1.

12 aprilie 2008 Savantii au mai descifrat cateva din secretele gaurilor negre, acele campuri antigravitationale care absorb lumina si planetele din Univers, declara echipa de astronomi a Universitatii din Boston. In raportul lor, reputatii astronomi afirma ca au studiat modul in care gaurile negre emit curenti de particule la viteze apropiate de cea a luminii. Cercetatorii au descoperit ca acesti curenti au ca origine campul magnetic situat la marginea gaurilor negre, din acesta zona curentii sunt de asemeni accelerati si concentrati printr-un mod ramas inca nedescifrat. In ciuda faptului ca exista o gaura neagra chiar in mijlocul Caii Lactee, astronomii afirma ca nu se cunosc prea multe despre aceste fenomene cosmice care absorb orice exista in calea lor, inclusiv lumina. Profesorul Alan Marscher si colegii sai de la Universitatea din Boston declara ca au facut cele mai avansate investigatii cu privire la centrul unei gauri negre.Echipa de astronomi a folosit 10 dintre cele mai puternice radiotelescoape pentru a studia o gaura neagra din centrul galaxiei BL Lacertae tocmai in momentul in care acesta emitea curentii de blazar caracteristici unei asemenea fenomen.Astronomii au descoperit ca acesti curenti au forma spiralata, iar datorita tehnologiei avansate au reusit sa surprinda insasi interiorul curentului unde particulele de fapt sunt accelerate si impulsionate. Profesorul Hugh Aller de la Universitatea din Michigan a declarat ca procesul de accelerarea a materiei care se desfasoara cu viteza luminii intr-o gaura neagra este intrucatva asemanator cu jetul unui motor reactor. Sursa: BBC 2. ce sunt gaurile negre? Pe intelesul tuturor, o gaura neagra este o regiune din spatiu care are atat de multa masa concentrata in ea incat nici un obiect din apropiere nu poate scapa de atractia ei gravitationala. Avand in vedere ca cea mai buna teorie despre gravitatie pe care o avem in acest moment este Teoria Generala a Relativitatii a lui Einstein, trebuie sa folosim niste rezultate ale ei pentru a intelege gaurile negre mai in detaliu. Dar sa incepem mai usor, gandindu-ne la gravitatie sub circumstante destul de simple. Sa presupunem ca ne aflam pe suprafata unei planete. Aruncam o piatra pe directie verticala. Presupunand ca nu o aruncam prea tare, ea se va ridica un pic, dar pana la urma acceleratia datorata gravitatiei planetei o va afce sa cada din nou. Daca aruncam piatra destul de tare am putea s-o facem sa scape total de gravitatia planetei. Se va ridica la nesfarsit. Viteza cu care aruncam o piatra pentru ca ea sa scape de atractia gravitationala a planetei se numeste 'viteza de evadare'. Dupa cum probabil v-ati dat seama viteza de evadare depinde de masa planetei: daca o planeta este extrem de masiva, atunci gravitatia ei este foarte puternica, deci viteza de evadare este foarte mare. O planeta mai usoara va avea o viteza de evadare mai mica. Viteza de evadare depinde de asemenea de distanta la care ne aflam de centrul planetei: cu cat suntem mai aproape, cu atat mai mare viteza de evadare. Viteza de evadare a Pamantului este de 11,2 km/s, in timp ce aceea a Lunii este de doar 2,4 km/s. Acum sa ne imaginam un obiect cu o concentratie enorma de masa intr-o atat de mica raza incat viteza de evadare este mai mare decat viteza luminii. Deci, cum nimic nu poate merge mai repede decat lumina, nimic nu poate scapa din campul gravitational al obiectului. Chiar si lumina va fi trasa inapoi de gravitatie si nu va fi in stare sa scape. Ideea unei concentratii de masa at de densa incat nici lumina nu poate scapa dateaza inca din timpul lui Laplace in secolul XVIII. Aproape imediat dupa ce Einstein a dezvoltat relativitatea generala, Karl Schwarzschild a dat solutia ecuatiei matematice care descria un

