Pentru sufletul atras de Dumnezeu n rugciunea ctre Iisus Hristos, distanta ntre el si Hristos se anuleaz, nu mai exist nici

spatiu, nici timp. Ceea ce e temporar dispare si omul se simte viu cu adevrat - comunicarea ntre energiile necreate si fptura uman. Sufletul intr pe alte coordonate, vesnice, cele de comuniune cu Sfnta Treime. Amin. 15 martie 1998 Pr. prof. dr. Constantin Galeriu Sfntul Grigorie Palama

Sfntul Grigorie Palama teologul luminii dumnezeiesti n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin. Dreptmritori si binecuvntati crestini n Sfnta Biseric a Domnului nostru Iisus Hristos! Biserica - de la Mntuitorul Hristos si Sfintii Apostoli, cu dumnezeiestii ei Printi - a rnduit ca astzi s se rosteasc si s auzim dou din asa-numitele pericope ale Evangheliei. n una am aflat de paraliticul, slbnogul adus n fata Mntuitorului de patru brbati. El nu se putea misca. Si l-a vindecat rostind: Fiule, iart-se pcatele tale. Ridic-ti patul tu si mergi la casa ta(Marcu 2,1-12). Si a unit Mntuitorul Hristos iertarea cu vindecarea, artnd c acesta este ntelesul dumnezeiesc al Evangheliei: iertarea nseamn vindecare. Orice suflet s aib constiinta c numai asa se recunoaste pe el iertat de Dumnezeu (si de semenii lui; cci pctuim fat de Dumnezeu si fat de semeni): iubind pe Dumnezeu si pe semeni, atunci cptm iertarea si ne vindecm. Iar cealalt pericop (prticic - parc asa as numi-o, cum numim la Sfnta mprtsanie prticica Trupului cu Sngele Mntuitorului; si n fiecare prticic e Hristos ntreg, asa cum n fiecare prticic a Evangheliei este Evanghelia ntreag a Mntuitorului.) pe care am ascultat-o - despre Pstorul cel bun -, primeasc dragostea dumneavoastr s o mai ascultm o dat, mai ales pentru cei care au mai ntrziat cu grijile si sarcinile acestei vieti. Zis-a Domnul: Eu sunt pstorul cel bun. Pstorul cel bun, sufletul su si pune pentru oile sale. Iar cel pltit, care nu este pstor, si ale crui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si las oile si fuge; si lupul le rpeste si le risipeste. Dar cel pltit fuge, pentru c este pltit si nu are grij de oi. (Are grij doar de plat, nu de oi.) Eu sunt pstorul cel bun - zice Mntuitorul - si cunosc pe ale Mele si ale Mele M cunosc pe Mine. Precum M cunoaste Tatl si Eu cunosc pe Tatl. Si sufletul mi pun pentru oi (Ioan 10, 11-15.). Auziti: Precum M cunoaste Tatl si Eu l cunosc pe Tatl. - Numai Tatl l cunoaste pe Hristos pentru c e Fiul Lui din veci. Si El, Fiul, l cunoaste pe Tatl si spune: ...Sufletul mi pun pentru oi. Pentru c L-a trimis Tatl s-Si pun sufletul pentru oi, adic pentru noi. Cci asa a iubit Dumnezeu - Tatl - lumea, nct pe Fiul Su L-a dat, ca tot cel ce crede n El s nu piar ci s aib viat vesnic. Si mai adaug n Evanghelia de astzi, Mntuitorul: Am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie s le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turm si un pstor. Noi griam si alt dat, cum se dezvluie aici o tain a tainelor.

