Cursul nr.

Marimi scalare si vectoriale. Notiuni de analiza vectoriala.

1.1. Marimi scalare si vectoriale Exista o serie de marimi fizice, cum ar fi lungimea, masa, temperatura etc., care pot fi reprezentate numai cu ajutorul unui numar si a unei unitati de masura. De exemplu, spunem ca lungimea unui obiect este de zece metri, L=10 m. Aceste marimi poarta denumirea de marimi scalare. Exista insa marimi fizice, numite marimi vectoriale, care pe langa marime au si directie si sens. Forta este un exemplu de marime fizica vectoriala. Astfel, pentru a determina in mod unic efectul actiunii unei fortei asupra miscarii unui corp este necesar sa se precizeze marimea fortei in Newtoni (N), directia pe care actioneaza si sensul sensul fortei pe aceasta directie. Exista doua moduri de notare a unei marimi vectoriale. Astfel, in scrierea de mana o marime vectoriala se noteaza printr-o sageata deasupra literei A care simbolizeaza marimea fizica A. In scrierea de tipar o marime vectoriala este notata cu litere aldine (ingrosate), A. Marimea sau modulul vectorului este notata cu litere latine, A A A . Geometric un vector se reprezinta printr-o sageata (Fig.1) a carei lungime este egala cu modulul vectorului. Sensul si directia sagetii corespund cu sensul si directia vectorului. Viteza, acceleratia, forta, momenul fortei, impulsul, etc. sunt exemple de marimi fizice care se reprezinta matematic printr-un vector.

Fig. 1. Reprezentarea geometrica a unui vector

Vectorul invers: pentru orice vector A se poate defini un vector invers -A. Vectorul -A are acelasi modul si directie cu vectorul A, dar are sens invers (Fig.2a). Egalitatea vectorilor: doi vectori A si B ce descriu marimi fizice similare (de exemplu forte) sunt considerati egali daca ei au aceiasi marime, aceiasi directie si acelasi sens; acest lucru se A=B. Este imortant de remarcat ca egalitatea vectorilor A si B nu impune conditia ca cei doi vectori sa aiba acelasi punct de aplicatie. Ca urmare, prin translatarea paralela a unui vector se obtine un vector egal cu vectorul initial, Fig.2b.

(a)

(b)

Fig. 2. Vectorul invers (a); (b) prin operatia de translatie paralela se obtine un vector egal cu vectorul initial. 1.2. Operatii cu vectori 1.2.1 Adunarea vectorilor Suma a doi vectori A si B este definita prin constructia geometrica indicata in Fig. 3a. Aceasta constructie este numita regula paralelogramului pentru adunarea vectorilor. Vectorul C reprezentand suma A+B are directia diagonalei mari a paralelogramului definit cu ajutorul vectorilor A si B, iar directia este de la originea vectorilor spre varful paralelogramului. Daca vectorii nu acelasi punct de aplicatie, atunci se translateaza unul dintre vectori paralele cu el insusi, de exemplu vectorul B, pana in originea vectorului A dupa care se aplica regula paralelogramului (Fig.3b).
2

(a)

(b)

Fig.3. (a) Regula paralelogramului si (b) adunarea a doi vectori atunci cand ei nu au aceiasi origine. Marimea vectorului C poate fi usor determinata cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizata. Daca consideram ca unghiul dintre cei doi vectori este , atunci este usor de demonstrat ca:
C 2 A 2 B 2 2 AB cos .

(1)

Din punct de vedere practic este mai usor sa se aplice regula paralelogramului intr-o varianta modificata. In acest caz vectorul B se translateaza paralel cu el insusi pana cand originea lui se suprapune peste varful vectorului A (Fig.4a). Este usor de observat ca in aceasta reprezentare vectorul C este chiar vectorul care se obtine unind originea vectorului A cu varful vectorului B. Directia vectorului C este inspre varful vectorului B. Generalizand aceasta procedura de adunare a doi vectori pentru cazul mai multor vectori se obtine regula poligonului. Regula poligonului este ilustrata in figura 4b. In acest caz vectorii de adunat sunt pusi cap la cap, iar vectorul rezultant se obtine unind originea primului vector cu varful ultimului vector. Daca tinem cont de regula paralelogramului si a poligonului, atunci este evident ca operatia de adunare vectoriala este asociativa si comutativa, adica A+B=B+A, respectiv (A+B)+C=A+(B+C).
3

(2)

(3)

(a)

(b)

Fig.4. (a) regula paralelogramului modificata si (b) regula poligonului de adunare a vectorilor. 1.2.2. Scaderea vectorilor Diferenta C=A-B dintre doi vectori A si B se defineste cu ajutorul regulei paralelogramului, asa cum este indicat in figura 5. In acest caz vectorul diferenta C are directia de-a lungul diagonalei mici a paralelogramului construit pe vectorii A si B, iar directia este inspre vectorul A. Aplicand teorema lui Pitagora generalizata rezulta pentru modulul vectorului diferenta expresia,
C 2 A 2 B 2 2 AB cos ,

(4)

unde este unghiul dintre cei doi vectori.

