capacitatea de Histarire difera in raport cu un complex de factori biooecologici, dintre care natura speciei, varsta arborilor si conditiile statioonale sunt mai importanti. Astfel, lastaresc viguros ~i timp indelungat: stejarul, gorunul, gamita, cerul, aninul, salcia, plopul, teiul, arbu~tii etc. Lasstaresc bine, dar numai in tinerete: salcamul, frasinul, paltinul, mesteacanul ~i fagul. In tinerete, arborii lastaresc mult mai abundent ~i mai viguros, decat mai tarziu. In mod obisnuit, dupa 30 - 40 ani, capacitatea de lastaarire se .reduce foarte mult. De remarcat ca, lastarii dispun de totalitatea raadacinilpr arborelui taiat, deoarece se afla pe cioata acestuia. La aceea~i specie ~i varsta a arboretului, capacitatea de

21

lastarire este mai viguroasa in conditii stationale prielnice ~i se reduce pe masura ce acestea se inrautatesc. Regenerarea padurii din lastari are loc numai in anul taierii tulpinilor. .Daca lastari produsi sunt distru~i dintr~o cauza oarecare, regenerarea poate fi compromisa, deoarece lastarii noi ce vor aparea au vitalitatea scazuta. Beneficind de sistemul radicelar de crestere al lasstarilor este mai ~ ctiv la inceput, culmineaza mai timpuriu ~i se reduce apoi mai pronuntat decat la exemplarele din samanta. De aceea, de~i la inceput lastarii cresc foarte activ ~i pot constitui starea de masiv chiar in primul (al doilea) an de existenta, dupa 12 - 15 ani ei sunt depa~i ti in crestere de exemplarele din samanta si. raman in urma acestora in ceea ce prive~te . cantitatea si calitatea productiei realizate. Arborii proveniti din lastari realizeaza dimensiuni mai mici si curburi la baza, au un indice de utilizare mai scazut ~i sunt frecvent atacati de putregai (transmis de obicei prin cioata). Arboretele care se regenereaza succesiv din aceleasi cioate. prezinta, la fiecare noua generatie, 0 stare de vegetatie tot mai lanceda ~i cali tate inferioara. Regenerarea padurii prin drajonare. Drajonarea este proprietatea unor specii foioase de a produce lastari din muguri adventivi formati pe radacini. Capacitatea de drajonare, ca si cea de lastarire, difera cu specia, varsta ~i conditiile stationale. Drajoneaza abundent: plopul tremurator, salcamul, teiul, aninul alb, ulmul de camp, plopul alb, plopul negru. Stimularea capacitatii de drajonare se poate obtine prin mobilizatea superficiala a solului ~i ranirea radacinilor. Spre deosebire de lastari, care se formeaza ~i depind de numarul de cioate ~i de repartizarea acestora, drajonii se intind pana la distante apreciabile de cioata, in funqie de lungimea riidacinilor. Astfel, drajonii de plop tremurator apar pana la 30-35 m de cioata, iar cei de salcam la peste 10-15 m, fapt ce face adeseori ca aceste speCll sa devina invadante. Regenerarea padurii prin drajonare este mai sigura intrucat drajonii se formeaza atat in anul taierii tulpinilor, cat ~i in anii urmatori. Drajonii prezinta un ritm de cre~tere ~i dezvoltare asemanator lastarilor, sunt lipsiti de curburi la baza, se individualizeaza mai de timpuriu ~i sunt mai putin expusi putregaiului. Prin aceste particularitati ei prezinta 0 valoare supeerioara lastarilor, dar nu si exemplarelor din samanta. Pentru padurile cultivate, compuse din specii de foioase cu capacitate ridicata de lastarire sau drajonare (stejari, carpen, tei, artar, ulm, plop, sallearn etc.), regenerarea vegetativa a fost un timp destul de indelungat si in multe tari mai este inca, foarte raspandita. . Regenerarea prin buta~ire. Regenerarea vegetativa a padurii poate fi realizata uneori nu numai pe cale naturala (din lastari ~i drajoni) ci ~i in mod artificial, de catre om, prin buta~ire. Buta~ul este un fragmer.t de radacina, tulpina sau ramura, care, detaa~at de planta - mama ~i pus in conditii favorabile, produce radacini, formand 0 noua planta. Impadurirea prin buta~ire directa se aplica mai ales pe terenurile freccvent inundate, la consolidarea malurilor ~i a terenurilor degradate. In acest scop, se folosesc de obicei buta~i de dimensiuni mari (peste 1,50 m lunngime), numiti sade. Metoda se bazeaza pe insu~irea unor specii forestiere (plopi, salcii etc.) de a se inmultii pe cale vegetativa, prin buta~iri. In prezent, pe suprafete din ce in ce mai mari se practica regenerarea vegetativa din buta~i sau din puieti produ~i prin culturi de celule sau tesuturi. Concluzionand cele de mai sus rezulta ca, atat din punct de vedere sillvi cultural cat ~i economic, regenerarea natura/a prin samanta constituie, in marea majoritate a situatiilor, metoda cea mai indicata, deoarece: - asigura prezenta in genera!ia viitoare a speciilor ~i ecotipurilor care s-au adaptat la conditiile de mediu locale; - numarul de puie!i pe unitate de suprafata este mai mare, fapt care permite 0 selectie naturala mai accentuata in cadrul semin!i~ului instalat; - este mai ieftina in comparatie cu metodele de regenerare artificiale, fiind 0 consecin!a a taierilor de regenerare corect aplicate, ca ~i a exploatarii rationale a masei lemnoase rezultata din aceste taieri; - solul ramane permanent in productie ~i este ferit de degradare. 16.Constituirea starii de masiv reprezinta un proces biologic deosebit de important in viata ~i dezvoltarea unui arboret evidentiat prin apropierea coroanelor puietilor ~i realizarea coronamentului noului arboret. Acest proces se desavar~e~te doar dupa ce mas a puietilor ajunge la independenFi biologica, trecand de la existenta izolata la viata in comun, se formeaza un coronament continuu ~i, odata cu aceasta, un nou mediu propriu.

