Sunteți pe pagina 1din 22

USL IASI

Botez George Vladimir Stanescu Alexandra-Cristina RISE Anul III Grupa I

Cuprins :

I.Istoric I.1.Infiintarea aliantei USL I.2.Partidele ce formeaza alianta si istoricul lor I.3.Inceputurile si previziuni pentru viitorul USL II.Statutul USL III.USL Iasi III.1.Introducere III.2.Obiective III.3.Organizarea, drepturile si indatoririle membrilor IV.Activarea in cadrul partidului.Formarea unei constiinte si a unui comportament politic. IV.1.Interviu IV.2.Chestionare IV.3.Interpretare rezultate V.Concluzii generale VI.Bibliografie

I.Istoric

I.1.Infiintarea USL Dup ce a pozat ntr-un partid ce urma s reprezinte cel mai bine interesele populaiei la conducerea Romniei, PDL a ajuns n fruntea rii i a contientizat c falsa identitate nu i mai are rostul. A fost momentul n care democrat-liberalii iau dezvluit adevratele interese i au devenit o povar pentru cea mai mare parte a populaiei. Ameninarea atinsese proporii majore, astfel c o opoziie fragmentat nu avea anse de reuit n faa pericolului reprezentat de putere. n aceste condiii, pe 28 ianuarie 2010, senatorul Dan Voiculescu a trimis o scrisoare deschis liderilor PSD i PNL n care preciza c opoziia, aceast opoziie confruntat cu actualul regim, nu poate exista dect dac acioneaz unitar. Rezultatele nu au ntrziat s apar, astfel c pe 10 februarie liderul PNL, Crin Antonescu, a luat n calcul varianta colaborrii cu PSD, apreciind c aceast colaborare parlamentar este necesar pentru contracararea pericolului reprezentat de Traian Bsescu, dar nu exist condiii i motive pentru instituionalizarea relaiei cu social-democraii. La rndul su, Victor Ponta, liderul PSD, credea n necesitatea unei astfel de colaborri, dar era de prere c aceasta trebuie s fie una limitat. ncepnd cu luna februarie i pn la sfritul anului 2010 a existat i o serie de lideri PSD i PNL care s-au artat extrem de rezervai n ceea ce privete o posibil alian social-liberal. n aceste condiii, pe 20 decembrie, senatorul Dan Voiculescu a reamintit de necesitatea crescut a colaborrii opoziiei pentru a deveni o alternativ serioas i responsabil la actuala Putere. Caracterul urgent al situaiei a fost contientizat de receptorii mesajului, iar la 5 ianuarie 2011 a fost nfiinat Aliana de Centru Dreapta PNL-PC. Cinci zile mai trziu, liderii PSD i cei ai PNL i PC se ntlnesc n cadrul primei ntrevederi oficiale dup formarea Alianei de Centru Dreapta. Finalul a consfinit anunul conform cruia ACD i PSD vor avea liste comune la consilierii judeeni. Pe 3 februarie 2011 a avut loc ntlnirea decisiv ntre liderii PSD i ACD pentru a se ajunge la un acord comun n ceea ce privete denumirea i sigla, astfel ca protocolul ce urma s fie semnat pe 5 februarie, la Sala Unirii de la Parlament, s fie complet. n acel moment, au existat surse potrivit crora aliana dintre PSD i ACD va primi numele de Uniunea Social-Liberal. n ziua de 5 februarie 2011, la Sala Unirii de la Parlament a fost semnat protocolul de constituire a Uniunii Social-Liberale (PSD-PNL-PC). Noua structur politic a fost nregistrat de Tribunal n data de 1 septembrie 2011. La nceputul lunii aprilie 2011, o analiz realizat pe blogul senatorului Dan Voiculescu arta configuraia Parlamentului n anul 2008 dac PSD, PNL i PC ar fi candidat n cadrul unei aliane. La nceputul actualei legislaturi, PDL a obinut 166 de mandate, PSD i PC 163, PNL 93, iar UDMR 31 de mandate. In condiiile n care USL ar fi existat nca din anul 2008, scorul s potenial ar fi fost de 52%. Avnd n

vedere modul de distribuire al mandatelor n actualul sistem electoral, USL ar fi obinut 342 de mandate, PDL 79, UDMR 31, iar Minoritile 18 mandate. I.2.Partidele ce formeaza alianta si istoricul acestora Alianta USL s-a construit pe bazele a 3 partide si anume PSD (Partidul Social-Democrat), PNL (Partidul National Liberal) si PC (Partidul Conservator). A.PSD (Partidul Social-Democrat) Tradiia Social-Democrat Tradiia social-democrat apare in ultima treime a secolului al XIX-lea. Partidele provenite din aceast tradiie se deosebesc prin patru trsturi clar distincte: internaionalismul, originea marxist, legtura cu sindicatele i tipul de organizare. In sensul ei modern, Social-Democraia ii are originile in dezbinrile produse inuntrul Partidului Social-Democrat din Germania, format in 1875 printr-o acomodare intre reformismul lui Lassalle i marxismul ortodox. Programul de la Gotha, care definea concepia noului partid, preconiza dezvoltarea unui stat liber pe calea votului universal, a legislaiei directe, a drepturilor civice i a miliiei populare, i postul c aceste schimbri puteau fi infptuite prin mijloace panice. Ideile socialiste au ptruns in Principatele Romane prin intermediul tinerilor care ii fceau studiile in strintate, transferul de idei fcindu-se mai ales pe filiera francez, datorit predileciei pentru cultura francez. Mai ales dup revoluia de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitoreti i socialiste, reprezentate de Telegraful roman (1865), Analele tipografice (1869), Uvriersul i Lucrtorul roman (1872). In jurul acestor publicaii s-au format cercuri socialiste, in cadrul crora sau afirmat personaliti ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, fraii Ioan i Gheorghe Ndejde. Un aflux important l-a avut venirea in ar a unui grup de emigrani rui i basarabeni, cunoscui sub numele de narodnici, prigonii de autoritile ariste, intre care se remarcau Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu i dr. N. Russel. Ei au adus o infuzie nou de idei socialiste de tip anarhist, dominante in Rusia, dar i de tip german, prin intermediul mai multor reviste, intre care s-a remarcat Contemporanul (1881). In paginile acestuia au publicat articole socialiti de marc - Vasile Conta, Dobrogeanu-Gherea, Vasile G. Mortun, Theodor Sperantia, Sofia Ndejde, Anton Bacalbaa, Constantin Mille, Vasile Lates, s.a. Ei au dat o orientare modern micrii socialiste romanesti, prin sprijinirea implicrii in lupta politic legal. Aceast orientare s-a concretizat prin apariia, in 1886, a studiului lui Gherea Ce vor socialitii romani? Expunerea socialismului tiinific i Programul socialist, o analiz a societii romaneti care susinea formarea unui partid socialist romanesc i o serie de revendicri democratice de perspectiv (votul universal, libertatea presei, egalitatea femeilor cu brbaii). La 31 martie 1893 a fost fondat Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Romania (PSDMR). Din conducere fceau parte Ioan Ndejde, Vasile G. Mortun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ioan C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Christian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu i Ilie Moscovici. Programul adoptat,