Anume c chipul Fiului din veci al Printelui Ceresc - care la plinirea vremii ni S-a descoperit n Iisus Hristos - e ntiprit dintru nceput n cel dinti om, n Adam. Si este, prin urmare, mostenirea ntregii umanitti. Omenirea ntreag poart n adnc chipul Fiului lui Dumnezeu. Si ct de adnc se leag atunci aceast tain descoperit, cu ultimele cuvinte ale Evangheliei, pe care le-am ascultat acum! n toat omenirea e ntiprit chipul Fiului si n cele din urm toti se vor ntoarce; si va spune atunci Mntuitorul: Iat, Eu si pruncii pe care Mi I-a dat Dumnezeu...; si ntreaga turm a umanittii, si toat creatia, toat fptura o va nftisa Fiul lui Dumnezeu cel ntrupat, jertfit si nviat si nltat la cer, Printelui Ceresc, n Duhul Sfnt, n miros de bun mireasm, pentru ca Dumnezeu s fie totul n toate. Preaiubitilor! s-au rostit aceste dou Evanghelii si noi am struit ndeosebi asupra celei de-a doua, a Sfntului Evanghelist Ioan, pentru c cea dinti se mai citeste o dat n cursul anului, n Duminica a VIa dup Rusalii, a vindecrii slbnogului; se mai citeste dup Sfntul Evanghelist Matei. Azi s-a citit dup Sf. Marcu, cci e rndul, n timpul anului s se citeasc si din Evanghelia scris de el. Si atunci am cugetat, cu lumina Duhului Sfnt cluziti, s tlcuim din cea de-a doua Evanghelie, despre pstorul cel bun, Evanghelie ce a fost rnduit astzi, pentru pomenirea Printelui nostru, Sfntul Grigorie Palama. Astzi, Duminica a II-a din post - dup cum stim toti credinciosii ortodocsi - e pomenit Sf. Grigorie Palama. Fiecare duminic a Postului Mare e ncredintat si luminat totodat de o pomenire cu totul deosebit. Prima - o stim prea bine - Dumnica ortodoxiei, nu? Astzi o sptmn. A doua este nchinat (n nteles duhovnicesc) Sfntului Grigorie Palama. A treia - Duminica Crucii, nchinat Sfintei Cruci. A patra - Sf. Ioan Scrarul. A cincea - a Cuvioasei Maria Egipteanca, iar a sasea - a Floriilor, ncununat cu dumnezeiasaca nviere. Cuviosul si Sfntul Printele nostru Grigorie Palama, teologul luminilor, mitropolit al Tesalonicului, dreptmritor si aprtor al sfintei ortodoxii. Iubitilor, primeasc dragostea voastr acum, ca n cteva smerite cuvinte, pentru care rog pe Bunul Dumnezeu, Tatl prin Fiul n Duhul Sfnt, s m nvredniceasc de un dar cu totul aparte, de care nu sunt vrednic, de a mprtsi cea mai adnc nvttur a Sfintei Biserici ndeosebi a sfintei ortodoxii - anume: mprtsirea luminii dumnezeiesti. mprtsirea luminii, iubitilor, asa cum acest teolog al luminii, numit Grigorie Palama, s-a nvrednicit de darul unic de la Dumnezeu, ca s ne nvete pe noi despre lumina dumnezeiasc, de care se face prtas omul zidit dup chipul lui Dumnezeu si nnoit (chipul lui) n Hristos. Lumina dumnezeiasc! Crei nvtturi despre Lumin Sfntul Grigorie Palama i-a druit toat viata lui. Doar dou cuvinte despre viata lui si ceva mai multisor despre nvttura lui. S-a nscut n anul 1296 - deci sfrsitul veacului al XIII-lea - si s-a svrsit din viat la 1359, n acel an cnd la noi lua fiint Mitropolia trii Romnesti; deci rnduiala bisericeasc n toat ordinea ei. Facem aceast legtur pentru c acest Printe si-a petrecut o mare parte din viat la sfntul munte al Athonului; si n marea Lavr, dar si mai retras, nsingurat, n chilii si apoi la Salonic, ca mitropolit. Mult obste clugreasc - si romni de-ai nostri - petrecea n acel loc sfintit al ortodoxiei, la Sfntul Munte, si l-au cunoscut, de bun seam, multi. Ba mai mult: sunt si niste scrisori ntre Sf. Grigorie Palama si familia Asan - Ioan si Petru

Asan, care erau numiti mprati ai Imperiului Romno-Bulgar; si erau din neamul nostru. Deci e o legtur sfnt, tainic, ntre Printele Grigorie Palama si, iat, acesti strbuni, cpetenii de tar ale neamului. Era Grigorie Palama dintr-o familie strlucit; oameni din jurul mpratului, cu dregtorii mari, ndeosebi tatl su. Dar s-a svrsit din viat, prin taina proniei lui Dumnezeu. Om credincios. Cnd a pierdut un copilas a rostit Psalmul lui David, care, precum stiti, pierduse si el pe primul su dobndit, din Batseba. Si s-a smerit o dat mai mult n fata lui Dumnezeu. Tot asa nici tatl lui Grigorie Palama n-a czut ntr-un fel de dezndejde. Ci, asemenea Psalmistului, a ncredintat totul voii dumnezeiesti. Pentru c - s avem n inim acest cuget si cuvnt: nimic nu e absolut n lume. Numai Dumnezeu e Absolutul. Nici moartea nu e absolut. S nu ne nspimntm de ea. Ea nu rezolv tot; cu ea nu se ncheie tot. Dincolo de moarte e Dumnezeirea si Viata. Numai dincolo de Dumnezeu nu se poate cugeta la altceva. El e totul. Asa gndea si acest om al lui Dumnezeu, tatl Sfntului Grigorie. Iar copilul a nvtat la cele mai nalte scoli din vremea aceea. S nu uitm: La Constantinopol era o universitate celebr n toat Europa. Dup modelul ei s-au organizat universittile din Apus. E bine s stim si aceasta. La anul 1000 n Apus nc nu luaser fiint universitti; era doar o academie de medicin, la Salerno, n Italia. Or la anul 1000, universitatea din Constantinopol aduna la snul ei 25000 de studenti din toat lumea european si dincolo de hotarele Europei. Iar rectorul universittii, Mihail Psellos vorbea curent 11 limbi. Dup modelul acestei universitti s-au organizat toate universittile din Apus; si Sorbona si Oxford si Salamanca si Padova, Bologna, Viena, Kln si celelalte. O, iubitilor! ntr-o asemenea universitate, de bun seam, a nvtat Sfntul Grigorie Palama nvtturile laice si cele religioase. Sfnta Scriptur era n centru dar era si nvttur laic - filosofie, stiint. Cnd l-au ascultat profesorii la examenul de stat, cum s-ar spune, la filosofie - si filosofia lui Aristotel era oarecum n centru -, unii dintre ei au spus: Dac ar fi de fat Aristotel, l-ar invidia. Gnditi-v: Ca circa 20 de ani, la ce msur de stiint a lumii acesteia ajunsese! Dar l-a luminat si l-a ridicat Dumnezeu mai presus de lumea aceasta. A stat la tain cu mama lui si i-a spus gndul: Simt c m cheam o ntelepciune mai presus de aceast lume si vreau s m dedic ei cu tot dorul; cu dumnezeiescul dor al sufletului meu. Si mama nu s-a ntristat. I-a mturisit c, mai ales dup svrsirea din viat a sotului ei, si pe ea a luminat-o gndul acesta de la Duhul Sfnt. Atunci a rnduit ca mama cu cele trei copile s mearg la o mnstire de maici iar el s-a retras n Sfntul Munte. A petrecut acolo mai nti n Marea Lavr dar a simtit nevoia de retragere, de nsingurare, n care, cum spune un dumnezeiesc printe: Dac n-ai ajuns s simti c esti tu n fata Celui Unul - tu, unul... Adic nerisipire deloc a sufletului. Si asa, acolo, timp de doi ani s-a rugat Mntuitorului si Maicii Domnului s-i deschid calea Luminii, a Adevrului: Maica Domnului, miluieste-m! Maica Domnului, miluieste-m! Si dup doi ani de zile a primit mesaj de la Maica Domnului: Te voi ocroti n toate zilele vietii. Ocrotire n ntelesul nertcirii de la adevr. Cea mai mare nenorocire n viat nu e, cum ar crede unii, temnita sau alte necazuri ale trupului. Doamne! Printele Stniloae mrturisea, iar eu, n putintatea mea pot s-o spun la fel: Nicieri nu m-am putut ruga mai linistit dect la nchisoare. Da, pentru c acolo se

