Apollo-zeul soarelui

Diana-zeița lunii

Tomulescu Maria-Mirabela
Vlase Gabriel-Vlad
Cuprins
 Cine este Apollo?
 Portretul și simbolurile lui Apollo
 Apollo și Artemis
 Daphne
 Lucruri inedite despre Apollo
 Cine este Diana?
 Aspect
 Calitățile Dianei
 Din punct de vedere istoric, Diana…
 Proveniență și etimologie
 Știați că..

a)Mitologie
b)Cult și sărbătoare
Cine este Apollo?
 Apollo sau Apolo este, în mitologia greacă și în mitologia
romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, al profeției, protector al
poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor și
personificare a Soarelui. Una dintre cele mai importante și
complexe divinități grecești, Apolo era venerat ca fiu al lui Zeus
și al zeiței Leto, și frate geamăn al lui Artemis. Văzut ca cel mai
frumos dintre zei, Apolo reprezenta idealul conceptului de
kouros (tânăr nobil, atletic și fără barbă).
 I se mai spunea și Phoebus, nume care însemna radiant, luminos.
 Se naște pe o bucată de pământ ce plutea liberă în valuri, după
nouă zile și nouă nopți de dureri mama sa dându-i naștere întai
surorii sale Artemis și apoi lui.
 Vine pe lume nedorit de soția tatălui său, la șapte zile distanță de
sora sa Artemis, dificultatea cu care zeul Apollo vine pe lume
simbolizând străduința și efortul ce trebuie depus pentru reușită.
 Este forțat să-și apere sora și mama de intenția nemiloasă a
Herei, la doar câteva zile de la naștere intrându-și în atribuțiile
divine prin omorârea temutului șarpe Python.
 Portretul și simbolurile lui Apollo
 În descrieri, dar și în portrete, Apollo apare ca un tânăr zeu în plină
putere, fără barbă. Apollo era imaginea ideală de kouros, tânăr fecior,
frumos, atrăgător și puternic. Părul său blond, buclat, dar și privirea
senină îi dau o notă adolescentină. Principalele sale simboluri erau arcul
și lira, reprezentante perfecte ale puterilor sale. Arcul simboliza
priceperea sa vânătorească, abilitatea cu care el putea să tragă la țintă,
iar lira vorbea de la sine despre muzica pe care zeul o putea cânta.
Ambele obiecte puteau ajunge la ținta aleasă de zeu – fie pentru a face
rău fizic cu arcul, fie pentru a-l atinge direct la suflet pe ascultător, în
cazul lirei.
Apollo și Artemis
 Apollo și Artemis, zei ai Olimpului, au
fost gemeni. Amândoi erau foarte iscusiți
în arta războiului, fiind buni țintași. Se
spune că amândoi aveau o abilitate de a
dispărea din vedere – Artemis se putea
dizolva, practic, printre copacii ce îi
înconjurau, iar Apollo dispărea în
Hiperboreea. Poporul acesta, Hiperboreea,
în Grecia Antică, se considera a fi unul
perfect, atât datorită oamenilor săi, cât și
al amplasării propriu-zise. Soarele era cel
care încălzea pe tot parcursul zilei, iar
pomii erau mereu roditori. Unii ar spune
Daphne
 Fiind un zeu de o frumusețe aparte, Apollo avea la picioarele sale
atât femei, cât și bărbați. Putea avea pe oricine dorea și fără multe
eforturi. Tocmai de aceea, când a fost refuzat de Cassandra, acesta
nu a putut accepta asta și a pedepsit-o, făcându-i pe oameni să nu
mai creadă în profețiile sale.
 Cea mai cunoscută iubire a sa a fost însă cea pe care i-a purtat-o
lui Dafne. Deși o plăcea foarte mult, înaintea lui ajunsese
Leucipus, fiu al unui rege. Acesta deja făcuse primii pași spre
cucerirea lui Dafne și, deși aceasta evita bărbații, prințul se
deghiza în femeie pentru a-i fi aproape. Gelos, Apollo o convinge
pe Dafne să facă baie în râu cu a sa prietena și, în acest fel,
Leucipus este demascat.
 Simțindu-se păcălită, Dafne poruncește ca acesta să fie omorât și
Apollo începe să-și pună în aplicare planul său. Nimfa, însă, se
teme de el și fuge, rugându-se de tatăl său, râul Peneu, să o
salveze. Acesta îi ascultă rugămințile disperate și o ajută,
transformând-o în laur. Apollo vede toată această întâmplare și se
va mulțumi doar să sărute copacul și să-și facă o coroană din
frunze de laur. Astfel, cununile viitorilor campioni vor fi și ele
Lucruri inedite despre Apollo
 Îi plăceau vacile - În cultura din Grecia Antică, printre animalele sacre se aflau
lupul, corbul şi delfinul. Totuşi, în acele vremuri Apollo este considerat zeul
păstorilor de vaci. De altfel, se spune că el păstra vaci sacre pentru a se înfrupta din
ele. Iar când Hermes a furat 50 dintre aceste vaci ca o glumă Apollo s-a înfuriat
foarte mult, potrivit legendei. Totuşi, Hermes avea un instrument muzical pe nume
liră, care l-a captivat pe Apollo. Drept urmare, Apollo a trecut peste fapta comisă de
Hermes şi l-a lăsat să păstreze vacile după ce acesta i-a oferit lira la schimb.
 A participat la numeroase concursuri muzicale - Mare pasionat de muzică, Apollo a
luat startul la numeroase întreceri muzicale din acea perioadă, deşi se spune că nu îi
plăcea niciodată să piardă. Astfel, când a pierdut un concurs împotriva lui Pan,
Regele Midas, care făcea parte din juriu, s-a ales cu urechile transformate în unele
de măgar pentru că nu l-a desemnat pe Apollo câştigător, conform legendei. În plus,
o altă legendă spune că Apollo a trişat într-un concurs cu Marsyas şi l-a jupuit de viu
pe acesta doar pentru a se asigura că va câştiga.
Cine este Diana?
 Diana era adeseori asociată cu animalele
sălbatice, pădurile, fiind zeița vânătorii, și cu
Luna. Era faimoasă pentru puterea, grația
atletică și frumusețea sa.

