Primii vampiri Cele mai vechi legende despre vampiri s-au pastrat de patru mii de ani si vin de la asirienii

si babilonienii din Mesopotamia. Acestia se temeau de Lamastu, o zeita demonica ce vina oameni. In legendele asiriene, Lamastu (in traducere, cea care sterge), fiica zeului Anu, se furisa noaptea in casele oamenilor, fura sau ucidea bebelusii in leagane sau chiar in pintecele mamei, vina si adulti, sugea singele barbatilor tineri, provocind boli, sterilitate si cosmaruri. Deseori, Lamastu este descrisa cu aripi si gheare de pasare, iar uneori cu cap de leu. Pentru a se proteja de aceasta, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, un alt zeu rau, care a infrint-o cindva pe Lamastu. Lamastu este asociata cu Lilith, o figura proeminenta din unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar versiunea cea mai vehiculata a povestii este ca ar fi fost prima femeie. Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam si pe Lilith din pamint, din care cauza intre ei aparusera in curind neintelegeri. Lilith a refuzat sa i se mai supuna lui Adam si a plecat din Eden, nascindu-si propriii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi. Fiindca ea a refuzat, ingerii i-au promis ca-i vor ucide zilnic cite 100 de copiii pina cind va hotari sa se intoarca. Lilith, in schimb, a jurat ca va distruge copiii oamenilor. Imaginea lui Lilith ca ucigasa de copii, se pare ca a fost preluata direct din legenda despre Lamastu. Si Lilith este descrisa ca un demon cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea sa fure copiii nou-nascuti sau fetii din femeile insarcinate. Desi este descrisa ca o creatura terifianta, Lilith are calitati seducatoare. Evreii credeau ca ea vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (femeie-demon care intretine contacte sexuale cu barbatii, cind acestia dorm). Grecii antici se temeau de niste creaturi asemanatoare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie, dar cu partea de jos a corpului de sarpe. Intr-o versiune a legendei despre Lamia, aceasta a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a innebunit-o pe Lamia si ea si-a mincat toti copiii. Cind si-a dat seama ce a facut, Lamia s-a infuriat atit de tare, incit s-a transformat intr-un monstru nemuritor care, din gelozie, a inceput sa suga singele pruncilor. Grecii se temeau si de Empusai, fiica malefica a lui Hecate si zeita vrajitoriei. Aceasta, putind sa-si schimbe infatisarea, iesea noaptea din Hades (lumea subterana), sub forma unei femei frumoase, si seducea pastorii de pe cimp, devorindu-i. O creatura similara, Baobhan Sith, se face prezenta si in folclorul celtic. Vampirii apar si in mitologia Asiei. Printre personajele de cosmar, descrise de folclorul indian, sint Rakshasa (o creatura care isi poate schimba forma si devoreaza copii) si Vetala. Ambii demoni preluau controlul asupra cadavrelor si atacau oamenii vii. Folclorul chinez ne spune ca unii morti pot sa se ridice din mormint si sa se intoarca in lume. Aceasta se intimpla atunci cind spiritul unei persoane (po) nu putea ajunge in lumea de dincolo, din cauza faptelor rele comise in timpul vietii. Spiritul, infuriat de soarta-i oribila, readucea trupul la viata si ataca oamenii noaptea. Un mort deosebit de

periculos, cunoscut si ca Kuang-shi (sau Chiang-shi), putea sa zboare si sa ia diverse forme. Acesta era acoperit de par alb, avea ochi rosii, stralucitori, si isi musca victimele cu dintii ascutiti. Triburile nomade si negustorii au raspindit diferite legende despre vampiri in intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Cu timpul, diversele elemente ale acestor povesti se combinau, creind alte mituri despre vampiri. Vampirii nostri si ai vecinilor Legenda celui mai celebru vampir european, Dracula, si cele care au derivat din aceasta au fost inspirate direct din folclorul Europei de Est. Arhivele istorice contin zeci de figuri mitice de vampiri in regiune, datind de sute de ani. Desi au diferite caracteristici, majoritatea acestor vampiri se pot clasifica in doua categorii: demoni (sau supusii diavolului), care au reanimat cadavre ca sa poata umbla printre cei vii, si spirite ale mortilor care nu vor sa-si paraseasca propriile trupuri. Dintre primii, cei mai importanti au fost upir (Rusia) si vrykolakas (Grecia). In aceste traditii, pacatosii, pruncii care n-au primit botezul si alti oameni, care nu apartineau credintei crestine, puteau fi reanimati dupa moarte. In special, erau vizati vrajitorii, fiindca si-au vindut sufletul diavolului inca in timpul vietii. Parasindu-si mormintele, aceste cadavre terorizeaza comunitatea, hranindu-se cu singele celor vii. Se spune ca ele trebuiau sa se intoarca periodic in morminte, pentru a se odihni. Cind oamenii presupuneau ca un mort a devenit vampir, ii exhumau trupul si incercau sa alunge din el spiritul malefic. Cel mai des distrugeau cadavrul prin decapitare, incinerare sau infigindu-i o tepusa in inima. Totodata, mortii puteau fi ingropati cu fata in jos, ca sa sape in pamint si sa nu iasa afara in cazul in care nu vor fi primiti in lumea cealalta. Altii puneau o tepusa deasupra cadavrului, pentru ca acesta, de va incerca sa iasa din groapa, sa se intepe. Vampirii din Moldova si Valahia sint numiti strigoi. Acestia sint, de regula, spirite umane care s-au intors din morti. Spre deosebire de upir sau vrykolakas, strigoii trec mai multe etape inainte de a iesi din mormint. Initial, strigoiul este un poltron invizibil, care isi necajeste membrii familiei, miscind mobila si furind mincarea. Pe urma devine vizibil si arata exact ca si atunci cind era in viata. El se intoarce la familia sa, furindu-i vitele, cersind de mincare si aducind boli. Hranindu-se cu oameni, strigoii isi maninca mai intii apropiatii, iar apoi pe oricine le iese in cale. In unele texte se arata ca strigoiul suge singele victimei direct din inima. La inceput, la fel ca un upir, strigoiul trebuie sa se intoarca in mormint cu regularitate, insa dupa sapte ani poate sa traiasca oriunde. Se zice ca strigoii calatoreau pe distante mari in alte orase, unde incepeau o viata noua, obisnuita, intilnindu-se, insa, o data pe saptamina, cu alti semeni de-ai lor. In afara de strigoii morti, oamenii se temeau si de cei vii. Asa erau numiti oamenii blestemati sa devina, dupa moarte, strigoi morti. De obicei, copiii nascuti cu malformatii

erau considerati strigoi vii. Daca un strigoi mort traieste printre oameni si are copii, acestia sint blestemati sa devina strigoi dupa moarte. La moartea unui strigoi viu, familia ii distrugea cadavrul, ca sa se asigure ca acesta nu va mai iesi din groapa. In alte parti ale Europei de Est, creaturile care semanau cu strigoii erau cunoscute ca vampir sau vampyr. Erau, probabil, variatii ale upirului rus, pentru ca, ulterior, limba engleza sa adopte numele vampire. In secolele XVII si XVIII, isteria vampirilor s-a raspindit in toata Europa de Est. Oamenii afirmau ca isi vad rudele decedate, umblind si atacindu-i pe cei vii. In consecinta, autoritatile au deschis zeci de morminte, infigind tepuse in cadavre sau arzindu-le. Mai tirziu, panica a ajuns in vestul Europei si a condus la multe speculatii academice in aceasta privinta, la crearea literaturii si a picturii despre vampiri. Toate acestea l-au inspirat pe irlandezul Bram Stoker sa scrie romanul Dracula.