astfel de obiect. Abia mult mai tarziu, prin 1930, datorita muncii lui Oppenheimer (Da, e tot ala cu Proiectul Manhattan), Volkoff si Snyder, oamenii s-au gandit ca acest tip de obiecte chiar exista in Univers. Acesti cercetatori au aratat ca atunci cand o stea suficient de masiva ramane fara combustibil, nu mai e in stare sa reziste impotriva propriei atractii gravitationale, si colapseaza intr-o gaura neagra. In relativitatea generala, gravitatia este o manifestare a curburii spatiu-timpului. Obiectele masive distorsioneaza spatiul si timpul, astfel incat regulile uzuale ale geometriei nu se mai aplica. Langa o gaura neagra, distorsiunea spatiu-timpului este foarte severa si din aceasta cauza gaurile negre au niste proprietati foarte ciudate. O gaura neagra are ceva ce se cheama 'orizontul evenimentului'. Acesta este o suprafata sferica ce marcheaza granita gaurii negre. Poti "intra" in gaura prin acest orizont, dar nu mai poti iesi niciodata. De fapt, odata ce ai trecut de orizontul evenimentului, esti condamnat sa te apropii din ce in ce mai mult de 'singularitatea' din centrul gaurii negre. Ne putem imagina orizontul evenimentului ac fiind locul unde viteza de evadare este egala cu viteza luminii. In afara acestui orizont, viteza de evadare este mai mica decat viteza luminii, deci daca turati motorul indeajuns, puteti scapa de atractia gravitationala. Dar daca va aflati in interiorul orizontului, oricat de puternic ar fi motorul tot nu veti scapa. Orizontul are niste proprietati geometrice foarte ciudate. Pentru un observator care sta nemiscat la distanta mare de gaura neagra, orizontul pare a fi o suprafata sferica frumoasa si statica. Dar odata cu apropierea de orizont, ne dam seama ca are o viteza foarte mare. De fapt se misca spre exterior, relativ la singularitate, cu viteza luminii! Asta explica de ce e usor sa treci orizontul spre interior, dar e imposibil s-o faci in directia opusa. Daca asta vi s-a parut ciudat, nu va faceti griji. E chiar foarte ciudat. Orizontul e static, dar dintr-un anumit punct de vedere el poate fi considerat ca fiind in miscare. Ca sa folosesc o exprimare mai plastica el trebuie sa fuga atat de repede numai ca sa ramana pe loc. Odata intrat in orizont spatiu-timpul este distorsionat atat de mult incat coordonatele care descriu distanta radiala si timpul isi schimba rolurile. Adica "r", coordonata care arata cat de departe suntem de centru, devine o coordonata asemanatoare timpului, iar "t" devine asemanatoare spatiului. O consecinta a acestui fapt este aceea ca nu te poti opri din miscrea spre un r din ce in ce mai mic, la fel cum in circumstante obisnuite nu te poti opri din mersul spre viitor (adica spre valori din ce in ce mai mari ale lui t). In final, ne vom lovi de singularitate la r=0. Am putea incerca s-o evitam, turand motorul, dar e inutil: nu conteaza directia in care mergi nu-ti poti evita viitorul. Incercarea de a evita singularitatea, odata trecut orizontul evenimentului, e la fel ca si cum ai incerca sa eviti ziua de maine. Numele "gaura neagra" a fost inventat de John Archibald Wheeler, si s-a incetatenit datorita faptului ca are mai mult lipici, ca sa spun asa, decat celelelte dinaintea lui. Inaintea lui Wheeler, aceste obiecte erau uneori denumite "stele inghetate". 3. Cele mai masive obiecte ceresti sunt gaurile negre si stelele neutronice. Amandoua sunt vazute cateodata in compania altor stele materialul de la acestea este absorbit de gaura neagra sau de steaua neutronica. Comparand gaurile negre si stelele neutronice, astronomii au descoperit o metoda de a gasi orizontul gaurilor negre acea suprafata dincolo de care nici macar lumina nu mai poate scapa atractiei gravitationale. Atat gaurile negre cat si stelele neutronice sunt punctele finale ale vietii stelelor foarte masive (de cel putin 10 ori mai mari decat Soarele). Cand o astfel de stea masiva isi termina combustibilul, colapseaza sub propria greutate. Daca masa stelei este de 10 25 de ori mai mare decat masa Soarelui, ea colapseaza intr-o sfera extrem de densa cu un diametru in jur de 15 kilometri. Un asemenea obiect este numit stea neutronica. Compozitia unei astfel de stele este un lichid de neutroni si electroni, iar

suprafata ei se crede ca ar fi solida. (Stelele obisnuite sunt formate in primul rand dintr-un gaz de protoni si electroni.) Motivul pentru care steaua neutronica nu colapseaza si mai mult este ca neutronii se resping datorita fortelor nucleare. (In stelele obisnuite, protonii se resping datorita fortei electrice. Cum forta electrica este mult mai puternica decat forta nucleara, stelele obisnuite sunt gazoase si nu lichide.) Daca insa o stea este de peste 25 de ori mai grea decat Soarele, gravitatia datorata propriei mase devine atat de mare incat fortele nucleare dintre neutroni nu mai pot sa impiedice colapsul steaua colapseaza la infinit si nu mai are nici o suprafata. Astfel, steaua devine gaura neagra. (Gaura neagra nu este niciodata colapsata pana la infinit conform teoriei generale a relativitatii, pe masura ce colapseaza, timpul local curge din ce in ce mai incet. Prin urmare, gaura neagra nu ajunge de fapt niciodata sa fie colapsata la infinit.) La o distanta de aproximativ 80 de kilometri de la centrul gaurii negre, in toate directiile, gravitatia este atat de puternica incat nici macar lumina nu mai poate scapa. Aceasta sfera (determinata teoretic) este orizontul gaurii negre. Stelele neutronice nu au un orizont, ci au o suprafata. Intrebarea acum era daca orizontul gaurilor negre chiar exista in realitate sau este doar o speculatie rezultata din teoria generala a relativitatii. Cheia raspunsului la aceasta intrebare o constituie studierea sistemelor binare. Gaurile negre si verisoarele lor mai mici, stelele neutronice, sunt localizate cateodata in sisteme binare, alaturi de o stea obisnuita. Gazul din aceste stele este absorbit de gravitatie si curge spre obiectul mult mai masiv de langa ele. Acest proces, numit acretie, degajeaza o cantitate foarte mare de energie, in special sub forma razelor X, din cauza ca pe masura ce este absorbit, gazul se misca din ce in ce mai repede si, deci, devine din ce in ce mai fierbinte. Gazul se poate acumula pe suprafata unei stele neutronice si, din cand in cand, se produce o explozie termonucleara care este vizibila. Un asemenea eveniment dureaza cam un minut si este cauza emisiilor de raze X de tipul I. Pe de alta parte, o gaura neagra nu are suprafata si nu ar trebui sa manifeste asemenea explozii de raze X. Ideea de a folosi absenta exploziilor de raze X pentru a confirma prezenta orizonturilor gaurilor negre a fost propusa pentru prima data in 2002 de Ramesh Narayan si Jeremy Heyl de la Universitatea British Columbia din Vancouver. Era o idee foarte simpla si puternica, a spus Narayan. Exploziile de tipul I [de raze X] sunt usor de identificat si putem compara statisticile exploziilor cu predictiile cantitative ale modelelor noastre teoretice despre cum ar trebui ele sa aiba loc la suprafetele solide ale diferitelor corpuri compacte. Cu aceasta noua analiza, argumentul in favoarea existentei orizonturilor gaurilor negre a devenit mult mai puternic. Folosind Rossi Explorer, o echipa de la MIT si de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics din Cambridge a studiat toate sursele de radiatii X de pe cer observate in ultimii 9 ani. In cazul tuturor acestor surse a fost descoperita fie o stea neutronica, fie o potentiala gaura neagra in compania unei stele obisnuite. Orizonturile gaurilor negre sunt invizibile prin definitie, asa ca pare la prima vedere imposibil sa le dovedim existenta, a spus Ron Remillard. Cu toate acestea, uitandu-ne la obiectele care absorb gazul unor stele, putem infera daca acest gaz se aduna pe o suprafata tare sau dimpotriva, dispare pe nevazute. Pentru un grup de potentiale gauri negre pe care l-am studiat, am constatat o absenta totala a exploziilor de raze X. Gazul care, in principiu, ar alimenta asemenea explozii pare ca pur si simplu dispare.

