Tradiționalismul Românesc

•Tradiţionalismul – orientare excesivă spre tradiţie, spre folclor şi istorie; respingerea ideii de civilizaţie.
În cultura şi literatura română, tradiţionalismul s-a manifestat în programul unor curente social-politice şi
cultural-literare din primele decenii ale secolului XX:sămănătorismul, poporanismul, gîndirismul.

•Idei Promovate:

 întoarcerea la originile literaturii;

 ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
 promovează problematica taranului;
 pune accent pe etic, etnic, social;
 cultiva universul patriarhal al satului;
 proza realistă de reconstituire socială;
 istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
 ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.

•Reprezentanți ai tradiționalismului:
•Vasile Voiculescu-În grădina Ghetsemani
•Ion Pillat-Lumină iarna
•Lucian Blaga
•Mihail Sadoveanu
•George Coșbuc
•Reviste
Revista “Semănătorul” a apărut în 1901 la București:impune semănătorismul,condusă de Al.
Vlahuță,G.Coșbuc,N.Iorga și A.C. Popovici
Revista “Viața Românească” a fost condusă de Garabet Ibrălianu până în 1933,apoi de Mihai Ralea,și a
avut în colaborare pe Mihail Sadoveanu,Calistrat Hogaș,George Topârceanu;în jurul revistei s-a afirmat
poporanismul.
Revista “Gândirea” apare la Cluj-Napoca,în 1921,avându-l ca director pe Cezar Petrescu,iar din 1926 pe
Nichifor Crainic.