Vampirul modern Abraham Bram Stoker, director de teatru si romancier, nu a fost primul care a scris un text beletristic despre vampiri, insa versiunea din 1897 a romanului sau a prins cu adevarat. Motivul principal al operei este atit personajul negativ, Contele Dracula, cit si firul actiunii. Stoker a ajuns la aceste doua elemente in urma unor cercetari indelungate. In fond, el plaseaza actiunea in muntii din Transilvania, iar vampirii lui se conduc de folclorul est-european si cel al tiganilor. Alegind diferite caracteristici ale miturilor despre vampiri si inventind el insusi unele lucruri, Stoker a creat standardul vampirului modern: foarte inteligent, fara reflexie, cu puteri supraumane, isi pierde puterile la lumina soarelui si este respins de crucifixe. Precum spuneam, Stoker a descoperit si a ales numele personajul sau dupa indelungi cercetari. Dracula este printul Vladislav Basarab, care a domnit in Valahia la mijlocul sec. XV si, deci, este un personaj istoric adevarat. Este supranumit Vlad Tepes, ca urmare a obiceiului de a-si trage in teapa prizonierii. Tatal lui, Vlad Dracul, si-a primit acest nume in semn de recunostinta pentru suportul adus Ordinului Dragonului, din care facea parte. Se spune ca adevaratul Dracula avea o reputatie de barbar, desi acest fapt nu este universal acceptat, la fel cum nu exista dovezi ca oamenii l-ar fi considerat vampir. Personajul negativ al lui Stoker nu seamana cu adevaratul Dracula, scriitorul imprumutind, de fapt, doar numele printului. Spre deosebire de strigoi, care nu au unde sa locuiasca, vampirul lui Stoker era un aristocrat bogat, care se ascundea intr-un castel grandios. In piesa Dracula, prezentata in 1927, si in filmul care a urmat in 1931, Bela Lugosi a adoptat aceasta ipostaza de aristocrat, jucind rolul unui conte gentleman, suav si sofisticat. Piesa a introdus in uz si costumul tipic al lui Dracula: haine negre si o manta. Desi in roman contele este descris ca un om batrin si lipsit de vlaga, imaginea suava a lui

Dracula a prins la public, raminind astfel in zeci de filme si picturi. De-a lungul anilor, ea a continuat sa evolueze, gratie noilor interpretari ale scriitorilor si regizorilor. In nuvelele sale, Anne Rice le da vampirilor constiinta si emotii, prezentindu-i ca pe niste oameni adevarati, care nu sint neaparat rai. In serialul televizat Buffy, ucigasa de vampiri, regizorul Joss Whedon a adoptat, de asemenea, ideea vampirilor cu suflet. Astfel, se face vadita o tendinta de demitizare a legendelor despre vampiri si de creare a unei noi imagini a acestora. Un exemplu graitor in acest sens in reprezinta filmele din seria Blade. Iar scriitorul rus Lukianenko, in seria Dozor, le atribuie vampirilor un rol minor de personaje malefice de cel mai jos rang, similare capcaunilor. Originile credintei in vampiri Desi majoritatea oamenilor de stiinta au cautat sa afle in folclor originile credintei in vampiri, unii istorici au incercat sa cerceteze originile fizice ale acesteia. Motivul: exista unele boli ce ar putea provoca un comportament vampiric. Una dintre acestea este porfiria, o maladie genetica rara, de care se poate imbolnavi o persoana din 200 de mii si care presupune nereguli in producerea de heme un pigment din singe, bogat in fier. Oamenii cu forme grave de porfirie sint foarte sensibili la razele solare, au dureri abdominale puternice si pot sa sufere de delir acut. Altii au gura si dintii rosietici, din cauza producerii neregulate a pigmentului. In trecut, maladia se trata prin consumul de singe pe cale orala, care corecta dezechilibrul din organism, desi nu exista nicio dovada clara in privinta eficacitatii acestui tratament. Daca porfiria se depisteaza la parinti, probabilitatea transmiterii ei la copii este de 25 la suta. In istoria medicinii sint descrise circa 80 de cazuri de porfirie ereditara acuta, considerata incurabila. Se presupune ca, in unele cazuri, aparitia ei este o consecinta a incestului. Despre legatura dintre porfirie si vampiri, pentru prima data s-a expus Lee Illis din Hampshir. In 1963, el a prezentat Asociatiei Regale de Medicina monografia Despre porfirie si etiologia capcaunilor, care continea o trecere in revista amanuntita a descrierilor istorice despre vampiri, comparate cu simptomele porfiriei. O alta radacina fizica probabila a credintei in vampiri poate fi catalepsia, o boala ciudata, asociata cu epilepsia, schizofrenia si altele care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crizei de catalepsie, omul pur si simplu ingheata: muschii ii devin rigizi, trupul i se raceste, iar bataile inimii si respiratia ii incetinesc. Un suferind de catalepsie acuta poate fi confundat cu un cadavru. Astazi, medicii dispun de cunostintele si instrumentele necesare ca sa determine daca un om este viu sau mort, dar in trecut oamenii se bazau doar pe aparente. Despre imbalsamare nici nu se stia pe atunci, asa ca oricine parea sa fie mort era inhumat deodata. O criza de catalepsie poate dura mai multe ore sau chiar zile in sir. De aceea, unii morti isi reveneau in mormint si, daca groapa nu era prea adinca, reuseau sa iasa si sa se intoarca acasa.

Si procesul de descompunere a cadavrelor poate sa sugereze credinta oamenilor in vampiri. Faptul ca unghiile si parul mortilor continua sa creasca, iar gazele din corp devin expansibile, sporind volumul abdomenului, ca si cum defunctul ar fi mincat, da unele impresii de viata. Iar infigind o tepusa intr-un asemenea cadavru, acesta ar putea sa erupa, eliberind tot felul de fluide, fapt prin care generatiile de altadata ar fi inteles ca mortul s-a hranit cu oameni vii. Desi aceste lucruri au putut alimenta frica de morti vii, originile credintei in vampiri sint, probabil, mai mult de ordin psihologic. Fiind unul dintre cele mai misterioase aspecte ale vietii, moartea a preocupat adeptii culturilor din toate timpurile. Una dintre caile de a o accepta este personificarea mortii intr-o forma tangibila, respectiv, crearea unor personaje ce ar reprezenta-o. Vampirii personifica, in special, partea intunecata a umanitatii. Lilith, Lamastu si alte demonite sint opusul sotiei si mamei bune. In loc sa le poarte de grija sotului si copiilor, ele omoara pruncii si seduc barbatii. La fel, mortii vii, in loc sa-si ajute familiile, le maninca. Prin asocierea raului cu personaje supranaturale, oamenii pot sa-si controleze propriile tendinte negative, exteriorizindu-le. Or, aparitia, de-a lungul istoriei, a creaturilor monstruoase in imaginatia oamenilor, precum si fascinatia continua a acestora fata de vampiri, demonstreaza ca manifestarea temerilor noastre, prin intermediul acesti monstri, tine de natura umana. ELIZABETA din Transilvania Pe parcursul istoriei, au existat mai multi oameni cu un comportament vampiric. Cel mai faimos vampir a fost Elizabeta de Bathory, o nobila din Transilvania, care a trait intre 15601614. Elizabeta, fiind ingrozita de gindul ca imbatrineste, era convinsa ca imbaierea in singe poate si consumul acestuia este secretul unei infatisari tinere. Cu acest scop, ea a torturat si a ucis sute de oameni, majoritatea victimelor ei fiind fete tinere. Cind faptele Elizabetei au devenit cunoscute, ea a fost judecata si inchisa in castelul sau, unde a si murit. Cei care intr-adevar sug singe In multe filme moderne si carti, vampiri iau forma unui liliac un animal adevarat, care se hraneste cu singe. In realitate, liliecii vampiri nu isi ucid prada si aproape ca nu reprezinta un pericol pentru oameni. Ei sint mici, retrasi si docili. Creaturile vampirice, care isi pot schimba forma, exista in legende de mii de ani, insa legatura lor cu liliecii vampiri este destul de recenta. Acestia traiesc doar in America Centrala si de Sud, asa ca europenii si asiaticii nu stiau nimic despre ei, pina cind exploratorii europeni au descoperit niste creaturi ciudate, pe care le-au incorporat in mitul vampirului, concepindu-le ca pe niste monstri.