Fig.5. Regula paralelogramului in cazul operatiei de scaderea a vectorilor.

1.2.3 Operatii de inmultire cu vectori a) Inmultirea cu un scalar Un vector poate fi inmultit cu un numar real. Sa consideram un vector A si un numar real pozitiv, c . Multiplicarea vectoului A cu c se noteaza prin simbolul cA. Marimea vectorului cA este egala cu cA , iar directia si sensul sunt aceleasi cu directia si sensul vectorului A (Fig.6a). Daca numarul c este negativ, vectorul -cA are sens invers lui A (Fig.6b).

(a)

(b)

Fig. 6a. (a) Multiplicarea cu un numar real pozitiv, c 0 , si (b) cu un numar real negativ , c 0 . b) Produsul scalar In continuare vom introduce o noua operatie de inmultire, numita produs scalar. Asa cum vom vedea in cursurile viitoare acest tip de produs se utilizeaza pentru a defini marimi fizice scalare care sunt rezultatul inmultiri a doua marimi vectoriale. Exemplu cel mai comun este lucrul mecanic, care este produul dintre forta si deplasare, L=F.d. Prin definitie produsul scalar A.B dintre vectorul A si B este un scalar a carui marime este data de relatia A.B=ABcos, unde este unghiul dintre cei doi vectori. c) Produsul vectorial (5)

In fizica pe langa produsul scalar este de foarte multe ori utilizat si un alt produs a doi vectori si anume produsul vectorial. Produsul vectorial dintre doi vectori se simbolizeaza cu x. Prin definitie produsul vectorial AxB este un vector C perpendicular pe planul format de vectorii A si B avand marimea : C=AB sin , unde este unghiul dintre vctorii A si B. Sensul vectorului C se determina cu ajutorul regulei surubului drept. Conform acestei reguli sensul lui C se obtine rotind vectorul A , primul factor al produsului, cu unghiul cel mai mic spre vectorul B, iar sensul de inaitare al burghiului este chiar sensul vectorului C, asa cum se poate vedea in figura Fig.7a. O alta modalitate prin care se poate stabili sensul vectorului C este regula mainii drepte. In acest caz indoim degetele mainii drepte in jurul directiei perpendiculare pe planul format de vectorii A si B cu degetele indreptate in directia in care se roteste vectorul A. Sensul vectorului C=AxB este dat degetul mare al mainii drepte, asa cum este aratat in figura 7.b. Este usor de observat ca regula mainii drepte deriva din regula surubului drept. Trebuie notat ca din cauza conventiei de sens vectorul AxB este opus vectorului BxA:
A B B A .

(6)

Astfel, produsul vectorial nu este comutativ.

(a)

(b)

Fig. 7. Regula burghiului drept (a) si regula mainii drepte (b).

6

1.3. Componentele unui vector. Reprezentarea analitica a vectorilor. 1.3.1. Versorul unui vector Prin versorul unui vector A se intelege un vector a care are modului egal cu unitatea, a 1 , si are aceiasi directie si sens cu vectorul A. In figura 8 este reprezentat vectorul A si versorul sau a. Este evident ca vectorul A poate fi scris sub forma:
A Aa ,

(7)

unde A este modulul vectorului A. In mod similar se definesc versorii i, j, si k ai axelor de coordonate ale unui sistem Cartezian Oxyz. Versorul unei axe este un vector al carui modul este egal cu unitatea si care are directia de-a lungul directiei axei si sensul in sensul pozitiv al axei respective, asa cum este aratat in figura 8b.

(a)

(b)

Fig. 8. Versorul a al vectorului A (a) si versorii i, j si k a axelor Ox,Oy si Oz ale sistemului Cartezian Oxyz. 1.3.2. Reprezentarea vectorilor intr-un sistem Cartezian Operatiile cu vectori pot fi simplificate foarte mult prin utilizarea componentelor vectorului pe directiile Ox, Oy si Oz ale sistemului Cartezian Oxyz. Pentru inceput sa consideram on sistem Cartezianbidimensional xOy si un vector A cu originea in originea sistemului de coordonate, asa cum este aratat in Fig. 9a. Conform regulei paralelogramului de adunare a vectorilor, vectorul A poate fi privit ca suma a doi vectori Ax si Ay,
7

A=Ax+Ay.

