Apollo

zeul soarelui

In Iliada, Phoebus Apollo, zeul cu arc de argint , isi face aparitia noaptea str alucind asemenea lunei. Va trebui sa tinem seama de evolutia spiritului si a int erpretarii miturilor, pentru a recunoaste, mult mai tarziu, in Apollo un zeu sol ar, un zeu al luminii, ale carui atribute, arcul si sagetile, pot fi comparate c u soarele si razele lui. La origine, zeul e inrudit mai degraba cu simbolismul l unar. In Cantul I din Iliada el ni se infatiseaza ca un zeu razbunator care poarta sag eti aducatoare de moarte: e Zeul-Arcas, cel cu arc de argint. Initial s-a manifestat sub semnul violentei si al unui orgoliu nemasurat. Dar in globand elemente diverse, de origine nordica, asiatica, egeeana, acest personaj divin a devenit din ce in ce mai complex, sintetizand in el numeroase opozitii p e care va reusi sa le domine pentru a intrupa in cele din urma idealul de intele pciune ce defineste miracolul grec. El realizeaza echilibrul si armonia dorintelor nu suprimand pulsiunile omenesti, ci orientandu-le, dimpotriva, catre o spiritualizare treptata, atinsa prin dezv oltarea constiintei. In literatura, prezenta lui este marcata prin 200 de atribu te care il desemneaza rand pe rand ca: zeul sobolan primitiv al cultelor agrare; razboinicul impulsiv si razbunator; stapanul fiarelor salbatice si totodata pas torul plin de mila, ocrotitor al turmelor si recoltelor; binefacator al oamenilo r pe care ii vindeca si ii purifica, si care il va zamisli pe Asclepios (Esculap ), zeul vindecator; profet al lui Zeus, el creaza arta prezicerilor (mantica de tip pythiatic) la Delphi. Ii inspira nu numai pe profeti ci si pe poeti si artis ti; devine zeul solar ce strabate cerul intr-un car de o stralucire orbitoare. La Roma, nu a fost asimilat niciunui alt zeu; a ramas singur intre zeii straini pe care i-au adoptat cetatea si imperiul, el insusi, neatins, unic, fara egal. Ciudatele apropieri de cuvinte pe care etimologia stiintifica le considera pe bu na dreptate indoielnice, sunt totusi semnificative, in istoria sentimentului rel igios. Numele atic al lui Apollo a fost apropiat, de exemplu, de forma lui doric a, Apellon, care ar aminti cuvantul apella, insemnand tarc de oi. Intelegem cum a putut sa fie slavit un asemenea zeu de catre primii greci, nomazi ce-si manau turmele si cum a reusit sa ia locul divinitatilor preelenice ale turmelor din Pe lopones, asa cum s-a intamplat cu zeul berbec Karnos. In mai multe randuri, de a ltfel, mitul ne prezinta un Apollo pastor. Dar remarcabil este faptul ca acest z eu pastor, care facea sa domneasca ordinea in tarcul de oi, a putut sa devina ze ul ce pastoreste adunarile oamenilor, datorita elocintei si intelepciunii sale. Apollo, spune Pindar, face sa patrunda in inimi dragoste de armonie si groaza fa ta de razboiul civil. Atunci cand Platon enunta indatoririle unui adevarat legiuitor, el ne indeamna s a-l intrebam pe Apollo care sunt legile fundamentale ale republicii: Doar lui Ap ollo din Delphi i-ar mai ramane cele mai insemnate, primele si cele mai frumoase dintre legiuiri. Anume savarsirea celor sfinte, jertfele si toate slujbele zeil or, daimonilor si eroilor. Apoi, mormintele celor savarsiti din viata si cate su nt necesare pentru ca cei de dincolo sa fie determinati sa se poarte blajin. Ast fel de lucruri, noi, cei care duram cetatea, nu le stim si daca vom avea minte, nici nu ne vom folosi de alta calauza decat cea stramoseasca. Caci zeul acesta, asezat unde-i buricul pamantului, e calauza sfanta tuturor oamenilor in atari le giuiri el, calauza din stramosi. (Platon Republica).