El Chupacabra Legende despre creaturi care sug singe sint prezente si in multe culturi din zilele noastre. O asemenea creatura foarte cunoscuta in America de Centrala si de Sud este El Chupacabra, in traducere: cel care suge caprele (de singe). Regele George al III-lea al Angliei, care a domnit in a doua jumatate a sec. XVIII, este cunoscut in istorie mai mult pentru infringerea in fata americanilor, decit pentru interesul fata de stiinte si arte. Nebunia acestui monarh fondator al celebrei Royal Academy of Arts si pasionat de stiintele astronomice reprezinta inca o pagina de istorie medicala, care nu a fost pe deplin elucidata. In 1966, doi medici englezi publicau, in British Medical Journal, o teorie potrivit careia nebunia regelui George era cauzata de porfirie acuta intermitenta, de care ar fi suferit. Simptomele de porfirie au fost regasite in insemnarile medicilor care il ingrijeau: Excelenta Sa avea citeodata dureri abdominale acute, insotite de slabiciune musculara extrema, dereglari psihice si semn caracteristic acestei maladii culoarea rosie a urinei, determinata de excesul de porfirine urinare. Medicii considerau ca suferinta regelui ar fi fost provocata de o intoxicatie cu arsenic. Dar un alt doctor, adus de la tara, care folosea terapia prin munca pentru reintegrarea sociala a pacientilor cu dereglari psihice, a emis ipoteza ca regele suferea de nebunie. In timpul sederii la curte, terapeutul necunoscut a fost martor la o criza de porfirie a regelui, considerind acest caz drept un succes terapeutic! Desi Parlamentul a incercat, in numeroase rinduri, sa-l detroneze din cauza afectiunii de care suferea, in perioadele dintre crize, sanatatea regelui se recupera si capacitatea de a conduce regatul ii era intacta. A fost totusi detronat in 1811, dupa o domnie de sase decenii, de catre printul de Wales. A murit noua ani mai tirziu.

Vampirii bntuie literatura, arta i folclorul de la nceputurile omenirii. Poveti despre vampiri apar chiar i n Biblie, cu Lilith. Fiecare ar i-a creat propriul personaj care suge snge: de la vurdalakul rusesc, pn la strigoiul nostru. Exist oare i alte explicaii pentru aceste mituri? epua n inim S-i nfigi un ru n inim este una dintre cele mai cunoscute metode de a omor un vampir. n unele ri, se spune chiar i din ce lemn s fie fcut epua, ca s aib efect: frasin, arar, prun epos, arbore cu spini, crusin i plop tremurtor. epua nfipt n cavitatea toracic face cadavrul s se desumfle, nainte ca transformarea n vampir s fie complet. Oamenii spun c au auzit horcieli din gtul mortului cnd i-au nfipt ruul n piept. Explicaia este, de fapt, c rmn gaze n stomac, n intestine i n esofag, care sunt eliberate cnd asupra corpului se acioneaz cu o anumit presiune.

Vampirii lilieci n folclorul romnesc se spune c exista un liliac care, dac trecea pe deasupra corupului unui mort, l putea transforma n vampir. De fapt, liliecii seamn cu vampirii: sunt fiine nocturne, unele specii se hrnesc cu snge i au vzul i auzul foarte bine dezvoltate. Aceste caracteristici nu au fcut dect s sporeasc isteria privind existena strigoilor. Cadavrele nedescompuse Cnd rudele i suspectau vreunul dintre apropiai c este vampir, l deshumau i i examinau corpul, sa vad semnele descompunerii. Cadavrele strigoilor nu putrezesc, spun legendele. Obrajii i buzele roii, prul i ungiile crescute. ns aceste fenomene pot fi explicate. Lipsa aerului proaspt i temperaturile sczute pot conserva un cadavru, ncetinind descompunerea. Cnd n intestinele i stomacul mortului rmn gaze, sngele este mpins spre extremiti, determinnd obrajii i buzele rumene i chiar apariia sngelui n gur. Dei prul i unghiile par s creasc, n realitate, pierderea umiditii pielii face ca rdcinile unghiilor i prului s se deprteze de piele, dnd impresia unei creteri. Colii Se crede c vampirii au incisivii mai lungi dect oamenii obinuii. Porfiria, denumit i "boala vampirului", este o maladie genetic incurabil i apare cnd se produce prea puin hemoglobin n snge. O teorie spune c porfiria a aprut din cauz c nobilii se cstoreau ntre ei, cu rude apropiate. Cteva dintre simptomele acestei boli includ: sensibilitate la lumin, mncrimi ale pielii i apariia unor pete pe piele, pilozitate excesiv (ceea ce poate explica mitul licantropilor- oameni care cred c se transform n lupi), paloarea cadaveric, reducerea gingiilor i a buzelor. n cazuri extreme, dinii pot crete mai lungi dect ai oamenilor obinuii. Reflecia n oglind O alt legend des ntlnit este c vampirilor nu le apare imaginea n oglind. Oglinzile au cptat ntotdeauna conotaii mistice n asociere cu moartea. O superstiie din Bulgaria spune c, dac un cadavru se reflect n oglind sau, dac ntr-o camer unde se afl un mort, oglinzile nu sunt acoperite, va mai muri cineva din familie. O alt practic obinuit era scoaterea cadavrelor pe geam, ca s descurajeze sufletul celui disprut s revin i s cear un alt membru al familiei. n realitate, cei care sufer de porfirie nu doresc s se priveasc n oglind, pentru c i-ar vedea figurile palide, ca de mori.

Fotosensibilitatea Porfiria vine s explice mitul cum c vampirii sunt ari n lumina soarelui. Celulele din corpurile celor care sufer de maladie nu se refac n urma aciunii razelor ultraviolete. Nu tolereaz usturoiul Aceasta este planta care le vine de hac vampirilor n folclor. De ce usturoiul? Pofiria explic i acest mit: usturoiul conine substane care agraveaz simptomele bolii i, de aceea, l evit cu orice pre. Se hrnesc cu snge De ce snge? Dac un vampir este deja mort, de ce vrea s ingereze snge? Porfiria desfiineaz i acest mit. Din cauz c boala se manifest prin lipsa hemoglobinei n snge, transfuzia de snge este o practic des ntlnit. n timpurile vechi, oamenii bolnavi de porfirie beau snge, n sperana c vor nlocui sngele lor bolnav cu unul proaspt, care i va vindeca. Chiar i mitul lui Dracula este spulberat. n 1982, profesorul David Dolphin a publicat o lucrare n care demonstreaz c vampirul nu ar fi fost dect un bolnav de porfirie.