 Era fiica lui Jupiter și a Latonei. S-a născut pe

insula Delos și era soră geamănă cu Apollo. La
început a avut aceleași caracteristici cu fratele
ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna
molimi și moarte printre muritori. Diana își
secondează fratele în numeroase acțiuni: îl
însoțește în exil atunci când Apollo ispășește
omorârea Pythonului, este alături de el în
războiul troian, participă împreună cu el la
uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo
ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele),
Diana este identificată cu Selene (Luna).
Aspect
Ea este adesea asociată cu puterile lunii, iar în unele lucrări
clasice este portretizată purtând o coroană care prezintă o
semiluna. Ea este prezentată în mod tipic purtând un arc, ca
simbol al vânătorii ei și purtând o tunică scurtă.

Nu este neobișnuit să o vezi ca o femeie frumoasă înconjurată

de animale sălbatice, cum ar fi cerbul. În rolul ei ca Diana
Venatrix, zeița urmăririi, ea este văzută alergată, arcată, cu
părul care se strecoară în spatele ei, pe măsură ce ea se
străduiește.
Calitățile Dianei.
 Mai târziu, Diana capătă calități de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă,
considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor
miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii, era înfățișată ca o
fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită
de câini, dăruiți de Pan, ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei
făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care
încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie
de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.
Din punct de vedere istoric, Diana….
 Este considerată o zeiță virgină și protectoră a nașterii. Din punct de
vedere istoric, Diana a alcătuit o triadă cu alte două zeități romane: Egeria ,
nimfa de apă, slujitorul ei și moașa asistentă; și Virbius , zeul pădurii. [3]