terminase cu toate ale lumii. nct nu aceasta este durerea mare; asupra trupului nici o durere nu este mare. Numai asupra sufletului, privind pcatul; aceea e marea durere. La aceea trebuie s ia aminte crestinul; si va birui. ...Si asa a simtit el de la Maica Domnului: iluminarea divin a adevrului dumnezeiesc. Si, iubitilor, a dat mrturie... n scurt: n vremea aceea monahii din Sfntul Munte si toti monahii, din toat ortodoxia - si la noi si n alte tri ortodoxe - aveau, ca miez, ca inim a evlaviei lor, chemarea lui Dumnezeu - a Mntuitorului Iisus Hristos - n inim. Aceast rugciune esential, care cuprinde dup Tatl nostru - totul. Stim toti Tatl nostru. Acum, o clip, de la Tatl mergem la Fiul; iar rugciunea ctre Fiul - n Duhul Sfnt, cci: Duhul Sfnt se roag n noi cu suspinuri negrite; si n Duhul Sfnt l chemm si pe Tatl si pe Fiul. Deci totdeauna, n rugciune e Treimea ntreag. Iar de la Tatl la Fiul, stim rugciunea: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-m pe mine pctosul! Aceast rugciune, esent a evlaviei ortodoxe, odat cu rugciunea Tatl nostru; toti cei care doriti s v ncredintati Rugciunii lui Iisus, s ncepem toti cu mprate ceresc..., apoi rugciunele pn la Tatl nostru, si Tatl nostru si apoi Rugciunea lui Iisus. Si, asupra monahilor din Sfntul Munte si a tuturor monahilor ncredintati acestei rugciuni, a chemrii lui Iisus, darul lui Dumnezeu se cobora si se coboar... Iubitilor, asemenea si pe Tabor, unde lumina cereasc..., cum o numesc slujbele noastre sfinte: Lumina cea mai nainte de veci. Lumina cea pururea fiitoare. Lumina cea fr de ani. Lumina cea necreat. Adic nu lumina soarelui; si asta are valoare dar este creat. Nu lumina mintii Sunt trei lumini: Lumina soarelui, care ptrunde prin ferestre si se uneste cu lumina becurilor, nu? Ea e lumina fizic - o numim noi - si n ea noi ne miscm unii printre altii, unii cu altii, uneori ne ciocnim unii cu altii. Nu? E apoi lumina mintii, a ratiunii, cu care judecm si cunoastem lucrurile n rosturile lor. Pi numai ntrebarea asta dac ti-ai puneo: Cum au putut oamenii s fac lumina asta electric? Cu ce lumin au fcut-o? - Cu lumina mintii, cu care judecm lucrurile lumii acesteia. Si copilasul, asa citeste, scrie, cu lumina mintii, a ratiunii. Ratiunea [Logosul] e necreat. Dar lumina aceasta [a mintii] e creat. Si cum zicem c Ratiunea e necreat iar lumina rational e creat? Pi ne nvat Evanghelia, si v-as ruga s reflectati, o clip acuma, la ea. Cnd zice Evanghelia: La nceput era Cuvntul - iar n limba greac: Logosul, adic Ratiunea; Acesta era dintru nceput la Dumnezeu si toate printr-nsul s-au fcut; adic prin Ratiune. El era la nceput si mai nainte de toti vecii. Acesta era dintru nceput la Dumnezeu iar toate printr-nsul, prin Ratiunea Lui s-au fcut. Deci toate cele fcute au ratiune de la El. Si ratiunea noastr e fcut de El. Aceasta e lumina mintii. Si dac n lumina aceasta a soarelui si a becurilor vedem fpturile, asa, unele pe altele, pe dinafar, cum s-ar zice, n exteriorul lor, cu lumina ratiunii ptrundem oleac mai adnc. Si vedem ratiunile tuturor lucrurilor. Si asa a ajuns omul s odrsleasc si el ratiuni si idei noi, s fac sinteze noi si - cum se zice - s creeze. M-ati nteles? Pi asa! Dac Dumnezeu face toate acestea - si stelele si Pmntul si iarba, si dobitoacele, si celelalte, atunci omul a urzit si el idei cu mintea lui si a nceput s construiasc, nu-i asa? Mai nti barca, corabia lui Noe, mai apoi celelalte unelte,din nefericire si arme, ca s se ucid unii pe altii, s.a.m.d. Dar peste toate, mai sus dect toate, e Dumnezeu. Si, asa cum nvtm

