Zeii

romani
Diana(la greci Artemis)

Diana este zeiţa vânătorii din mitologia romană, fiind echivalenta romană a zeiţei Artemis
din mitologia greacă.

Soră geamănă a lui Apollo, era zeița vânătorii și a naturii neîmblânzite. Anticii o considerau
o personificare a Lunii rătăcind prin munți. Era răzbunătoare, pedepsindu-i pe mulți care au
insultat-o. O întâlnim reprezentată cu un arc și o tolbă de săgeți, adesea alături de un cerb.

Era fiica lui Jupiter şi a Latonei. S-a născut în insula Delos şi era soră geamănă cu Apollo.
La început a avut aceleaşi caracteristici cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care
semăna molimi şi moarte printre muritori. Diana îşi secondează fratele în numeroase
acţiuni: îl însoţeşte în exil atunci când Apollo ispăşeşte omorârea Pythonului, este alături de
el în războiul troian, participă împreună cu el la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo
ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Diana este identificată cu Selene (Luna).

Mai târziu, Diana capătă calităţi de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată
protectoare a câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiţă
a vânătorii, era înfăţişată ca o fecioară sălbatică, singuratică şi care cutreiera pădurile
însoţită de o haită de câini, dăruiţi de Pan, ucigând animalele cu arcul şi cu săgeţile ei
făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toţi cei care încercau să se
apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei
era rece şi stranie.

Apollo(la greciApollon)

Apollo sau Apolo este, în mitologia greacă şi în mitologia romană, zeul zilei, al luminii şi al
artelor, protector al poeziei şi al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a
Soarelui. Era numit şi Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din
gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile
mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi
gemeni: pe Apollo şi pe Artemis.

Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să
poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile
şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo şi pe Artemis.
Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naştere, Apollo, al cărui arc şi ale
cărui săgeţi deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele Python, odinioară pus
de Hera să o urmărească pe Leto şi care ulterior devenise spaima întregului ţinut. După
aceea, Apollo a înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pitice.
(Tot de la acest fapt provenea şi denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius).

Având, aşa cum s-a arătat, un rol preponderent în mitologia greacă, Apollo a fost
împrumutat de timpuriu şi de alte neamuri. Era, de pildă, onorat de vechii etrusci şi mai
târziu a fost adoptat şi de romani. În cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, şi
tot acolo, pe vremea împăratului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.