Mai exista si un Apollo celtic, denumire clasica, impusa de interpretatio romana , ce nu corespunde niciunui criteriu indigen precis. Interpretarile obliga intradevar la fragmentarea personajului divin in mai multe entitati celtice: Apollo in ipostaza sa de vindecator este Diancecht (sensul teonimului irlandez este nes igur; poate prizonier al zeilor; unele texte sugereaza si posibilitatea de a-l t raduce prin cel ce bate dreptate ); in ipostaza lui de tanar este fiul lui Dagda, O engu, insemnand alegerea unica sau Mac Oc, care inseamna fiu tanar . In ipostaza lui luminoasa (desi uneori intunecata), este, in fine, Lug, zeul sup rem al panteonului celtic, care este prin definitie un stapan al tuturor tehnici lor, in sensul ca depaseste capacitatile tuturor celorlalti zei. Legenda clasica a lui Apollo Hiperboreeanul, in masura in care se afla in legatura cu Apollo ce lticul, reprezinta o aluzie limpede la originea polara a traditiei celtice. Sapte este numarul desavarsirii; el uneste simbolic cerul si pamantul, principiu l feminin si masculin, intunericul si lumina. Or, acesta este numarul lui Apollo ; el joaca un rol evident in toate traditiile. Apollo s-a nascut in cea de-a sap tea zi a lunii si a trait sub acest semn. Eschil l-a botezat: slavitul zeu a ce lei de-a saptea zile, zeul celei de-a saptea porti (Cei sapte contra Tebei). Sar batorile lui principale se tineau intotdeauna in data de 7 ale lunii, lira lui a vea 7 corzi, la nasterea lui, lebedele sacre dadura de 7 ori ocol cantand, insul ei plutitoare Asteria, pe care Zeus, tatal lui, avea s-o statorniceasca sub nume le de Delos si unde Leto l-a adus pe lume; invatatura lui se rezuma la 7 maxime, atribuite celor 7 intelepti. Zeu foarte complex, cumplit de banalizat atunci cand este redus la un barbat tan ar, intelept si frumos; sau cand este opus lui Dionissos, asa cum ratiunea este opusa entuziasmului, printr-o simplificare a intrepretarii lui Nietzsche. Or, Ap ollo este simbolul unei victorii asupra violentei, al unei stapaniri de sine in plin entuziasm, al aliantei dintre pasiune si ratiune; el este fiu de zeu prin Z eus si nepotul lui Titan, prin Leto. Intelepciunea lui este rodul unei cuceriri si nu o mostenire. Toate fortele vietii se conjuga in el pentru a-l imboldi sa n u-si afle echilibrul decat pe culmi pentru a-l calauzi de la intrarea in pestera nemarginita (Eschil) pana in inaltul cerurilor (Plutarh). El simbolizeaza spiri tualizarea suprema; este unul dintre cele mai frumoase simboluri ale ascensiunii omenesti.

Zeii greci - Apollo Eu sunt Apollo zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit si Ph oebus-Apollo. Era fiul lui Zeus si al lui Leto. Pentru ca Hera, din gelozie, i re fuzase lui Leto un loc unde sa poata naste, Poseidon a scos la iveala, din valur ile marii, insula Delos. Acolo, dupa noua zile si noua nopti de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Artemis. Crescnd miraculos de repede, la numai cteva zile dupa nastere, Apollo, al carui ar c si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Hera sa o urmareasca pe Leto si care ulterior devenise spaima ntregului tinut. Dupa aceea, Apollo a nfiintat acolo propriul sau oracol, instaurnd totodata si Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea si denumire a purtata de zeu, aceea de Pythius). Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo , Asclepios, initiat de centaurul Chiron n tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a nceput sa-i nvie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mnia lui Zeus, care l-a omort cu trasnetul sau. ndurerat de pierderea lui si neputnd sa se razbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pe

ntru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigndu-i la rndul sau, cu sagetile lui. Singu ra vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pe ntru actul sau necugetat, Apollo a fost osndit de Zeus sa slujeasca timp de un an , ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Mar pessa, Cassandra si uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparisus. Zeul era nfat isat ca un tnar frumos si nalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Era reprezenta t, uneori, cntnd la lira. Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era consid erat ca o divinitate temuta, razbunatoare, care, justificat sau nu, raspndea moli mi sau pedepsea cu sageti aducatoare de moarte pe oricine i statea mpotriva. Era socotit totodata zeu vindecator, priceput n arta lecuirii, si tatal lui Ascle pios. Avea darul profetiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea ca, ndragostit fiind de C assandra, fiica regelui Priam, Apollo ar fi initiat-o si pe ea n aceasta taina. M ai trziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei si al artelor frumoase. Era nfatis at, n aceasta calitate, nconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat n calatorii de cei care navigau pe mare, care proteja ora sele si noile constructii. Se spunea ca mpreuna cu Alcathous ar fi ajutat la reco nstruirea cetatii Megara, care fusese distrusa. n sfrsit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici si epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu nsu si Soarele