Vampirul este unul dintre cele mai vechi mituri populare, cu nenumarate legaturi cu alte legende si superstitii. In acelasi timp imaginea este interconectata cu o multitudine de perversiuni. Este vorba despre un mit universal deoarece nu este specific pentru nici o traditie culturala. Toate acestea ar indica existenta unei reprezentari psihice a mitului, necesare proiectiei si diseminari, o reprezentare care a existat din cele mai indepartate timpuri si care poate fi considerata ca fiind una din cele mai arhaice imagini pe care le cunoastem. O simpla privire aruncata variatelor mitologii celor din trecut reveleaza tendintele vampirice ale multora din zeii creati de om. Putem gasi toate acestea in legendele si mitologiile grecilor si romanilor, ca si in restul Europei, Asia si in unele parti din Africa. Toti acesti zei erau cu totii dedati bautului si suptului sangelui. In mod similar intalnim un intreg grup de zeitati in lamaismul tibetan, Vajra, care beau sange pentru a obtine controlul asupra vietii si mortii. Intr-una din cele mai vechi povesti pastrate, legenda lui Ghilgames, erou al unei povestiri babiloniene, tema vampirului apare deja cu caracteristicile descrise intr-o maniera atat de precisa incat pare sa fie identica cu cea a acelor vampiri din evul mediu si din timpurile mai apropiate prezentului. Ca mai veche descriere a unui vampir apare pe un vas preistoric asirian. Imaginea arata un om copuland cu un vampir fara cap. In Mexico pre-columbian vampirii apar sub numele de

"sihuateteo", este vorba despre femei care au murit la nasterea copiilor. Vampirul chinez, Ching Shih, frecvent citat in povestile dinastiei T'ang, isi are originile intr-un trecut mai indepartat si are o asemanare mult mai mare cu corespondentul sau Occidental. Este foarte posibil ca mitul vampirului sa fi venit in Europa Occidentala prin India, via Turcia si Balcani. Vampirul, unul dintre cele mai revelatoare si fertile mituri ale timpului nostru, isi face pentru prima oara intrarea triumfala in literatura europeana intr-una din lucrarile lui Byron. Insusi lordul Byron a fost un prototip ideal pentru toti vampirii care au existat sau vor exista; aristocrat prin nastere, puternic si seductiv, libertinul cinic si erudit al Vechiului Regim traia in el. El a anticipat in multe privinte barbatul narcisic si decadent al sfarsitului de secol. In vesnica lui cautare de senzatii noi, Byron a transformat incalcarea valorilor intr-o valoare pozitiva, ilustrand prin viata sa si prin operele sale rasturnarea completa a valorilor traditionale produsa de revolutia franceza. La celebra inrunire ce a intampinat nasterea lui Frankestein, in vila Diodati, casa lui Byron aflata la tarmurile lacului Leman, poetul a conceput faimosul sau eseu "Fragment dintr-un roman" care a fost publicat ca un postscriptum la "Mazepp" in 1819. Aceasta a fost replica sa la o povestire ("Vampirul") scrisa de John Polidori (London 1819). Profitand de absenta lui Byron, Polidori a inceput sa dezvolte un concept schitat de Byron, plagiindu-i ideea si devenind astfel primul vampir literar, care si-a extras inspiratia in intregime de la marele poet. Goethe, Baudelaire si Le Fanu (Carmilla, 1872) toti acestia au scris despre vampir, nu mai vorbim de Bram Stoker creatorul lui Dracula (1897). Printre cei care au marcat inceputurile acestei traditii a vampirismului literar trebuie sa-l includem si pe marchizul de Sade. In "Justine", placerea obtinuta de unul din personaje la vederea sangelui curgand din venele unei victime, este detaliata explicit. Cu rare exceptii tema vampirului este in mod evident absenta din literatura psihanalitica. Totusi imi vin in minte, imediat, doi autori : Ernst Jones si Otto Fenichel. In cartea lui referitoare la cosmaruri, Ernst Jones dedica un intreg capitol acestei teme, oferind astfel un punct de vedere psihanalitic si cea mai intinsa tratare a temei intalnita pana acum. Ernst Jones a descris vampirul ca pe un "spirit nocturn care il prinde pe cel adormit intr-o imbratisare care il va seca de sangele sau: in mod evident acesta apare ca un produs cosmarului". In cartea sa "Teoria psihanalitica a nevrozelor", Fenichel descrie sexualitatea infantila notand frecventa cu care "putem observa fantasme de sugere de un tip oral sadic directionate impotriva obiectelor" si continua folosind cuvantul vampir cu privire la acestea.

Cele mai vechi legende despre vampiri s-au pastrat de patru mii de ani si vin de la asirienii si babilonienii din Mesopotamia. Acestia se temeau de Lamastu, o zeita demonica ce vina oameni. In legendele asiriene, Lamastu (in traducere, cea care

sterge), fiica zeului Anu, se furisa noaptea in casele oamenilor, fura sau ucidea bebelusii in leagane sau chiar in pintecele mamei, vina si adulti, sugea singele barbatilor tineri, provocind boli, sterilitate si cosmaruri. Deseori, Lamastu este descrisa cu aripi si gheare de pasare, iar uneori cu cap de leu. Pentru a se proteja de aceasta, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, un alt zeu rau, care a infrint-o cindva pe Lamastu. Lamastu este asociata cu Lilith, o figura proeminenta din unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar versiunea cea mai vehiculata a povestii este ca ar fi fost prima femeie. Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam si pe Lilith din pamint, din care cauza intre ei aparusera in curind neintelegeri. Lilith a refuzat sa i se mai supuna lui Adam si a plecat din Eden, nascindu-si propriii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi. Fiindca ea a refuzat, ingerii i-au promis ca-i vor ucide zilnic cite 100 de copiii pina cind va hotari sa se intoarca. Lilith, in schimb, a jurat ca va distruge copiii oamenilor. Imaginea lui Lilith ca ucigasa de copii, se pare ca a fost preluata direct din legenda despre Lamastu. Si Lilith este descrisa ca un demon cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea sa fure copiii nou-nascuti sau fetii din femeile insarcinate. Desi este descrisa ca o creatura terifianta, Lilith are calitati seducatoare. Evreii credeau ca ea vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (femeie-demon care intretine contacte sexuale cu barbatii, cind acestia dorm). Grecii antici se temeau de niste creaturi asemanatoare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie, dar cu partea de jos a corpului - de sarpe. Intr-o versiune a legendei despre Lamia, aceasta a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a innebunit-o pe Lamia si ea si-a mincat toti copiii. Cind si-a dat seama ce a facut, Lamia s-a infuriat atit de tare, incit s-a transformat intr-un monstru nemuritor care, din gelozie, a inceput sa suga singele pruncilor. Grecii se temeau si de Empusai, fiica malefica a lui Hecate si zeita vrajitoriei. Aceasta, putind sa-si schimbe infatisarea, iesea noaptea din Hades (lumea subterana), sub forma unei femei frumoase, si seducea pastorii de pe cimp, devorindu-i. O creatura similara, Baobhan Sith, se face prezenta si in folclorul celtic. Vampirii apar si in mitologia Asiei. Printre personajele de cosmar, descrise de folclorul indian, sint Rakshasa (o creatura care isi poate schimba forma si devoreaza copii) si Vetala. Ambii demoni preluau controlul asupra cadavrelor si atacau oamenii vii. Folclorul chinez ne spune ca unii morti pot sa se ridice din mormint si sa se intoarca in lume. Aceasta se intimpla atunci cind spiritul unei persoane (po) nu putea ajunge in lumea de dincolo, din cauza faptelor rele comise in timpul vietii. Spiritul, infuriat de soarta-i oribila, readucea trupul la viata si ataca oamenii noaptea. Un mort deosebit de periculos, cunoscut si ca Kuang-shi (sau Chiang-shi), putea sa zboare si sa ia diverse forme. Acesta era acoperit de par alb, avea ochi rosii, stralucitori, si isi musca victimele

cu dintii ascutiti. Triburile nomade si negustorii au raspindit diferite legende despre vampiri in intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Cu timpul, diversele elemente ale acestor povesti se combinau, creind alte mituri despre vampiri.

