Sunteți pe pagina 1din 2

Visul din pavilionul rosu-personaje

Scris in ultima parte a secolului al XVIII-lea, romanul Visul din pavilionul rosu al lui Cao Xue Qin este o transpunere a unui basm apartinand Antichitatii chineze, fiind considerat atat roman realist, cat si erotic sau fantastic, in functie de cheia in care este descifrat. Este un roman al domniei femeilor. Bunica Jia Mu este autoritatea absoluta. Ea este proiectia trecutui in prezent, un prezent in care se simte nesigura atat ea cat si ceilalti, cu exceptia lui Baoyu si Daiyu. Baoyu si Daiyu sunt protagonistii romanului, ei sunt cei ce se opun vechii oranduieli dorind sa se casatoreasca cu cine doresc ei. Au o viziune progresista asupra vietii refuzand sa se conformeze sa traiasca dupa regulile unei societati aflate deja in declin din cauza minciunilor, intrigilor de tot felul, si a luptei pentru putere. Lin Daiyu este perfectiunea in exces, reprezinta frumusetea chineza emblematica.Ea traieste dupa propriile-i reguli, fiind intepata, ironica si rea cand este cazul. Este totusi de o sensibilitatea iesita din comun, scena in care ea ingroapa florile de piersic si le canta tristetea fiind reprezentativa pentru ea. Lipsindu-i capacitatea de a se integra armonios in universal pamantean, univers plin de lupte secrete, intrigi, Daiyu percepe realitatea cu ochiul omului tragic. Ea comunica ideal doar cu Baoyu, iubirea ei din Taramul iluziei , iubire care o consuma si care in final ii va aduce moartea. Cei doi sunt mereu bolnavi, simultan sau pe rand, semn al inadaptabilitatii si al negarii realului, fericirea lor fiind atinsa doar prin moarte, moarte care in budism inseamna eliberarea finala de orice suferinta catre atingerea desevarsirii. Lin Daiyu este fragila, ca o trestie in bataia vantului, un bibelou datator de emotii. Ceea ce o face speciala insa este aspiratia ei catre altceva, revolta care o indeamna sa fie altceva si nu ceea ce trebuie sa fie, dorinta ei de descatusare si eliberare a finite din inchisoarea societatii feudale sau mai bine spus al gandirii acelei societati invechite. Xue Baochai pe de alta parte este complet diferita de Daiyu, ea se supune societatii si gandirii ei. Pura la origini dar convertita prin calcul, ea accepta planul malefic al mamei sale de a se casatori cu Baoyu. Evolutia caracterului ei este una degradanta atingand de multe ori culminatia.Ea este lipsita de sinceritate reusind sa se casatoreasca cu Baoyu printr-o miniciuna,minciuna ce va trage dupa sine atat nefericirea protagonistilor cat si propria-i nefericire.

Jia Baoyu este mostenitorul familiei Jia in care s-au pus mari sperante. Insa el nu gandeste la fel ca familia lui, ba chiar este impotriva propriei familii care vrea sa il casatoreasca cu o fata dintro familie buna.El nu intelege nevoia oamenilor de a memora scrierile lui Confucius, este un rebel ce se impotriveste atat societatii cat si propriei familii.Singura care il intelege este Dayu, ea impartasindu-i convingerile.In finalul romanului el fuge, fuga lui reprezentand nevoia de scapare din cumpana, nevoia omului visator de a se elibera, un visator care nu se leapada in totalitate de obligatii si raspunderi. Gradina este locul in care se desfasoara aproape toate evenimentele, este locul in care se exteriorizeaza sentimentele de dragoste, de disperare. Gradina, in functie de anotimp indica starile de spirit ale personajelor implicate in actiunea romanului: veselie sau tristete totala, dizgratie sau atractie sexuala. De aceea putem spune ca ea reprezinta central universului pentru personajele romanului, precum si locul de evadare din cotidian, ea este un fel de martor a tot ceea ce se intampla. Intre om si natura exista o relatie aproape astrala: la om, toate expresiile de bucurie, furie sau tristete se reflecta pe chip, in timp ce norii pun in evidenta capriciile atat de schimbatoare ale timpului, deci ale sufletului.