PAGINA DE NCEPUT - ISTORIC - JURISPRUDEN - LIST A DE EDINE - DOSARE - ST ATISTICI - INFORMAII - NOUTI - ARTICOLE - LEGTURI - CONT ACT

Secia I Civil | Secia a II-a Civil | Secia Penal | Contencios Administrativ | Completele de 5 | Seciile Unite | Complet RIL

Fi dosar
Numr dosar: Data: Materie juridic: Obiect: Stadiu procesual: 6312/2/2012 03 04 2013 Contenc os adm n strat v s f scal except e nelegal tate act adm n strat v Recurs

Pri
1. C OCADUMTRU Recurent Reclamant 2. NSPECTORATUL DE POL T E AL JUDETULU LFOV nt mat Prt 3. MN STERUL AFACER LOR NTERNE nt mat Prt

Termene de judecat
Nr. Data Soluie Detalii

Dec za nr 6992/31 10 2013 Adm te recursul declarat de C oca Dum tru mpotr va Sent nte nr 6829 d n 29 no embr e 2012 a 1. 31.10.2013 Curt de Apel Bucurest Sect a a V a contenc os adm n strat v s f scal Caseaza sent nta atacata s tr m te cauza spre rejudecare la aceeas nstanta revocab la Pronuntata n sed nta publ ca astaz 31 octombr e 2013 << napo la l sta dosarelor
Concept gra ic i realizare
Indaco Systems, 2005

D spune rejudecarea

conver ed by Web2PD Conver com

CAB-Sectia CAF Dosar 6312/2/2012 Catre

Curtea de Apel Bucuresti Sectia Contencios Administrativ si Fiscal Domnului Presedinte

Subsemnatul, reclamant CIOCA DUMITRU, cu domiciliul in oras Popesti Leordeni, strada Drumul Taberei nr.94, bl. C4, scara 1, apartament 67, judet Ilfov, CNP 1760523044431, ofiter de politie in cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului Ilfov, reclamantul avand domiciliul procesual ales, la sediul Sindicatului Politistilor din Romania "Diamantul" (SPR DIAMANTUL) din Bucuresti, str. Ienachita Vacarescu nr.17 A, sector 4, Subsemnatul, reclamant, intelegand sa fiu reprezentat in proces, in baza art.28 din Legea 62/2011 a dialogului social, de Sindicatul Politistilor din Romania "Diamantul" (SPR DIAMANTUL), persoana juridica cu personalitate legal dobndita conform sentintei civile nr. 22(PJ)/23.11.2006 , pronuntata n dosarul nr. 15033/302/2006 al Judecatoriei sectorului 5, cu sediul in Bucuresti, str. Corbita nr. 39, sector 5, prin reprezentantul legal al sindicatului , domnul presedinte Emil PSCU , cu domiciliul procesual ales, in Bucuresti, str. Ienachita Vacarescu nr.17 A, sector 4, Prin prezenta, in termen legal de 5 zile de la comunicare, in baza art.6 din CEDO, art.21 din Constitutie si in baza art.304 si urmatoarele din vechiul Cod de Procedura Civila, formulez: RECURS impotriva sentintei civile nr.6829 din 29.11.2012, pronuntata in dosarul 6312/2/2012, ce s-a judecat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in contradictoriu cu paratii: Inspectoratul de Politie al Judetului Ilfov ( cu sediul in Bucuresti, strada Fabrica de Glucoza nr.5-7 sector 2) Ministerul Administratiei si Internelor (actual Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul in Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sector 1). Motivele pentru care consider, sentinta 6829/2012, netemeinica si nelegala, sunt urmatoarele:
1