22

Prin ,realizarea consistentei pline, in conditiile noului mediu intern aparut, existenta, cre~terea ~i dezvoltarea fiecarui exemplar sunt conditioonate ~i de exemplarele vecine. Competitia puietilor se intensifica prin innchiderea masivului, determinata de cre~terea rapida in inaltime ~i de dezzvoltarea coroanelor. Nu se produce insa diferentierea pozitionala; puietii care dintr-o cauza sau alta au crqterea in inaltime mai redusa se usuca din lipsa de lumina. Initial, la realizarea starii de masiv mai participa ~i unele specii piooniere, cat ~i cele arbustive, dar acestea ram an pe parcurs in urma cu cre~~terea contribuind la alcatuirea celorlalte etaje de vegetatie sau sunt treptat eliminate. Prin constituirea starii de masiv se intemeiaza, de fapt, 0 noua padure ce se va manifesta ca 0 comunitate de viata relativ stabila, capabiHi sa-~i exerrcite funqiile productive ~i protectoare, atata timp cat stare a de masiv se va mentine. Caracteristic pentru aceasta situatie noua este stare a de apropiere, intrepatrundere ~i interconditionare de durata a intregii mase de exemplare, atat in sol cat ~i in atmosfera. Numai dupa constituirea starii de masiv, de~i exemplarele sunt angajate in competitia pentru spatiu de nutritie, padurea in ansamblu ajunge sa ia efectiv in stapanire un anumit teritoriu, sa~i formeze un microclimat propriu ~i sa imprime 0 dinamica adecvata proceselor indiividuale ~i colective specifice ecosistemului forestier. In padurile pluriene, virgine sau gradinarite, starea de masiv odata reaalizata se mentine cu continuitate datorita actiunii exemplarelor tin ere care completeaza golurile aparute prin disparitia exemplarelor imbatranite. Constituirea ~i mentinerea starii de masiv nu se manifesta ca 0 stare de suprapopulare, generatoare de dificultati ~i riscuri. Aceasta reprezinta un mod de adaptare a speciilor lemnoase pentru luarea in stapanire cat mai temeinica a teritoriului. Starea de masiv imprima padurii un nou specific structural ~i functioonal, intretinand, intensificand ~i diversificand cre~terea ~i dezvoltarea, diferentierea~i eliminarea naturala, elagarea, cu toate consecintele asupra productiei finale ~i a protectiei exercitate. De aceea, constituirea ~i men!iinerea starii de masiv reprezinta condifia esenfiala pentru punerea [n vaaloare, [n grad cat mai [nalt ~i cu continuitate a funcfWor productive ~i protectoare ale fondului forestier. Constituirea starii de masiv depinde de speciile componente, de desiimea ~i structura arboretului, de conditiile stationale, de natura interventiiilor silvotehnice ~i de actiunea factorilor perturbanti (vant, zapada, poluaare, daunatori biotici, pa~unat etc.). Astfel, speciile repede crescatoare, ca ~i desimea initiaUi mare, fac ca starea de masiv sa se realizeze mai de timpuriu. De asemenea, in regeneerarile naturale constituirea starii de masiv se desavar~e~te mai devreme decat in regenerarea artificiala :ntrucat, de obicei, se porne~te cu un nuumar mai mare de exempl?re la unitatea de suprafata. Si lastari~urile ajung mai devreme sa constituie starea de masiv comparativ cu seminti~urile aceleia~i specii. Astfel, lastari~ul de salcam poate realiza starea de masiv chiar din primul an, in timp ce plantatiile se inchid dupa 4-6 ani, uneori ~i mai mult. Speciile repede crescatoare (plop euramerican, larice etc.), ajung sa realizeze starea de masiv dupa 2-4 ani, in funqie de desimea initiala, In timp ce speciile incet crescatoare (brad, fag, molid etc.) constituie starea de masiv dupa 7-15 ani, iar in conditii nefavorabile sau de ingrijire necoorespunzatoare aceasta poate intarzia ~i mai mult. Interventiile silvotehnice vizeaza 0 reducere numerica selectiva a maasivului. Daca aceasta rarire nu depa~e~te un anumit prag, prin intensiificarea cre~terii coroanelor arborilor rama~i stare a de masiv se reface. Reeducerea consistentei sub 0 anumita limita face ca functiile sale sa se reeduca, iar eficacitatea protectoare sa diminueze treptat. In padurea cultivata, asemenea stari trebuie prevenite, impunand uuneori masuri suplimentare privind crearea unui subetaj arborescent. Intarzierea constituirii starii de mas iv, ca ~i destramarea sa pe parcurrsuI dezvoltarii arboretului, influenteaza negativ productia ~i productivitaatea padurii, ca ~i capacitatea acesteia de protectie hidrologica, antierozioonala, climatica.. Prin faptul ca majoritatea padurilor Romfmiei sunt situate pe terenuri in panta, silvicultorul trebuie sa conduca in a:;;a fcl regenerarea arboretelor incat starea de masiv sa se realizeze ca.t mai neintarziat, din specii valooroase, iar ulterior, prin intregul complex de masuri silviculturale sa preevina destramarea acesteia pana cand, in mod controlat, se trece la inteemeierea unei noi generatii. 17. Cresterea si dezvoltarea padurii Cunoasterea unor insusiri si schimbari de ordin cantitativ si calitativ ce se constata in existenta ~i dezvoltarea padurii, prezinta un deosebit innteres, atat pentru activitatea practica, cat ~i in explicarea

23

principalelor proocese bioecologice proprii ecosistemelor forestiere. Cre~terea ~i dezvoltaarea arborelui, ca element caracteristic ~i fundamental al padurii, ca ~i a arrboretului, in ansamblu, se produc dupa legitati proprii diferitelor etape (stadii) pe care le parcurg ~i in stransa legatura cu conditiile de existenta de care dispun. Cuno~tintele fundamentale acumulate in aceasta privinta sunt necesare, cu atat mai mult, cu cat in prezent silvicultura este chemata sa asigure nevoile crescande de lemn, dar ~i 0 serie de functii protective mult solicitate. Fara aceste cuno~tinte referitoare la cre~terea ~i dezvolltarea arborilor ~i a arboretelor, padurea nu poate fi inteleasa ~i nici conndusa adecvat, ele servind nu numai la studiul padurii, dar ~i in gospoodarirea fondului forestier. 18.Cresterea si dezvoltarea arborilor Cresterea arborilor. Substantele asimilate din mediul inconjurator sunt transformate de catre arbore in substante organice, care servesc, in mare masura, la formarea de noi celule si, prin urmare, la crestere. Un rol hotarator in dominarea celorlalte etaje de vegetatie cat si in elaborarea biomasei lemnoase il are coroana arborelui care, prin intermediul frunzii~ului, constituie laboratorul unde se desfa~oara procesul fundamental si complex al fotosintezei. Din fitomasa produsa prin fotosinteza arborilor, 0 parte se acumuleaaza intretinand cre~terea organelor vegetative si de re'producere, iar 0 buna parte este restituita anual solului prin masa foliara, a fructelor si seminnrelor, a ramurilor ce cad pe sol etc. Prin alungirea extremitatilor tulpinii si a ramurilor rezulta cresterea fn fniiltime, iar prin formarea noilor celule intre scoarra si lemn, cre~terea fn grosime; cresterea fn volum constituie rezultanta celor doua feluri de cresteri. Asadar, arborele este un purtiitor de cresteri, un produciitor de masii vegetalii (biomasii). Marimea cresterilor anuale difera de la 0 specie la alta, in functie de insusirile biologice ale speciei (insu~iri ereditare, variabilitatea individuaala). In cadrul aceleia~i specii, cre~terea arborilor este influen!ata de un complex de factori, dintre care se men!ioneaza: varsta arborelui, proveniien!a (saman!a sau lastari), condi!iile de mediu (spa!iu de nutri!ie, boniitatea sta!iunii). Cresterea tulpinii si a ramurilor incepe primavara, dupa acumularea unui anum it numar de grade de caldura si inceteaza toarnna, cand cad frunnzele. Cresterea radacinilor sufera intreruperi numai in lunile ianuarie februarie ~i iulie - august. Cresterea arborilor 'in 'inaltime se manifesta indeosebi in tinere!ea lor. Speciile de lumina au, in general, 0 crestere mal rapida in prima parte a vie!ii lor, fa!a de speciile de umbra. Astfel, plopul, salcia, laricele cresc in tinere!e mai repede decat bradul ~i fagul. In schimb, la speciile de umbra, cre~terea in inal!ime se men!ine 0 perioada de tirrip mult mai indeelungata incat, in mod frecvent, de ajung din urma sau chiar depa~esc speciile de lumina. Arborii realizeaza maximum cre~terii in inal! ime la varste diferite (la 3-7 ani plopii euramericani, la 15-30 ani molidul). La aceeasi specie si in aceleasi condi!ii sta!ionale, cresterea exemplaarelor din lastari este sensibil mai mare la inceput fa!a de aceea a ex emmplarelor din saman!a dar, relativ timpuriu (lnainte de 20 ani) scade repede, astfel ca exemplarele din saman!a ajung si depasesc in inal!ime pe cele din lastari. Cresterea 'in grosime, rezultat al activita!ii generatoare a cambiului, se eviden!iaza prin marimea diametrului tulpinii arborelui. Perioada de crestere in grosime dureaza 4-5 luni in timpul unui an, fiind mai scurta decat perioada de vegeta!ie, insa cu mult mai lunga decat perioada cresterii in inaltime. In general, speciile care cresc activ in inal!ime au ~i cresteri mari in grosime. Valoarea maxima a cre~terii in grosime se realizeaza mai tarziu fa!a de cresterile maxime in inal!ime (cu 15-20 ani). Cresterea 'in volum inregistreaza, de asemenea, variatii in decursul vie!ii arborelui. In tinere!e, sporul este mai redus, apoi sa accentueaza, realizand un maximum 1a 40-80 ani la speciile de lumina ~i semiumbra si la 80-100 ani la cele de umbra. Dupa realizarea acestui maxim, crqteri1e in volum se reduc treptat pana la sfar~itul vie!ii arborelui. Exista, dealtfel, varia!ii importante intre specii; de asemenea, conditiile stationale ~i starea de izolare a arborelui pot influenta cresterea. Ca regula general a, arborii predominan!i au permanent cre~terile cele mai active ~i sunt principalii producatori de biomasa lemnoasa, chiar daca sunt mai pu!in numero~i, in timp ce arborii domina!i au cre~teri tot mai reduse, se usuca si pier. Intre cresterea arborilor ~i marimea coroanelor exista o corela!ie stransa. Cu cat coroana este mai mica, cu atat cre~terea arborilor in diametru ~i in volum se reduce. De aceea, interven!iile periodice ale silvicultorului in arrboretele dese urmaresc sa asigure exemplarelor de valoare un spa!iu suuficient dezvoltarii coroanelor, fapt care va influen!a in mod favorabil cre~terea lor, mai ales in grosime.