inspirat din scrierile lui Gherea i de programul de la Erfurt al social-democrailor germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului roman. Principalele direcii de aciune ale partidului erau instituirea votului universal, adoptarea unei legislaii a muncii i reforma radical a sistemului agrar in favoarea rnimii, organizarea invmantului gratuit obligatoriu, garantarea dreptului la intrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea i autonomia comunal. In 1899 partidul s-a destrmat, iar cluburile muncitoreti au fost desfiinate cu excepia clubului de la Bucureti. La 31 ianuarie 1910 a fost infiinat Partidul Social Democrat Roman (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Christian Racovski, Dimitrie Marinescu i Constantin Vasilescu. Un rol important continu s il joace Dobrogeanu-Gherea, a crui lucrare, Neoiobagia a avut o influen important asupra orientrii partidului. Legturile cu alte partide social-democrate au fost intrite prin participarea la Congresele Internaionalei a II-a de la Basel (1912) i Copenhaga (1913), unde au fost adoptate rezoluii pacifiste. Social-democraia romneasc n perioada interbelic PSDR a salutat Marea Unire din 1918, solicitand democratizarea rii i transformarea ei intr-o societate socialist. In decembrie 1918, PSDR i-a schimbat denumirea in Partidul Socialist, dar din randurile sale s-au desprins mai multe faciuni i grupuri disidente. Congresul din 7 mai 1927 a hotrat centralizarea intregii micri socialiste prin constituirea Partidului Social-Democrat (PSD), iar printre membrii si se numrau George Grigorovici, Constantin-Titel Petrescu, Ilie Moscovici, Serban Voinea, etc. A urmat o perioad de scindri generate de relaionarea cu celelalte partide, respectiv cu PN i PNL, in vederea accederii la putere. In perioada dictaturii regale, PSD i-a continuat activitatea in ilegalitate, sub conducerea lui Constantin-Titel Petrescu. Dei se aflau in tratative cu comunitii pentru organizarea luptei antifasciste, social-democraii romani au intrerupt contactele cu comunitii, care susinuser anexarea Basarabiei i Bucovinei de Nord la URSS. Dup 23 august 1944, PSD a fost implicat in constituirea primelor cabinete provizorii, dar la instalarea guvernului Petru Groza, in martie 1945, Constantin-Titel Petrescu i ali lideri regionali ai PSD au refuzat s participe. PSD era in pragul scindrii deoarece o parte a socialitilor doreau o colaborare cu comunitii. La Conferina din decembrie 1945, in urma hotrarii majoritii delegailor de a merge in alegerile parlamentare pe liste comune cu PCR, Constantin- Titel Petrescu i susintorii si au prsit PSDR constituindu-se apoi, in mai 1946, in Partidul SocialDemocrat Independent (PSDI). In manifestul PSDI se arta c partidul este promotorul adevrat al social democraiei romaneti. In februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR in cadrul Partidului Muncitoresc Roman (PMR). Dou luni mai tarziu, liderii PSD au fost arestai, fapt ce a condus la dispariia partidului din viaa politic. Dup Revoluia din 1989, perioada de tranziie de la comunism la democraie a fost gestionat, in mare parte, de partide cu vocaie social-democrat. Din punct de vedere cronologic, primul partid social-democrat aprut pe scena politic romaneasc dup cderea vechiului regim a fost Partidului Social Democrat Roman (17 ianuarie 1990). PSDR s-a declarat continuator al social-democraiei romaneti interbelice.

Beneficiind de legitimitate istoric, PSDR nu a reuit, ins, s obin i o legitimitate electoral apt de a-l face s exercite o influen semnificativ asupra actului de guvernare. Dup o alian temporar cu CDR, PSDR s-a aliat cu PD in 1995 in vederea participrii la alegerile parlamentare din 1996. Noua alian, Uniunea Social Democrat a participat la guvernare in cadrul coaliiei CDR-USD-UDMR, dar existena sa a fost de scurt durat, pan in 1999. La 6 februarie 1990 s-a inscris in registrul partidelor politice Frontul Salvarii Nationale, rezultat al transformrii FSN din organ provizoriu al puterii de stat in micare popular. In aprilie 1990 a avut loc prima Conferin Naional a FSN, care l-a ales in funcia de preedinte pe Ion Iliescu. Dei a catigat alegerile din 20 mai 1990, FSN era in pragul destrmrii. Convenia Naional a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei incercri de aezare pe baze doctrinare a partidului. Potrivit moiunii Un viitor pentru Romania, FSN era definit ca un partid de centru stanga care se inspira din valorile social-democraiei moderne europene. Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul in care diferenele de viziune au determinat divizarea FSN. Susintorii moiunii Viitorul - Azi au catigat in urma votului iar Petre Roman a devenit preedintele FSN. Grupul celor care au pierdut alegerile in interiorul FSN s-a desprins i a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvrii Naionale. La prima Conferin Naional a noului partid, care a avut loc in 2728 iunie 1992, s-a hotrat susinerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezideniale. Susintorii moiunii Viitorul - Azi, dei au reuit s se impun in interiorul FSN, au pierdut alegerile parlamentare din 1992. Ulterior, FSN i-a schimbat denumirea in Partidul Democrat (PD). La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN, proaspt infiinat dup sciziunea FSN, a obinut primul loc, iar Ion Iliescu a devenit preedintele Romaniei cu 61,5% din voturi. La un an de la constituire, FDSN i-a reafirmat orientarea social-democrat, cu prilejul Conferinei Naionale din 9-10 iulie 1993, cand i-a schimbat denumirea in Partidul Democraiei Sociale din Romania. Totodat s-a realizat i fuziunea prin absorbie cu Partidul Solidaritii Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist i Partidul Socialist Democratic din Romania. Aflat la guvernare in legislatura 1992-1996, PDSR a suferit un proces accentuat de erodare i a pierdut alegerile din toamna anului 1996. Intre anii 1996-2000, PDSR s-a aflat in opoziie, perioad in care a acumulat o experien extrem de important i i-a construit in mod realist i pragmatic strategia pentru a reveni la putere. Pe fundalul unei prelungite crize politice i economice, Uniunea Social Democrat, se destram in 1999, astfel incat social-democraii tradiionali, sub conducerea lui Alexandru Athanasiu (devenit preedinte al PSDR in 16 octombrie 1999) se orienteaz spre o fuziune cu PDSR. Alexandru Athanasiu a fost promotorul meninerii PSDR pe linia social-democrat, reuind s inving gruparea care dorea reorientarea partidului spre social-liberalism, printr-o fuziune cu Aliana pentru Romania. In anul 2000, PDSR impreun cu PSDR i PUR, partid de orientare socialliberal, au constituit Polul Democraiei Sociale din Romania (7 septembrie 2000). Acest bloc electoral a catigat alegerile legislative din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre PDSR si PSDR a fost prevederea potrivit creia, dup alegeri, se va realiza fuziunea dintre cele dou partide social democrate. Astfel, in 16 iunie

2001 pe scena politic are loc o important clarificare a zonei de centru-stanga, prin constituirea Partidului Social Democrat, rezultat din unificarea celor dou partide. La Congresul de constituire a PSD, Adrian Nastase a afirmat voina politic a noii formaiuni de a reprezenta social-democraia modern, dinamic, racordat la problemele i prioritile actualitii. Alexandru Athanasiu a evocat dimensiunea istoric a momentului, prin fuziunea dintre PSDR i PDSR social-democraia romaneasc asumandu-i o istorie ale crei rdcini instituionale se afl in secolul al XIX-lea. La reuniunea de la Snagov din februarie 2003, preedintele PSD, Adrian Nastase a afirmat c se consacr astfel refacerea unitii social-democrate pe baze ideologice clare i neconflictuale, precum i concilierea dintre tradiia i modernitatea stangii democrate romaneti. In iulie 2003 PSD a fuzionat cu Partidul Socialist al Muncii, condus de Ion Sasu i cu Partidul Socialist al Renaterii Naionale, fondat de Ioan Radu, viceprimar al Capitalei in acel moment, dup plecarea din PRM. Miza acestor fuziuni nu era in primul rand electoral ci simbolic, pentru a realiza simplificarea scenei politice, transmiand mesajul unei necesare clarificri ideologice in politica romaneasc. Procesul de unificare i modernizare a stangii democrate romaneti a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaionale Internaionala Socialist i Partidul Socialitilor Europeni. PD nu a putut impiedica primirea in Internaionala Socialist a PSD ca membru cu drepturi depline, la Congresul de la Sao Paulo din octombrie 2003, reprezentantul democrailor fiind singurul care a votat impotriv. In iunie 2005 PSD a devenit membru cu drepturi depline in cadrul Partidului Socialitilor Europeni. PSD a dezvoltat relaii consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene, semnificative in acest sens fiind reuniunile grupurilor parlamentare de lucru romano germane (PSD-SPD). PSD a semnat acorduri de cooperare i parteneriat cu partide membre ale familiei social-democrate, avand o agend consistent de intalniri bilaterale cu conducerile principalelor formaiuni ale Internaionalei Socialiste. Perioada 2000-2004 a fost extrem de important pentru afirmarea i consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democraiei in Romania, atat din punct de vedere instituional, cat i ideologic. PSD a fost ins supus unui inerent proces de erodare ca urmare a actului guvernrii, partidul fiind nevoit s intre in opoziie in urma alegerilor din noiembriedecembrie 2004. Adrian Nstase, deoarece a pierdut alegerile prezideniale, precum i pentru a respecta decizia Congresului Extraordinar al PSD din august 2004, care ii cerea lui Ion Iliescu s revin in fruntea PSD dup expirarea mandatului de Preedinte al Romaniei, nu a mai candidat la preedinia partidului. La Congresul din 21 aprilie 2005, in urma unei competiii dramatice, Mircea Geoan a devenit preedinte al PSD. In 2005 a fost lansat un manifest al PSD, sub titlul Romania european Romania solidaritii sociale. Documentul reprezint un pas important ctre racordarea doctrinar a PSD la realitile interne i europene. La 10 decembrie 2006 a avut loc un Congres Extraordinar al PSD, care l-a reconfirmat pe Mircea Geoan in fruntea PSD, iar Ion Iliescu a devenit Preedinte de Onoare, in semn de respect i apreciere a rolului i contribuiei acestuia la promovarea idealurilor i valorilor social-democrate. In perioada 2005-2009 PSD a realizat eforturi de racordare la aciunile i politicile Partidului Socialitilor Europeni, ins credibilitatea partidului a fost pus la indoial de oscilaiile din politica intern: pe de-o parte social-democraii au participat la suspendarea