4. Gurile negre sunt obiecte att de masive i dense nct atracia lor gravitaional nu las nici lumina s scape.

Gaur neagr acumulnd materie dintr-o stea apropiat (desen artistic) Dac miezul lsat n urma de ctre explozia unei supernove are masa mai mare dect cea a soarelui nostru, fora care ine laolalt neutronii nu este suficient de mare ca s poat echilibra fora gravitaional proprie. Miezul continu s se sting. n momentul n care masa miezului este suficient de concentrat, fora gravitaionala a acestuia este imens. Aceast for nu se poate explica n fizica clasic i astronomii folosesc teoria relativitii a lui Einstein ca sa explice comportamentul luminii i al materiei fa de aceasta imens for gravitaional. Potrivit relativitii generale, spaiul din jurul miezului este att de puternic curbat nct atrage i lumina. O stea de zece ori mai mare decat soarele nostru se poate transforma intr-o gaur neagr doar dac se comprim pn la un diametru de aproximativ 90 km sau chiar mai puin. Presupunerile astronomilor spun c mijlocul galaxiei noastre este o gaur neagr imens. Pe nelesul tuturor, o gaur neagr este o regiune din spaiu care are att de multa mas concentrat n ea nct nici un obiect din apropiere nu poate scpa de atracia ei gravitaional. Avnd n vedere c cea mai bun teorie despre gravitaie pe care o avem n acest moment este Teoria general a relativitii a lui Einstein, trebuie s folosim nite rezultate ale ei pentru a nelege gurile negre mai n detaliu. Dar s ncepem mai uor, gndindu-ne la gravitaie sub circumstane destul de simple. S presupunem c ne aflm pe suprafaa unei planete. Aruncm o piatra pe direcie vertical. Presupunnd c nu o aruncm prea tare, ea se va ridica un pic, dar pn la urm acceleraia datorat gravitaiei planetei o va face s cad din nou. Daca aruncm piatra destul de tare am putea s-o facem s scape total de gravitaia planetei. Se va ridica la nesfrit. Viteza cu care aruncm o piatr pentru ca ea s scape de atracia gravitaional a planetei se numete vitez de evadare. Dupa cum probabil v-ai dat seama viteza de evadare depinde de masa planetei: dac o planet este extrem de masiv, atunci gravitaia ei este foarte puternic, deci viteza de evadare este foarte mare. O planet mai uoar va avea o vitez de evadare mai mic. Viteza de evadare depinde de asemenea de distana la care ne aflm de centrul planetei: cu ct suntem mai aproape, cu att mai mare viteza de evadare. Viteza de evadare a Pamntului este de 11,2 km/s, n timp ce aceea a Lunii este de doar 2,4 km/s. Acum sa ne imaginm un obiect cu o concentraie enorm de mas ntr-o att de mic raz nct viteza de evadare este mai mare dect viteza luminii. Deci, cum nimic nu poate merge mai repede dect lumina, nimic nu poate scapa din cmpul gravitaional al obiectului. Chiar i lumina va fi tras napoi de gravitaie i nu va fi n stare s scape. Ideea unei concentraii de mas att de dens nct nici lumina nu poate scpa dateaz nc din timpul lui Laplace n secolul XVIII. Aproape imediat dup ce Einstein a dezvoltat relativitatea general, Karl Schwarzschild a dat soluia ecuaiei matematice care descria un astfel de obiect. Abia mult mai trziu, prin 1930, datorit muncii lui Robert Oppenheimer, Volkoff i Snyder, oamenii s-au gndit c acest tip de obiecte chiar exist in Univers. Aceti cercettori au artat c atunci cnd o stea suficient de masiv rmne fr combustibil, nu mai e n stare s reziste mpotriva propriei atracii gravitaionale, i colapseaz ntr-o gaur neagr. n relativitatea general, gravitaia este o manifestare a curburii spaiu-timp. Obiectele masive distorsioneaz spaiul i timpul, astfel nct regulile uzuale ale geometriei nu se mai aplic. Lng o gaur neagr, distorsiunea spaiu-timpului este foarte sever i din aceast cauz gurile negre au nite proprieti foarte ciudate. O gaur neagr are ceva ce se cheama 'orizontul evenimentului' sau Raza Schwarzschild. Acesta este o suprafa sferic ce marcheaz grania gurii negre. Poi "intra" n gaur prin acest orizont, dar nu mai poi iei niciodat. De fapt, odat ce ai trecut de orizontul evenimentului, eti condamnat s te apropii din ce in ce mai mult de 'punctul de singularitate' din centrul gurii negre. S-a estimat c punctul de singularitate este traducerea unei fore gravitaionale care tinde, ca i valoare, spre infinit.