24

Cunoasterea legilor naturale de cre~tere a arborilor prezinta interes ~tiin!ific ~i practic deosebit in ac! iunea de creare ~i conducere a arboretelor. Dezvoltarea arborilor. In decursul vie!ii arborelui, pe langa procesul cantitativ de acumulare de masa lemnoasa, ca efect al crqterilor, se prooduc ~i anumite schimbiiri calitative, deosebindu-se din acest punct de vedere mai multe etape. Etapa tineretii incepe din momentul germinarii semin!elor ~i rasaririi plantulelor ~i se incheie cu formare, pentru prima oad, a florilor ~i a fructelor. Durata acestei etape este variabila de la un individ la altul sau de la 0 specie la alta, depinzand de intregul complex de factori bioecoologici, iar in padurea cultivata ~i de caracterul interven!iilor silvotehnice. In aceasta etapa, arborii dispun de 0 mare capacitate de adaptare la conndi!iile mediului extern ~i realizeaza cre~teri intense. Speciile care lastaresc sau drajoneaza poseda ~i cea mai viguroasa capacitate de regenerare pe aceasta cale. Etapa maturitiitii este cea mai lunga ~i dureaza de la inceperea frucctifica!iei arborilor pana ca.nd ei intra in declin. Adaptabilitatea lor la conndi!iile de mediu ca ~i capacitatea de reac!ie la interven!iile silvotehnice slabesc. Prin fructifica!ie arborii participa la regenerarea padurii. Etapa batriinefii este marcata de inceperea declinului arborilor. Frunnzi~ul se reduce ~i odata cu acesta, cre~terile scad. Parte din ramuri ~i din radacini se usuc'a, iar rezisten!a arboretului la ac!iunea factorilor vatamaatori scade necontenit. In cele din urma, arborele moare, atingand limita longevita!ii sale fiziologice care, uneori, poate fi de diteva sute de ani . 19. Cresterea si dezvoltarea arboretelor Cresterea si productivitatea arboretelor. Daca in padurea virgina pluriena cre~terea arboretului se mentine relativ constanta, deoarece cresterea arborilor este apropiata de rata pierderilor prin mortalitate, in padurea cultivata, dinamica ~i durata procesului de cre~tere, ca si cuantumul producctiv, sunt puternic influentate de interventia omului. Dintre masurile silvotehhnice ~i amenajistice care pot avea a influenta favorabila se remarca: alegerea corespunzatoare a speciilor, dirijarea propoqiei amestecurilor ~i a raporturilor spatiale intre arbori prin lucrarile de ingrijire, prevenirea ~i combaterea daunatorilor abiotici si biotici, folosirea provenientelor mai productive ~i mai rezistente la adversitati, adoptarea corecta a ciclurilor de produetie. In practicii sunt rare cazurile dind se cere determinarea cresterii la arrbori individual. Sub raport economic intereseaza cre~terea arboretului si indeosebi cre~terea in volum, deoarece constituie obiectul lucrarilor de culturii si exploatare. Spre deosebire de cre~terea in volum a arborelui, considerat indiviidual, in arboret, a parte din cre~terea sa curenta se elimina in mod natural prin procesul de autorarire sau se extrage prin taierile de ingrijire. Prin urrmare, in dinamica cre~terilor in volum ale unui arboret, se produc doua procese diametral opuse: pe de a parte se inregistreaza a cre~tere la toti arborii din arboret, pe de alta se produce eliminarea natural a, urmare caareia a parte din volumul cre~terii anuale se pierde din arboret. Silviculltorul va trebui sa recolteze din timp arborii ce in mod natural se elimina spre a-i valorifica. Cresterea medie a produc!iei tota/e, obtinuta prin impaqirea voluumului total la varsta, in decursul vietii arboretului, realizeaza un maxim. Astfel, la brad, in raport cu c1asa de productie, acest maxim se realizeaza la 80 de ani pentru arboretde din c1asa I de productie, la 95 ani pentru c1asa a III-a si la 120 ani pentru arboretele din c1asa a V-a de productie. In amenajarea padurilor, momentul in care se realizeaza maximul cre~terii medii a productiei totale este cunoscut sub denumirea de varsta exploatabilitii{ii absolute. Pana la aceasta varsta, cre~terea curenta.este mai mare decat cea medie, ca apoi, dupa realizarea acestui maxim, cre~teerea curenta sa fie din ce in ce mai mica in comparatie cu valoarea crqterii medii. In raport cu rapiditatea de cre~tere, speciile lemnoase se c1asificii asttfel: specii repede cresditoare care vor produce un volum foarte mare de masa lemnoasa la hectar intr-un timp relativ scurt (plopii euramericani, plopii indigeni, salcia din reni~, salciimul); mediu cresditoare (molidul, bradul, fagul, pinul silvestru, teiul); fncet cresditoare (stejarul, gorunul, gamita, mesteacanul). Datele cc urmeaza vin sa confirme cele de mai sus, in sensul ca, in conditii comparabile - productia unui arboret de plopi euramericani, la varsta de 25 de ani (732 m3/ha), este realizata de molid la 50 de ani, de brad la 60 de ani, stejar ~i tei la 65 de ani, fag la 70 de ani, go run la 85 de ani, cer la 90 de ani, iar de gamita la 110 ani. Productivitatea arboretelor (cre~terea medie a productiei totale), difera in limite largi, in raport cu potentialul speciilor ~i bonitatea statiunii (tabeluI4).