din funcie a lui Traian Bsescu (in anul 2007), pe de alt parte au intrat la sfaritul anului 2008 intr-un guvern de mare coaliie, alturi de PDL. Socialitii se concentreaz pe incurajarea managementului macro-economic, largirea strategiei europene de ocupare a forei de munc, creterea coeziunii sociale i rspandirea imbuntirilor fcute. Noile politici economice pentru Europa trebuie s cuprind o mai bun disciplin i o mai bun administrare a bugetelor naionale, un sistem fiscal stimulativ, meninerea celor patru piloni de la Luxemburg: crearea de locuri de munc, adaptabilitate, anse egale, spirit intreprinztor, apoi promovarea mai rapid a accesului la capital pentru construirea IMM-urilor, folosirea tehnicilor de ultim generaie, ajutor pentru dezvoltarea regional i aplicarea principiului solidaritii. Doctrinar i programatic, PSD este un partid social-democrat modern de centru stanga, orientat spre viitor, de vocaie european i ancorat in realitile naionale, deschis spre modernizare i dezvoltare social, promotor ferm al democraiei i al reformei in toate componentele societii romaneti, cu un accent deosebit pe reforma economic. Idealurile i aciunile PSD sunt legate de principiile i valorile fundamentale ale social democraiei moderne, care sunt: libertatea i demnitatea uman, egalitatea anselor, respectul fa de munc i proprietate, binele public, justiia social i solidaritatea uman. Prin aceste valori doctrina social-democrat a PSD se deosebete de alte doctrine politice care pun accentul fie pe libertatea individual in defavoarea justiiei sociale, fie pe solidaritatea social i pe egalitarismul nivelator, care sufoc libera iniiativ i depreciaz semnificaia libertii individuale. B.PNL (Partidul National Liberal) Curentul care a dus la apariia acestui partid pe scena politic romneasc a fost liberalismul secolului al XIX-lea. n Europa occidental liberalismul s-a dezvoltat concomitent cu ascensiunea oraelor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, mpotriva privilegiilor nobiliare i a restriciilor din calea comerului i industriei. Acestui fundal social-economic al nceputurilor lui i se asociaz o ideologie politic specific aprut n rndul intelectualitii i al unor exponeni ai micrilor contestatare, ai revoltelor i ai revoluiilor din Europa occidental. ncepute n secolele al XVI-lea i al XVII-lea n rile de Jos i Anglia, schimbrile revoluionare atingeau apogeul n Frana care, la 1789, deschidea o ntreaga epoc de abolire a vechiului regim feudal la scara continentului, un proces care include i rzboaiele napoleoniene, transformate n instrument de expansiune a noilor idei. Dei n Moldova i ara Romneasc fondul social-economic purttor al liberalismului, burghezia i locuitorii oraelor n general, era slab dezvoltat i constituit din alogeni, negustori i meteugari care de regul erau supui ai Curilor strine, marile schimbri europene nici aici nu rmn fr ecou. Acesta se resimte n rndul unor crturari, dar i al unei pri a boierimii care recepteaz ndeosebi idei iluministe i raionaliste, aparinnd lui Rousseau, Voltaire, Klopstock, Leibniz, Fnelon, Descartes, Locke etc. Impactul acesta survine att nainte de revoluia francez din 1789, ct i dup data menionat, contactul n cazul din urma fiind mediat i de emigraia nobiliara care, dei relativ mica i de pe poziii contestatare, contribuia la impulsionarea spiritului public modern n

Moldova i ara Romneasc. Influena filozofiei luminilor a survenit n cele dou principate i prin intermediul colii Ardelene. Ascensiunea liberalismului era facilitat de instituionalizarea nvmntului public elementar, dar mai ales de dezvoltarea unei intelectualiti de larg orientare european. i dac romnii din Austria, prin colile i universitile de la Viena ndeosebi frecventate de unii dintre ei, se puneau n contact cu valorile europene de sorginte german, cei din Moldova i ara Romneasc, prin elevi i studeni trimii mai ales n Frana, se artau animai de aceleai aspiraii europene. Revoluia din ara Romneasc constituie un apogeu al nfptuirilor romneti din 1848. "Constituia" - cum era intitulat programul n 22 de puncte proclamat la Islaz i consacrat la Bucureti la 9 si 11 iunie - preconiza un regim liberal-democrat bazat pe un ir de liberti individuale i de grup, precum i pe abolirea unor privilegii social-economice, asigurnd emanciparea i mproprietrirea clcailor. Prin instituiile concepute se tindea spre o forma de stat republican, cu o riguroas separaie a atribuiilor politice, dar cu un corp legiuitor rezultat din votul universal. Pe parcursul celor trei luni de conducere de ctre un guvern provizoriu, n ciuda ameninrii Rusiei, o parte din aspiraiile programatice s-au nfptuit: constituirea unei noi administraii provizorii; organizarea armatei, a grzilor naionale i a unei tabere militare; abolirea privilegiilor feudale si convocarea unei Comisii a proprietii; deschiderea unei campanii electorale pentru o Adunare constituant; desfiinarea cenzurii si o libertate deplin a presei si tipriturilor; relaii cu guvernele revoluionare europene, etc. Prin propaganda politica erau rspndite o serie de noiuni liberale chiar n rndul maselor populare. nc n preambulul "Proclamaiei" din 9 iunie se decreta "tipar liber, cuvntare liber, adunri libere, spre a vorbi, a scrie cele de folos, spre a arata adevrul". Atmosfera liberal-democrat instaurat de noul regim n ara Romneasc a generat o atitudine modern a crmuitorilor politici. Guvernul provizoriu n-a manifestat niciodat tendina de a acapara puterea, considerndu-se depozitar al acesteia, cu o funcie tranzitorie spre organisme legal constituite. Revoluia din ara Romneasc i Moldova afirma n diferitele ei faze de desfurare un grup de tineri intelectuali aparinnd boierimii mici si mijlocii ndeosebi. Unitatea dintre aceste elemente o reprezenta doctrina liberal-democrat, inspirata parial din realitile social-politice ale principatelor, din ncercrile anterioare euate de schimbare, dar mai ales din contactul direct sau mediat cu Europa occidental, cu Frana n primul rnd, al crei sistem de organizare politic si social-economic era asimilat i transpus pe plan programatic, n timpul revoluiei. Grupurile de fruntai ai revoluiei n ambele principate, formai la coli i universiti occidentale, franceze ndeosebi, cu legaturi externe puternice, inclusiv cu cercurile masonice, s-au constituit n comitete naionale sau revoluionare.