Efectul de lentil gravitaional cauzat de o gaur neagr - Animaie computerizat a unei galaxii foarte deprtate care trece prin spatele gurii negre, fa de observator Inele Einstein (pariale) observate de telescopul Hubble Ne putem imagina orizontul evenimentului ca fiind locul unde viteza de evadare este egal cu viteza luminii. n afara acestui orizont, viteza de evadare este mai mic decat viteza luminii, deci daca turai motorul ndeajuns, putei scpa de atracia gravitaional. Dar dac v aflai n interiorul orizontului, orict de puternic ar fi motorul tot nu vei scpa. Raza Schwarzschild are nite proprieti geometrice foarte ciudate. Pentru un observator care st nemicat la distan mare de gaura neagr, orizontul pare a fi o suprafa sferic frumoas i static. Dar odat cu apropierea de orizont, ne dam seama c are o vitez foarte mare. De fapt se mic spre exterior, relativ la singularitate, cu viteza luminii! Asta explic de ce e uor s treci orizontul spre interior, dar e imposibil s-o faci n direcia opus. Orizontul e static, dar dintr-un anumit punct de vedere el poate fi considerat ca fiind n micare. Mai plastic spus el trebuie sa fuga att de repede numai ca s rmn pe loc. Odat intrat n orizont spaiu-timpul este distorsionat att de mult nct coordonatele care descriu distana radial i timpul i schimb rolurile. Adic "r", coordonata care arat ct de departe suntem de centru, devine o coordonat asemntoare timpului, iar "t" devine asemntoare spaiului. O consecin a acestui fapt este aceea c nu te poi opri din micarea spre un "r" din ce n ce mai mic, la fel cum n circumstane obinuite nu te poi opri din mersul spre viitor (adic spre valori din ce n ce mai mari ale lui t). n final, ne vom lovi de singularitate la r=0. Am putea ncerca s-o evitm, turnd motorul, dar e inutil: indiferent de direcia n care mergi nu-i poi evita viitorul. ncercarea de a evita singularitatea, odat trecut orizontul evenimentului, e la fel ca i cum ai ncerca sa evii ziua de mine. Numele "gaur neagr" a fost inventat de John Archibald Wheeler, i s-a ncetenit datorit faptului ca are mai mult "lipici" dect celelalte dinaintea lui. naintea lui Wheeler, aceste obiecte erau uneori denumite "stele ngheate" Informatie selectata de la wikipedia 5.

Ce este nuntrul unei guri negre? Scris sau tradus de Adrian Buzatu 19 January 2008 Un grup de cercettori condui de ctre Jun Nishimura, profesor asociat la KEK, au reuit s evidenieze pentru prima oar condiiile din interiorul unei gauri neagre cu ajutorul unei simulri pe calculator utiliznd teoria corzilor. Grupul de cercettori au facut simulri numerice utiliznd teoria corzilor, cu ajutorul creia se poate descrie comportamentul particulelor elementare. Au confirmat pentru prima oar c n o gaur neagr energia depinde de temperatur la o anumit putere, acest comportament fiind prezis de calculele bazate pe teoria lui Hawking. Rezultatul demonstreaz c proprietile termodinamice ale gurilor negre, proprieti

precum radiaia Hawking, pot fi explicate de ctre o mulime de corzi aflate n interiorul gurii negre, prezise de ctre teoria corzilor. Gurile negre sunt obiecte astronomice prezise de teoria relativitii generale a lui Einstein. Datorit puternicului cmp gravitaional, spaiu i timpul sunt att de puternic distorsionate, nct toat materia i inclusiv lumina sunt atrase de ctre gaura neagr. n 1974 fizicianul britanic, Stephen Hawking a demonstrat c lumin i particule sunt emise de ctre suprafaa gurii negre, prin urmare aceasta devenind din ce n ce mai mic. nc de pe atunci s-a presupus existena unei structuri n interiorul gurilor negre. Cu toate acestea, nu s-a reuit s se descrie starea interiorului unei guri negre deoarece curbura spaiu-timpului devine aa de mare, nct teoria relativitii generale nu mai este valabil, fiind necesar a se lua n considerare fluctuaii cuantice. Pe de alt parte, n domeniul particulelor elementare, teoria corzilor a fost propus pentru a unifica ntr-un mod consistent relativitatea general cu mecanica cuantic. Teoria corzilor descrie toate particulelele elementare descoperite pn acum ca i corzi foarte scurte, care oscileaz cu diferite frecvene, i care se propag n spaiu-timp de 10 sau 11 dimensiuni. Astfel, n mod natural teoria corzilor prezice existena gravitonilor. Astfel, relativitatea generalizat, care explic gravitaia, este extins natural la scala fizicii particulelor elementare. ntrebarea dac teoria corzilor poate s descrie structura interioar a unei guri negre a atras de ceva vreme atenia fizicienilor teoreticieni din lumea ntreag. Cercetatorii japonezi au stabilit o metod care trateaz eficient oscilaia corzilor n funcie de frecvena acestora. Comportamentul termodinamic al corzilor ce se presupune c exist n interiorul unei guri negre a fost calculat dup aceast metod, utiliznd un supercalculator "Hitachi SR11000 model K1".