din Filocalie, sunt trei trepte: Cum se poate omul curti, lumina si desvrsi. Se curt omul de patimi si nceteaz omul s mai fac pcatul, nti cu trupul: nu mai bea, nu mai fumeaz, nu mai desfrneaz si celelalte, posteste. Apoi se purific si de gnduri; nu mai ia seama la gnduri si nu mai e chinuit de gnduri; dac s-a curtit de patimi, el strig la Dumnezeu, Care zice: Nici nu-Mi voi mai aduce aminte de pcatele tale. Deci nu v lsati! C e un suflet care spune: Mereu m pasc gndurile cele negre. Ca niste microbi. Gndurile rele sunt microbii sufletului. Nu luati aminte la ele! Aici este retet si cale de vindecare: e pocinta, este rugciunea, este Spovedania, chemarea lui Dumnezeu. Si dac ai chemat pe Dumnezeu, si lumina Lui scnteiaz n tine... spune Mntuitorul prin dumnezeiescul apostol Pavel: Nici nu-Mi voi mai aduce aminte de pcatele tale. Nu rmneti obsedati de pcat! Dac toat ziua gndesti numai la pcat, ajungi s te nchini pcatului. Doamne pzeste! Dac l-ai lepdat si ti-e scrb de el, e semnul luminii n tine. Dar deasupra acestor lumini de care am vorbit - fizic si a mintii - e lumina dumnezeiasc, cea fr de ani, pe care am pomenit-o. Aceea e lumina prin care ne nltm la Ziditorul, la Autorul tuturor, la Dumnezeu. Dac prin lumina ochilor vedem fpturile n exteriorul lor, n chipurile lor, n imaginile lor, n lumina mintii vedem fpturile n interiorul lor, n ratiunile lor; si asta nseamn luminarea - Cum se poate omul curti, lumina...[Filocalia]. Si n toate simti ordinea, armonia dumnezeiasc. Dar chemarea omului este s se nalte mai sus, la vederea dumnezeiasc, asa cum apostolii s-au nltat pe Tabor. Acesta a fost telul lui Grigorie Palama, al clugrilor din Sfntul Munte si de pretutindeni, din toat ortodoxia, iubitilor. telul lor si al sfintei ortodoxii: S se nalte mai presus de lume si s-L contemple pe Dumnezeu. Si, gnditi-v la o logic desvrsit. Nici nu stiu cum s ne facem, din darul lui Dumnezeu, ntelesi. Cu ochii acestia, ai trupului, vezi lucrurile din lume; cu ochii gndului, ai mintii, vezi rosturile fpturilor si construiesti - nu-i asa? - o cas, un palat, attea mbunttiri ale confortului, cum se zice. (Unele, din lcomia firii noastre, nu totdeauna bune.) Dar ca s-L vezi pe Dumnezeu, s comunici cu El, trebuie o alt lumin. Cu lumina creat vezi cele create. Gnditi-v v rog; ca s ntelegem aceasta: Lumina ochilor e creat, nu? Vezi fpturile create. Lumina mintii e creat. Vezi, la fel, fpturile n ratiunile lor. Ca s-L vezi pe Dumnezeu Cel nezidit ce fel de lumin ti trebuie? - Necreat! E att de logic! Ca s comunici cu Dumnezeu nu poti dect prin aceast lumin, ntelegere dumnezeiasc. De aceea a zis Psalmistul: ntru lumina Ta vom vedea lumin. Ei bine, acestei lumini i s-a dedicat Sfntul Grigorie Palama. Acestei lumini dumnezeiesti pe care sfnta ortodoxie o mtruriseste cu tot focul evlaviei ei. Si anume de ce? - poate m veti ntreba. De ce zicem noi c sfnta ortodoxie o mrturiseste? - Pentru c numai n sfnta ortodoxie este nvttura aceasta, c prin esenta divin... care e mai presus de firea aceasta, si pe care Tatl, Fiul si Duhul Sfnt o poart fiecare: Tatl ca Tat, Fiul ca Fiu si Duhul Sfnt ca Duh Sfnt. Deci esenta divin la care noi nu avem parte pentru c ar nsemna c am fi dumnezei. Doamne pzeste! S ne ierte acest gnd. Dar la ce ne face prtasi Dumnezeu pe noi dac noi nu ne putem mprtsi din esenta divin? (Nu suntem panteisti). - Ne-a druit Dumnezeu harul Lui, lumina Lui, energiile Lui, dragostea Lui. Sfntul Grigorie Palama spunea: Asa cum soarele (discul soarelui) nu el ni se mprtseste, ci razele lui, asa Dumnezeu trimite razele Lui,