n prima faz a aciunii de schimbare, grupurile au aprut sub numele de partid liberal, denumire concordant cu programul lor reformator formulat att la Iai, n martie 1848, ct i la Bucureti, n rstimpul iunie-septembrie. Denumirea de partid liberal apare i n acte publice, inclusiv n cele semnate de moldoveni. Dar tot n acele mprejurri, calificativul liberal purtat de conductorii revoluiei din cele dou principate alterna cu acela naional. Mihail Koglniceanu i intitula programul de reforme liberal-democrate cu numele de Dorinele partidei naionale n Moldova. Se remarca faptul ca numele de partid naional consacrat n deceniile anterioare nu era abandonat, ci preluat n 1848. Dar, pentru ca direcia de schimbare din acel moment era radical, noii conductori cumuleaz ambele nume de naional i liberal. ntr-un cadru de largi liberti politice, naiunea romn din cele doua principate era chemat, prin Adunrile ad-hoc, sa se pronune cu privire la viitoarea lor organizare intern. Se deschideau astfel porile pentru rentoarcerea proscriilor de la 1848, care, revenii n ara, se lansau n lupta pentru unire de pe poziiile libertii si egalitii politice. Desemnarea deputailor pentru acele adunri consultative de la Bucureti si Iai, n cursul anului 1857, prilejuia o puternica nfruntare a elementelor liberale care se nfiripau rapid si puternic, cu boierii conservatori preocupai ca procesul unionist sa nu le afecteze privilegiile social-politice. Campania politic pentru organizarea Adunrilor adhoc n ara Romneasc este un excelent prilej de nfiinare a primelor nuclee liberale la nivel central i judeean. Ca preedinte al Comitetului central unionist, Constantin Creulescu, un liberal moderat, folosea acea poziie pentru dezvoltarea noilor principii de libertate i egalitate politic, atacnd deschis restriciile pe care autoritile conservatoare ncercau sa le impun dezbaterilor din opinia public. Prin sprijinul Comitetului central unionist, un numr apreciabil de liberali erau trimii n Adunarea ad-hoc de la Bucureti. Printre acetia figurau: Gheorghe Magheru i Zamfir Brosteanu n Gorj, Grigore Ghica n Ilfov, Constantin Butculescu i Heliodor Lapati n Teleorman, Ion C. Brtianu n Arge, tefan Golescu i Nicolae Rucreanu n Muscel, Eugen Predescu n Dmbovia, Ioan Cantacuzino n Prahova, Nicolae Pcleanu i Scarlat Voinescu n Buzu, Grigore Marghiloman i Constantin Robescu la Focani, Constantin Creulescu i Grigore Filipescu la Brila. Aceti deputai liberali din judeele menionate reprezentau pe proprietarii mijlocii, cei mari trimind de regul oameni cu idei conservatoare. Deputaii liberali, numii de contemporani i progresiti, sunt legai de revoluia paoptist i de exilul european. Ion C. Brtianu, tefan Golescu i Nicolae Rucreanu erau considerai ultraprogresiti sau liberal radicali. Ei erau temui nu numai de conservatori, ci i de liberalii moldoveni, Mihail Koglniceanu dorind ca ei s-i modereze ideile sociale ndeosebi. Repartizarea geografica a deputailor proprietari din ara Romneasc atesta c procentul cel mai mare de liberali l ddea Muntenia, n timp ce Oltenia era dominata de conservatori. n Moldova, dup reconstituirea listelor electorale, triumfau elementele moderate. n faza luptei politice n cadrul Adunrilor ad-hoc, liberalii din ambele principate nu scap din vedere faptul ca misiunea lor prioritara era exprimarea unor doleane generale, iar nu trasarea unui cadru instituional-politic al statului. Liberalii munteni, nvnd din experiena revoluiei de la 1848, n-au insistat asupra dezbaterii unor chestiuni interne, mai ales asupra acelora sociale, pentru care nici n-ar fi avut cdere. Dei unele

revendicri rneti sunt aduse n forul consultativ al Moldovei, discuiile au fost suspendate, n final. n Moldova i ara Romneasc, deopotriv liberali i conservatori, cu sprijinul deputailor rani, i-au unit forele sub forma partidei naionale, renviat astfel ntr-un consens asupra celor patru revendicri fundamentale ale romnilor: unire, autonomie, guvernare constituional i domnitor strin. O schimbare sensibil n conduita liberal survine n etapa urmtoare a luptei pentru unire, declanat efectiv dup ce Poarta i Puterile Garante, prin Convenia din 7/19 august 1858, elaborau un aezmnt constituional pentru Principatele Unite ale Moldovei i Valahiei. Liberalismul politic, n ciuda principiilor generale formulate prin Convenie, era atenuat de o lege electoral cenzitar n care accentul era pus pe marea proprietate, favorizndu-se astfel conservatorismul. Confruntarea dintre liberali i conservatori n jurul desemnrii efilor de stat ai Principatelor Unite ale Moldovei i Valahiei, dup o prim faz acerb a unor dispute partizane de pe poziii ideologice, era deplasat pe terenul interesului naional, urmrit deopotriv de ambele curente politice. Consecina era c, dup ce moldovenii, la 5 ianuarie 1859, promovau pe tron pe Alexandru Ioan Cuza, un moderat, liberalii radicali i conservatorii renunau deopotriv la proprii candidai, cu ansa de reuita ns nu liberalul Nicolae Golescu, ci unul din fotii domnitori Bibescu sau tirbei, reprezentanii forelor conservatoare. La Bucureti, se refcea astfel partida naional care, la 24 ianuarie 1859, nfptuia dubla alegere a aceluiai Cuza. O asemenea clarviziune politica aducea, n ultima instan, o uniune personala a celor doua principate, n spiritul principiului unionist care nsufleea pe romni, opus aceluia federalist trasat de Poart i Puterile Garante prin Convenia de la Paris. n acel mod, se deschideau auspicii extrem de favorabile pentru crearea unui stat romn unitar. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, liberalismul parcurge dou etape distincte de afirmare. ntre anii 18591864 el se definete i se ntregete n toate direciile de aciune. Dup 2 mai 1864, cnd se nfptuia o domnie personal, Cuza impunea un fel de tutel politico-instituional, suprimnd presa autonom, grupurile i reuniunile politice. Dar dac liberalismul politic se cantoneaz n cercuri relativ restrnse, cel intelectual i cultural se dezvolt fr nici o restricie. Tot astfel, sub raport economic, societatea romneasc se afl sub impactul liberei iniiative i al concurenei, acestea mpingnd-o ntr-un accelerat proces de dezvoltare. Situaia aceasta permitea cristalizarea i aprofundarea unor concepte specifice economiei de pia. Dezvoltarea i, ntr-o oarecare msur, geneza liberalismului romnesc ar trebui privit n funcie de aceast tensionare tot mai accentuat a raportului dintre organizarea de stat i aspiraiile care existau la nceputul epocii moderne. Liberalismul nu poate fi privit doar ca ideologie sau politic de clas, ci ca principal curent de gndire i aciune al celei mai dinamice pri a elitei romneti. Factorul care ddea unitate liberalilor era doctrina politic. Ea era inspirat din principiile revoluiei franceze dar cu deosebire din practica liberalismului occidental. Aceeai doctrin se ntemeia pe tradiiile naional culturale i politice. Afirmarea liberalismului n Romnia dup 1859 se face n condiii speciale. Principalul beneficiar al noului regim