Supercalculatorul Hitachi SR11000 model K1 a fost folosit pentru aceast simulare. A fost instalat la KEK n martie 2006. Are o putere de calcul de 2.15 milioane de milioane de calcule

pe secund. Mult vreme s-a considerat c structura interioar a unei guri negre poate fi dedus numai din radiaia Hawking emis de suprafaa gurii negre. Rezultatul acestei cercetri arat c misterioasele prorieti termodinamice ale gurilor negre pot fi explicate considernd c interiorul gurii negre gzduiete o mulime de corzi oscilante.

Cum vede un artist interiorul unei guri negre ca o colecie de corzi.

Punctele reprezint energia mulimii de corzi n funcie de temperatur. Linia continu reprezint energia gurii negre n funcie de temperatur, prezis de teoria lui Hawking. Observm c la temperaturi mici, cele dou teorii cad de acord. Este de ateptat ca teoria corzilor s se dezvolte i mai mult, jucnd astfel un rol important n

rezolvarea unor probleme interesante precum evaporarea gurilor negre, starea Univerului timpuriu i a creaiei tuturor lucrurilor. Acest rezultat a fost publicat n revista Physical Review Letters.

6. Gurile negre arunc vapori de ap n spaiu Joi, 23 Aprilie 2009 20:31 Astronomii au descoperit cea mai ndeprtat dovad a existenei apei n Univers i cred c vaporii de ap sunt prezeni ntr-un jet emis de o gaur neagr uria, dintr-o galaxie la miliarde de ani lumin deprtare.

Vezi Galerie Articol Descoperirea fcut de o echip mixt format din europeni i americani a fost anunat n cadrul conveniei European Week of Astronomy and Space Science. Apa era emis de ctre gaura neagr cnd Universul avea doar 2,5 miliarde de ani i poate fi vzut, datorit lungimii de und specifice, la distane foarte mari n spaiu. Vaporii sunt observai printr-un maser (dispozitiv pentru amplificarea microundelor prin emisia stimulat a radiaiei electromagnetice de lungime de und corespunztoare). Am urmrit apa prin maser n fiecare lun de la detecie i am vzut un semnal stabil, a declarat Dr. John McKean de la Institutul de Radio Astronomie din Olanda. Aceast descoperire susine teoria noastr iniial c apa se gsea la nceput n jeturile gurilor negre i mai puin probabil n discurile gazoase care le nconjurau, a mai afirmat McKean. 7.

Apetitul unei gauri negre

Astfel arata o gaura neagra in plina actiune. Este vorba despre o imagine a Galaxiei Centauri A aflata la 13,7?1,9 milioane de ani lumina. Jeturile si loburile de materie care este atrasa spre gaura neagra au fost studiate de mai multe telescoape. Imaginea este rezutatul obtinut in urma corelarii datelor primite de la acestea. Telescopul Atacama Pathfinder Experiment (APEX) din Chile a analizat undele submilimetrice (portocaliu), iar Telescopul Chandra a analizat razele X (albastru). Imaginile cu praful din galaxie si restul stelelor, inlumina vizibila, provin de la Telescopul Max-Planck/ESO 2.2 m, tot din Chile.Astronomii

estimeaza ca jetul de materie din partea stanga se extinde pana la 13.000 ani lumina. Mai mult, datele obtinute de APEX arata ca viteza materiei din acel jet este de aproape jumatate din viteza luminii (c= 299.792,458 m/s).Ce este, de fapt, o gaura neagra? Cercetatorii spun ca este o regiune a spatiului a carei forta gravitationala este atat de puternica incat nimic nu ii poate scapa, nici macar lumina. Explicarea mecanismului fundamental al unei gauri negre se face cu ajutorul teoriei relativitatii generale, publicate de catre Albert Einstein in anul 1916. Punctul central al unei gauri negre, unde este concentrata toata materia acesteia, este numit de catre oamenii de stiinta singularitate si se crede ca este mai mic decat nucelul unui atom. Suprafata unei gauri negre se numeste orizont si este zona unde forta sa de gravitatie tinde catre infinit; este locul de unde materia este atrasa in interior cu viteza luminii. Nimeni nu a reusit sa descopere efectiv o gaura neagra. Pentru a dovedi ca un obiect compact este o gaura neagra, oamenii de stiinta ar trebui sa masoare efectele pe care doar ea le-ar putea produce. Doua astfel de efecte ar fi deformarea unei raze de lumina si o incetinire extrema a timpului. Astronomii au descoperit, totusi, obiecte compacte care sunt, aproape sigur, gauri negre. Potrivit teoriei relativitatii, o gaura neagra se poate forma atunci cand o o stea masiva ramane fara combustibil nuclear si se prabuseste sub efectul propriei forte de gravitatie. Daca masa nucleului este egala cu trei sau mai multe mase solare, nucleul se transforma intr-o singularitate, intr-o fractiune de secunda. Multi astronomi cred ca galaxia in care se afla sistemul nostru solar, Calea Lactee, contine milioane de gauri negre. Unele au fost descoperite in sisteme de stele binare care emit raze X. Intr-un astfel de sistem, o gaura neagra si o stea vizibila orbiteaza una in jurul celeilalte. Gaura neagra atrage gaz de la steaua normala. In apropierea orizontului gaurii negre, frecarea dintre atomi ridica temperatura gazului la cateva milioane de grade. In consecinta, energia emisa de atomi este sub forma de raze X detectabile cu ajutorul telescoapelor speciale. In plus, astronomii cred ca cele mai multe dintre galaxii au gauri negre gigantice in centru. Masa fiecareia dintre aceste obiecte este estimata ca fiind intre 1 milion si 1 miliard de mase solare. Ei considera ca aceste gauri masive gigantice s-au format acum cateva miliarde de ani din gazul acumulat in centrele galaxiilor. Exista dovezi ca si in centrul Cai Lactee ar exista o gaura neagra. Cercetatorii cred ca acolo este o sursa de unde radio cunoscuta sub numele de Sagittarius A* (Sgr A*). Cea mai clara dovada ca Sgr A* este o gaura neagra gigantica este miscarea rapida a stelelor din jurul ei. Cea mai rapida dintre acestea efectueaza o revolutie completa in 15,2 ani, cu o viteza de cca 5000 km/s. Studiind aceasta miscare concluzia astronomilor a fost ca in interiorul orbitei stelei se afla un obiect de cateva milioane de ori mai masiv decat Soarele. Singurul obiect care ar explica aceste conditii este o gaura neagra.Sursa: NASA 04-02-2009 01:27