din vointa Lui dumnezeiasc. Si noi atunci - vorba lui Eminescu: cltorind pe-o raz - ne nltm ctre Dumnezeire; din razele dumnezeiesti ne mprtsim noi. Aceasta este mrturia sfintilor nostri printi ortodocsi. Deci ne mprtsim cu ceva din Dumnezeire; si numai asa simtim c ntr-adevr comunicm cu Dumnezeu. Avem ceva din Dumnezeu; din dragostea Lui, din lumina Lui. Nu din esenta Lui. Aici e ferirea de pcat. De orice rtcire, cumva, a unor filosofi. Si aceast nvttur a Printilor, n vremea Sfntului Grigorie Palama, a fost nitel combtut de un clugr venit din Apus: Varlaam din Calabria; dar n-a avut cstig cci bietii Printi, mai ales prin Grigorie Palama, au fost luminati si ntriti. Si monahii, cnd se rugau, ndreptau atentia mintii la inim; c asa e drumul rugciunii si plintatea ei: Ce rostesti cu buzele, mintea s nteleag, s gndeasc; s nu vagabondeze mintea. Te trezesti de multe ori: te rogi si nici nu stii pe unde umbl mintea; prin toate necurtiile lumii. Or, luati aminte: dac n timpul rugciunii ce rostesti cu buzele, mintea e nchis n cuvintele rugciunii... si nu numai att: e ndreptat ctre inim. Deci zici: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-m pe mine pctosul, si ndrepti numele lui Iisus n inim si inima devine ca un potir. Si - asa cum stii c n Sfntul Potir e Mntuitorul (Trupul si Sngele Lui; este El prezent) - inima ta se face potir si chemi numele lui Iisus acolo. Chemi numele lui Iisus n adnc. S-a zis de ctre Printi: Inima e locul lui Dumnezeu. De ce?! Pentru c nc din Vechiul Testament a spus Dumnezeu: Fiule, d-Mi inima ta! Si n inim, care-i centrul fiintei umane, s-a ntiprit dintru nceput, de la Adam, pecetea chipului Fiului lui Dumnezeu. Cum am spus de la nceput, nu-i asa? Si atunci ti ndrepti rugciunea cu Doamne Iisuse, de pe buze la minte si mintea la inim si acolo se descoper n tine pecetea Fiului lui Dumnezeu, chipul Lui n tine. Asa cum ne-am rugat la Botez. V aduceti aminte: Cnd aducem pruncul la Botez, rostim: ... Si-l umple pe el de puterea Duhului Sfnt, spre unirea cu Hristos. Adic Duhul Sfnt - cum spune att de frumos Diadoh al Foticeii - Duhul Sfnt insufl, trezeste n tine iubirea ctre Iisus (iubirea ctre El, chemarea Lui) si lumina lui Iisus rsare n tine ca Soare al drepttii. Si te umpli atunci de lumin; si nceputul e pus. Dat dintru nceput, de la Adam [lumina divin], e rennoit n Taina Sfntului Botez. Si de aceea, cnd se boteaz copilul, strigm: D-mi mie hain luminoas, Cel ce Te mbraci cu lumina ca si cu o hain, Hristoase Dumnezeule, si m miluieste! Si te mbraci n lumin; n acea lumin, repet, despre care spun, dup Printii nostri: E lumin cereasc; e lumin nezidit. Ce nseamn aceasta? - nti, iubitilor, c prin ea ne ntlnim cu Dumnezeu. l simtim pe Dumnezeu. O, iubitilor! Gndul acesta s ne fie att de puternic!... nti s recunoastem n Hristos chipul nostru ntiprit adnc n noi. Toti l avem; ati vzut: de la Adam; iar n Botez, lumina Botezului l descoper pe Hristos n noi. Si recunoscndu-L, simtirea, simtirea Dumnezeirii... Vom auzi peste dou sptmni cuvnt de la Ioan Scrarul, pe care eu l repet mereu: Nesimtirea e moartea sufletului nainte de moartea trupului. Nesimtirea Dumnezeirii... Si - o clip - gndeam ast-noapte: Cum s-a nscut n noi nesimtirea? Pi, fratilor! S-a nscut nti nesimtirea fat de propriul nostru suflet. Ce vreau s spun?! Pi cnd s-a ajuns acolo, s nu mai simt omul c are un suflet zidit de Dumnezeu, si care-i altceva dect trupul... Si nu c trupul a fcut sufletul, cum gsim n psihologie pn de curnd. Nu mai pomenesc... Un dictionar de psihologie publicat