(8)

Vectorii Ax si Ay poarta denumirea de componentele vectorului A pe directiile Ox si, respectiv, Oy. Componentele vectorului A pe cele doua directii pot fi scrise sub forma: Ax=Axi si Ay=Ayj, (9)

unde i si j sunt versorii axelor Ox si Oy. Tinand cont de relatia (9), expresia (8) a vectorului A devine: A=Axi+Ayj. (10)

Prin analogie cu cazul bidimensional, in cazul unui vector in spatiu relatia (10) devine, A=Axi+Ayj+Azk. (11)

(a)

(b)

Fig. 9. Reprezentarea Carteziana a unui vector in plan (a) si in spatiu (b). Daca consideram ca originea vectorului A este in originea sistemului de coordonate Oxyz, iar varful sau este intr-un punct P de coordonate (x,y,z), atunci relatia (11) poate fi scrise sub forma, A=xi+yj+zk,
8

(12)

unde am tinut cont ca Ax=x, Ay=y si Az=z. Trebuie mentionat ca orice vector din plan sau din spatiu poate fi translatat paralel cu el insusi in asa fel incat originea lui sa coincida cu originea sistemului Cartezian considerat . Prin urmare orice vector poate fi scris sub forma generala (11) sau (12). Scrierea unui vector sub forma (11) sau (12) poarta denumirea de reprezentarea analitica sau Carteziana a vectorului. Reprezenarea analitica prezinta avantajul ca permite reprezentarea unui vector printr-un set de trei numere (Ax, Ay, Az) sau (x,y,z), care variaza de la un vector la altul, si un sistem fix de versori (i, j ,k), care ramane constant indiferent de vectorul reprezentat. Reprezentarea analitica prezinta avantajul ca reduce operatiile dintre vectori la operatii algebrice obisnuite. 1.3.3. Operatii cu vectori in reprezentarea analitica 1.Operatia de adunare si scadere Sa consideram doi vectori A si B care intr-o reprezentare analitica au expresiile, A=Axi+Ayj+Azk si B=Bxi+Byj+Bzk. Suma vectorilor A si B este data de relatia: C=A+B=( Axi+Ayj+Azk) +( Bxi+Byj+Bzk) =(Ax+Bx)i + (Ay+By)j+(Az+Bz)k. (14) (13)

Astfel, componentele vectorului C pe cele trei directii se obtin prin sumarea componentelor vectorilor A si B pentru fiecare directie in parte, Ci=Ai+Bi, unde i=x, y, z. Utilizand relatia (14) se obtine pentru diferenta A-B urmatoarea expresie: C=A - B =( Axi+Ayj+Azk) - ( Bxi+Byj+Bzk) =(Ax - Bx)i + (Ay - By)j+(Az - Bz)k. (15)

2. Operatii de inmultire a). Inmultirea cu un scalar Prin inmultirea unui vector A cu un scalar a rezulta un vector aA a carui componente sunt egale cu componentele vectorului A inmultite cu scalarul a: aA=aAxi + aAyj +aAzk. (13)

b. Produsul scalar Produsul scalar dintre doi vectori orecare A si B se reduce la produsul scalar dintre versorii axelor Ox, Oy si Oz. Astfel, A.B = ( Axi+Ayj+Azk )( Bxi+Byj+Bzk )= = AxBxi.i + AxByi.j+ AxBzi.k + + AyBxj.i + AyByj.j+ AyBzj.k+ + AzBxk.i + AzByk.j+ AzBzk.k. Tinad cont de tabelul1 relatia (14) devine: A.B=AxBx + AyBy + AzBz . (15)

(14)

c. Produsul vectorial In functie de componentele vectorilor A si B produsul vectorial AxB poate fi scris sub forma: A B = ( Axi+Ayj+Azk ) ( Bxi+Byj+Bzk ) = Axi Bxi + Axi Byj+ Axi Bzk + Ayj Bxi + Ayj Byj + Ayj Bzk + Azk Bxi + Azk Byj + Azk Bzk. Tinand cont de tabelul 2 produsul vectorial (16) devine, A B = (AyBz AzBy)i + (AzBx AxBz)j + (AxBy AyBx)k. (17)

(16)

Este usor de verificat ca membrul al doilea al relatiei (17) reprezinta valoarea determinantului,

10

j Ay By

k Az , Bz

(AyBz AzBy)i + (AzBx AxBz)j + (AxBy AyBx)k = Ax

Bx

(18)

Prin urmare produsul vectorial poate fi exprimat cu ajutorul determinantului (18) in care prima linie este formata din versorii i, j, si k, iar linia a doua si a treia este formata din componentele vectorului A si respectiv B:

j Ay By

k Az . Bz

A B = Ax
Bx

(19)

Este evident ca produsul vectorial definit cu ajutorul relatiei (19) este anticomutativ, A B =- B A , deoarece inversarea lui A cu B se traduce prin schimbarea intre ele a doua linii ale determinantului fapt ce duce la schimbarea semnului acestuia.

11