25

Productia de masii lemnoasii la heetar, realizata la varsta exploataabilitatii arboretelor, ea urmare a ere~terii arborilor ~i a arboretelor reflecta productia cantitativa ~i calitativa a biomasei lemnoase in padurea cultiivata. In cele mai bune conditii, molidul la 100 de ani poate realiza cea 1000 m3 lemn/ha, bradul cca 900 m3/lm, fagul ~i stejarul cca 750 - 800 m3/ha, gorunul cca 650 m3 fha, cerul cca 500 m3 fha, iar garnita eca 470 m3 fha. Productia de lemn ~i sortimentele ce pot fi obtinute in padurea culltivata prezinta importante deosebiri fata de padurea naturala. Aceste deoosebiri se refed atat la cantitatea de lemn produsa cat mai ales la dimennsiunea ~i ealitatea trunchiului. In general, cantitatea de lemn obtinuta in padmea cultivata, gospodaarita in mod corespunzator, este mai mare decat in padurea naturala. Si aaceasta datorita faptului ca arborii din padurea cultivata, echiena sau relativ echiena, sunt recoltati la varste mai mici, la care cre~terea nu se reduce accentuat, in timp ce in padurea natural a, mai ales in cea tipic pluriena se gasese multi arbori batdini ee prezintaere~teri foarte reduse. De asemeenea, in padurea eultivata, produetia eantitativa de lemn spore~te ~i pe seaama lemnului reeoltat prin luerarile de eondueere, in timp ee in padurea naaturala, aeest lemn se pierde prin proeesul de eliminare naturala. In ee prive~te ealitatea lemnului, aeeasta este mai buna in padurea eulltivata datorita seleetiei ee are loe prin luerarile de eondueere a arboretelor. Lemnul obtinut din arboretele eultivq.te este, de asemenea, mai uniform ca diimensiuni si sortimente pretandu-se mai bine pentru valorificarea industriala. Cercetarile intreprinse la prineipalele specii forestiere (molid, brad, fag, gorun) au aratat ca, din productia de fitomasa a arboretelor, lemnul utilizabil reprezinta cca 75 - 85%, coaja 4 - 13%, cracile 8 - 11%, iar cioatele ~i radacinile pana la 16%. Masa verde a aparatului foliar, la majoritatea arborete1or, se estiimeaza la 6-8 t/ha la foioase ~i 35 - 40 t/ha la rasinoase. In general, padurile din Romania, crescute in eonditii bune, se remarrca prin productivitatea lor foarte ridicata fata de cele din alte tari. Se gaasese la noi in tara anumite arborete de productivitate eu totul exceptionala, care fac sa fie admirate ~i apreciate de si1vieultorii straini ce Ie viziteaza. Se considera insa ca produetia actual a a padurii cultivate, este infeerioara potentialului productiv al fondu1ui fore stier ~i deci poate fi sensibil ameliorata. In timp, prin aplicarea eu conseeventa a intregului complex de masuri silvotehnice, se poate ajunge la realizarea unei stari optime eoorespunzatoare unei dezvoltari durabile, in care padurea exercita eoneomiitent ~i in conditii din ee in ee mai favorabile, atat functiile sale proprii (de existenta ~i stabilitate), cat ~i pe eele de produqie ~i proteetie. Dezvoltarea arboretelor. Prin analogie eu dezvoltar'ea arborilor, eonsiderati individual, ~i in viata arboretelor (eehiene sau relativ eehiene) se disting trei etape: etapa tineretii, etapa maturitatii $i etapa batranetii (fig. 17). Schimbarile care se produc in structura padurii ~i in mediul sau propriu ca ~i fenomenele biologice coleetive ~i evolutia aeestora in stransa legatura cu conditiile de mediu, de-a lungul vietii arboretului, permit sa se diferentieze in eadrul unor etape mai multe stadii de dezvolture. Astfel, in etapa tineretii se disting stadiile: seminti~, desi~, nuieli~, prajini~, pari~, iar in etapa maturitatii stadiile: eodri~or si codru mijloeiu. Etapei batranetii ii eorespunde un singur stadiu, eel de eodru batran. Divizarea unor etape in stadii (faze) corespunde unor necesitati de orrdin practic, dezvoltarea arboretului in fieeare din aeeste stadii determiinand interventii diferentiate din partea silvicultorului. Stadiul de seminti~ (plantatie, lastari~) incepe odata cu instalarea veegetatiei forestiere, pe cale natural a sau artific;,2.l&, ~i se incheie cu realizaarea starii de mas;v. El se caracterizeaza prin lupta individuala pe care puuietii 0 dau cu factorii daunatori ai mediului (insolatia, vantul, buruienile, diver~i daunatori etc.), fapt ce determina pieirea a numeroase exemplare. Majoritatea speciilor forestiere au, in acest stadiu, cerinte mai mici fata de lumina, dezvoltandu-se mai bine la adapostul padurii batrane. Stadiul de desi~ incepe din momentul realizarii starii de masiv ~i duureaza pana ce elagajul natural este prezent. Prin atingerea coroanelor ~i umbrirea solului este impiedicata instalarea ~i dezvoltarea buruienilor, pre cum ~i patrunderea vantului in arboret. Arborii lupta deci impotriva factorilor daunatori ai mediului. Simultan apar relatii de interdependenta intre arbori, care due la accentuarea diferentierii in inaltime ~i la eliminaarea naturala. In acest stadiu, de cele mai multe ori, se stabile~te compoziitia viitorului arboret. Inaltimea arborilor ajunge, in general, la 2-2,5 m. In arboretele de ames

26

tee, constituite din specii cu ritmuri de crestere diferite, diferentierile dintre specii devin tot mai pregnante ~i sunt freccvente cazurile in care speciile pioniere, repede crescatoare (mesteacanul, plopul tremurator, salcia capreasca), pot provoca cople~irea sau chiar eliiminarea speciilor de baza, mai incet crescatoare. De aceea, in cazul paadurii cultivate, in astfel de situatii, este nevoie de 0 atenta ingrijire si conducere. Stadiul de nuieli~ se considera de cand elagarea naturala a arborilor incepe sa se produca si se incheie odata ce majoritatea arborilor ajung la diametrul de cca 5 em. Odata cu producerea elagajului natural ~i indreptarea tulpinilor, incepe sa se precizeze calitatea ~i valoarea arborilor considera!i individual. In acest stadiu, arboretul prezinta coronamentul bine incheiat ~i 0 deesime mare, celelalte etaje fiind astfel putemic dominate ~i chiar eliminate. Pentru a preveni 0 dezvoltare nedorita a arboretului, este necesara aplicaarea unor lucrari de ingrijire, care .permit recoltarea ~i valorificarea unei anumite cantitati de masa lemnoasa. Arboretul se mentine inca destul de des, fapt ce determina, uneori, apari!ia de dezechilibre importante intre inal!imea ~i grosimea arborilor, arboretul devenind vulnerabil la ac!iunea nefavorabila a unor factori de mediu (vant, zapada, polei ~.a.). Stadiul de pari~ se considera odata ce cre~terea in inal!ime devine foarte activa ~i dureaza pana cand arboretul incepe sa fructifice; diametrul me diu al arboretului este cuprins intre 11 si 20 cm. Acest stadiu se caraccterizeaza prin realizarea cre~terii maxime in inal!ime, producerea cantita!ii maxime de litiera la hectar ~i, toto data, prin procentul maxim al arborilor elimina!i. Arboretele situate in sta!iuni pu!in favorabile parcurg acum staadiul critic. Spre sfar~itul stadiului de pari~, arboretul incepe sa se rareasca devenind posibila instal area paturii erbacee ~i a arbu~tilor. Stadiul de codrisor (codru tanar) este primul stadiu din etapa maturiita!ii al carui inceput este marcat biologic de fructifica!ia abundenta; este delimitat dimensional de diametre medii cuprinse intre 21 ~i 35 cm. In aacest stadiu, crqterea in inal!ime incepe sa se reduca, diferen!ierea ~i eliiminarea naturala slabesc, arboretul se rare~te, iar cre~terea in grosime se situeaza pe primul plan. In noile condi!ii structurale, apar etajul subarbooretului ~i patura erbacee, care pot deveni un obstacol important in calea regenerarii naturale a padurii. Arboretul poate sa reac!ioneze inca destul de bine la rarituri. De aceea, in acest stadiu, interven!iile silviculturale treebuie sa urmareasca nu numai stimularea cre~terii in grosime, ci si condi!iile instalarii viitoarei genera!ii. Stadiul de codru mijlociu (codru) incheie etapa maturita!ii, diametrul mediu al arboretului fiind cuprins intre 35 ~i 50 cm. Fructifica!ia se mentine abundenta, dar cre~terea in inaltime, diferentierea ~i eliminare natuurala se reduc tot mai mult. Arboretul se lumineaza mai puterriic, arborii se adapteaza din ce in ce mai greu la modificarea conditiilor de mediu si reactioneaza din ce in ce mai slab la rarituri. Pe masura inaintarii arboretului in varsta, daca nu se instaleaza subarrboretul sau 0 noua generatie arborescenta, creste pericolul invaziei paturii erbacee, care produce intelenirea solului si impiedica des:ta~urarea norrmala a regenerarii din samanta. Stadiul de codru biitrfm incepe odata cu declinul vitalitatii arb oreetului, care se rare~te puternic. Dureaza pana ce arborii ating limita longeevitatii lor, incep sa se usuce, lasand loc pentru instalarea noii generatii. :n padurea cultivata insa arboretul este exploatat mai devreme, de obicei itl jurul varstei de 100 ani. Importanta practica ~i necesitatea delimitarii stadiilor de dezvoltare a arboretelor rezulta din faptul ca, in general, in padurea cultivata se intallnesc frecvent arborete cu structura echiena sau rdativ echiena, pe supraafete mari, ca ~i pe anumite portiuni de pildure cu structura pluriena sau relativ pluriena, fapt ce permite diferentierea ~i aplicarea lucrarilor de inngrijire in raport cu stadiul de dezvoltare ~i conditiile fiecarui arboret, cu telurile stabilite initial. De aceea, aprecierea corecta ~i diferentiata a staadiilor de dezvoltare este deosebit de utila pentru silvicultorul ce se preoocupa cu dirijarea judicioasa a dezvoltarii padurii cultivate. 20. Indreptarea si elegarea arborilor in padure Dupa constituirea stilrii de masiv si realizarea coronamentului, in cre~~terea ~i dezvoltarea arborilor se manifesta doua procese morfologie specifice: indreptarea tulpinilor si elagarea lor.Ele sunt generate de mediul intern al paadurii care s-a creat ~i angajeaza intreaga masa de exemplare. Indreptarea tulpinilor consta in .. pro.cesul de modificare treptata a formei defectuoase a tulpinii, atat in sectiune transversala, cat ~i longituudinala a puietilor, ~i de realizare, la maturitate, a unor trunchiuri cilindrice . cat mai valoroase.