Motivul nr. 1) Instanta Curtii de Apel a pronunta o solutie gresita si nelegala de respingere a cererii reclamantului de solutionare a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, ignorand, instanta, ca existenta OMAI 400/2004 nu putea fi probata in conditiile prevazute de lege, si ignorand, instanta, ca OMAI 400/2004 a fost inexistent juridic pe toata perioada cuprinsa intre emitere si data judecatii exceptiei. Aceasta imprejurare, daca era retinuta de judecatorul Visan Doina, conducea instanta la o singura solutie legala, posibila cu privire la exceptie, si anume respingerea cererii de judecare a exceptiei ca fiind lipsita de obiect. Pe larg Unui judecator nu ii este permis sa faca prezumtii cu privire la existenta si continutul unui act normativ care se inscrie,"lato sensu", in categoria legilor. Existenta si continutul legii, nu se ia la cunostinta pe baza de prezumtii si nu se dovedeste cu martori. Legea nu este orala ci are forma scrisa si se probeaza cu mijloacele prevazute de lege. In perioada situata intre data emiterii OMAI 400/2004 si data pronuntarii solutiei pe exceptia de nelegalitate, existau, stabilite prin norme imperative din Constitutie si de lege, doua formalitati distincte, cumulative, de aducere la cunostinta public a cetatenilor, a actelor normative nesecrete si nemilitare, acestea fiind: 1) publicarea continutului actului, dupa emitere, in Monitorul Oficial (art.11 din Legea 24/2000; art.1 si art.5 din Legea 202/1998); 2) inscrierea actului normativ, in registrul public al evidentei oficiale a Romaniei, tinut de catre Consiliul Legislativ, in baza art.79 din Constitutia Romaniei. Nerespectarea, de autoritatile statului, a celor doua formalitati de publicitate impuse de lege, atrage pe de o parte, lipsa posibilitatii de a proba existenta si continutul actului normativ. Pe de alta parte, in baza art.31, art.79, art. art.100, art.108(4) din Constitutie, cu aplicarea principiului analogiei, atrage inexistenta actului normativ, cu consecinta inopozabilitatii acestuia. Chiar daca formalitatile de publicitate ale actului normativ, sunt acte materiale care indeplinesc ulterior emiterii acestuia, inexistenta actului normativ trebuie retinuta cu prioritate, de catre judecatorul de contencios administrativ, intrucat inexistenta actului face inaplicabile prevederile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ. Cu alte cuvinte, Legea 554/2004 nu se aplica unui act juridic care este inexistent, judecatorul neputand sa anuleze sau sa constate nelegalitatea unui act care nu exista. In speta concreta

dedusa judecatii, judecatorul cauzei 6312/2/2012, nu putea sa respinga exceptia reclamantului, sub pretextul ca art.4 din Lege, nu este aplicabil. In baza principiului potrivit caruia judecatorul cunoaste dreptul "din oficiu" (cu sursa in art.1(5) din Constitutie), in baza rolului activ al instantei si al principiului contradictorialitatii, judecatorul Visan Doina trebuia sa puna in dezbaterea partilor, din oficiu, aspectul inexistentei juridice a OMAI 400/2004, dupa care trebuia sa respinga, ca fiind "fara obiect", exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004, intrucat privea un act juridic inexistent. Reclamantul nu are nici o culpa, in ceea ce priveste modul gresit in care judecatoarea Visan, a solutionat cauza, intrucat in continutul exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, reclamantul a ridicat explicit si exceptia inexistentei OMAI 400/2004. Cu rea credinta, incalcand dreptul reclamantului la un proces echitabil, atat Tribunalul Bucuresti cat si ulterior, Curtea de Apel, desi au luat act de exceptia ridicata de reclamant, dovada in acest sens fiind chiar prima pagina a sentintei 6829, au refuzat sa judece exceptia inexistentei OMAI 400/2004. Mai mult, va invederam ca si din perspectiva dreptului comunitar, ca si consecinta pentru neindeplinirea celor doua formalitati de publicitate, impuse de legea nationala, OMAI 400/2004 nu putea fi retinut, de catre judecatorul Visan Doina, ca act juridic normativ si " baz, in dreptul intern" intrucat nu indeplinea exigentele de "accesibilitate si previzibilitate" ale unui act normativ, impuse de Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. Prin modul in care a judecat si solutionat, instanta Curtii de Apel, cererea reclamantului avand ca obiect exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004, ignorand instanta cu rea credinta, sa retina inexistenta juridica OMAI 400/2004, care decurgea inevitabil, atat din prevederile imperative ale dreptului national cat si din perspectiva dreptului comunitar, instanta a incalcat, din punctul nostru de vedere: principiul securitatii raporturilor juridice; principiul legalitatii; principiul transparentei activitatii normative a autoritatilor statului; dreptul reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art.6 din CEDO Motivul nr.2 Prealabil, precizam ca aceasta argumentatie are un caracter subsidiar, argumentelor din cadrul "motivului nr.1" , pornindu-se in cadrul acestei argumentatii, de la prezumtia existentei juridice a OMAI 400/2004. Astfel, Instanta a dispus arbitrar, fara a se sprijini pe un temei legal concret, respingerea, ca fiind "inadmisibila", a cererii privind exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004. In activitatea de judecata, judecatorul nu creeaza lege, nu dispune arbitrar, ci doar aplica legea in vigoare, la situatii de fapt, concrete.
3