8. Gauri negre, gauri negre, gauri negre! Descoperiri prezentate la intalnirea din 2006 a Societatii Americane de Astronomie By Vlad Tarko, Senior Editor, Sci-Tech News 11th of January 2006, 14:52 GMT Adjust text size:

La intalnirea anuala a Societatii Astronomice Americane din Washington, D.C. din acest an au fost acoperite peste 30 de subiecte, de la Soare, piticele albe, pulsari si gauri negre pana la evolutia galaxiilor, mediul interstelar si exploziile de raze gamma. Iata o scurta prezentare a 5 descoperiri legate de gaurile negre: Stelele care orbiteaza in apropierea gaurii negre din centrul Caii Lactee Originea stelelor tinere din centrul galaxiei noastre i-a contrariat pe astronomi de multa vreme, insa odata cu determinarea precisa a orbitelor lor s-au facut primii pasi catre dezlegarea misterului. Pentru aceasta, astronomii au folosit noua tehnica laser de la observatorul W. M. Keck din Hawaii. Mediul ostil din jurul gaurii negre supermasive ar trebui sa faca extrem de dificila formarea de noi stele, explica Jessica Lu, o absolventa in astronomie de la UCLA care a coordonat cercetarea unui grup de mai mult de 30 de stele tinere a caror origine este incerta. "Cum s-au format aceste stele intr-o asemenea regiune neospitaliera? Profesoara mea, Andrea Ghez, numeste acest mister 'paradoxul tineretii'. Ne asteptam ca folosind noul sistem cu laser de la Keck sa reusim sa rezolvam acest paradox. Acum putem sa masuram exact cum se misca aceste stele cu o precizie nemaiintalnita (de numai doi kilometri pe secunda) si sa determinam pentru prima data orbitele acestor stele situate la numai cateva luni-lumina de gaura neagra." "Asa cum o amprenta poate fi folosita pentru a identifica o persoana, informatia continuta in orbitele stelelor tinere ne poate spune cum si unde s-au format ele" a adaugat Lu. 'Obisnuintele culinare' ale gaurilor negre din centrele galaxiilor tinere

O analiza a celei mai profunde perspective oferite de telescopul spatial Hubble furnizeaza dovezi foarte convingatoare ca uriasele gauri negre din centrelor galaxiilor nu s-au nascut mari, ci au crescut de-a lungul timpului in urma a numeroase coliziuni dintre galaxii. "Studiind galaxiile indepartate observate de Hubble Ultra Deep Field (HUDF) am obtinut prima dovada relevanta din punct de vedere statistic a faptului ca sporirea dimensiunilor gaurilor negre supermasive din centrele galaxiilor are legatura cu procesul asamblarii galaxiilor", a spus astronomul Rogier Windhorst de la Universitatea de Stat din Arizona. "Gaurile negre au crescut acumuland stele, praf si gaze. Aceste festinuri le stau la dispozitie in special cu ocazia coliziunilor dintre galaxii." Legatura dintre cresterea galaxiilor prin intermediul combinatiilor de mai multe galaxii precum si cresterea gaurilor negre centrale a fost suspectata de multa vreme, insa dovezile au ramas neconcludente. "HUDF ne-a oferit informatii de foarte buna calitate", a adaugat si Seth Cohen, colegul lui Widhorst. "Este pentru prima oara cand avem suficient de multe date pentru a putea testa aceasta teorie, dat fiind ca am avut posibilitatea de a studia in jur de 5000 de galaxii indepartate de-a lungul unei perioade de patru luni." Gaurile negre creeaza agitatie prin galaxie Gaurile negre creeaza agitatie in locuri neasteptate, arata un nou studiu efectuat asupra imaginilor galaxiilor eliptice luate cu ajutorul Observatorului cu raze X Chandra al NASA. Descoperirea efectelor la mare distanta a gaurilor negre centrale in cadrul acestor galaxii vechi ia surprins pe astronomi. Datele luate de Chandra au indicat existenta unor adevarate furtuni dincolo de aparenta calma pe care aceste galaxii o au in lumina vizibila. Astronomii cred ca norii imensi de gaz fierbinte din aceste galaxii sunt bulversati de exploziile intermitente care au loc in zonele centrale de langa gaurile negre supermasive. "Acesta este inca un exemplu de cat de importanta este observarea universului pe toate lungimile de unda si nu numai pe lungimile de unda traditionale ale luminii vizibile", a spus Wilt Sanders care lucreaza la Chandra. "Fara aceste observatii in domeniul razelor X si undelor radio nu am fi avut de unde sa stim ca aceste galaxii aparent statice de fapt inca evolueaza datorita actiunii gaurilor negre centrale." Aceste rezultate au provenit din analiza a 56 de galaxii eliptice din arhiva de date de la Chandra, condusa de profesorul Thomas Statler si doctorandul Steven Diehl, amandoi de la departamentul de fizica si astronomie de la universitatea Ohio. "Cele mai multe galaxii eliptice au fost considerate in mod traditional locuri linistite asemeni unor lacuri calme", a spus Statler. "Rezultatele noastre arata ca aceste galaxii sunt de fapt mult mai agitate decat se credea. Aceste rezultate sunt o parte a unei noi perspective care se formeaza asupra impactului pe care il au gaurile negre super-masive asupra mediului lor, impact care se pare ca este mult mai patrunzator decat se credea."