Nasterea lui Apollo si a Dianei

Apollo este zeul Soarelui si al artelor, tatal lui Asclepios, zeul medicinei, ce l care umbla pe pamnt nconjurat de noua muze si cntnd din lira. Apollo este fratele Dianei (Artemis), zeita vnatorii si a lunii. Nasterea celor d oi prunci ai lui Leto si ai lui Jupiter este legata de legenda sarpelui Python s i a jocurilor pithice. Inainte de a expune povestea lui Apollo si a Dianei, sa v edem nsa cum s-au nascut, din opera lui Ampelius: Apollo au fost cinci: primul, al lui Vulcan si al Minervei; al doilea, din Corybante; al treilea, fiul lui Jupit er din Letona; al patrulea, fiul lui Silenus n Arcadia, si al cincilea, fiul lui Ammon din Lybia . Despre sora sa, Diana, Ampelius este de parere ca au existat tre i Diane: Diana: prima, fiica lui Jupiter Cronidul si al Proserpinei, care este so ra lui Liber; a doua, fiica lui Jupiter si a Letonei, sora lui Apollo; si a trei a se numeste Ops si s-a nascut din Glauce . Povestea de mai jos este o prelucrare dupa Hygienis si a operei lui intitulate F abulele. Acesta ne spune ca, de mult, pe pamnt traia un sarpe urias, numit Python , care-i teroriza pe oamenii din jur. Acesta era fiul Pamntului (sau al lui Mater Tellus). In vremurile stravechi exista obiceiul ca, o data sau de mai multe ori pe an, sa se consulte vrerea zeilor, expusa n oracole vestite. Python s-a dus la oracolul de pe muntele Parnasus, sa-si consulte viitorul. Acolo i s-a prezis ca sfrsitul i se va trage de la Leto si pruncii sai. In acest timp, Jupiter Olimpia nul a pus ochii pe Leto, fiica lui Pollus, si s-a culcat cu ea. Junona, zeita ne miloasa a cerului si sotia lui Jupiter, a aflat de noua nselaciune a sotului ei s i a facut o vraja: oriunde ar fi mers Leto (sau Letona), soarele sa nu poata sa lumineze, n felul acesta ea neputnd sa nasca. Atunci cnd a simtit ca Leto este nsarc inata, sarpele Python a nceput sa o urmareasca, vrnd sa o ucida si sa ndeparteze pr imejdia care-l pndea. Atunci, Jupiter i-a poruncit lui Neptun sa o salveze pe Let o. Acesta l-a trimis pe vntul Aquilon, care a dus-o pe aripile sale tocmai pe ins ula Ortigya si, n felul acesta, Letona a fost protejata de Junona si de sarpele P ython. De asemenea, Neptun, zeul marii, a nconjurat insula cu valuri uriase, pent ru a o ascunde de urmaritorii ei. Nereusind sa o gaseasca pe Letona, sarpele Pyt

hon s-a ntors pe muntele Parnasus. Pe insula Ortigya, Letona s-a hranit cu maslin e si i-a nascut pe Apollo si Diana. Legenda spune ca, la nasterea celor doi copi i, insula a nverzit, fiind denumita insula Delos. Apollo avea sa devina zeul Soar elui, al artelor, al muzicii, al luminii si al medicinei, iar Diana, zeita vnator ii. Dupa patru zile de la nasterea lor, Vulcan le-a dat n dar un arc cu sageti. A pollo a scapat-o pe mama sa de urgia sarpelui Python, deoarece s-a urcat pe munt ele Parnasus si a sagetat lighioana cu peste o mie de sageti. Din aceasta cauza i se mai spune si Pithius sau pithianul, adica cel care l-a omort pe Python. El a vea oracole celebre n toata Grecia, iar preotesele sale, care talmaceau vointa ze ului, se numeau pithia. Se spune ca serpii se tem de soare de cnd Apollo l-a omort pe Python, prefernd locurile reci, umede si ntunecoase. In Saturnaliile, Macrobiu s ne descrie natura lui Apollo, spunnd ca este zeul medicinei deoarece, asa cum s oarele, lumina si caldura omoara bolile, tot asa si el omoara bolile. Pe zeul So arelui, fecioarele vestale l invocau astfel: Apollo, tamaduitorule, Apollo Paen . El avea multe oracole n Grecia Magna sau Achaia, de unde prevestea viitorul, iar le genda spune ca pe oracolul din Delfi era scris: Nosce te ipsum (Cunoaste-te pe tin e nsuti). Apollo a avut un fiu, pe celebrul Asclepios, zeu al medicinei, care a f ost fulgerat de Zeus pentru ca a nviat oameni, ncalcnd astfel Moirele, dar Apollo i -a omort pe cyclopi, fauritorii fulgerelor lui Zeus. Pentru aceasta fapta, el a f ost silit sa fie sclavul regelui Troiei si sa-i ridice acestuia o cetate cu zidu ri de aparare. Dar despre Apollo si despre Diana, sora lui, vom mai vorbi.