Aceasta concluzie se desprinde din prevederile art.1 (4) si (5), art.124(1) din Constitutie, din prevederile art. 261 vechiul Cod Procedura Civila precum si din prevederile art.129 C. Pr. Civ. vechi, din care rezulta ca judecatorul pronunta o hotarare temeinica si legala, "prin aplicarea corecta a legii". Legea in vigoare la data judecatii, nu prevedea dreptul judecatorului exceptiei, de a respinge, ca fiind "inadmisibila", exceptia de nelegalitate a unui act administrativ normativ. La data ridicarii exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, nu exista nici o prevedere de lege nationala, care sa interzica reclamantului ca, in cadrul unui proces aflat in desfasurare pe rolul instantei, sa critice pentru nelegalitate, pe cale de exceptie, un act administrativ normativ. Din contra, art.6 din CEDO, art.21 din Constitutie, art.11 (5) din Legea 554/2004, au creat, pentru reclamant, posibilitatea de a se apara oricand, intr-un proces, criticand, pentru nelegalitate, OMAI 400/2004. Iar ansamblul format din art.1, art.15 si art.16, art.20, art.21, art.53 din Constitutie, garanteaza, oricarui cetatean, ca-si va putea exercita un drept prevazut de legea nationala si de art.6 din CEDO, in statul de drept Romania. Nici o lege nationala nu putea ingradi dreptul european si constitutional, al reclamantului, la aparare si la un proces echitabil. Hotarand, fara a se sprijini pe un temei legal concret, respingerea ca "inadmisibila", a exceptiei reclamantului, instanta de contencios administrativ din cadrul CAB a incalcat, din punctul nostru de vedere: -art.124 (1) din Constitutie, art.1(5) si art.16 (2) din Constitutie, art.129 alin.5 si art.261 din vechiul Cod de Procedura Civila, dreptul reclamantului la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO si art.10 din Legea 304/2004, precum si dreptul reclamantului de acces la justitie prevazut de art.21 din Constitutie.

Motivul nr. 3)

Prealabil, precizam ca argumentatia care sta la baza "motivului nr.3" are un caracter subsidiar, argumentelor din cadrul "motivului nr.1" , pornindu-se in cadrul acestei argumentatii, de la prezumtia existentei juridice a OMAI 400/2004. Cu aceasta precizare prealabila necesara, va invedram cu respect ca instanta a pronuntat o solutie nelegala de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, fara ca instanta sa fi analizat toate temeiurile si principiile de drept pe care s-a intemeiat, in scris, reclamantul, pentru a ridica exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004.