27

Mecanismul de indreptare a tulpinilor este influent at atat de insu~irile speciei, ca ~i de modul de cre~tere a arborilor in masivul pildurii. In cazul ra~inoaselor ~i 'al unor foioase cu cre~tere monopodiala, se realizeaza de la inceput tulpini cu 0 remarcabila rectitudine, iar in conditiile mentinerii unei consistente pline, tulpinile prezinta ~i 0 cilindricitate pronuntata. Inndreptarea tulpinii arborilor devine tot mai evidenta, in cazul speciilor cu cre~tere simpodiala (fag, cvercinee, acerine etc.), dupa realizarea starii de masiv ~i pe masura ce se intensifica cre~terea in inaltime. In starea de masiv proprie padurii, varfurile tulpinilor arborilor i~i activeaza cre$terea in inaltime, pentru a beneficia de un spor de lumina cat mai mare. Treptat are loc ~i 0 indreptare a tulpinilor. Si in privin!a cresterii in grosime a tulpinii se constata 0 inegalitate, la diferite niveluri pe fusul arborilor si chiar la ace1a~i nivel pe diferite expozi!ii, fapt ce face ca tulpina sa-~i modifice cu timpul forma, tinzand catre cilindricitate ~i rectitudine cat mai pronun!ate. Aspectul cantitativ al acestor acumulari de masa lemnoasa in orgaanele aeriene (tulpina, ramuri) intr-o cantitate mai mare sau mai mica, preezirita un deosebit interes din punct de vedere economic ~i este pregnant pus in eviden!a de catre coeficientul de forma (raportul dintre volumul efectiv de masa lemnoasa ~i volumul cilindrului cu diametrul egal diaametrului de baza al arborelui). La acelea~i dimensiuni (diametrul de baza ~i inal!ime) unele specii au fusurile mai "pline" altele mai "trase". De exeinplu, bradul are 0 capacitate de acumulare mai mare de mas a lemnoasa in compara!ie cu molidul. Dintre principalele specii de foioase, din arboretele de codru, gorunul ~i apoi carpenul acumuleaza masa lemnoasa cel mai , mult, iar din grupa popilor cel tremurator se situeaza pe primul loc. Din punct de vedere al cilindricitafii tulpinii, ~i indeosebi a jumata!ii sale inferioare, care constituie parte cea mai apta pentru industrializare ~i al carei volum reprezinta 70 - 80% din volumul total al arborelui, la ra~iinoase, tot bradul se situeaza pe primul loc, urmat de molid, iar la foioase, teiul, urmat de stejar si fag. In arboretele de aceea~i specie, dinamica procesului de indreptare a tulpinilor este diferita, in raport cu provenienta exemplarelor, in sensul ca lastarii, de~i pastreaza curbura caracteristica la baza, realizeaza tulpini cu forme mai drepte ~i mai cilindrice, avand cre~teri mai active; insa, pe masura inaintarii in varsta, forma tulpinii lastarilor lasa tot mai mult de dorit. Cunoscand mecanismul de indreptare a tulpinii arborilor ~i factorii care condi!ioneaza acest proces bioecologic, in padurea cultivata, prin luucrarile de ingrijire se poate influen!a in mod favorabil calitatea tulpinilor, astfelincat, concomitent cu sporirea produc!iei de biomasa, sa se ob!ina si trunchiuri cu forme si cali tate cat mai valoroase. ' Elagajul natural reprezinta procesul bioecologic d~ cura!ire treptata a tulpinii de craci, ca urmare a condi!iilor impuse de starea dedesime a padurii, cat ~i de reducerea fluxului de lumina din interiorul arboretului. Procesul de elagare incepe numai dupa constituirea starii de masiv si se desfasoara dupa 0 dinamica dependenta de specie, varsta~i structura arboretului, conditii stationale, mod de gospodarire etc. Din lipsa de lumiina, ramurile de la baza coroanei isi pierd frunzisul, dupa care si ele se usuca, putrezesc si cad. In acest mod, tulpinile arborilor se curata treptat de 0 parte din ramurile dinspre baza coroanei, realizandu-se astfel forma (portul) forestier. Ca si in cazul celorlalte procese, dinamica elagajului natural este mai activa la speciile repede crescatoare, precum ~i in arboretele ce au connsistenta plina, situate in conditii stationale favorabile. Pe masura inaintarii arborilor in varsta; portiuneade tulpina elagata se mareste, adancimea cooroanei scade ~i ea intr-un ritm mai activ, fapt care contribuie la deplasarea tot mai sus a coronamentului. Pierderea ramurilor de la baza coroanei, uscarea si caderea lor se produc sub actiunea unor mecanisme fiziologice sau a unor microorganisme, precum si a vantului. Cicatrizarea si acoperirea ranilor depind de diametrul ramurii si se datoresc cre~terii in grosime, care devine mai activa in apropierea ciotului, pana ce il acopera complet. In cazulin care cioturile ramase sunt prea mari ~i nu putrezesc, ele 'se mentin mult timp pe tulpina, treptat sunt inglobate in mas a lemnoasa cauzand astfel ~i deprecieri calitative insemnate. Elagajul natural contribuie in mare masura la ameliorarea calitatii tehhnologice a arborilor. De aceea, in padurea cultivata, odata cu realizarea starii de mas iv, normala pe toata durata ciclului de productie, se actioneaaza favorabil ~i asupra mersului, in bune conditii, a elagajului natural. In arboretele de valoare, in care elagajul natural nu se desfa~oara in mod satisfacator se recomanda a fi executate lucrari de elagaj artificial, a caror tehnica de aplicare este prezentata in partea a II-a a lucrarii. 20. Zonele de vegetatie din Romania

