ZEII ROMANI 

IACOB ADRIAN
 Pluto/Hades
 Pluton este adesea considerat regele lumii interlope în
mitologia romană. Cum am ajuns de la Hades , zeul grec al
lumii interlope, la Pluto? Ei bine, conform lui Cicero ,
Hades avea o grămadă de epitete (destul de obișnuite
pentru un zeu antic), care includeau „Dis” sau „cei bogați”
în latină; în greacă, aceasta s-a tradus în „Plouton”. Deci,
practic, Pluto a fost o latinizare a unuia dintre poreclele
grecești ale lui Hades. Numele de Pluton este mai frecvent
în mitologia romană, de aceea se spune uneori că Pluto este
versiunea romană a zeului grec Hades.
 Pluto a fost un zeu al bogățiilor, care este legat etimologic
de numele său. După cum notează Cicero, el și-a luat banii
„pentru că toate lucrurile cad înapoi în pământ și, de
asemenea, iau naștere din pământ”. Întrucât mineritul sapă
bogăția de sub pământ, Pluto a ajuns să fie asociat cu lumea
interlopă. Acest lucru a făcut posibilă referirea la un zeu
Pluto care stăpânea o țară a morților numită Hades, numită
după stăpânul său grec.
 La fel ca multe zeități asociate cu moartea, Pluto și-a primit
apelativul deoarece era unul asociat cu aspectele mai
pozitive ale caracterului său.

 Contra vim mortis non est medicamen în hortis. (Nu este

medicament împotriva puterii morții)
 Diana/Artemis
 Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice, pădurile,
fiind zeița vânătorii, și cu Luna. Era faimoasă pentru puterea,
grația atletică și frumusețea sa.
 Era fiica lui Jupiter și a Latonei. S-a născut în insula Delos  și era
soră geamănă cu Apollo. La început a avut acelea și
caracteristici cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care
semăna molimi și moarte printre muritori. Diana î și
secondează fratele în numeroase acțiuni: îl înso țe ște în exil
atunci când Apollo ispășește omorârea Pythonului, este alături
de el în războiul troian, participă împreună cu el la uciderea
copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat
cu Helios (Soarele), Diana este identificată cu Selene (Luna).
 Mai târziu, Diana capătă calită ți de zeitate binefăcătoare: ea
era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a
animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zei ță
a vânătorii, era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și
care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dărui ți
de Pan, ucigând animalele cu arcul și cu săge țile ei făurite
de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe to ți cei care
încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se
apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.

Amicus certus in re incerta cernitur.