Pe masura ce se rotesc, gaurile negre lasa o gaura in spatiu-timp Cercetatorii de la MIT au descoperit o gaura neagra care si-a format o adancitura in spatiu-timp asemeni locului care se formeaza pe canapea acolo unde te asezi cel mai des.Regiunile din preajma gaurilor negre sunt notoriu de haotice, generand lumina pe gama larga de frecvente. Similaritatile intalnite la un interval de noua ani implica faptul ca ceva fundamental se afla in spatele celor doua observatii, si anume curbarea spatiu-timpului asa cum a fost prevazuta de teoria generala a relativitatii insa foarte rar observata in asemenea detaliu. "Faptul ca am gasit exact aceleasi frecvente ale razelor X la un interval de noua ani nu poate fi o simpla coincidenta", a spus Jeroen Homan de la Institutul Kavli de Astrofizica si Cercetari Spatiale de la MIT. "Gaura neagra canta inca aceeasi melodie. Aceste oscilatii sunt produse de variatia spatiu-timpului insasi, variatie cauzata de [rotatia] gaurii negre. Acest fenomen a fost suspectat de multa vreme, insa acum este prima data cand avem o dovada clara pentru el." Gaura neagra din centrul galaxiei noastre emite flacari Cel mai detaliat studiu al Sagetatorului A* (SgrA*), enigmatica gaura neagra supermasiva din centrul galaxiei noastre, facut cu ajutorul telescopului spatial Hubble si a observatorului cu raze X SMM-Newton, a aratat ca o serie intreaga de emisii luminoase apar in zona din apropierea gaurii negre, pe o gama larga de lungimi de unda, si ca aceste emisii cresc si scad toate la un loc. Aceste observatii ii vor ajuta pe astronomi sa inteleaga mai bine dinamica lui Sgr A* si sa gaseasca sursa acestor emisii. "Am observat ca emisiile mai putin energetice in infrarosu apar simultan cu emisiile mult mai energetice de raze X precum si odata cu emisiile in domeniul submilimetric", a spus Yusef-Zadeh. "De aici putem deduce ca particulele care sunt accelerate catre gaura neagra dau nastere acestor radiatii in domeniul infrarosu, submilimetric si cel al razelor X. In plus, nu tot materialul care se apropie de gaura neagra este absorbit in ea. O parte a materialului poate fi ejectat din vecinatatea orizontului gaurii negre. Observatiile noastre indica faptul ca aceste emisii au suficienta energie pentru a scapa chiar de la o apropiere foarte mica de sfera de influenta a gaurii negre." "Acest lucru este complet neasteptat", a mai adaugat Yusef-Zadeh. "Celelalte gauri negre din alte galaxii nu manifesta o asemenea activitate. Dupa toate aparentele aceste emisii se datoreaza dinamicii materialului capturat - foarte aproape de orizontul gaurii negre. In plus, emisiile fluctueaza la niveluri scazute asemeni unor palpairi. Radiatia emisa rezulta in urma miscarii cu mare viteza a materialelor catre regiunea cea mai apropiata a gaurii negre. Este modul de viata al lui Sgr A*, acest nivel scazut de activitate permanenta."