politic al Conveniei nu sunt elemente de origine burghez, ci, dimpotriv, acelea care-i trgeau puterea din marea proprietate funciar, moierimea. O trstur caracteristic a liberalismului este naionalismul. Cei mai avntai liberali, radicalii, se numesc ei nii partid naional. Ca atare, ei se identific cu interesele majore ale poporului romn n raport cu dominaia strin sub forma suzeranitii otomane i protectoratului rusesc, dar i cu aceea a impunerii numeroilor strini din economie sub jurisdicia romneasc. Dei apare drept prima trstur specific nc de la finele secolului al XVIII-lea, naionalismul dobndea noi ntregiri. Printre acestea, n prim plan se afl ideea dobndirii suveranitii depline a statului romn, sub raport politic i economic, precum i desvrirea unitii n spaiul etnic. Promovnd naionalismul, constituionalismul i pluralismul politic, doctrina liberal se interfereaz n aceste aspecte cu cea conservatoare. Concepia politic conservatoare posed i ea o anumit doz de liberalism, dar chiar n punctele de tangen cu aceasta surveneau deosebiri de pondere. n timp ce liberalii vor s extind principiile de libertate i egalitate pn la baza societii, conservatorii se limiteaz la vrful acesteia, inclusiv al elitelor intelectuale. Liberalii i propuneau s emancipeze masele populare de orice servitute, nzestrndu-le totodat cu drepturi politice. De aici ideea lor de extindere a drepturilor electorale. Curentul liberal sub Cuza este un tot doar ca tendin politic, sub forma unor idei relativ similare n unele probleme fundamentale, dar neomogen din cauza coexistenei diferitelor nuane, unele chiar opuse. Ceea ce le ddea liberalilor o deplin unitate consta n admiraia fa de modelul occidental de organizare instituional-politic. Semn de unitate era i hotrrea de a imprima procesului de dezvoltare politic un ritm rapid, considerat singura modalitate de sincronizare european. Promovarea liberalilor la guvernare pn la 24 ianuarie 1862 a fost sporadic i neconcludent din cauza incapacitii de a alctui majoriti datorit nu numai legii electorale restrictive i dezbinrilor dintre ei, ci i lui Cuza care concepea a conduce ara n afara partidelor politice. Dup abdicarea silit a lui Cuza din 11 februarie 1866, radicalii lui Ion C. Brtianu i moderaii lui Ion Ghica, precum i o parte a conservatorilor se dedic unei febrile activiti de furire a unui regim politic monarhic constituional. Ca un rezultat al acestei activiti, 18 noiembrie 1868 a aprut pe scena politic romneasc un guvern de centru, format din conservatori moderai i liberali moderai. Conductorii acestui guvern erau Dimitrie Ghica (care deinea externele i Lucrrile publice) i Mihail Koglniceanu (ministru de Interne). Ei trebuiau sa constituie axul unui guvern alctuit din oameni moderai, luai att din stnga ct i din dreapta spectrului politic , ambii avnd menirea de a liniti temerile Puterilor Garante privitoare la o eventual politic extern de ntregire a suveranitii statale. Se convenise iniial cu domnitorul Carol I ca respectiva schimbarea guvernului s fie doar o schimbare de personaliti, noilor minitri promindu-li-se sprijinul corpurilor legiuitoare cu majoriti radicale. Acest guvern nu avea o baz parlamentar proprie, corpurile legiuitoare fiind dominate de elementele radicale. Din acest motiv, preedintele camerei devenea I.C. Brtianu, fostul ministru principal nlturat. Acesta promisese guvernului sprijin parlamentar cu

condiia s i fie urmat politica. n camer, la finele lui dec. 1868 survenise un conflict ntre minoritatea aflat la putere i majoritatea ndeprtat din guvern. Contradiciile dintre corpurile legiuitoare i guvern provoac dizolvarea Camerei i organizarea de alegeri n martie 1869, conduse de ministrul de interne, Mihail Koglniceanu. El a considerat c acest prilej era favorabil concretizrii unui plan al su, anume acela de a ntemeia un partid politic care s ralieze toate elementele moderate din ar, organizndu-le ca o for politic important menit s neutralizeze att liberalismul radical ct i conservatorismul retrograd. Bizuindu-se pe concursul administraiei, Koglniceanu reuise s-i asigure o majoritate n camer, dar nu a zdrobit complet opoziia, lsndu-i i acesteia un anume rol de jucat. Poziia important dobndit n Camer de aceti moderai prea s indice c M. Koglniceanu va folosi mprejurrile pentru a constitui n jurul lui un mare partid liberal. El ncerca s realizeze o alian cu roii, s-i extind baza politic, constituind astfel un veritabil partid liberal cu care s guverneze ara. Carol I nsui l considera pe Koglniceanu omul capabil s aduc unitate n tabra liberal prin excluderea radicalismului i nclinaiilor revoluionare dovedite de fruntai ca I.C. Brtianu i C.A. Rosetti, fapt pentru care sprijinea eforturile lui de a constitui un partid care s guverneze cu pruden i moderaie. Avnd n vedere ponderea foarte mic din cadrul Camerei, liberalii radicali au recurs la organizarea unei vii opoziii extraparlamentar, demonstrnd c reprezentau o for politic greu disociabil. I.C. Brtianu i C.A. Rosetti, folosind reuniunile politice i presa, raliaz n jurul lor nu numai partizani politici, dar creeaz o stare de spirit de nemulumire n cercuri largi ale opiniei publice, inclusiv n cadrul armatei. Observnd acest lucru, Koglniceanu ncerc s i-l apropie pe Ion Ghica n vederea eliminrii elementelor conservatoare din guvern. De data aceasta ns, Ghica refuz o colaborare care s nu i aib n vedere i pe radicali. n ianuarie 1870, prin revenirea n camer a lui I.C. Brtianu i C.A. Rosetti se prea c i radicalii aspirau spre o fuziune liberal, ntr-un moment cnd contradiciile dintre elementele conservatoare din guvern i cele liberale atingeau apogeul. Aceste nenelegeri au dus la schimbarea guvernului, n fruntea celui nou format fiind numit A.G. Golescu, guvern care a rezistat doar de la 3 februarie pn la 20 aprilie 1870, fiind nlocuit de unul compus dintr-o formaiune de tineri conservatori avndu-l n frunte pe moderatul M.E. Epureanu. Exceptnd Senatul, unde se asigurase o majoritate conservatoare, noua Camer era dominat din punct de vedere numeric de liberali. Numai c ambiiile i rivalitile fruntailor liberali din principalul corp legiuitor al rii erau att de puternice nct au exclus o platform comun de guvernare. Deoarece guvernul Epureanu nu reuise s-i gseasc o majoritate n Camer, la 14 decembrie 1870 i prezint demisia. A urmat formaiunea guvernamental condus de Ion Ghica, impus domnitorului de corpurile legiuitoare i reprezentnd o coaliie a

tuturor tendinelor din Camer. Ion Ghica a prsit puterea n martie 1871, urmndu-i un guvern conservator care va guverna ara pn n 1876, aruncndu-i pe liberali n opoziie. Roii, fracionitii, adepii lui M. Koglniceanu i partizanii lui Ion Ghica cele patru grupri distincte aparinnd curentului liberal - dovedir atunci c erau animate de aceeai dorin. Dei redui la neputin n corpurile legiuitoare, liberalii radicali mai ales i fceau simit prezena n instituii sau n ealoane inferioare ale puterii. Alungai din corpurile legiuitoare, din consiliile comunale i din unele instituii, liberalii i intensificau activitatea n direcia constituirii de structuri organizatorice n diverse centre importante ale rii. I.C. Brtianu, M. Koglniceanu, Ion Ghica i N. Ionescu, fruntaii celor patru grupri politice liberale, manifestau o voin ardent de fuziune organizatoric. Un moment decisiv de raliere liberal l-a constituit campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875. nc de la 4 ianuarie 1875, liberalii alctuiser un Comitet Central Electoral, cu scopul de coordona activitatea politic n ntreaga Romnie. Campania politic a liberalilor coalizai nu le-a adus rezultatele scontate n Parlament. Rmai n opoziie, liderii lor s-au convins c, pentru succesul politic, trebuia s se mai fac un pas nainte spre a se ajunge la fuziune. La 24 mai 1875, Ion C. Brtianu, Mihail Koglniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. CandianoPopescu, Anastase Stolojan, Gh. Chiu, C.G. Peacov i N.C. Furculescu, printr-un program ntrit de semnturi puneau bazele Partidului Naional Liberal. Programul menionat, publicat la 4 iunie 1875 n Alegtorul liber, nu era o expunere de principii doctrinare, ci o consemnare a unor obiective concrete din perspectiva unei succesiuni guvernamentale. Se accentua astfel dezvoltarea bunei stri a claselor muncitoare prin ocrotirea muncii i avutului acestora, combaterea legii tocmelilor agricole spoliatore pentru rnime, mproprietrirea nsureilor de la sate i a mahalagiilor din orae, dezvoltarea nvmntului public, autonomie comunal. Reuniunile de la Mazar Paa depeau cadrul unor contacte dintre parlamentarii liberali, acetia viznd crearea unei atmosfere favorabile n opinia public pentru ca, prin presiune, s se foreze ndeprtarea conservatorilor de la putere. Liderii liberalismului romn deschiseser, ntre timp, n coloanele Romnului o list de adeziune la partidul constituit. La 5 iunie se insera numele a 25 de membri care alctuiau Comitetul director. n ordine alfabetic acetia erau: V. Arvanezu, D. Berindei, Pan Buescu, Ion C. Brtianu, Dumitru Brtianu, dr. Niculae Kalinderu, Dimitrie Cariagdi, Ion Cmpineanu, M.C. Epureanu, Nicolae Fleva, Mihail Pherekyde, Ion Ghica, Dimitrie Gianni, A.G. Golescu, C. Grditeanu, Mihail Koglniceanu, Al. Lupescu, C. Nacu, Remus Opran, Pache Protopopescu, C. A. Rosetti, Eugeniu Sttescu, Dimitrie A. Sturdza, George Vernescu. Numele menionate reprezint principalele nuane liberale care sub raport organizatoric se bazau ndeosebi pe structurile partidului radical al lui I. C. Brtianu i C. A. Rosetti. n lunile iunie i iulie 1875 reeaua de organizaii liberale se diversifica i ntindea n ntreaga ar, afiliindu-se grupului central inclusiv fracionitii lui Nicolae Ionescu. n titulatura partidului se ngemnau dou concepte, naional i liberal, care expuneau nsui sensul dezvoltrii societii i statului romn. Termenul naional semnifica continuarea procesului de recuperare identitar nu numai sub raportul ntregirii