28

Ca o consecinta a modificarii climei odata cu cre~terea altitudinii, veegetatia tarii noastre se disjmne altitudinal in trei mari zone ~i anume: zona alpina, zona forestiera ~i zona stepei. Cea mai intinsa este zona forestiera care ocupa regiunea muntoasa, cu exceptia regiunilor foarte inalte, intreaaga regiune deluroasa ~i 0 buna parte din campii. Teritoriile din campii, in care padurile lipsesc in mod natural sau sunt foarte rare, constituie zona de stepa, iar inaltimile mari ale muntilor, unde padurea este inlocuita prin vegetatie erbacee, reprezinta zona alpina. Zona alpina. Peste altitudinea de 1800 m, deasupra limitei padurii, apare 0 vegetatie alpina ~i subalpina, in care plantele lemnoase se gasesc izolat, sub forma arbustiva. Uneori, tulpinile lor devin taratoare (jnepanul, ienuparul, aninul verde). Trecerea de la zona alpina la cea forestiera se face prin rari~ti, constituite, de obicei, din molid, pe alocuri din fag, mai rar din larice ~i zambru (Pinus cembra). Doi factori climatici au aici un rol decisiv: pe de 0 parte, cantitatea de caldura insuficienta (media anuala sub 4C), iar pe de alta parte, efectul permanent al vanturilor puternice. Limita vegetatiei arborescente dispersata ~i limita superioara a padurii compacte nu sunt totdeauna identiee. In unele eazuri ele se pot suprapune, alteori ele pot fi distantate cu mai multe sute de metri, intre ele intinzanndu-se 0 fii~ie de pa~uni impadurite. Zona forestiera euprinde mai multe subzone: sub zona molidului, subbzona amesteeului de ra~inoase cu fag, subzona fagului, sub zona fagului in amestee eu gorunul, subzona gorunului, subzona stejarilor. Subzona molidului este caracterizata prin predominarea aproape exxclusiva a acestei specii. Ea ocupa suprafete mari in jumatatea de nord a tarii, unde coboara la altitudini destul de miei. In muntii din sud insa este fragmentata ~i localizata la altitudini destul de mari. Din punct de vedere climatic, precipitatiile sunt insemnate (pana la 1200 mm anual) ~i temperaturile medii a1?-uale relativ scazute (sub 8C). Limita superioara a acesteio subzone ajunge, in medie, la 1650 - 1700 m altitudine. In afara de molid, care constituie specia dominanta, se mai gasesc -spre limita inferioara bradul ~i fagul. In cateva locuri apar ~i arborete de larice pur sau in amestec cu m,olidul. Alte specii de amestec sunt putine ~i rare. Paltinul de munte se tidica aproape pana la limita padurii, iar scoru~ul de munte trece ~i ~ai sus, in rari~ti ~i tutari~uri subalpine. In rest, apar mai mult exemplare izolate sau palcuri de plop tremurator ~i messteacan. Subzona amestecului de 'rii!jinoase cu fag, coboara foarte mult in nordul lilrii, aj.ungand chiar "In regiunea de dealuri; in sud este limitata la . muntii mijlocii. Ea este caracterizata prin molid, brad ~i fag, ca specii principale. Acestea se gasesc fie in arborete amestecate, toate trei la un loc sau cate doua, fie in arborete pure. In general, bradetele pure sunt putin raspandite; bradul se gaseste mai ales ill: amestec, in special cu fagul. Bradul, de~i ra~inos, nu se ridica in altitudirte atat de mult ca fagul .. tn multdocuri sub molidi~urile pure se intind tagete pure, iar abia mai jos in compozitia arboretelor intra si bradul. Ca specii de amestec se men tin ~i aici cele indicate in subzona preecederita~ Pe langa aces tea mai apar tisa, pinul silvestru, earpenul, aninul negro, .ulmul de munte, 'teiul pueios, paru1 ~i marul paduret, pe aloeuri ehiar~'gofu~ul ~i frasinul. fl: ' Subzona faguluicortstituie 0 fa~ie distineta, care ineonjoara lanrul caJ::patie; la altit~dini cuprinse intre 500 ~i 800 m (limita inferioara) ~i iritr~ 1200 ~i 1400 m (limita' superioara). Conditiile climatice, mult mai favorabile dezvoltarii padurii; se earacterizeaza prin umiditate sporita (p~ecipitatii medii anuale 600 - 1000 mm) . 'Subzona fagului are 0 extindere foarte mare mai ales in sudul si sud vestl tarii. In aceste regiuni, ea se ridica pana la limita superioara a padlirii, fiindca primele doua subzone lipsesc sau sunt fragmentate. Pe de alta parte, aeeasta subzona coboara in regiunea de dealuri, cateodata la 'altitudini foarte joasa. Caracteristiee sunt aiei tagetele pure, mai rar sunt . amestecurile de fag eu alte foioase (carpen, ulm, tei, pal tin etc.). Speciile de ra~inoase se mai mentin diseminate numai in regiunea de . munte, apoi dispar. Foioasele de amestec sunt din ce in ce mai abundente, adaugandu-se ulmul de camp, paltinul de camp, jugastrul, teiul argintiu, sorbul de camp, scoru~ul etc. Gorunul ~i stejarul pedunculat pot intra in amestec cu fagul sau pot sa formeze arborete pure pe suprafe!e mici.

29

Subzona fagului fn amestee eu gorunul este localizata la dealuri. Aici este caracteristica alteman!a fligetelor pure cu gorunetele pure, in func!ie de expozitia versan!i1or (fagulin locuri umbrite, gorunulin cele insorite). Se mai gasesc goruneto-fligete, fligeto-carpinete, fligete amestecate ~i ~leauri cu sau fa~a participarea fagului. Speciile de amestec sunt foarte abundennte; este regiunea cea mai bogata in specii din tara. Subzona gorunului este fragmentata ~i pe alocuri redusa la 0 fa~ie inngusta ~n partea inferioara a dealurilor. Sunt multe situatii Uilde ea lipse~te in totalitate, dar in Podi~ul Transilvaniei ~i in Podi~ul Central Moldoveenesc ea este mai bine reprezentata. De asemenea, in mun!ii din nordul Dobrogei intreaga zona forestiera 0 formeaza aceasta subzona. Arboretele din aceasta subzona sunt gorunete pure ~i ~leauri. Speciile de amestec sunt bine reprezentate, dar fagul devine foarte rar. In schimb, patrunde tot mai mult stejarul pedunculat, iar pe alocuri, cerul, gamita sau chiar stejarul pufos. Subzona stejarului peduneulat prezinta interferen!e putemice cu subbzona gomului fiind localizata aproape in intreaga tara, dar fragmentata (lipse~te complet in Dobrogea). In general, stejarul formeaza rar arborete pure (stejarete). Mult mai frecvent se intiUnesc amestecuri din doua sat+ mai multe specii de stejari ~i paduri in care, pe langa speciile de stejar, pai-ticipa ~i alte specii ca: tei, ulm, frasin, carpen, paltin, jugastru. Amestecurile de stejari cu alte foioase formeaza paduri valoroase,. cunoscute sub numele de sleauri. Subzona cerului si a garnitei este localizata in sudul ~i vestul tarii, iar ill sud-estul !arii este situata in afara zonei forestiere, spre silvostepa. Sunt preezente cerete ~i gami!ete pure, cereto-gami!ete ~i mai rar cero-~leauri. Commparativ cu zonele precedente, numarul speciilor de amestec se reduce mult. Atat cerul cat ~i gami!a se localizeaza pe soluri foarte compacte, care se usuca putemic vara. Stejarul pedunculat ~i majoritatea speciilor de amestec nu mai pot vegeta pe astfel de soluri. De obicei, cerul ~i gamita cresc impreuna, formand cereto-garnitete; pe alocuri se gasesc insa cerete pure sau gami!ete pure. Silvostepa apare la periferia zonei forestiere in est, sud (inclusiv Dobrogea) ~i in vestul tarii, dupa 0 intrerupere in sudu~ Banatului, unde zona forestiera coboara pana la Dunare. Ea se caracterizeaza mai mult prin elemente pedologice - prezenta solurilor de step a levigate. Ca vegetatie, in sud este caracteristica prezenta celor doua specii de stejari termofili (pufos ~i brumariu), dar in proportii mai reduse pot fi intalnite ~i in padurile de silvostepa din sudul ~i centrul Moldovei. In Oltenia ~i Muntenia se adauga cerul ~i garnita. In amestec ~i in subarboret se mai intalnesc: marul ~i parul paduret, ulmul de camp, paducelul, poorumbarul etc. In vestul tarii lipse~te stejarul brumariu, dar aici, in general, au ramas prea putine paduri de silvostepa. In nordul Moldovei, silvostepa este formata din stejar pedunculat ~i gorun. Zona stepei. Ca ~i in zona alpina, zona stepei prezintii conditii nefavoorabile dezvoltarii padurilor, lipsa umiditatii constituind factorullimitativ. Exista ~i paduri insulare in stepa asemanatoare, in general, cu cele din silvostepa. In stepa Bariiganului, astazi transformata peste tot in terenuri arabile, se mai gasesc putine paduri, pe suprafete reduse, de stejar brumanu. Vegetatia azonala (intrazonalii) cuprinde paduri din luncile apelor curgatoare mari. Ea este deosebit de dezvoltata in lunca ~i delta Dunarii. Aici se gasesc zavoaie de salcie alba pe suprafete intinse, apoi zavoaie de plop alb ~i mai rar de plop negru. Aceste paduri naturale din trecut au fost treptat inlocuite cu terenuri arabile indiguite sau cu paduri cultivate de plopi euramericani. Mai rar in lunca Dunarii, dar destuL de frecvent in luncile apelor innterioare, apar ~i alte specii, mai ales stejarul pedunculat (uneori ~i stejarul brumariu), frasinul, ulmul de camp ~i vanjul (Ulmus laevis). Ele se instaaleaza in zavoaie ~i treptat elimina salcia ~i plopul. Astfel se formeaza steej~rete, frasinete, ulmete de lunca. Cand aceste specii cresc in amestec, se formeaza un $leau de lunca. Tot ca vegetatie azonala pot fi considerate ~i padurile de saldim, innstalate inca din a doua jumatate a secolului trecut pentru fix area nisiipurilor mobile din sudul Olteniei, Hanu Conachi, $imian- Carei ~i in alte regiuni. Arboretele de salcam s-au dovedit nu numai foarte productive, dar ~i aproape singurele eficiente pentru stavilirea actiunii extrem de diiunatoare a nisipurilor mobile. In Dobrogea, zonalitatea vegetatiei este intrucatva diferitii de restul taarii,zona forestiera fiind limitata in dealurile din nord ~i in coltul sud-vestic extrem. In nord, specia principal a este gorunul, care se amesteca mai ales cu teiul, apoi cu carpenul, frasinul, paltinul de camp, jugastrul, artarul