9. Gaura Neagra a aprut n Galaxia noastr

cercettorii sunt stupefiai

Nebunia legata de Experimentul CERN, si despre care puteti citi aici, ajunsa la apogeu in momentul in care si Rusia a anuntat ca vrea sa creeze un accelerator de particule similar, o asemenea gaura neagra a fost identificata in Galaxia noastra. Noi observatii efactuate de astronomi asupra centrului Caii Lactee duc la o descoperire epocala. In centrul galaxiei nostre a aparut o gigantica gaura neagra ale carei manifestari nu au fost observate pana in prezent. Acesta este de fapt cea mai apropiata gaura neagra fata de planeta noastra. Imaginile captate cu ajutorul unui telescop virtual de ultima generatie au spulberat orice dubiu al savantilor. Undeva in centrul propriei noastre galaxii, actioneaza cea mai mare gaura neagra observata vreodata in Calea Lactee. "Sunt de-a dreptul stupefiat ! Inca nu stim daca avem vreun motiv de ingrijorare datorita vecinatatii fara precedent fata de o astfel de gaura neagra. Totusi, fiind cea mai apropiata gaura neagra de planeta noastra, avem acum ocazia nesperata de a face noi si noi studii si observatii asupra sa" declara Sheperd Doleman, unul dintre oamenii de stiinta implicat in studierea noului fenomen. Imensa desfasurare de forte cosmice a fost botezata de catre astronomi Sagittarius A, datorita apropierii sale de constelatia Sagetatorului. A aprut i gaura neagr Cercettorii americani au descoperit-o chiar n galaxia noastr n timp ce savanii europeni ncearc s evite formarea unei guri negre, n urma celui mai mare experiment al omenirii, cercettorii americani au anunat c au identificat deja o astfel de desfurare de fore cosmice, aflat chiar n mijlocul galaxiei noastre. Gigantica gaur neagr a fost depistat cu ajutorul unor fotografii fcute de telescoapele ultraperformante de la Observatoul Radio al Universitii din Arizona, i al institutelor astronomice din California i Hawaii. Potrivit Fox News, aceasta este cea mai apropiat gaur neagr, n raport cu planeta noastr. Ea se afl n interiorul Cii Lactee, n apropiere de constelaia Sgettorului, motiv pentru care a i fost denumit Sagittarius A. Gaura neagr are o mas de 4 milioane de ori mai mare dect a Soarelui i un diametru care msoar aproximativ o treime din distana de la pmnt la Soare (50 milioane de kilomteri). "nc nu tim dac avem vreun motiv de ngrijorare datorit vecintii fr precedent fa de o astfel de gaur neagr. Totui, fiind cea mai apropiat gaur neagr de planeta noastr, avem acum ocazia nesperat de a face noi studii i observaii asupra sa" a declarat Shepherd Doleman, unul dintre cercettorii implicai n studierea noului fenomen. Mai multe voci au contestat experimentul care se desfoar la grania dintre Elveia i Frana, afirmnd c ar putea genera guri negre, care mai apoi ar putea nghii" i Pmntul. Aceast descoperire ar putea alimenta controversele legate de LHC, ns pn n prezent nu se poate face o legtur ntre existena gurii negre i activitatea desfurat la Geneva. Numele de Gaura Neagra provine de la faptul c, dup teoria lui Einstein, acest miez extrem de dens emite un cmp gravitaional att de mare nct nici mcar lumina nu mai poate scpa din el i, prin urmare, tot ceea ce putem vedea este o pat neagr. Msurtori recente pun la ndoial aceste teorii i emit o alta, numit teoria singularitilor", care pretinde c nu toate gurile negre sunt plasate n centrul unei galaxii, existnd i unele izolate, care formeaz un sistem binar mpreun cu o stea.

O gaur neagr mpreun cu o stea ... Gurile negre formate conform teoriei clasice nu puteau atinge mase mai mari dect cea echivalent cu masa a zece sori condensai. Muli astronomi au fcut calcule sofisticate i au demonstrat c, dup formulele lui Einstein, exist o limit superioar a masei pe care o poate atinge o gaur neagr. Teoria spune c, peste aceast cifr, stelele care genereaz gurile negre nu sunt stabile. n centrul galaxiilor ns pot exista guri negre mult mai dense, care ar putea avea mase de milioane de ori mai mari dect cea a Soarelui, dar n acest caz, spun astronomii, explozia gurii negre este mpiedicat i contrabalansat de imensa mas a galaxiei propriu-zise. Altfel, ntr-un oarecare punct din spaiu (deci nu n centrul unei galaxii), calculele spun c gaura neagr nu poate fi mai dens dect zece sori la un loc. i totui, exist! Gurile negre au n jurul lor un halou, numit efect de lentil. Descoperirea unei guri negre care cntrete de 15,7 ori mai mult dect Soarele a stricat puin teoriile mbriate de savani pn acum. Obiectul", care a fost botezat M33 X-7", nu tia, vezi bine, ce tragedii va provoca n sistemele de ecuaii integro-difereniale ale astronomilor! El i-a permis s existe i s cntreasc nengduit de mult. Prima reacie a celor care l-au descoperit a fost s considere c au greit i s-i reia msurtorile. Jerome Orosz i colegii si de la Universitatea San Diego, din California, au msurat de cteva zeci de ori valorile semnalelor primite. Cu ajutorul telescopului Gemini North, din Mauna Kea, Hawaii, care are un diametru de 8,2 metri, astronomii americani au reuit nu doar s-i confirme calculele, ci chiar s traseze orbita acestei guri negre, ce alearg" printre galaxii nsoit de o stea uria. Cum de rezist? Este pentru prima oar cnd pmntenii reuesc s observe un sistem binar format dintr-o gaur neagr i o stea, care orbiteaz una n jurul celeilalte, de parc ar valsa" prin Univers. De la noi, din cauza acestei rotaii, se poate vedea cnd steaua, cnd gaura neagr, fiecare acoperind-o pe cealalt n mod desvrit. Steaua care rezist lng gaura neagr uria este ea nsi o brut", cam de 70 de ori mai masiv dect Soarele nostru. Ceea ce contrazice din nou ce noi tiam pn acum, i anume c sorii care au o compoziie chimic apropiat de cea a Soarelui pierd cea mai mare parte a masei lor n timpul vieii", astfel nct atunci cnd mor" sunt prea mici ca s mai poat crea o gaur neagr mai masiv" dect vreo zece sori, cel mult. Ca s poat justifica ceea ce vd, astronomii spun acum c pierderea de mas ar putea fi mult mai mic n cazul stelelor alctuite exclusiv din cele mai uoare elemente cunoscute de noi. Noua teorie, emis de astrofizicianul Stanford Wooslez, de la Universitatea Santa Cruz, din California, spune c stelele pure", care nu conin alte elemente dect hidrogen i heliu, nu pierd mas i pot ajunge s fie att de gigantice nct s hrneasc" o gaur neagr precum M33 X-7 i totui s continue s existe.