TRADIŢIONALISMUL

Definitie: curent cultural apărut la începutul secolului al XX-lea, care

promovează tradiţia si apără valorile arhaice de pericolul degradării în
contact cu tendintele si valorile moderne. (este opus modernismului)
- sustine convingerea că literatura trebuie să exprime specificul
national, localizat în lumea rurală;
- dorinta conservării factorului autohton este justificată prin ideea că
satul traditional este un reflex al „sufletului etnic”, producător de
cultură si civilizatie proprie si refractar la imitatia culturii
occidentale, inaderenta la civilizatia industrial capitalistă, socotită
straină spiritului românesc, si, în plan literar, aversiunea fată de
modernismul „decadent”, văzut ca un import cultural neasimilat.
Caracteristici:
- ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat;
- întoarcerea la originile literaturii; istoria şi folclorul sunt
principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
- prezintă universul patriarhal al satului, problematica ţărănească;
- pune accent pe etic, etnic, social;
- proză realistă de factură socială;
- promovează ideea că mediul citadin si valorile moderne sunt
periculoase pentru puritatea sufletelor.
Miscări literare traditionaliste:
 Sămănătorismul – manifestat prin revista Sămănătorul, la
Bucuresti, condusă de G. Cosbuc, Al. Vlahută, N. Iorga;
reprezentanti: O. Goga, Duiliu Zamfirescu

Idei sămănătoriste:
- idealul unei societăti rurale, întemeiate pe traditie si opuse valorilor
si structurilor moderne / capitalismului, întoarcerea la valorile
autohtone
- exprimă simpatia fată de ordinea patriarhală, sustinând sansele
satului, ale traditiei, în fata orasului „nespecific”, neromânesc.
- perspectiva idilic - romantică si paseistă
- prezentarea armonioasă a relatiei dintre boieri si tărani, conditionată
de apartenenta boierilor la vechile familii aristocrate românesti
- îndeamnă la refugiu în natură, la contemplarea frumusetii vietii de
la tară (pasteluri)
- valorifică folclorul în spiritul idealului desteptării nationale
- tematica dominantă: evocarea istorică si descrierea satului, deseori
strămutat în timpuri arhaice, mitice
1
- motive: opozitia sat – oras, denuntarea orasului, opozitia boierimea
de neam, autohtonă – arendas, dezrădăcinarea, inadaptarea
- literatura este considerată mijloc de luptă si factor de educatie;
trebuie să fie accesibilă poporului de jos, pe care să-l educe, să-l
reprezinte si căruia să-i sustină rezistenta.

 Poporanismul – revista Viata românească, Iasi, Garabet

Ibrăileanu; reprezentanti: Agârbiceanu, Sadoveanu
Idei poporaniste:
- valorificarea temei rurale, afirmarea specificului national;
- a promovat un realism social si un romantism vizionar, mesianic;
- reflectarea veridică a realitătii: prezintă satul măcinat de mizerie,
mânat de contradictii, satul ce se cerea smuls din înapoiere
- exclude romantismul paseist si idilizant, pitorescul
- îndeamnă la revoltă, la luptă pentru drepturile tărănimii
- atasament fată de ţărani si problema tărănească;
- consideră tărănimea elementul de bază al dezvoltării sociale si
factorul hotărâtor în crearea culturii nationale;
- necesitatea luminării poporului prin cultură;
- amestecul criteriului social în aprecierea operei literare;
- rezerve faţă de modernism, considerat „decadent”;
- teme si motive literare: apologia vietii naturale, datoria
intelectualului si responsabilitatea scriitorului fată de tărănime,
inspiratia folclorică

 Gândirismul – revista Gândirea, Cluj, condusă de Cezar Petrescu,

ulterior se mută la Bucuresti; ideolog Nichifor Crainic
- dezvoltă cel mai intens traditionalism în cultura română
- în faza initială păstrează o linie moderat traditionalistă, care se
caracterizează prin deschidere si acceptare si fată de alte orientări
- colaboratori: Gib. I. Mihăescu, Cezar Petrescu, T. Arghezi, L.
Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile
Voiculescu
- ulterior evoluează spre absolutizarea autohtonismului,
primitivismului rural si ortodoxismului
- Nichifor Crainic impune o perspectivă etnicistă, prin absolutizarea
valorilor nationale, devenite criteriu unic
Idei gândiriste:
- confundarea etnicului cu esteticul, mai ales după 1930
- apărarea „românismului” prin cultivarea temei istorice, folclorice si
religioase
2
- îmbinare între autohtonism si ortodoxism
- promovează o literatură intens spiritualizată, cu un caracter religios,
în care sunt valorificate credintele românilor, practici crestine si
datini populare;
- reprezentarea unui sat arhaic, dominat de credinte străvechi,
precrestine, de mituri
- prezenta unor personaje biblice în viata profană
- evocarea trecutului istoric într-o manieră mitologizantă
- atitudine ostilă fată de civilizatia modernă