nc din cele mai vechi timpuri, oamenii au vorbit despre montri i spirite malefice, din rndul crora s-au detaat vampirii, fiine hidoase care se hrnesc cu snge i care snt nemuritoare. n cele ce urmeaz vom ncerca s aruncm o privire asupra elementelor care au dus la apariia legendelor privind vampirii, asupra semnificaiilor psihologice ale acestor creaturi i vom ncerca s oferim o explicaie vampirismului. Arhitectura unui mit modern n crile contemporane, n filme i n documentare, vampirii snt nite creaturi incredibil de elaborate. Conform mitologiei, ns, fiecare vampir a fost la un moment dat om. Vampirii se hrnesc cu snge i vneaz numai noaptea. De obicei, snt beneficiarii unor incisivi puternici i ascuii, cu ajutorul cror i muc victimele de gt. Legendele privind aceste creaturi se ntlnesc n culturile majoritii popoarelor. Cea mai celebr creatur de acest gen, ntlnit n America de Sud i Central, este El Chupacabra, despre care se spune c a fcut cele mai multe victime din ntreaga istorie a vampirilor. Vampirii se pot prezenta sub forma unor fiine umane normale, care snt, dotate, ns, cu o extraordinar putere de seducere, dar i sub forma unor animale. Se spune despre aceste creaturi c snt nemuritoare. n realitate, ns, ele pot fi distruse prin supunerea lor unei lumini puternice, prin ardere, prin stropirea cu ap sfinit sau prin expunerea la usturoi. Figura vampirului, aa cum o cunoatem astzi, este o invenie de dat recent, fiind opera lui Bram Stoker, cel care n 1897 a scris celebra carte "Dracula", care a fost adaptat n numeroase filme i care a constituit o surs de inspiraie pentru o multitudine de alte cri. Nopile bntuite ale Mesopotamiei Nimeni nu poate spune cu certitudine cnd au aprut primii vampiri, dar exist date care arat c, n urm cu 4.000 de ani, vechii asirieni i babilonienii din Mesopotamia se confruntau deja cu astfel de figuri ciudate. Mesopotamienii vorbeau despre Lamastu sau Lamashtu, o zei-demon care se hrnea cu oameni. n legendele asiriene, Lamastu era

fiica zeului Anu. Ea intra n casele oamenilor, noaptea, i rpea sau omora copiii. De asemenea, i ataca i pe aduli, crora le putea provoca diverse boli, i, uneori, se hrnea cu sngele tinerilor brbai. Uneori, aceast zei se prezenta n faa oamenilor cu chipul unui leu. Pentru a se apra de Lamastu, femeile nsrcinate purtau amulete care l ntruchipau pe Pazuzu, un zeu care lupta mpotriva demonilor. Lamastu este asociat cu Lilith, o figur ntlnit n foarte multe texte evreieti. Conform unei legende extrem de vechi, Lilith, care a fost creat de Dumnezeu din pmnt, odat cu Adam, a prsit Edenul i a dat natere propriilor copii. Dumnezeu a trimis trei ngeri s o conving s se ntoarc i, pentru c ea a refuzat, i-a promis c o va face s ucid cte 100 de copii pe zi, pn se va rentoarce n Eden, transformnd-o astfel ntr-o adevrat uciga de bebelui. Vechii greci aveau i ei o creatur asemntoare, Lamia, o zei cu cap de femeie i cu trup de arpe. Legenda spune c Lamia a fost una dintre iubitele lui Zeus. Geloas i, n acelai timp, furioas, soia lui Zeus, Hera, a blestemat-o pe Lamia s-i mnnce toi copiii pe care-i va nate. Pentru a se apra mpotriva blestemului, Lamia s-a transformat ntr-un adevrat monstru i a nceput s se hrneasc numai cu sngele copiilor. Creaturi asemntoare pot fi ntlnite i n legendele celte, indiene sau chineze. Strigoi, upiri i vrcolaci n ultimii 1.000 de ani, legendele despre vampiri au fost mult mbogite, prin contribuia culturilor est-europene. Legenda lui Dracula, de exemplu, este inspirat clar din folclorul est-european, mai precis din cel romnesc. Toi aceti vampiri aa-zis noi prezint anumite particulariti i caracteristici, dar, cu toate acestea, pot fi ncadrai ntr-o singur categorie: demoni (reprezentani ai diavolului), oameni care mor i care snt retrimii pe pmnt. Cei mai renumii vampiri europeni snt upirul rus, vrcolacul grecesc i strigoiul romnesc. Conform legendelor, strigoii reprezint spriritele unor persoane care au murit i s-au rentors printre cei vii. Spre deosebire, ns, de upiri sau de vrcolaci, strigoii trebuiau s treac prin mai multe stagii nainte de a se ntoarce pe Pmnt. ntr-o prim faz, strigoii snt invizibili i-i manifest prezena prin mutarea mobilei sau furarea mncrii. Dup o anumit perioad de timp, ns, ei devin vizibili, lund nfiarea unei persoane n via. Se spune despre ei c nu prsesc casa n care au ajuns prima dat i c se hrnesc cu snge. n perioada imediat urmtoare ntoarcerii lor pe Pmnt, strigoii triesc n sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. Dup apte ani, ns, ei pot tri oriunde doresc, lund nfiare uman i ncepnd, practic, o nou via. Isteria vampirismului cuprinde Europa de Est

n secolele al XVII-lea i al XVIII-lea, isteria vampirismului a cuprins ntreg estul Europei. Oamenii relatau permanent despre prezena unor vampiri, iar autoritile ajunseser chiar s deshumeze morii, pentru a-i identifica i arde pe vampiri. Toat aceast nebunie a dus i la realizarea unor studii academice despre vampiri, lucrri care l au inspirat i pe irlandezul Bram Stoker n scrierea celebrei cri "Dracula". Chiar dac se ndeprteaz mult de realitate, Stoker a reuit s se impun cu cartea sa, prin intermediul a dou elemente, pe care a tiut s le exploateze foarte bine. n primul rnd, a amplasat aciunea n munii Transilvaniei, ntr-o regiune plin de mister, inspirndu-se din relatrile despre vampirii din estul Europei i din folclorul ignesc, iar n al doilea rnd a reuit s brodeze pe marginea legendelor, cu elemente inovative, care au dat o mare credibilitate crii. Stoker a plecat de la brutalitatea care-i era caracteristic lui Vlad epe (faptul c-i trgea dumanii n eap nu era doar o legend) i care era recunoscut ca atare de romni, dar i de istorie, i a transformat-o n vampirism, lucru care nu este menionat n nici una dintre scrierile despre fostul domnitor al rii Romneti. Ideea este c inovaiile lui Stoker au prins la public, fapt care i-au permis s creeze primul vampir modern din istorie. S nu uitm, ns, c aceast carte a prins n mod special la popoarele cu o mitologie extrem de bogat i cu o predilecie extraordinar spre legende.

