Tradiționalismul – definiția și trăsăturile curentului literar

manifestat în perioada interbelică

Tradiționalismul este o mișcare literară manifestată în perioada interbelică , o orientare

literară a literaturii româ ne că tre folclor și etnografie. Citește care sunt tră să turile
tradiționalismului.

Ideologia tradiționalismului s-a cristalizat în jurul revistei Gâ ndirea, care a apă rut în
perioada 1921 – iunie 1944. O orientară literară care a fă cut referire la folclor și etnografie,
dar și la civilizația rurală în tematica operelor literare, concomitent cu respingerea culturii
urbane moderne.

Cuprins:
1. Despre tradiționalism
2. Tradiționalismul – tră să turi
3. Tradiționalismul – reprezentanți
4. Particularită țile poeziei tradiționaliste
5. Particularită țile prozei tradiționaliste

Despre tradiționalism

Tradiționalismul este un curent cultural apă rut de la începutul secolului al XX-lea, care
promovează tradiția și este perceput ca o însumare a valorilor arhaice, tradiționale.
Tradiționalismul româ nesc cuprinde trei curente literare înrudite prin apropierea de
tradiția rurală și diferite prin modul în care această apropiere se realizează și anume:
să mă nă torismul, poporanismul și gâ ndirismul. În ortodoxie, tradiționalismul româ nesc
capă tă expresia româ nism militant, elită apă ră toare și paternală , antimaterialism.

Tradiționalismul – trăsături

Tema predominantă a curentului literar este cea a întoarcerii în trecut.

Se pune accentul pe efemeritatea ființei umane și pe ciclicitatea existenței.
În tradiționalism, satul este vă zut ca un topos sacru al realită ților primordiale.
Istoria, dar și folclorul sunt vă zute ca principale surse de inspirație.
Reconcilierea cu universul natural prin regă sirea tiparelor universului arhaic este o
caracteristică esențială a curentului.
Spaima de civilizația citadină , vă zută ca o sursă a degradă rii morale.
Cultivarea aspectelor tradiționale precum să rbă tori, costume, muzică , gastronomie,
obiceiuri, în opoziție cu cele stră ine.
Tipologia preferată a tradiționalismului este ciobanul, că lugă rul, preotul, ră zeșul sau
haiducul.

Tradiționalismul – reprezentanți

Vasile Voiculescu – Opere: „În gră dina Ghetsemani”, „Lumină torul”;

Ion Pillat – Opere: „Aci sosi pe vremuri”, „În vie”, „Copil de odinioară ”, „Lumină iarnă ”, „Casa
amintirii”, „Castanul cel mare”;
Lucian Blaga;
Mihail Sadoveanu;
Tudor Vianu;
Adrian Maniu;
Aron Cotruș;
Mateiu Caragiale;
Nichifor Crainic;
Cezar Petrescu.

Principiile tradiționalismului au fost susținute și de gruparea revistei Viața Româ nească ,

ediția de Iași, în 1906, după care la București între 1920 – 1935.

Particularitățile poeziei tradiționaliste

 Se construiește o viziune poetică pe repere ale unui univers existențial rustic.

Exemplu: plai natal, spațiu imaginar, natură umanizată .
 Idealizarea modelului existențial arhaic;
 Idealizarea modelului uman rustic;
 Tonalitatea afectivă dominantă precum fiorul religios;
 Prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentă rilor biblice;
 Limbajul poetic bogat în arhaisme, regionalisme și termeni religioși;
 Model de versificație clasic;
 Tipologia poeziei tradiționaliste – lirica religioasă .

Particularitățile prozei tradiționaliste

 Este cultivată proza de observație socială și de problematică morală ;

 Temele au o dominanță morală în mod frecvent;
 Narațiune heterodiegetică , la persoana a III-a, narator omniscient;
 Perspectiva narativă unilaterală ;
 Construcție narativă închisă .