Concret, din sentinta recurata rezulta ca, pentru a proceda la respingerea exceptiei OMAI 400/2004, instanta, a retinut ca OMAI 400/2004 nu poate face obiectul unei exceptii de nelegalitate intemeiate pe dispozitiile art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Dar instanta a luat aceasta hotarare, ignorand, nejustificat, ca reclamantul nu ridicase, exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004, doar in baza art.4 din L 554/2004, ci invocase temeiuri juridice multiple. Astfel, reclamantul a ridicat exceptia in baza: dreptului reclamantului la un proces echitabil; dreptului reclamantului la aparare; principiului contradictorialitatii; art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ; art.11 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ;

Pe cale de consecinta, prin omisiunea de a analiza toate temeiurile de drept invocate de reclamant, instanta a incalcat: rolul activ al instantei cat si principiul disponibilitatii cu sediul in art.129 alin.5 si alin.7 vechiul C. Pr. Civ; principiul legalitatii hotatarii judecatoresti, cu sediul in art.1(5), art.16 (2), art.124 din Constitutie, art.261 pct.5 din C. Pr. Civ. vechi; dreptul reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art.6 din CEDO, art.21 din Constitutie si art. 10 din Legea 304/2004; Cu privire la dreptul partilor la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenia pentru Apararea Drepturilor Omului, va rugam sa observati ca acesta include, printre altele, dreptul prilor de a prezenta observaiile pe care le consider pertinente pentru cauza lor. ntruct Convenia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete i efective (Hotrrea Artico mpotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv dect dac aceste observaii sunt n mod real "ascultate", adic n mod corect examinate de ctre instana sesizat. Altfel spus, art. 6 implic mai ales n sarcina "instanei" obligaia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor i al elementelor de prob ale prilor, cel puin pentru a le aprecia pertinena [Hotrrea Perez mpotriva Franei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, i Hotrrea Van der Hurk mpotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59]. Incalcarea art.6 din CEDO, este evidenta in speta, rezultand din ignorarea, de catre instanta, a tuturor acelor motive de drept pe care, reclamantul, si-a intemeiat exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004.
5

Motivul nr.4) Solutia instantei de fond, de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, este contrara practicii unitare a sectiilor de contencios administrativ si fiscal la nivelul ICCJ si CAB, si prin aceasta, consideram ca instanta a incalcat: principiul securitatii raporturilor juridice, si prin aceasta dreptul reclamantului la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO; dreptul reclamantului la o justitie unica si impartiala, prevazut de art.124 (1) din Constitutie, intarit de art.15 din Constitutie; dreptul reclamantului la egalitate de tratament juridic din partea instantelor judecatoresti, prevazut de art.16(2) coroborat cu art. 124(1) din Constitutie.

Textele juridice de mai sus, au fost incalcate intrucat solutia aleasa de judecatorul Doina Visan, de respingere a exceptiei ca inadmisibila a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, este neobisnuita in raport cu practica unitara a ICCJ-Sectia CAF si a CAB- Sectia Contencios, in perioada cuprinsa intre anul 2009 si judecarea exceptiei. Atat la nivelul ICCJ cat si la nivelul CAB-SCAF, exista o practica unitara, de admitere spre judecare, a exceptiilor de nelegalitate a actelor administrativ-normative, ridicate dupa modificarea art.4 din Legea 554/2004, prin Legea 262/2007. In acest sens, exemplificam cu urmatoarele: In motivarea Deciziei nr. 1128/2010, ICCJ- Sectia CAF a retinut urmatoarele: " Este adevrat c legiuitorul n art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere n privina analizrii legalitii la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia c s-ar limita posibilitatea invocrii excepiei de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Este de observat ns c n cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosit sintagma act administrativ unilateral"fr a se mai face distincie ntre cel normativ i cel individual. n virtutea principiului de drept potrivit cruia legea se interpreteaz n sensul de a produce efecte iar nu n sensul nlturrii efectelor sale, se apreciaz c i n actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate n procedura excepiei de nelegalitate prevzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ. Excepia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de aprare poate fi invocat n cadrul oricrui proces aflat pe rol, astfel cum s-a i ntmplat n cauza dedus judecii."
6

(Sursa http://legeaz.net/spete-contencios-inalta-curte-iccj-2010/decizia-1128-2010)
Prin Decizia nr. 1085 din 25 februarie 2010, ICCJ- Sectia CAF a retinut urmatoarele:

Natura juridic de act administrativ unilateral cu caracter normativ a H.G. nr.20/1996 nu atrage inadmisibilitatea excepiei de nelegalitate n raport cu sfera de reglementare a art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004, critica formulat sub acest aspect fiind nentemeiat. Evoluia n timp a actualei legi a contenciosului administrativ i nsi terminologia uzitat n textele ce reglementeaz excepia de nelegalitate nu sunt de natur s configureze un fine de neprimire a excepiei de nelegalitate a actelor administrativ-normative, principiul coerenei legislative impunnd interpretarea art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004 n sensul admisibilitii excepiei de nelegalitate pentru ambele categorii de acte administrative unilaterale, astfel nct acest mijloc de aprare s nu fie aplicat restrictiv, deturnat de la scopul pentru care a fost instituit de legiuitor. Pe baza argumentului de interpretare logic a fortiori, dac legiuitorul a creat un mijloc procesual de aprare, pe calea excepiei de nelegalitate, pentru acte de autoritate individuale, cu att mai mult un asemenea mijloc de aprare trebuie oferit subiectelor de drept n legtur cu actele administrativ-normative, ale cror efecte au caracter general, impersonal i abstract. n fine, nu poate fi ignorat, n aceast privin, practica judiciar constant a naltei Curi de Casaie i Justiie Secia de contencios administrativ i fiscal , care s-a pronunat n mod repetat n sensul admisibilitii excepiei de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ, att anterior ct i ulterior modificrii Legii nr.554/2004 prin Legea nr.262/2007. Interpretnd legea naional prin prisma art.20 alin.(2) din Constituia Romniei, ntr-un sens care s concorde prevederilor art.6 paragraful 1 din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i libertilor fundamentale, nalta Curte reine c o norm juridic trebuie s ndeplineasc dubla calitate de accesibilitate i previzibilitate, astfel nct s permit destinatarilor si s-i orienteze conduita n acord cu imperativele legii. De aceea, atunci cnd textul unei legi, aa cum este art.4 din Legea nr.554/2004, este confuz sau susceptibil de varii nelesuri, se impune ca previzibilitatea lui s fie asigurat printr-o jurispruden uniform, care s asigure celor implicai n procedurile judiciare posibilitatea de a-i regla conduita ntr-o asemenea manier, nct drepturile i interesele legitime s nu fie atinse n substana lor (Convenia European a Drepturilor Omului, Cauza Sunday Times c. Regatului Unit, 1979). (Sursa http://www.scj.ro/SCA%20rezumate%202010/SCA%20dec%20r%201085%202010.htm) Prin Decizia ICCJ- Sectia CAF din nr. 3156 din 31 mai 2011, s-au retinut urmatoarele:

"Ordinul Ministrului Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului nr. 3567/2010 este un act administrativ normativ iar prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind excepia de nelegalitate sunt n aceeai msur aplicabile actului administrativ unilateral cu caracter individual ct i celui normativ. Acest lucru, deoarece art. 4 alin. 2 se refer la actele administrative unilaterale fr a distinge dup cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative unilaterale normative pot fi supuse oricnd controlului de legalitate, nu numai pe calea excepiei de nelegalitate dar i pe calea aciunii directe (art. 11 alin. 4 Legea nr. 554/2004). De altfel aceste teorii sunt consacrate n jurisprudena naltei Curi de Casaie i Justiie - decizia naltei Curi de Casaie i Justiie nr. 3268/2006, decizia naltei Curi de Casaie i Justiie nr. 3726/2007). De aici rezult c instana de fond a soluionat corect excepia de inadmisibilitate excepiei de nelegalitate." In motivarea Deciziei nr. 1080 din 28 februarie 2012, ICCJ-Sectia CAF a retinut urmatoarele: "In aceast chestiune, nalta Curte precizeaz, n acord cu jurisprudena consolidat a instanei supreme c este admisibil i o excepie de nelegalitate invocat cu privire la un act administrativ cu caracter normativ. Aadar, chiar n ipoteza calificrii H.G. nr. 1705/2006 ca fiind un act normativ, aceast hotrre poate fi supus unui control de legalitate pe cale incidental, aa cum s-a procedat n spe. A accepta teza potrivit creia actele administrative cu caracter normativ pot fi contestate numai pe calea aciunii directe n contencios administrativ echivaleaz cu acceptarea unei situaii mpovrtoare pentru pri, contrar principiului unul proces echitabil, n sensul c persoanele care se consider vtmate prin emiterea unui act administrativ normativ i care au deschis o aciune n contencios administrativ s fie n imposibilitate s se apere pe calea unei excepii invocate n acel proces i s fie nevoite s deschid o alt aciune n justiie. Astfel fiind, dac legiuitorul permite atacarea unui act administrativ normativ oricnd, cu att mai mult actul cu caracter normativ poate fi contestat pe calea excepiei de nelegalitate, n acelai sens fiind i jurisprudena constant a naltei Curi de Casaie i Justiie (a se vedea n acest sens Excepia de nelegalitate. Jurisprudena Seciei de Contencios administrativ i fiscal a naltei Curi de Casaie i Justiie, 2009 Editura Hamangiu, Bucureti, 2011 pp 8-9)." (sursa http://www.scj.ro/SCA%20rezumate%202012/SCA%20dec%20r%201080%2028%20febr%2020 12.htm) Motivul nr.5 Solutia de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei OMAI 400/2004, este nelegala intrucat a fost pronuntata cu incalcarea principiului disponibilitatii, cu incalcarea rolului activ al judecatorului,
8