Teoria care pare a fi cea mai posibila este ca virusul vampiric altereaza structura ADN-ul uman, iar vampirii ageless sunt transformati prin schimbul de sange si nu nascuti. Astfel ca, un om nu se poate naste vampir ageless... ci el ajunge asa prin convertire. Acesti vampiri au nevoie constanta de sange pentru a supravietui si pentru a se mentine sanatosi. Din cauza evolutiei lor si contrar credintei populare, ei nu am nevoie de cantitati enorme de sange in fiecare seara, nu sunt ucigasi. Putin sange de la un donator" (deoarece vampirii rareori/ niciodata nu consuma sange de la un donator ce nu le permite) este deajuns sa le asigure o supravietuire. Desi majoritatea oamenilor de stiinta au cautat sa afle in folclor originile credintei in vampiri, unii istorici au incercat sa cerceteze originile fizice ale acesteia. Motivul: exista unele boli ce ar putea provoca un comportament vampiric. Una dintre acestea este porfiria, o maladie genetica rara, de care se poate imbolnavi o persoana din 200 de mii si care presupune nereguli in producerea de heme un pigment din singe, bogat in fier. Oamenii cu forme grave de porfirie sint foarte sensibili la razele solare, au dureri abdominale puternice si pot sa sufere de delir acut. Altii au gura si dintii rosietici, din cauza producerii neregulate a pigmentului. In trecut, maladia se trata prin consumul de singe pe cale orala, care corecta dezechilibrul din organism, desi nu exista nicio dovada clara in privinta eficacitatii acestui tratament. Daca porfiria se depisteaza la

parinti, probabilitatea transmiterii ei la copii este de 25 la suta. In istoria medicinii sint descrise circa 80 de cazuri de porfirie ereditara acuta, considerata incurabila. Se presupune ca, in unele cazuri, aparitia ei este o consecinta a incestului. Despre legatura dintre porfirie si vampiri, pentru prima data s-a expus Lee Illis din Hampshir. In 1963, el a prezentat Asociatiei Regale de Medicina monografia Despre porfirie si etiologia capcaunilor, care continea o trecere in revista amanuntita a descrierilor istorice despre vampiri, comparate cu simptomele porfiriei. O alta radacina fizica probabila a credintei in vampiri poate fi catalepsia, o boala ciudata, asociata cu epilepsia, schizofrenia si altele care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crizei de catalepsie, omul pur si simplu ingheata: muschii ii devin rigizi, trupul i se raceste, iar bataile inimii si respiratia ii incetinesc. Un suferind de catalepsie acuta poate fi confundat cu un cadavru. Astazi, medicii dispun de cunostintele si instrumentele necesare ca sa determine daca un om este viu sau mort, dar in trecut oamenii se bazau doar pe aparente. Despre imbalsamare nici nu se stia pe atunci, asa ca oricine parea sa fie mort era inhumat deodata. O criza de catalepsie poate dura mai multe ore sau chiar zile in sir. De aceea, unii morti isi reveneau in mormint si, daca groapa nu era prea adinca, reuseau sa iasa si sa se intoarca acasa. Si procesul de descompunere a cadavrelor poate sa sugereze credinta oamenilor in vampiri. Faptul ca unghiile si parul mortilor continua sa creasca, iar gazele din corp devin expansibile, sporind volumul abdomenului, ca si cum defunctul ar fi mincat, da unele impresii de viata. Iar infigind o tepusa intr-un asemenea cadavru, acesta ar putea sa erupa, eliberind tot felul de fluide, fapt prin care generatiile de altadata ar fi inteles ca mortul s-a hranit cu oameni vii. Desi aceste lucruri au putut alimenta frica de morti vii, originile credintei in vampiri sint, probabil, mai mult de ordin psihologic. Fiind unul dintre cele mai misterioase aspecte ale vietii, moartea a preocupat adeptii culturilor din toate timpurile. Una dintre caile de a o accepta este personificarea mortii intr-o forma tangibila, respectiv, crearea unor personaje ce ar reprezenta-o. Vampirii personifica, in special, partea intunecata a umanitatii. Lilith, Lamastu si alte demonite sint opusul sotiei si mamei bune. In loc sa le poarte de grija sotului si copiilor, ele omoara pruncii si seduc barbatii. La fel, mortii vii, in loc sa-si ajute familiile, le maninca. Prin asocierea raului cu personaje supranaturale, oamenii pot sa-si controleze propriile tendinte negative, exteriorizindu-le. Or, aparitia, de-a lungul istoriei, a creaturilor monstruoase in imaginatia oamenilor, precum si fascinatia continua a acestora fata de vampiri, demonstreaza ca manifestarea temerilor noastre, prin intermediul acesti monstri, tine de natura umana.

METODE DE APARARE Aadar, am ncercat s studiez unul dintre fenomenele cele mai complicate. Pe ct de dificile snt percepia i nelegerea sa, lupta mpotriva lui i a efectelor sale, pe att de des se ntlnete n viaa de toate zilele. Este vorba de aa-numita intervenie energetic. Se poate spune i astfel: atacul psihic. De ce se ntmpl aa ceva? Cum se resimte? In ce const pericolul? S ncercm s rspundem la ntrebrile puse. Ce ne trebuie pentru aceasta? Experiena vieii i, nainte de toate, o minte deschis cunoaterii, desprins din plasele raionalismului. Ne-am obinuit s vedem doar o parte a lumii. Ceea ce rzbate cteodat ntmpltor, printre rnduri", din Cartea Vieii se ntmpl s fie greu de captat. Uneori, dimpotriv, scnteia cunoaterii poate fi ascuns sub un strat gros de reziduuri mistice. Primul pas: s detectezi pentru tine acest hotar ngust dintre mistic" n contiina domestic (ceva ce parc nici nu exist) i realitatea supus legilor pn la deformare. Al doilea pas trebuie s fie ptrunderea treptat i atent n profunzimea acestei stri intermediare. Tocmai atunci se ivete i posibilitatea de a avea asupra tabloului adevrat al vieii un punct de vedere ct de ct corespunztor. Partea raional este reprezentat n concluziile mele de tiina tradiional. Ei bine, cum se mpotrivete ea i nu vrea s admit concurena! Consolidndu-se temeinic pe tot parcursul secolului al XlX-lea, secolul cercetrilor i descoperirilor fundamentale, a fost mfrnt n mod extrem de neplcut de cele mai recente cercetri. Dar i tiina trebuie s se schimbe, s recunoasc i ea c tradiia i drumul btut snt limitative i s se dezvolte. n continuare partea mistic , ceea ce este iraional i inaccesibil nelegerii, trebuie cutat n feluritele nvturi filozofice i n religiile diferitelor popoare. i nu este obligatoriu s fii excesiv de perspicace pentru a descoperi ce multe au n comun ideile unitare care le strbat. Surprinztor prin frumuseea i construcia lui este sistemul de cunotine alctuit de strvechii nvai orientali. Respectivele cunotine au fost receptate i uor reformulate de ocultismul occidental. Astfel c, mpreun, ofer acea metafizic n care m-am obinuit s cred i de care m folosesc bazndu-m pe terminologia i semnificaiile ei. Studiind problema luat n colimator n aceast lucrare, interveniile energetice, caut iar i iar sprijin i explicaii n aceast ezoteric - adic netiut de toi i ntr-o oarecare msur tainic - tiin. In natur schimbul energetic se realizeaz permanent, n lumea energiei triete i de asemenea exist omul. Toat viaa lui este un circuit energetic n diferite doze de emisie i absorbie. Cnd omul produce el nsui energie necesar pentru a exista n raport cu ceilali oameni, i druiete energia, primind-o n schimb pe a altora, n felul acesta oamenii relaioneaz, fac schimb de senzaii, de strngeri de mn, de sentimente, cuvinte, gnduri. Dar unii oameni, ca urmare a unei imaturiti sufleteti i a lenei sau nsuirilor egoiste, prefer s ia mai mult dect ofer. Captndu-i energia necesar, ei comit atacuri