30

22.. Tratamentul taierilor succesive Spre deosebire de tratamentul taierilor rase, in care arboretul de pe suuprafata de regenerat este inlaturat printr-o singura taiere, in tratamentul taierilor succesive arboretul batran este inlaturat prin doua sau mai multe taieri repetate, pe cat posibil un iforme, creandu-se astfel condi!ii prielnice instalarii .$i dezvoltarii sub masiv. a unui nou arboret. Prin aceasta se urmare~te asigurarea regenerarii naturale a unor specii valoroase, Cl1m sunt fagul ~i bradul, la care regenerarea pe teren descoperit este nesiigura ~i riscanta. Pentru realizarea regenerarii naturale pe intreaga suprafata exploatata, este necesar ca taierile sa fie diferentiate ca scop, ritm ~i intensitate. Ca urmare, se disting patru feluri de taieri ~i anume: taierea preparatorie, de insaman!are, de pun ere in lumina (de dezvoltare) ~i definitiva. Ultimele trei se mai numesc ~i taieri de regenerare (fig. 33). Taierea preparatorie are drept scop de pregatirea arboretului matur pentru fructificare ~i a solului pentru a primi samanta. Se executa cu 2-10 ani inainte de inceperea taierilor de regenerare ~i numai in cazul in care arboretul nu a fost parcurs anterior cu rarituri. Prin taierea prepararorie se elimina arborii necorespunzatori ca specie sau stare de sanatate ~i se pregatesc arborii rama~i pentru fructificatie ~i 0 rezistenta mai sporita la actiunea factorilor perturbatori. Totodata se perrmite patrunderea in arboret, in masura mai mare, a luminii, caldurii ~i umeezelii, creandu-se astfel conditii mai bune regenerarii. Prin aceasta taiere, care are caracterul unei rarituri ceva mai intense, fara a se reduce consistenta sub 0,7, se parcurge intreaga suprafata sau numai acolo un de arboretul este prea des. Taierea de insamantare urmare~te,ca, odata cu recoltarea posibilitaatii anuale, sa creeze conditii prielnice pentru gem1inarea ~i dezvoltarea seeminti~ului in primii ani de la instalare, Se aplica in anul de fructificatie abunndenta a speciei de regenerat. Taierea de insamantare se executa cat mai uniform pe intreaga supraafata, pentru ca insamantarea sa aiba loc peste tot in mod egal ~i pe cat poosibil in acela~i timp. Celelalte taieri (de dezvoltare ~i definitiva) nu mai au un caracter de uniformitate, ele fiind diferite ca intensitate, in functie de moodul cum s-a instalat seminti~ul ~i de nevoia acestuia de a fi pus in lumina. Intensitatea extragerilor prin taierea de insamantare este conditionata de gradul de inchidere a coronamentului, de temperamentul speciilor de reegenerat ~i de conditiile stationale. Astfel, consistenta poate fi redusa chiar la 0,5 in cazul unui arboret compus din specii de lumina, pe versantii ummbriti, cu exces de umiditate ~i deficit de caldura ~i pana la 0,7 la specii de umbra, pe versantii insoriti sau un de exista tendinta de intelenire. Taierea de pun ere in lumina sau de dezvoltare are drept scop de a asigura seminti~ului instalat din ce in ce mai multa lumina, umezeala ~i caldura, prin rarirea coronamentului arboretului batran. Obi~nuit, taierea de pun ere in lumina se executa la fag ~i brad dupa 2-5 ani de la taierea de insamantare, iar la specii de lumina ~i mai repede crescatoare dupa 1-3 ani. Prin taierea de pun ere in lumina se extrage 20-40% din volumul lemmnos existent initial, evitandu-se insa reducerea consistentei sub 0,4-0,2. Ea nu mai poate fi uniforma pe intreaga suprafata, deoarece trebuie sa se inntervina in functie de stare a regenerarii, de cerintele dezvoltarii fiecarei gruupe de seminti~uri .. La speciile de umbra (brad, fag) ~i in arboretele din grupa I se pot aplica, dupa caz, 2-3 taieri de punere treptata in lumina a seminti~ului. Taierea _ definitivii are seopul de a reeolta ultimii arbori ee au mai dimas din arboretul batran dupa taierile anterioare ~i care au servit fie ea semineeri pentru regenerarea eventualelor goluri, fie ea adapost pentru tineref. Ea se executa in momentul. in care eel putin 0,8 din suprafata prezinta 0 densitate satisfacatoare (minimum 1-2 puieti la m2 sau peste 10.000 la ha) ~i inaltimi de 25-40 cm la ra~inoase ~i 40-60 em la foioase. In eonditii normale de regenerare aeeasta stare se realizeaza dupa 3-5 ani de la-insamantare in gorunete ~i dupa 4-8 (10) ani in fagete ~i bradete. Prin taierea definitiva, prejudiciile asupra seminti~ului nu pot fi evitate, dar ele vor fi eu atat mai reduse, cu cat tehnologia ~i termenele de explo::tttare vor fi mai corect adoptate ~i respeetate ~i eu cat dimensiunile seminnti~ului sunt mai mici. Pentru aceasta se va recurge la receparea semiL t11~ului speciilor de foioase ~i la eompletari eu alte specii de valoare ecoonomica inexistente in seminti~ul instalat. Struetura arboretu1ui ee rezulta, teoretic, ar trebui sa fie tipie echiena.