cu incalcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, prev. de art.6 din CEDO, cu incalcarea art.261 pct.5 din C. Pr. Civ. vechi, din urmatorul motiv: Reclamantul a solicitat instantei, judecarea exceptiei in contradictoriu cu emitentul actului criticat, care este Ministrul Administratiei si Internelor (actual Ministrul Afacerilor Interne). Desi instanta CAB a retinut si a consemnat, in hotararea recurata, ca s-a facut aceasta cerere incidentala, instanta a ignorat, nejustificat, sa o solutioneze, prealabil pronuntarii solutiei cu privire la exceptia de nelegalitate, incalcand principiului disponibilitatii, incalcand rolul activ al judecatorului, incalcand dreptului reclamantului la un proces echitabil, si nu in ultimul rand, incalcand prevederile art.261 pct.5 din C. Pr. Civ. vechi

Motivul nr. 6 Curtea de Apel a respins, fara drept, exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004, ca fiind inadmisibila, intrucat asupra admisibilitatii exceptiei, se pronuntase anterior, Tribunalul Bucuresti, prin incheierea irevocabila din data de 25.05.2012, pronuntata in dosar 55950/3/2011, chiar in baza aceluiasi text de lege retinut de CAB- SCAF, ca fiind inaplicabil. Prin incheierea in cauza, in baza art.4 (1) din Legea 554/2004, tribunalul a admis exceptia nelegalitatii OMAI 400/2004, ca avand legatura cu fondul cauzei si ca fiind de competenta unei instante de judecata. Totodata s-a pronuntat, s-a pronuntat, Tribunalul, ca este competenta sa o solutioneze, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia CAF. Evidentiem ca solutia tribunalului, a fost intr-un total acord cu practica unitara, in materie, a ICCJ si a CAB- SCAF, deci a fost conforma cu principiul securitatii raporturilor juridice. Odata ce a fost investita, cu judecarea exceptiei, de catre Tribunalul Bucuresti, Curtea de ApelSectia CAF nu mai putea respinge exceptia ca inadmisibila, in raport de acelasi text de lege, in baza caruia Tribunalul retinuse exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004, ca fiind admisibila si in baza caruia Tribunalul isi declinase competenta, catre CAB. Sectia CAF a CAB, odata sesizata de Sectia CAF a Tribunalului Bucuresti, printr-o incheiere de sedinta interlocutorie(care nu putea fi desfiintata de instanta sesizata), putea doar sa ia masura de a se declara necompetenta, in ceea ce priveste solutionarea exceptiei, si sa procedeze conform art.20 si urmatoarele din Cod Procedura Civila vechi, sesizand ICCJ pentru solutionarea conflictului de competenta. In lumina celor de mai sus, va rugam sa constatati ca, prin solutia pronuntata pe exceptie, judecatorul Doina Visan a incalcat:

10

- principiul securitatii raporturilor juridice, dreptul reclamantului la un proces echitabil, principiul legalitatii, dreptul reclamantului de acces la justitie si prevederile art.20 si urmatoarele din vechiul Cod de Procedura Civila precum si forta executorie a incheierii de sedinta din data de 25.05.2012, pronuntata de TB- Sectia CAF, in dosar 55950/3/2011.