n 1997(!) - nici nu-i pomenit cuvntul suflet. Cercetati si veti vedea. Or, cnd omul a ajuns s nu-si mai simt sufletul lui si s spun c sufletul e un epifenomen al creierului... - Creierul - materie superior organizat. Fr s explice nimic! Pi aici a fost drama cea mai mare. S nu uitati: Cnd omul a uitat si nu si-a mai recunoscut sufletul. Azi stiinta spune limpede - si v dau acest prilej un citat al unui mare nvtat, Roger Sperry, care spunea: Dac pn acum cteva decenii, nu numai la noi ci si n alte tri, se credea... Auziti: Din pricina materialismului si a behaviorismului (psihologie apusean care leag orice miscare a noastr, de comportament: m misc ntr-o parte sau alta si asta m determin; nu mai facem acum analiza ei.) s-a crezut c gndirea e produsul creierului. Auziti: Asa s-a nvtat n psihologie, la noi; si n alte prti. Si zice acest nvtat: ...Azi, s nu prsim domeniul si s mrturisim, c fenomenul interior al constiintei nu este produsul creierului; ci cauza creierului. Deci spiritul e adnc. Ratiunea divin e adnc. Nu materia, srmana materie; ea e tot oper dumnezeiasc. Dar cnd s-a rsturnat gndirea uman, fcnd din materie fundamentul existentei, atunci srmanii oameni... s-a ucis spiritul (care e creator) si n-au mai creat. Si au rmas, srmanii, cei care au gndit n materialism, n starea aceasta. Un filosof spunea c materialismul n-a creat, n-a produs nimic; nici o valoare. Ci numai spiritul. Nu-i vremea acum... Alt dat facem aceast - dac vreti - si analiz si terapie, cum vreti s-o numim. Or, adnc, iubitilor: cel mai mare pcat, cea mai mare cdere a omului a fost cnd nu si-a mai recunoscut sufletul ca suflet, ca adncul existentei lui, acest dar nemuritor de la Dumnezeu despre care spunea att de adnc Sfntul Grigorie Palama: Cnd Dumnezeu l-a zidit pe Adam, a creat sufletul lui si a suflat n el suflare de viat dumnezeiasc. Asa spune el, att de adnc si luminos. A zidit vasul si totodat a insuflat harul dumnezeiesc, lumina divin, iubirea divin, toate aceste daruri. Stiti cum spune Scriptura: Lund Dumnezeu trn din pmnt l-a fcut pe om - biologicul - si a suflat suflare de viat, si s-a fcut Adam cu suflet viu. E acea suflare a harului dumnezeiesc n vasul zidit, adic sufletul. Si sufletul s-a fcut atunci vas al harului, tron al Dumnezeului Celui Viu. Iar harul s-a fcut ochi dumnezeiesc n noi; ochi al luminii dumnezeiesti. S-a fcut - cum spune si Grigorie Palama si Calist Patriarhul si alti Printi - suflet al sufletului nostru. Harul dumnezeiesc e sufletul sufletului nostru. Aceast lumin divin, iubitilor. Si clugrii fceau rugciunea cu mintea n inim, ndreptndu-si mintea nspre inim. Iar Varlaam i batjocorea pe clugri, spunnd c si ndreapt mintea spre buric; si-i numea cu sufletul n buric(pe vorb greceasc: omfalopsichi). Sracii. Nu pricepea el, sracul. Au fost si sinoade; a fost lupt mare. Spunea Andre Malraux: Numai omul este n stare s se lupte pentru idei. S se bat chiar, pentru idei. Da, omul, cu chemarea lui... Si a nvins adevrul. Sfntul Grigorie i-a spus lui Varlaam: Varlaame! Dac tu nu ntelegi c ntre Dumnezeu si noi, oamenii, e aceast lumin divin, care nu-i totuna cu esenta.... Nu esenta se mprtseste; eu nu din esent m mprtsesc. Ci de harul, de lumina aceasta. Dac tu o tgduiesti atunci ntre mine si Dumnezeu e o prpastie, e un gol. Atunci eu trebuie s strig: Doamne! Doamne, unde esti? Eu trebuie s caut un alt Dumnezeu dect al tu, Varlaame. Care s-mi mprtseasc chipul fetei Lui, lumina Lui. Cum spusese Ioan Scrarul: Lumina divin e zmbetul fetei lui Dumnezeu. S simti bucuria, lumina divin. Pentru