 Diana este venerată în religiile neopagane moderne, inclusiv

neopaganismul roman , Stregheria și Wicca . Din perioada medievală până
în cea modernă, pe măsură ce folclorul atașat ei s-a dezvoltat și a fost în
cele din urmă adaptat în religiile neopagane, mitologia din jurul Diana a
crescut pentru a include un consoart ( Lucifer ) și o fiică ( Aradia ), figuri
recunoscute uneori de tradițiile moderne. În perioadele antice, medievale și
moderne, Diana a fost considerată o zeitate triplă , fuzionată cu o zeiță a
lunii ( Luna / Selene ) și lumea interlopă (de obicei Hecate ).
Proveniență și Etimologie
 Numele Dīāna derivă probabil din latinescul dīus („evlavios”),
în cele din urmă din proto-italic * divios ( diwios ), care
înseamnă „divin, ceresc”. Provine din proto-indo-european *
diwyós („divin, ceresc”), format cu rădăcina * dyew- („cerul
luminii de zi”) atașat sufixului tematic - yós . Înrudiții apar în
Myceanean greacă di-wi-ja , în antica greacă Diós (*cer
zeificat'), sau în sanscrită Divya(„ceresc”)
 Vechii scriitori latini Varro și Cicero a considerat etimologia ca
aliat la Ðiana cea a matrițelor și conectat la strălucirea Lunii,
notând că unul dintre titlurile sale este Diana Lucifera ( „purtător
de lumină“).
..oamenii o consideră pe Diana și luna ca fiind
una și aceeași. ... luna (luna) este așa numită de
la verbul a străluci (lucere) . Lucina este
identificată cu aceasta, motiv pentru care în
țara noastră invocă pe Juno Lucina la naștere,
la fel cum grecii o cheamă pe Diana
Purtătoarea de Lumină. Diana poartă și numele
Omnivaga („rătăcind peste tot”), nu din cauza
vânătorii sale, ci din cauză că este numărată ca
una dintre cele șapte planete; numele ei Diana
derivă din faptul că transformă întunericul în
lumina zilei (moare) . Este invocată la naștere,
deoarece copiii se nasc ocazional după șapte
sau, de obicei, după nouă,
Știați că…
Mitologie
 Nu lăsa aspectul minunat al lui Diana să te păcălească în a crede că e o bunătate și frumusețe. Într-un mit
despre Diana, zeița vânează în pădure și ia o pauză ca să se poată scălda într-un pârâu. În timp ce face
acest lucru, ea este observată de un tânăr, Actaeon, care a rătăcit de la propria sa petrecere de vânătoare.
Prostii, Actaeon se dezvăluie și mărturisește că Diana este cel mai frumos lucru pe care la văzut
vreodată. Indiferent de motiv - și cărturarii au tendința să varieze în această privință - Diana îl transformă
pe Actaeon într-un cerb și el este imediat urmărit și sfâșiat de biți de câinii lui.

 Cult și sărbătoare
 Închinătorii lui Diana i-au onorat într-un templu frumos pe dealul Aventine din Roma și a fost sărbătorită
la un festival special numit Nemoralia în fiecare an, în jurul datei de 13 august. Au fost făcute oferte în
formă de tablete mici, sculptate, statuare și țesături complicate legat de un gard într-o vale sacră.
 Lacul Nemi a fost un lac sacru într-o vale, înconjurat de păduri dense. Aderenții lui Diana urmau să
ajungă la lac la apus, purtând torțe într-un procesionar. Lumina tortei reflectată apare în suprafața apei,
împreună cu lumina de la lună plină a serii.
 Ca parte a pregătirii pentru o vizită la Lacul Nemi, femeile au trecut printr-un ritual elaborat care a
implicat spălarea părului și decorarea cu coroane de flori. Ziua Nemoraliei a fost o zi sacră
femeilor.Festivalul Nemoralia, care de obicei a căzut în jurul lunii pline a lui August , își ia numele din
 Pe când era mai mică și stătea pe genunchii tatălui său, începu să-i facă o
rugăminte tulburătoare: ”Prea bunule tată, fă ca fiica ta să rămână totdeauna
fecioară, să aibe tot atâtea nume cât are și fratele meu, Apollo-Phoebus. Dă-mi, ca
și lui un arc și săgeți. Nu trebuie tu, iubite tată, nu trebuie tu să înarmezi pe fiica
ta. Se vor grăbi, desigur, Cyclopii să-mi făurească arcuri, să-mi fabrice săgeți.
Dă-mi ca semn deosebit al meu, să port o faclă, să îmbrac o tunică cu ciucuri, nu
mai lungă pâna la genunchi, pentru ca să nu mă împiedice în mersul meu, când
voi fi la vânat. În suita mea să ia parte de 60 de Oceanide, în vârstă de a nu avea
cingătoare (fetele purtau cingătoare numai după ce ajungeau la vârsta de măritat).
Fă ca alte douăzeci de nimfe să fie în serviciul meu, ca să-mi păzească
încălțămintea și câinii mei credincioși, când nu voi fi la vânat de râși și de cerbi.
Dă-mi mie munții. Orașe nu cer, doar unul singur, după alegerea ta. Diana se va
cobora rareori în orașe. Locuința mea vor fi munții, în orașe nu mă voi duce decât
atunci când mă vor chema femeile”.