statului n atributele suveranitii i independenei depline, ci i sub acela al dezvoltrii economice, culturale, intelectuale i educaionale. Cuvntul liberal exprima natura regimului social economic i politic instituional bazat pe proprietate i libertate, prin cutarea permanent a unui echilibru ntre diferitele clase ale societii. Denumirea partidului reprezint deci o chintesen istoric a dou curente de gndire politic romneasc din care s-a ntrupat statul romn modern, ele contopindu-se i regsindu-se in ideologia i practica unui partid care, dup 1866, a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare a Romniei. S-a ajuns la promovarea la crma rii a guvernului M.C. Epureanu, cu Koglniceanu la externe, Gh. Vernescu la interne, I.C. Brtianu la Finane, Gh. Chiu la Culte i instruciune Public, colonelul Slniceanu la Rzboi. Guvernul liberal era o expresie a coaliiei de la Mazar Paa, n care preedintele de Consiliu, Manolache Costache Epureanu, un conservator moderat, avea rolul de garant al unei tranziii line dinspre conservatorismul cu multe nfptuiri restaurator-regulamentare spre un liberalism ponderat. Prin acest guvern Romnia intra ntr-o faz decisiv a dezvoltrii sale social-economice i politic-instituionale. Liberalii au continuat, n schimb, s joace un important rol politic, reprezentnd n practic cel mai puternic partid politic al perioadei interbelice. Ei au condus nentrerupt din 1914 i pn n 1919 (cu o scurt ntrerupere ntre martie-noiembrie 1918), cnd, asemenea altor partide liberale europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe baza votului universal. Dup o scurt perioad de organizare i de extindere n teritoriile nou alipite, liberalii s-au rentors la putere, crmuind cu autoritate ntre 1922-1928 (cu o ntrerupere ntre martie 1926 i iunie 1927) i 1933-1937. Perioada 1922-1926 a fost probabil epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui Ion I. C. Brtianu rezolvnd cu pricepere problemele dificile ale organizarii noului stat ntregit, ale unificrii celor 4 regiuni, att din punct de vedere administrativ ct i cel legislativ; au fost de asemenea anii refacerii economice i ai aplicrii reformelor; s-a adoptat o nou constituie. Se poate socoti c, n 1926, Partidul Liberal se afl n culmea puterii i influenei sale, ncheindu-i o misiune istoric nceput n 1848. Activitatea PNL a fost suspendat ntre 1938 i 1944, an n care i-a reluat activitatea, doar pn la dizolvarea de ctre comuniti n noiembrie 1947. Membrii partidului au urmat s fie nchii la Sighet, Aiud, Jilava, Gherla, Botoani, Rmnicu Srat, sau n lagrele de munc propagandist de la Bicaz sau Canalul Dunre-Marea Neagr. PNL s-a implicat n istoria sa n mai multe evenimente ce aveau s devin semnificative pentru Romnia, n special obinerea independenei n 1877, construirea Regatului Romniei n 1881, rzboiul de rentregire naional (crearea Romniei Mari) n 1918, reforma agrar n 1921, relansarea economic dup criza mondiala din 1929 - 1933 i intrarea Romniei in Uniunea European in 2007. Dup Revoluia din 1989, PNL a fost renfiinat de Dan Amedeo Lzrescu, Nicolae Enescu, I.V. Sndulescu, Sorin Bottez .a., primul su preedinte fiind Radu Cmpeanu. La alegerile din 20 mai 1990, PNL a obinut 39 de mandate parlamentare. La nceputul anilor '90 partidul a cunoscut mai multe sciziuni. Prima s-a produs la 23 iulie 1990, cnd s-a creat Partidul Naional Liberal - Aripa Tnr (PNL-AT), din comitetul de

iniiativ fcnd parte Clin Popescu Triceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Dinu Patriciu etc. n aprilie 1991, PNL-AT semneaz Carta pentru Reform i Democraie, intrnd n guvernul Roman remaniat (Dinu Patriciu fiind Ministrul Lucrrilor Publice i Amenajrii Teritoriului). Dupa cderea guvernului Roman (septembrie 1991), n perioada octombrie 1991 noiembrie 1992, PNL particip la guvernare cu FSN sub conducerea independentului Theodor Stolojan. PNL a avut n Guvernul Stolojan 3 minitri (George Danielescu Ministrul Economiei i Finanelor, Mircea Ionescu-Quintus - Ministrul Justiiei i Dan Constantinescu - Ministrul Industriilor), un secretar de stat-membru al guvernului (Emil Tocaci - la Ministerul nvmntului i tiinei) i 7 sub-secretari de stat. Pentru a contracara FSN, la 26 noiembrie 1991 s-a constituit Convenia Democratic din Romnia (CDR), pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Conveniei Naionale pentru Instaurarea Democraiei (PN-CD, PNL, Partidul Social Democrat Romn, Partidul Ecologist Romn, Partidul Aliana Civic i UDMR), precum i de alte formaiuni politice i civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din Romnia: Partidul Unitii Democratice, Uniunea Democrat-Cretin, Aliana Civic, Asociaia Fotilor Deinui Politici din Romnia, Solidaritatea Universitar, Asociaia 21 Decembrie, Micarea Romnia Viitoare, Sindicatul Politic Fraternitatea, Uniunea Mondial a Romnilor Liberi. n aprilie 1992 PNL a hotrt prsirea CDR, ceea ce a prilejuit o nou scindare a partidului, din care s-a desprins gruparea denumit Partidul Naional Liberal Convenia Democratic, sub conducera lui Niculae Cerveni, care a rmas n cadrul alianei. Pe 14 septembrie 1992, 3 senatori i 11 deputai nfiineaz Consiliul pentru Refacerea PNL, cu sediul la Iai, militnd pentru unitatea forelor liberale. Opiunea PNL de prsire a CDR s-a dovedit o eroare strategic, consecina ei fiind un rezultat sub pragul electoral i rmnerea n afara Parlamentului n intervalul 1992-1996. n 1993, n fruntea partidului este ales Mircea Ionescu-Quintus. Dup alegerile din 1996, PNL, revenit n Convenia Democrat Romn, a intrat n Parlamentul Romniei cu 17 senatori i 27 de deputai. n 1998, PNL fuzioneaz cu Partidul Alianei Civice (PAC). n martie 1999, Partidul Naional Liberal este admis n Internaionala Liberal, iar preedintele partidului devine vicepreedinte al Internaionalei. Cu puin nainte de alegerile din 2000, PNL se retrage din CDR, oblignd Convenia s intre n alegeri cu numele CDR 2000 i i prezint un candidat propriu la alegerile prezideniale - Theodor Stolojan. Aceast strategie a dat roade, PNL intrnd n parlament cu 13 senatori i 30 de deputai, spre deosebire de CDR, care a decontat nerealizrile administraiei CDR-PD-UDMR. n 2003, PNL i PD au creat o alian pentru alegerile din 2004 sub sigla D.A., Dreptate i Adevr. Aliana l-a desemnat pe Theodor Stolojan drept candidat pentru preedinia