energetice - n esen, un furt de fore vitale. Aceasta se evideniaz mai mult sau mai puin contient sau incontient, dar ct de frecvent este fenomenul scap nchipuirii multora. Nu trebuie uitat c noi nu trim pe pmnt doar aa, de florile mrului, i c n fiecare dintre noi are loc n permanen o lupt ntre Dumnezeu i Diavol. Dar oamenii snt orbi", ei nu tiu, nu vd ce se ntmpl njurai lor. Iar rzboiul forelor subtile este de asemenea invizibil pentru ei. Unde are el loc? Care snt elurile Iui? Lumea nsi este acest rzboi continuu i cmpul de operaii l reprezint omul. Iat i de ce am apelat la un termen militar precum e atacul". Forele ntunecate nu trebuie niciodat subevaluate. Ele invadeaz n permanen i se fac prezente n acele manifestri ale vieii omeneti unde controlul minii este slab. Prin urmare, ce se ntmpl n decursul schimbului energetic inegal? n ce const pericolul? Acest fenomen este numit frecvent vampirism". Legendarii vampiri din poveste parc se hrneau cu sngele propriilor lor victime. Ce fel de snge beau i ce fel de vampiri snt? Astea snt basme! Aa ceva nu exist! mi se va spune. Eu pot rspunde ntr-un singur fel: ct de mult a vrea s fie acestea basme! n realitate, desigur, ar fi fost mai adecvat s numim acest fenomen vampirism numai n cazul n care are loc un atac cu totul contient, indiferent de felul n care l resimim. Astfel de cazuri exist, se nelege, dar snt foarte rare. Fenomenul despre care vorbim n fapt s-ar numi mai propriu parazitism, o dorin contient sau incontient de a tri pe socoteala altuia.

Cu putin timp in urma, mass-media de la noi (si, probabil, nu numai), a vuit de o intamplare de prin Oltenia, unde satenii au dezgropat un moroi, dand foc inimii acestuia, iar cenusa amestecata cu apa (probabil, sfintita) a fost bauta de rudele mortului pentru a fi ferite de nenorociri si bantuire! Dar ce este un moroi? Credinta populara romaneasca crediteaza pe morti cu puterea de a bantui - adica de a umbla pe aceasta lume dupa moarte - si a speria rudele, dusmanii si uneori chiar prietenii. Acestora, spun taranii, li se intampla numai lucruri rele din pricina moroilor: vitele se imbolnavesc, recoltele se imputineaza, pomii nu mai rodesc, iar oamenii sufera de diverse boli sau necazuri. Pentru a se feri de astfel de situatii nefericite, exista din batrani mai multe cai de a te pazi. Daca exista cea mai mica suspiciune ca mortul ar putea deveni moroi, taranii infig in mormantul proaspat, doi tarusi mai lungi, inclinati in forma de cruce. In unele regiuni, moroii sunt numiti si strigoi, in altele pricolici; dar acesta din urma este un duh rau in care se presupune ca se transforma unii oameni dupa moarte si care ia infatisare de animal. Strigoiul este sufletul unui om mort sau viu, care s-ar transforma in timpul noptii intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care-i intalneste; in alte regiuni se spune ca si omul viu nascut intr-o zodie nefavorabila, care se afla in

legatura cu diavolul si se ocupa cu vraji si farmece, este tot strigoi. Despre varcolaci se spune ca mananca luna sau soarele (la eclipse!). Fie ca sunt numiti moroi, strigoi, varcolaci sau priculici, aceste duhuri rele au nascut o intreaga literatura populara de superstitii. Despre strigoii vii: acestia sunt sufletele unor oameni vii, adormiti, carora noaptea dupa primul cantat al cocosilor le iese sufletul pe gura si care nu-si amintesc ce au facut in timpul noptii, ci doar atunci cand cineva reuseste sa le raneasca sufletul materializat intr-un animal, o fiara salbatica, cand se trezesc poarta stigmatul acelei rani. Strigoii se intalnesc, ca intr-un sabat al vrajitoarelor, in trei nopti deosebite: noaptea Sfantului Andrei, noaptea Sfantului Gheorghe si noaptea Sfantului Vasile. Se spune ca cei vii, dar numai cei nascuti sambata, ii pot vedea daca stau la panda in curtile sau clopotnitele bisericilor sau prin cimitire, numai pana la ultimul cantat al cocosilor, cand moroiul (strigoiul, pricoliciul) se intorc in morminte. Strigoii morti, moroii sunt mai periculosi decat strigoii vii; in Transilvania sunt identificati cu vampirii ce sug sangele celor vii in timp ce acestia dorm. Pentru a preintampina ca mortul sa se faca strigoi, in acea parte a tarii se obisnuieste a se pune mortului cate un bob de tamaie in fiecare nara. Daca se banuieste ca mortul s-a facut moroi, el este dezgropat si i se infige un tarus in inima. In unele zone, inima este arsa, cum am vazut mai sus. Una dintre cele mai eficiente arme impotriva strigoilor este usturoiul, cu care se freaca usile, ferestrele, cosul de fum, gaura cheii, pentru a impiedica intrarea lor. Aceste superstitii sunt - inca - raspandite pe teritoriul tarii noastre si acum, dar si in tarile invecinate, sub o forma sau alta. Daca nu le vedem pe toate (asa cum am vazut-o pe cea din Oltenia) asta nu inseamna ca superstitia nu exista si ca practicile de aparare nu se mai folosesc! Sa fim noi sanatosi!... Sursa. Revista de Superstitii.

Pe parcursul istoriei, au existat mai multi oameni cu un comportament vampiric. Cel mai faimos vampir a fost Elizabeta de Bathory, o nobila din Transilvania, care a trait intre 15601614. Elizabeta, fiind ingrozita de gindul ca imbatrineste, era convinsa ca imbaierea in singe poate si consumul acestuia este secretul unei infatisari tinere. Cu acest scop, ea a torturat si a ucis sute de oameni, majoritatea victimelor ei fiind fete tinere. Cind faptele Elizabetei au devenit cunoscute, ea a fost judecata si inchisa in castelul sau, unde a si murit.

n urm cu trei ani, un incident petrecut ntr-un sat din judeul Dolj a ajuns s ngrozeasc Europa, dup ce povestea a fost difuzat de canalele internaionale de tiri. Pe 28

decembrie 2003, Petre Toma, din satul Marotinu de Sus, comuna Celaru (judeul Dolj), a fost nmormntat n cimitirul din sat. Dup cteva zile, mai muli membri ai familiei celui decedat au nceput s se simt ru, acuznd tot felul de dureri. Gheorghe Marinescu, cumnatul lui Petre Toma, a considerat c btrnul s-a transformat ntr-un strigoi care i nenorocete pe cei n via, motiv pentru care s-a decis s apeleze la un ritual care presupunea nghiirea unei buturi "magice" fcute din inima mortului. n noaptea de 9 spre 10 ianuarie 2004, Marinescu i ali cinci vecini de-ai si s-au dus n cimitir, l-au dezgropat pe Toma (foto), au despicat pieptul cadavrului i i-au tiat o bucat din inim. Cei ase au fcut un foc la o rspntie de drumuri, au ars bucata de inim, iar cenua rezultat a fost pus ntr-o can cu ap, din care au but. Pentru majoritatea btrnilor din Marotinul de Sus, smulgerea inimii de la cadavrele celor care au trecut n nefiin i incinerarea acesteia nu sunt nouti, n ultimii ani, peste 20 de morminte din cimitirul din sat fiind profanate de localnici.