Motivul nr.7 privind solutia pronuntata cu privire la exceptia de inexistenta a Hotararii Consiliului Superior al Magistraturii nr.189/2004 Instanta a respins nejustificat, exceptia de inexistenta a Hotararii Consiliului Superior al Magistraturii nr.189/2004, privind infiintarea Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, incalcand dreptul reclamantului la un proces echitabil. Intr-un mod penibil si neconvingator, la pag.5, para. penultim, in sentinta 6829/2012, , instanta si-a motivat solutia de respingere retinand ca, citam: " nu este indeplinita conditia ca de actul administrativ atacat pe calea exceptiei de nelegalitate sa depinda solutionarea procesului initial, fapt pentru care urmeaza a le respinge" In primul rand, va rugam sa observati ca, concluzia formulata de instanta, nu are absolut nici legatura cu exceptia ridicata de reclamant. Reclamantul a ridicat o exceptie de "inexistenta" a HCSM 189/2004 si nu o exceptie de "nelegalitate" a HCSM 189/2004. Este de necrezut ca un judecator de Curte de Apel, este atat de incompetent incat sa faca, fara intentie, confuzie intre inexistenta actului juridic si nelegalitatea actului juridic. Este logic este ca judecatoarea Visan Doina a facut aceasta confuzie, intentionat, cu rea credinta, urmarind sa-si creeze un pretext chiar si fals, pentru a refuza sa judece o exceptie care punea in discutie atat legitimitatea instantei Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul CAB cat si calitatea de "judecator" a tuturor judecatorilor, inclusiv a judecatorului Visan Doina, numiti pe post in organigrama SCAB- CAB, o institutie inexistenta juridic. Mai mult, suplimentar aspectului denaturarii intentionate a obiectului exceptiei, va invederam ca judecatoarea Visan a ignorat, nejustificat, cu rea credinta, toate observatiile si sustinerile pertinente si motivate, ale reclamantului, privind legatura exceptiei de inexistenta a HCSM 189/2004, cu cauza dedusa judecatii instantei Curtii de Apel Bucuresti. Astfel, in continutul exceptiei privind inexistenta HCSM nr.189/2004, ce s-a formulat in scris si depus, pentru termenul de judecata din 07.09.2012, reclamantul a mentionat urmatoarele: " In ceea ce priveste legatura dintre solutionarea exceptiei inexistentei HCSM 189 din 2004, cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, aratam urmatoarele:
In temeiul art.126 (1) din Constitutie, "Justitia se realizeaza prin nalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege."