Romniei. Pe 3 octombrie 2004, cu mai putin de dou luni nainte de alegeri, Stolojan a declarat c se retrage din cursa electoral nvocnd probleme de sntate, renunnd totodat i la preedinia PNL. El a delegat atribuiunile de preedinte lui Clin Popescu Triceanu, vicepreedinte al partidului. Acesta a devenit prim-ministru pentru mai multe cabinete, pn la alegerile parlamentare din 2008. n octombrie 2006, un grup de membri i foti membri ai partidului, condus de fotii preedini Theodor Stolojan i Valeriu Stoica, cunoscui de pres ca apropiai ai preedintelui Traian Bsescu i susintori ai apropierii de Partidul Democrat, au lansat aa-numita Platform liberal, optnd s nfiineze o alt formaiune politic, PLD, care a avut o via efemer, fuzionnd cu PD. La alegerile locale din 2008 s-a clasat pe locul al III-lea ca numr de voturi obinute (ca. 19%). PNL a obinut conducerea consiliilor judeene n 5 judee (Bihor, Braov, Clrai, Giurgiu i Hunedoara), respectiv mandate de primar n municipiile Bacu, Baia Mare, Cmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Deva, Giurgiu, Rosiorii de Vede, Medgidia, Oradea, Zalu, Calarai si Oltenia (n alianta cu PN-CD). La alegerile legislative din 2008 s-a clasat pe locul al III-lea ca numr de voturi i mandat(93 de mandate). n urma alegerilor i a negocierilor ce au urmat a intrat n opoziie. n martie 2009 Partidul Naional Liberal i-a schimbat conducerea n cadrul Congresului Extraordinar, preedintele ales al PNL fiind Crin Antonescu. In condiiile in care n 2011-2012, fostul aliat politic redenumit PDL, aflat la guvernare, devenise tot mai impopular ca urmare a modului de gestionare a crizei economice, acuzaiilor de coruptie si subordonrii de facto fa de aciunile politice ale preedintele Bsescu (fost PD-ist), prioritatea noii conduceri a PNL a devenit constituirea unei alternative politice puternice la guvernrile Boc i Ungureanu, care s poat ctiga alegerile pentru Parlament din 2012. C.PC (Partidul Conservator) Scurta istorie a Partidului Conservator se impleteste cu istoria evolutiei ideilor fondatoare care conditioneaza si justifica intemeierea sa, ele insele strans interconditionate de evolutia societatii romanesti postdecembriste. In 1992 lua nastere Partidul Umanist din Romania, precursorul actualului Partid Conservator. Vremurile erau de teribila confuzie politica, dar si doctrinara. Nemultumirea fata de trecut era omniprezenta, dar in esenta unii considerau ca trecutul a esuat din cauza ca ideologia sa de baza comunismul era structural gresita, in timp ce altii credeau ca structurile comuniste erau principial corecte, dar fusesera prost gestionate in ultima parte a perioadei ceausiste. Disputa ideologica era profund poluata de consideratii politice si chiar politicianiste, oamenii trecand cu usurinta de la un punct de vedere de principiu la celalalt in functie de perspectivele de succes politic ale formatiunilor care intrupau respectivele idei. Mai mult o faceau determinati de interesul de a evita ca propriul lor trecut sa le devina un handicap politic, sau de speranta ca a prinde un curent politic ascendent le va asigura o cariera profitabila.

Asa a luat nastere Partidul Umanist din Romania, partid creditat la inceput cu mici sanse de succes si pe buna dreptate, intrucat nu avea afinitati doctrinare cu nici unul din polii puternici existenti. Ideea de baza a doctrinei umaniste era pe atunci ca nemultumirea fata de esecul comunismului, justificata, risca sa arunce societatea romaneasca in bratele unei solutii contrare, dar la fel de nedreapta si provocatoare de suferinta umana. Idee care, din perspectiva timpului, s-a confirmat pe deplin: stim acum ca punctul de vedere anticomunist a prevalat in Romania, ca in 15 ani de la revolutie capitalismul s-a instalat pe deplin, dar ca el nu s-a bazat de multe ori pe valoarea antreprenoriala a capitalistilor, ci pe capacitatea de preluare din bunul public. Iata de ce doctrina umanista a pus de la inceput accentul pe valoarea umana, rejectand consideratiile politice si doctrinare de tipul stanga-dreapta. De fapt, chiar daca din ratiuni pragmatice Partidul Umanist si succesorul sau, Partidul Conservator, au trebuit sasi defineasca o pozitie in esichierul politic si aceasta a fost intotdeauna in jurul centrului politic, cu o preponderenta catre dreapta in plan teoretic textele doctrinare au situat partidul dincolo de stanga si dreapta. Conceptia lor iese din liniaritatea unidimensionista impusa de bipolaritatea stanga-dreapta si defineste planul valorii reprezentarea dimensionala bazata pe axa traditionala stanga-dreapta suplimentata cu axa axiologica sau axa valorii. Aceasta reprezentare bidimensionala permite vizualizarea clara a contradictiei de baza care a initiat doctrina umanista; stanga in sine, preponderenta colectivismului in sine, poate aduce raul, tot asa cum dreapta in sine, preponderenta individualismului in sine poate aduce raul. Solutiile sociale bune nu trebuie cautate la stanga sau la dreapta pe axa bipolaritatii, ci cat mai sus pe axa valorii. Evolutiile sociale confirma faptul ca la noi capitalismul in formare se manifesta cu preponderenta in forma sa de preluare, in raport cu forma sa de crestere. Partidul Umanist se identifica drept purtator de cuvant al clasei de mijloc si in special al componentei ei antreprenoriale micul si mijlociul intreprinzator, motorul capitalismului de crestere si pe aceasta baza electorala partidul inregistreaza primele sale succese. Intrand in analiza mecanismelor definitorii ale determinismului social, doctrina umanista se apleaca cu atentie asupra esentei competitiei, in aceasta perioada, de altfel, au aparut primele prelegeri de Competitie si Competitivitate la ASE Bucuresti si s-au publicat trei volume pe aceasta tema. Apar in doctrina umanista notiuni noi precum autoconsumul competitiei, adica disparitia competitiei prin disparitia competitorilor in cazul unei competitii exacerbate si de lunga durata. Ori notiuni noi care depasesc cadrul strict economic intrand in cel socio-economic, precum competitia armonica, competitia disarmonica, competitia distorsionata, competitia iresponsabila. Concluzia: interesul uman per ansamblu, adica interesul individual armonizat cu cel colectiv, este cel mai bine servit in conditiile unui mediu concurential de concurenta loiala. Din pacate, capitalismul conduce logic catre hipercompetitie, adica forma exacerbata a competitiei care are ca efect autoconsumul competitiei, iar socialismul conduce catre infracompetitie, adica forma atenuata cu efect de disparitie a acesteia. De aceea, solutia nu este un compromis intre capitalism si socialism, ci un tip radical nou de societate, bazat pe identificarea si utilizarea cat mai larga in mod ideal, integrata a valorii umane. Un asemenea tip de societate va favoriza initiativa particulara mai mult chiar decat o face capitalismul si va asigura protectia categoriilor defavorizate mai mult chiar, si cu resurse mai mari, decat o face socialismul. Abordarea sistemica a teoriei sociale arata ca in conditiile balansului