31

In practica, adaptand taierile la realitatile concrete ale arboretului in care se 'lucreaza se pierde earacterul de uniformitate, iar arboretul constituit ajunge la 0 structura relativ echiena. Avantaje si dezavantaje Ca avantaje ale tratamentului !aierilor succesive se mentioneaza: - este eel mai simplu ~i u~or de aplieat dintre tratamentele cu regeenerare sub masiv; - prin taieri repetate ~iuniforme se creeaza conditii favorabile de reegenerare natural a, reducand astfel la minimum cheltuielile de reegenerare; - asigura protectia neeesara seminti~urilor speciilor sensibile la inngheturi, secete ~i ar~ite; - protejeaza mai bine solul care este in permanenta aeoperit de veegetatia forestiera. Tratamentul prezinta insa ~i unele dezavantaje, ca: - exploatarea este mai greoaie ~i mai costisitoare, deoareee se revine eu taierea de mai multe ori pe aceea~i suprafata, iar posibilitatea anuala se reeolteaza de pe suprafete intinse; - folosirea meeanizarii in lucrarile de exploatare intampina difieulltati, seminti~urile instalate trebuind a fi protejate-, in eaz eontrar se _ produc pr~judicii deosebit de grave; arborii rama~i pana la taierea definitiva sunt expu~i vatamarii pnn aetiunea unor factori biotici ~i abiotici ai mediului. Aplicarea tratamentuluf. Taierile succesive sunt indicate, in special, la regenerarea briidetelor, a fiigetelor, a bradeto-fiigetelor $i chiar in arboorete pure de gorun. Sunt contraindicate in $leauri, stejarete $i molidi$uri pure sau in amestecuri in care molidul predomina. In $leauri, aplicarea acestui tratament duce la eliminarea gorunului $i a stejarului de catre carrpen, tei, jugastru, iar in arboretele de molid rarirea treptata a arboretului creeaza condi!ii favorabile doboraturilor de vant. Multe din insuccesele atribuite acestui tratament se datoresc apliearii lui schematic, fiira a se line seama de mersul regenerarii. 23 Tratamentul taierilor progresive (in ochiuri) Regenerarea in cadrul taierilor progresive se ob!ine tot prin taieri reepetate dar, spre deosebire de taierile succesive, ele nu se mai executa in mod uniform, ci localizate, in anumite portiuni-ochiuri de regenerare, juudicios alese in cuprinsul suprafe!ei de regenerat. Primele taieri au drept scop sa creeze condi{ii necesare dezvoltarii semin{i$urilor preexistente, utilizabile, deja instalate in diferite punete. Pentru aeeasta se rarese sau se indeparteaza complet, printr-o taiere uniea, arborii de deasupra punetelor unde s-a instalat semin!i$ul. In aplicarea aeestui tratament se pot distinge urmatoarele etape: dessehiderea ochiurilor, liirgirea ochiurilor ~i racordarea lor (fig. 34). Dad numarul punctelor cu seminti~uri preexistente instalate este innsuficient pentru a recolta posibilitatea anuala, se vizeaza noi puncte de reegenerare prin taieri de deschidere a ochiurilor. Extragerea arborilor de deasupra seminti~urilor preexistente prezinta caracterul taierilor de pun ere in lumina din cadrul taierilor succesive, iar taierile de deschidere a ochiurilor nou create au caracter de taieri de insaamantare. Intensitatea raririi ~i a numarului de ochiuri depind de caracteristicile bioecologice ~i in special de temperamentul speciilor de regenerat, de peeriodicitatea fructificatiei, de conditiile stationale ~i de exploatare de po~iibilitatea anuala. Ochiurile trebuie sa fie suficient de distantate intre ele, nentru C2 in fiecare procesul de regenerare sa se desfa~oare independent. Intre ochiuri se vor lasa spatii cu arboret intact unde nu se urmare~te in prima etapa reegenerarea natural a, pentru ca prin aceste spatii sa se poata colecta maaterialul. De aceea, pe terenuri inclinate primde ochiuri se deschid spre culme ~i coboara treptat spre vale, pentru ca regenerarea sa nu fie afectata. Marimea, forma ~i orientarea ochiurilor depind de temperamentul speeciei de bazei de favorizat, de conditiile stationale ~i de telul de gospodarire. In cazul speciilor de umbra, ochiurile sunt mai mici, avand diametrul pana la O,S H (in care H este inaltimea arboretului), iar in cazul celor de lumina diametrul poate atinge l,5 H. Cand sunt prezente seminti~uri utilizabile suprafata ochiului poate atinge 0,5 ha. Fonna ochiului poate fi, dupa caz, circulara, eliptica, ovala. In regiuunile calduroase, mai uscate, sunt preferate ochiurile eliptice cu orientare est-vest, iar in regiunile mai reci ~i suficient de umede cele cu orientare nord-sud. Pe masura ce seminti~ul preexistent sau cel care s-a instalat in ochiuurile create are nevoie de mai multa lumina ~i caldura ~i nu mai are nevoie de adapostul de sus sau lateral al arboretului batran se

32

intervine cu taierile de lumina ~i largire a ochiurilor. In acest mod se rare~te 0 noua banda de latimi variabile, in marginea fertila a ochiului, scotiindu-se concomitent exemmplarele ramase in banda precedenta, unde s-a instal at deja seminti~ul. Aceste taieri au ~i un caracter de luminare a seminti~ului. Latimea benzii in care se executa rarirea este egala cu inaltimea arbooretului in cazul speciilor de umbra sau cu fructificatie mai deasa ori in conditii stationale mai putin prielnice ~i de 2-3 H la speciile de lumina sau cu fructificatie mai rara ori conditii stationale mai prielnice. Concomitent cu Hirgirea ochiurilor se ppt executa ~i taieri de creare a unor noi puncte de regenerare i'n alte suprafete ale arboretului, i'n functie de nevoile regenerarii ~i de volumul de material lemnos ce urmeaza a fi extras anual. Dupa ce s-au executat ultimele taieri de largire ram an totu~i, i'ntre ochiuri, fa~ii de arboret netaiate prin care s-a scos materialul exploatat. Taierea arborilor din aceste. portiuni, care este ~i ultima taiere din cadrul tratamentului, i'n urma carora ochiurile se racordeaza, poarta numele de taiere de racordare. Inainte de ultima taiere se iau masuri ~i pentru regenerarea suprafetei dintre ochiuri. Dad regenerarea naturala nu se mai poate obtine ori seeminti~ul este vatamat prin lucrari de exploatare, se executa completari, dupa caz. Uneori, i'n afara taierilor mentionate, i'n cadru tratamentului se mai pot aplica ~i taieri pregatitoare, atunci cand arboretul nu a fost parcurs la timp cu taieri de i'ngrijire ~i nu este pregatit i'n vederea regenerar~i. In cuprinsul suprafetei de. regenerat supusa acestui tratament se pot gasi, i'n acela~i timp, unele suprafete i'n curs de i'nsamantare, altele i'n stadiul de punere i'n lumina; i'n unele suprafete arboretul este i'ndepartat, dupa cum se gasesc ~i suprafete cu arboretul intact sau cu seminti~uri preexistente. Taietile nu sunt e~alonate i'n timp la intervale dinainte stabilite, ele reevin de cate ori este nevoie ~i cu intensitate diferita, dupa cum 0 cer condiitiile de instalare ~i dezvoltare a seminti~ului. Timpul necesar regenerarii i'nntregii suprafete periodice i'n rand este cuprins i'ntre 15 ~i 30 de ani, obi~~nuit 20 de ani. In conditiile unor seminti~uri neuniforme ca marime ~i structura, treebuie acordata atentiei deosebita lucrarilor de i'ngrijire, adoptandu-se; dupa imprejurari, 0 gama larga de lucrari, de la recuperarea seminfi~urilor vatamate ~i completarea golurilor neregenerate, pan a la executarea deegajarilor (depresajului), in porfiuni cu starea de masiv constituita. Avantaje ~i dezavantaje Regenerarea prin taieri progresive i'n ochiuri prezinta avantaje evidente: - reu~ita tratamentului este aproape i'ntotdeaunasigura daca taierile sunt conduse i'n mod corespunzator; - permite valorificarea integral a ~i eficienta a seminti~urilor preexisstente utilizabile; - seminti~ul instalat se dezvolta i'n conditii bioecologice dintre cele mai favorabile ca urmare a intensitatii ~i dinamicii interventiilor; - asigura men!inerea calita!ii solului ~i a efectelor protectoare ale padurii; - in semin!i~uri se da posibilitatea de a influen!a prin intensitatea innterven!iilor proportia speciilor in raport cu temperamentullor; - arborii cei mai buni pot fi men!inu!i mai mult timp, ridicandu-~i astfel valoarea, furnizand lemn de calitate de dimensiuni mari; - ca rezultat al acestui tratament se ob!in arborete relativ echiene, care vor beneficia de avantajele acestei neregularita!i structurale; - semin!i~ul poate fi protejat prin doborarea arborilor maturi in afara ochiurilor ~i scoaterea lor pe trasee dinainte stabilite. Pentru ob!inerea un or rezultate cat mai bune, este necesara 0 re!ea de drumuri ~i dii de acces interioare cu 0 densitate mare: Dintre dezavantaje se men!ioneaza: - tratamentul comporta un grad mai mare de dificultate in organiizare ~i aplicare, necesitand personal numeros ~i bine instruit; - exploatarea este mai costisitoare, taieril.~ fiind diferite ca intensiitate ~i dispersate pe suprafe!e relativ mari; - colectarea materialului lemnos cauzeaza semin!i~urilor instalate prejudicii insemnate in cazul in care nu s-au luat masurile corespunnzi'itoare; vatamiiri pot fi aduse atat solului cat ~i arborilor rama~i;

33

- prin deschiderile create in arboret tratamentul devine contraindicat in arboretele expuse doboraturilor de vant. Aplicarea tratamentului. Tratamentul taierilor progresive creeaza cele mai bune condi!ii pentru regenerarea naturala a padurilor de amestec ~i conservarea biodiversita!ii existente. Prin urmare, se poate aplica in maarea majoritate a padurilor de codru din fondul fore stier (exceptand molidii~urile), fiind mai intensiv decat taierile rase pe suprafe!e mai mari ~i decat tratamentul taierilor succesive. Deoarece este un tratament mai complex, mai preten!ios ~i mai costisitor, alegerea ~i adoptarea sa trebuie fiicuta cu discernamant. Extinderea aplicarii lui este limitata in prezent de consideerente economice ~i ecologice.

34