care a spus Mntuitorul: Bucurie se face n cer pentru un pctos care se pocieste. n clipa aceasta s simtim toti c noi, care suntem dornici n pocinta noastr de lumina Lui, ne nltm la zmbetul Fetei lui Dumnezeu. Si spunea Palama: Noi pe Acest Dumnezeu l mrturisim, Care ne mprtseste lumina Lui, bucuria Lui, dragostea Lui, buntatea Lui, pacea Lui. Si un alt gnd aici, cu care vreau s nchei: Aceast lumin prin care noi l contemplm, ne nltm peste lumea aceasta la Cel nezidit, cu ceva nezidit, din El; ne mprtseste si nou lumin nezidit, altfel spus: nemurire. Biruirea mortii. Acest fapt e capital, iubitilor. Dac te mprtsesti numai din vederea, din lucrurile si din satisfactiile, plcerile lumii acesteia, atunci te mprtsesti din ce e muritor. Numai cnd te mprtsesti din darul dumnezeiesc, nemuritor, nezidit, te mprtsesti din nemurire. Acesta e faptul cel mai adnc sau tot att de adnc. ntelegem astfel si taina mortii. Adam a primit aceast lumin divin; a primit-o dar s-a ntors, din pricina demonului, ctre trup. Iar aceast ntoarcere, ctre ceea ce e muritor, a adus moartea. Unirea cu ce e muritor te duce la moarte. E att de logic si limpede! E logic negrit n credint, iubitilor! Unirea cu ce e nezidit, cu Dumnezeirea, n lumina si harul Ei, e nemurire. Cum spune Sf. Pavel: Cine seamn n trup culege stricciune si moarte. Cine seamn n Duh, culege viat si nemurire. n alt parte zice, tot Sf. Pavel: ...Cci ntristarea dup lume aduce moarte; dar ntristarea dup Dumnezeu aduce viat. ntristarea dup lume: Cnd cineva se lupt, d din coate ntr-o parte si alta, s biruie, s adune si toat lcomia lui e numai s fac pentru el, atunci el e numai dup cele muritoare, dup moarte. E att de logic, de limpede! Iar ntristarea dup Dumnezeu, dumnezeiescul dor aprinzndu-se n tine... Atunci cheam lumina divin si te mprtsesti din lumina divin! Si iarsi un fapt, de ncheiere: n aceast lumin, prin ea, comunic cu Dumnezeu; ea mi d n acelasi timp nemurirea. Mai clar, dac vreti: Spun dumnezeiestii Printi - mai ales Sfntul Maxim Mrturisitorul toate aceste daruri, nsusiri dumnezeiesti: credinta, ndejdea, dragostea, buntatea, dreptatea, pacea, spiritualitatea, libertatea devin n noi virtuti, puteri ale noastre, care suntem ziditi dup chipul Lui. Dar ia reflectati o clip: Iubirea - este vesnic? Dreptatea - este vesnic? - Ca dovad o cutm. Dac noi am produce-o, am fi fcut noi de mult vreme Raiul pe Pmnt. Dar, ca dovad, n-o producem noi; cum am produce 100 de bani sau dolari. Nu. Deci iubirea, dreptatea, pacea, buntatea... ratiunea nssi e divin, nu-i asa? Toate acestea sunt vesnice iubitilor! S credem n ele! Si credinta - e vesnic? A spus-o un psihiatru din vremea noastr - Viktor Franckl: Asa cum categoriile apriorice (dup Immanuel Kant - timpul, spatiul...) sunt mai nainte de noi, si ratiunea, sensul existentei e mai nainte de noi. Este vesnic sensul. Atunci ntelegem c ele ne fac vesnici. Atunci cnd ne mprtsim din cuvntul lui Dumnezeu (Cuvintele Tale, Doamne, sunt candel picioarelor mele - zice Psalmistul; Cuvintele Mele sunt Duh si sunt viat - zice Mntuitorul.), cu Trupul si Sngele Lui, cu credinta n El, cu dragostea Lui, cu buntatea, cu rbdarea Lui, cu pacea noastr, cu jertfelnicia noastr, noi ne mprtsim din ce este vesnic. Si atunci, dac te mprtsesti din cele vesnice, fptura ta se nvesniceste, iubitilor! Observati ce logic adnc! Acum ntelegem noi ce nseamn aceast lumin de care vorbesc Printii, care parc te nalt dincolo de lume; nu poti s pricepi tainele ei,