In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, isteria vampirismului a cuprins intreg estul Europei. Oamenii relatau permanent despre prezenta unor vampiri, iar autoritatile ajunsesera chiar sa deshumeze mortii, pentru a-i identifica si arde pe vampiri. Toata aceasta nebunie a dus si la realizarea unor studii academice despre vampiri, lucrari care lau inspirat si pe irlandezul Bram Stoker in scrierea celebrei carti "Dracula". Chiar daca se indeparteaza mult de realitate, Stoker a reusit sa se impuna cu cartea sa, prin intermediul a doua elemente, pe care a stiut sa le exploateze foarte bine. In primul rind, a amplasat actiunea in muntii Transilvaniei, intr-o regiune plina de mister, inspirindu-se din relatarile despre vampirii din estul Europei si din folclorul tiganesc, iar in al doilea rind a reusit sa brodeze pe marginea legendelor, cu elemente inovative, care au dat o mare credibilitate cartii. Stoker a plecat de la brutalitatea care-i era caracteristica lui Vlad ?epes (faptul ca-si tragea dusmanii in teapa nu era doar o legenda) si care era recunoscuta ca atare de romani, dar si de istorie, si a transformat-o in vampirism, lucru care nu este mentionat in nici una dintre scrierile despre fostul domnitor al ?arii Romanesti. Ideea este ca inovatiile lui Stoker au prins la public, fapt care i-au permis sa creeze primul vampir modern din istorie. Sa nu uitam, insa, ca aceasta carte a prins in mod special la popoarele cu o mitologie extrem de bogata si cu o predilectie extraordinara spre legende. Prima ecranizare dupa "Dracula" a fost realizata in 1931, cu Bela Lugosi in rolul principal, dupa care au urmat zeci si zeci de filme, fidele cartii sau, din contra, pline de elemente si inovatii moderne. O contributie majora la raspindirea legendelor despre vampiri a avut-o si scriitoarea Anne Rice, iar mai nou celebrul serial de televiziune "Buffy, spaima vampirilor". Ultima realizare in materie de vampiri o constituie asa-zisul exemplar psihic. Acest vampir, de timp nou, poseda o energie psihica extraordinara si are puterea de a lasa fara energie orice alta persoana, fara ca aceasta sa stie efectiv ce i se intimpla. Dar,

bineinteles, si acest vampir este tot o inventie a unor scriitori, chiar daca unele elemente constituiente pot fi intilnite si in legendele despre vampiri din urma cu 1.000 de ani.

La sfritul secolului al XVI-lea, n Ungaria, Transilvania i Slovacia i-a desfurat malefica activitate contesa Elisabeta Bathory, care fcea baie n snge de fecioare pentru a rmne pururea tnr. Despre contesa Bathory s-a spus n vremea ei c reprezenta varianta feminin a lui Dracula, fiind nsetat de snge i dornic s vad oamenii murind n chinuri, ea nsi mutilndu-i. Provenea dintr-o familie celebr a Transilvaniei Bathory , unchiul ei tefan fiind rege al Poloniei. S-a nscut la 7 august 1560, n localitatea Nyrbtor de pe teritoriul Ungariei de astzi, ns multe surse, pentru a spori asemnarea cu Dracula, domnul rii Romneti, afirm c a venit pe lume n Transilvania. Muli cronicari au pus devierea sa psihic pe seama accidentelor genetice, deoarece prinii ei erau rude de snge. Dei primise o educaie aleas, s-a manifestat violent nc de tnr, avnd un temperament vulcanic i manifestnd crize teribile, semne ale unei posibile boli epileptice. La 14 ani a rmas gravid cu un ran transilvnean, sarcin care a provocat familiei o teribil ruine, drept pentru care tnra contes a fost izolat de ochii lumii. Pn cnd a nscut, Elisabeta Bathory a fost inut ntr-un castel, ulterior spunndu-se c gestul prinilor i-a afectat sntatea mintal, accelerndu-i comportamentele deviante pe care le va manifesta la maturitate. PASIUNE PENTRU SNGE. Dup natere, la 15 ani, a fost mritat printr-un aranjament de familie cu contele Ferenc Nadasdy, un militar celebru, care se dovedise extrem de crud n rzboaiele cu turcii, unde a primit porecla Cavalerul Negru. Acesta i devine partener de cruzimi cnd nu-l avea alturi, contesa i trimitea soului scrisori n care detalia crimele svrite. Elisabeta Bathory i-ar fi descoperit pasiunea pentru snge accidental, dup ce ar fi aruncat cu o foarfec spre o servitoare, al crui obraz s-a umplut de snge. Din rndul servitoarelor sale i-a recrutat i primele victime, ademenindu-le cu slujbe bine pltite. FECIOARA DE FIER.

n 1604, contele Ferenc Nadasdy a fost omort la Bucureti de o prostituat care dorea sl jefuiasc. Rmas vduv, contesa Bathory este nevoit s-i vnd o parte din proprieti i se retrage la castelul Cachtice, din Carpaii Slovaciei. Crimele nu le face singur, fiind asistat de colaboratorii ei: vrjitoarea Anna Darvulia, Dorottya Szentes, Dorota Sentsov (Dorko), Jo Ilona, Katarna Benick, Jnos Ujvry (Fick). Ca tratament pentru ndeprtarea ridurilor aprute o dat cu vrsta, Anna Darvulia i-a recomandat contesei s se mbieze cu snge de fecioare. Fetele erau racolate de ceilali colaboratori din satele Transilvaniei, Ungariei i Slovaciei, fiind chinuite n ritualuri minuioase, care se desfurau dimineaa, la ora 4. Castelul a fost dotat cu instrumentul de tortur numit Fecioara de Fier un dispozitiv n care erau aezate fetele virgine i zdrobite de vii. Sngele era evacuat printr-un orificiu i folosit de contesa Bathory ca elixir al tinereii. ntruct ridurile nu dispreau, Elisabeta Bathory s-a artat nemulumit de reeta propus de Anna Darvulia, ns aceasta s-a aprat argumentnd c sngele de rnci nu era nobil, contesa trebuind s fac baie n snge albastru. Aadar au fost aduse la castelul Cachtice fiice de nobili, ademenite c vor fi instruite cum s se poarte n nalta societate. Cnd fetele cu snge albastru n-au mai fost de gsit au fost mbrcate n haine scumpe fetele de rani i aduse contesei pentru a-i satisface poftele malefice. Procesul n 1611, crimele Elisabetei Bathory n-au mai putut fi ascunse de familia sa, organiznduse un proces de mare amploare. Au fost audiai peste 300 de martori, printre care i unele fete care reuiser s scape cu via din minile contesei. Au fost folosite ca probe i paginile de jurnal n care Elisabeta Bathory i descria cu lux de amnunte ororile. S-a stabilit c aceasta a ucis n rituarile sale circa 650 de fecioare, dintre care 50 cu snge albastru. Contesa n-a fost audiat la proces, familia sa, bine poziionat social, intervenind s-o in departe de anatema societii. Toi colaboratorii si au fost condamnai la moarte i executai, Elisabeta Bathory fiind arestat pe via la castelul su, ale crui ferestre au fost zidite. Exista o singur ui, prin care primea mncare i ap, trind n izolare complet pn la decesul su, n august 1614. Viaa ei necat n snge n-a inut dect 54 de ani...