intre socialism si capitalism societatea se afla la limita de stabilitate, pe cand in conditiile aplicarii doctrinei noastre aceasta ar intregistra mici oscilatii in jurul unui punct optim de functionare. Pornind de la consideratii precum aceea ca istoria speciei umane este determinata de lupta intre doua tendinte fundamentale, individualismul si colectivismul, ori ca la originea bunei gestiuni economice sta concurenta loiala si nu forma de propritate, Partidul Umanist isi subliniaza echidistanta fata de doctrinele consacrate adaugandu-si, in 2003, in titulatura atributul de social-Iiberal. In acelasi timp, in plan teoretic apar preocupari privind mecanismele de reprezentare politica, natura lor, esenta lor, perspectivele lor. Se arata de pilda ca mecanismele democratice actuale, desi cele mai bune existente la data zilei si singurele acceptabile in raport cu experienta de pana acum a omenirii, inca prezinta imperfectiuni, in principal acesta se refera la posibilitatea falsificarii, de catre reprezentantii democratic alesi, a mandatului primit si la erori in evaluarea vointei populare prin ignorarea intensitatii intentiilor de vot ale alegatorilor. Falsificarea mandatului popular poate surveni in mod subiectiv, prin reaua credinta a reprezentantilor poporului, sau poate surveni in mod obiectiv, prin evenimente survenite ulterior momentului electoral si a caror gestiune mandatul popular nu le acopera. Iar slaba intensitate a intentiilor de vot explica, pe de o parte, absenteismul masiv din democratiile contemporane, si pe de alta parte inapetenta populatiei de a sustine reformele propriilor alesi, mai ales cand aceste reforme sunt dureroase pe termen scurt. Formulele novatoare propuse de noi merg pana la cea revolutionara a revenirii de la democratia indirecta, prin reprezentanti, la cea directa, pe care tehnologia actuala ne-ar permite-o. Printre formele acestei democratii directe: votul electronic direct adica participarea intregului corp electoral, prin IT, la deciziile curente dintre alegeri, cum ar ti motiunile de cenzura. Ori votul ponderat adica prin divizarea optiunilor la dispozitia votantului intre mai multe variante de expresie politica posibile. Ori votul electronic continuu adica posibilitatea exprimarii in orice moment a votului direct, prin IT, de catre orice alegator, si aparitia de efecte politice in momentul cand basculeaza majoritatea pentru o anumita optiune. Desigur ca aceste formule vizeaza un viitor care nu e imediat si sunt dependente si de dezvoltarea din IT, mai ales sub raportul garantiei contra posibilitatilor de frauda. Totusi unele din ele au fost deja preluate, unele partide organizand consultari electorale interne prin vot electronic. Consolidarea identitatii doctrinare a partidului, prin dezbateri interne, prin contributii la publicatia Doctrine umaniste si mai ales prin studiile noastre, este dublata si de consolidarea identitatii sale politice. Unii considera un mare succes intrarea Partidului Umanist in parlament in 2000 si participarea lui la guvernare in 2000-2002, in realitate, marele succes a fost atunci pastrarea identitatii partidului in acele conditii, in care presiunile vizand anexarea lui au fost enorme. Cu pierderi e adevarat ca mai mult din randul oportunistilor din partid si cu pretul iesirii de la guvernare, PUR-ul a reusit sa-si pastreze identitatea, prin atitudinea hotarata si clarvazatoare a conducerii sale. Trebuie mentionat ca motivul iesirii de la guvernare a fost decizia partenerilor sai atunci, dominanti, de a desfiinta Ministerul IMM-urilor, a carui infiintare fusese conditia pentru

intrare la guvernare a PUR. Pus in situatia de a nu-si mai putea respecta obligatiile fata de propriul electorat, partidul a ales calea onorabila a retragerii. Anul electoral 2004 consacra definitiv Partidul Umanist pe scena politica romaneasca. Primind 6% din voturi la alegerile locale, PUR-uI demonstreaza ca este independent politic: de acum incolo, orice alianta se negociaza de la egal la egal de la partid parlamentar la partid parlamentar. Asa se negociaza de pilda alianta electorala de la alegerile parlamentare din 2004. Conjunctura politica cunoscuta rezultatul contradictoriu dintre alegerile parlamentare si cele prezidentiale, care amenintau cu o grava instabilitate politica au determinat PUR-ul sa-si declare sprijinul parlamentar pentru un guvern de dreapta fara a avea pretentia sa faca parte din acesta: tara avea nevoie de un guvern. Totusi la insistentele presedintelui tarii, PUR-ul a acceptat, sa intre la guvernare. Un moment important in dezvoltarea partidului este Congresul din mai 2005, la care s-a hotarat schimbarea numelui in Partidul Conservator, constatandu-se afinitati substantiale cu doctrina conservatoare, de lunga traditie la noi, mai ales din perspectiva raportarii la natiune, familie, pragmatism, valori si traditii, etc. Dar si afinitati cu conservatorismul european, despre care apreciem: nu exista nici un punct din doctrina in care sa fim in contradictie, nici un principiu al nostru pe care sa trebuiasca a-l sacrifica pentru a ne alatura lor, deosebirile rezultand doar din unele accente puse diferit de ei fata de noi in anumite chestiuni aplicative, teoretice. Schimbarea numelui Partidului Umanist in Partidul Conservator trebuie privita in contextul eforturilor de integrare europeana a Romaniei si pastreaza intact tot tezaurul de gandire doctrinara acumulat pana la acest eveniment. Astazi Partidul Conservator are grupuri parlamentare in cele doua camere ale Parlamentului, un numar important de alesi in administratia publica locala.

II.Statutul USL USL contine aceleasi dispozitii si articole ca si partidul PSD in cadrul statutului sau.Acest statut este impartit in mai multe capitole pe care le vom enumera mai jos cu tot cu subpunctele acestora : Cap.1 : Dispozitii Generale A. Denumirea, semnul permanent, semnul electoral i sediul central al aliantei. B. Definirea, scopurile i obiectivele aliantei. Cap.2 : Membrii aliantei USL A.Calitatea de membru B.Pierderea sau incetarea calitatii de membru

C.Drepturile si indatoririle membrilor D.Sanctiuni si recompense E.Consultarea membrilor Cap.3 : Organizatii teritoriale A.Principii de organizare B.Alianta USL de pe raza teritoriala a sectiei de votare C.Organizatia locala a USL D.Organizatia judeteana a USL si a sectorului municipiului Bucuresti E.Alianta USL a municipiului Bucuresti Cap.4 : Structura nationala A.Congresul aliantei USL B.Presedintii aliantei USL C.Secretarul general al aliantei USL D.Vicepresedintii USL E.Consiliul National al USL F.Comitetul Executiv National G.Biroul Permanent National H.Comisia Nationala de Arbitraj si Integritate Morala I.Comisia Nationala de Control Financiar Intern J.Comitetul Financiar National al USL Cap.5 : Procedura de alegere a organelor de conducere ale USL-ui A. La nivelul organizaiilor de pe raza teritorial a seciilor de votare, organizaiilor locale, judeene, de sector i a municipiului Bucureti B. La nivelul structurilor naionale de conducere Cap.6 : Structurile interne ale USL A.Organizatia de Tineret USL B.Organizatia de Femei USL C.Organizatia de Pensionari a USL-ului D.Liga Alesilor Locali a USL-ului E.Organizatia USL Diaspora Cap. 7 : Grupurile parlamentare si ministerial Cap.8 : Administrarea patrimoniului si sursele de finantare A.Administrarea patrimoniului Cap.9 : Dispozitii finale si tranzitorii

III.USL Iasi 1.Introducere Ca si introducere in cercul USL Iasi avem pe site-ul acestora prezentari si marturii ale membrilor din partidele componente despre ceea ce se intampla in Romania, dar si jaful pe care cei de la PDL continua sa il faca asupra tarii dar si tirania actualului presedinte Traian Basescu. 2.Obiective Majoritatea obiectivelor din cadrul organizatiei USL Iasi corespund cu cele din restul aliantei dar pe langa sunt adaugate inca niste rezolutii de viitor care ar trebui sa propulseze Iasiul ca fiind orasul cultural si istoric ce ar trebui sa dainuiasca alaturi de alte orase mari. Printre obiective amintim : A.Investirea in tineri si in invatamant B.Agricultura (ceea ce a devenit prioritate nationala) C.Accelerarea absorbtiei fondurilor europene si utilizarea lor in modernizarea orasului D.Stimularea sectorului privat si a investitiilor E.Micsorarea taxelor si marirea bugetului F.Educatia si egalitatea sanselor pentru o educatie mai buna G.Justitia sa fie independenta si egala pentru toti H.Sectorul de sanatate imbunatatit si oprirea migratiei medicilor buni I.Politicile sociale ca si sprijin pentru cei in nevoie J.Armata dar si ramurile sale in redarea fortei si demnitatii sale. 3.Organizarea,drepturile si indatoririle membrilor