continutul ei. Or, acestea sunt daruri dumnezeiesti si, fiind vesnice, eu m nvesnicesc prin ele, iubitilor. Iar fr ele eu cad. Si ele sunt n suflet. nvierea ncepe n suflet, spune Grigorie Palama. O clugrit, maica Xenia, l ntrebase: Omule al lui Dumnezeu, spunemi si mie o vorb nteleapt! Atunci el i-a spus, ntr-o scrisoare: Pcatul, demonul, a mobilizat toate puterile lui; a mobilizat toate poftele trupesti mpotriva sufletului, ca s-l ucid. (Si el - diavolul - are ostirea lui, se ntelege). Dumnezeu, Mntuitorul, numeste morti pe cei care triesc n desertciunea acestei lumi. El n-a ngduit ucenicului care-I cerea s-l lase s ngroape nti pe tatl lui. I-a zis: Vino dup mine si las-i pe cei morti (cu sufletul) s-si ngroape mortii lor! Ci Domnul numeste morti pe cei care triesc trupeste; doar cu trupul si cu poftele lui, dar al cror suflet e deja mort. Desprtirea sufletului de trup e moartea cu trupul. Desprtirea sufletului de Dumnezeu e moartea sufletului. Adevrata moarte este, deci, cea a sufletului. S nu fim morti sufleteste, iubitilor! Si zice Palama mai departe: Dumnezeu a vorbit despre aceast moarte cnd i-a zis lui Adam, nc n Rai: n ziua n care vei mnca din fructul pomului nengduit - al binelui si al rului -, tu vei muri cu moarte... Despre ce fel de moarte i-a vorbit atunci lui Adam? - A sufletului. De clcarea, cu sufletul, a voii lui Dumnezeu. Si s-a desprtit atunci de Dumnezeu si a murit, desi a mai trit dup aceea sute de ani. S-L rugm pe bunul Dumnezeu - ca prin rugciunile Maicii Sale fat de care a avut atta evlavie Sfntul Grigorie Palama, si cu rugcinuile Sfntului Grigorie Palama - s nu ne fie sufletele moarte. Zice o rugciune n care este cinstit Sfntul Grigorie: Omorndu-ti toat plcerea trupului celui striccios, o, ntelepte, sihstreste tiai nviat miscrile sufletului si l-ai fcut pe el organ dumnezeiesc al teologiei. Ce cuvnt! Trupul l-a fcut organ dumnezeiesc al teologiei, al cugetrii dumnezeiesti. Iar o rugciune a Sfntului Grigorie Dialogul, pe care o rostim la Liturghia Darurilor mai nainte sfintite, n acest post, zice asa: Dumnezeule Cel Mare si Ludat, Care prin moartea cea de viat fctoare a Hristosului Tu, din stricciune n nestricciune ne-ai mutat, elibereaz toate simtirile noastre din amortirea patimilor, punndu-le lor povtuitor bun, cugetul cel dinluntru! Ochiul nostru s fie ferit de toat vederea viclean; auzul, nestrbtut de cuvinte desarte; limba, curat de vorbe necuviincioase. Curteste buzele noastre, cu care Te ludm pe Tine, Doamne! F ca minile noastre s fie ferite de faptele rele si s lucreze numai cele bine-plcute tie, toate mdularele si gndurile noastre, ntrindu-le cu harul Tu cel dumnezeiesc si ndumnezeitor, care de la Tine vine, Printele luminilor. Printe, Fiule si Duhule Sfinte, cu rugciunile Maicii Tale, ale Sfntului Grigorie Palama, lumineaz-ne, miluieste si ne mntuieste pre noi. Amin.

Completri

15 martie 1998

Din nvttura celor doisprezece apostoli rezult c exist numai dou ci: - Calea vietii - prin comuniunea cu Dumnezeu; - Calea mortii - prin respingerea constient a primeia.. Psalmistul spune: Lumin poruncile Tale sunt. mplinirea poruncilor este lumin. Lumin sunt poruncile Tale pe pmnt. Si astfel mergi pe calea Luminii, a Adevrului, care este Hristos. ntorcnd atractia, atentia sufletului ctre ma 9: ;<uvp x Z t 7 b , r i

mAB ( )JTBCy678 x U ]aV]a]c$a]chu V]c$a ]c$a ]ca]aSxytN!O!""""$$-%.%K&L&&&G'''(b( ((((* *d+e+,,,, ->--.\.h.i.j........//#/ $/&0P0Q00000011111122224474>4E4445+565758566:8;888 : UV]aV]a]a]:2:;;<<<<<<<=

% & '

====9>B>E>_>e>??GCgCiCjC DDnFwFFF[GoGHHIIPJJKKkMMGNTNNN#OhOPjQQQTT9TZTUU? VeVvVVWW_YYYYYY[[]]]^)^j^ __````aaWdddde UV]a]aV]a]ee0e1eeejfyfffggiijajkkrnsn#p$pYpp pprr\s ]sbtctJuuuu3vDvjv}vvv>wzwwSwzx{xAyByzyzwzxzzztzz{{}<~=~>~? ~@~A~B~C~D~N~a~b~c~g~~~~~~~t~~~ )Ch ]ca ]c ^a ]c^aV]a]aXhQR)*+, /0uUVUahu]aV]a;<vt j

' B C8 ytO!"$L&(*e+ $/0185;8< > >T&<=?jCFHINQTWY[]`adeegksn$pr]sv{xByxzz=~>~? ~@~A~B~C~D~b~c~ >T'c~~t~R-./0TK$T

4|V$T

4T$Tth

4hV

UK @Normala$@$ Heading 1]c&@"& Heading 2xU]c$@2$ Heading 3xUc">@"Title >]c0ZtOZFootnote@K

4chtOhOutline (Not Indented)@Lth

4h.cdtOdOutline (Indented)@Mth

4h.c&tO& Table Text Nc^tO^ Number List@Oth

4h.c,tO,First Line IndentPcZtOZBullet 2@Qth

4hvcZtO"ZBullet 1@Rth

4hc tO2 Body SingleSc tOB

Default TextTc910Mklx:eh0BCDEF<c~0GHITimes New Roman

Symbol &ArialWingdingsMS Sans Serif&Arial BlackTimes New Roman CE9NPQfhl!

"=! =! 3!Nr. 64 - 15 martie 1998 Cristian Radu

PREDAT