10

11 Potrivit art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritati publice centrale se solutioneaza in fond de catre sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel. In temeiul art.10 din Legea 304/2004, "Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor ntr-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii." Exceptia inexistentei HCSM 189/2004 are evidenta legatura cu judecarea cauzei intrucat tinde a dovedi ca instanta de judecata denumita "Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Bucuresti", investita cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, nu a fost "constituita potrivit legii". In conditiile in care HCSM 189/2004 nu exista juridic, nici "Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Bucuresti"nu exista legal si nu se poate considera ca face parte din sistemul instantelor judecatoresti sau din sistemul "justitiei". In masura in care se urmareste ca, exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004 ridicata de reclamant, sa fie solutionata de o "entitate" (CAB-SCAF) care nu este o instanta de judecata constituita potrivit legii, dreptul constitutional de acces la justitie al reclamantului, reglementat de art.21 din Constitutie este incalcat. Prevederile art.126(1) din Constitutie sunt deasemenea incalcate. Dreptul reclamantului la un proces echitabil, reglementat de art.10 din Legea 304/2004 este de asemenea incalcat. Prevederile art.6 din CEDO "Dreptul la un proces echitabil", sunt de asemenea incalcate, intrucat cererea reclamantului CIOCA DUMITRU urmeaza a fi judecata de catre o "entitate" care nu este o instanta instituita de lege. Nu in ultimul rand, aratam ca, din punctul nostru de vedere, o instanta de judecata, constituita ilegal printr-o norma nepublicata in MO, nu poate judeca impartial, exceptia inexistentei OMAI 400/2004, (invocata de reclamant ca si chestiune prealabila solutionarii exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004), motivata pe imprejurarea ca OMAI 400/2004 nu a fost publicat in Monitorul Oficial. Asa cum doveste pe deplin practica judiciara la nivelul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia de Contencios Administrativ , in mod constant "entitatea" CAB-SCAF, constituita ilegal ca instanta de judecata , in toate dosarele in care reclamanti politisti au criticat OMAI 400/2004, intemeindu-se pe imprejurarea nepublicarii OMAI 400/2004 in Monitorul Oficial, a respins abuziv criticile acestora, sub pretextul ca printr-o Hotarare de Guvern 555/2001, s-ar fi derogat de la prevederile cu forta juridica superioara ale Legii 24/2000. O asemenea abordare vicioasa, in care un judecator de curte de apel, cu incalcarea flagranta a principiului ierarhiei actelor normative, plaseaza, fara nici cea mai mica mustrare de constiinta, o hotarare de guvern, mai presus de dispozitiile imperative ale unei legi, cu scopul de a favoriza coruptia si nelegalitatea din Ministerul Administratiei si Internelor, descalifica profesional toti judecatorii din cadrul Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul CAB si face ca demersul nostru de desfiintare a acestei "entitati" ilegale, in care nu putem avea incredere ca poate infaptui justitia, sa fie perfect indreptatit."

Toate aceste sustineri motivate, ale reclamantului, privind legatura exceptiei HCSM 189/2004, cu judecata in fata CAB- Sectia CAF, lipsesc cu desavarsire, din sentinta 6829/2012, judecatoarea Visan Doina, sustragandu-se, cu rea credinta, atat de la obligatia de a le mentiona

11

12

in hotarare (art.261 pct.3 C. Pr. Civ. vechi) cat si de la obligatia de a le cerceta si inlatura motivat, facand mentiune despre aceasta, in hotararea sa (art.261 pct.5 C. Pr. Civ. vechi). In lumina celor de mai sus, Va rugam sa constatati ca, respingand ca inadmisibila exceptia inexistentei HCSM 189/2004, cu o motivare superficiala, falsa, care nu avea legatura cu starea de fapt si care nu era sprijinita pe drept, ignorand cu rea credinta, toate observatiile si sustinerile reclamantului privind legatura exceptiei cu cauza, omitand cu rea credinta, sa faca mentiune cu privire la acestea, in hotararea recurata si omitand sa le inlature motivat, instanta CAB- SCAF a incalcat, prin hotararea sa: dreptul reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art.6 din CEDO prevederile art. 261 pct.3. si pct 5 din Codul de Procedura Civila vechi. Motivul nr.8 privind solutiile gresite privind: exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru MAI a directiei generale juridice; exceptia de inexistenta a Instructiunilor MAI 1111/2005; exceptia de nelegalitate a unor prevederi din OMAI 100/2011.

Aspect introductiv Pentru ca intre cele trei exceptii exista o legatura inseparabila, ultimile doua fiind chestiuni incidentale in raport cu prima, vom trata in acelasi text, modul gresit de solutionare de catre instanta a acestora. Motive si argumente In proces, s-au facut acte de catre un compartiment fara personalitate juridica din cadrul MAI, denumit "Directia Generala Juridica", intr-o pretinsa calitate de reprezentant al MAI. Aceasta entitate nu era persoana, nu era nici reprezentantul legal al MAI, care conform legii era ministrul MAI, si nici reprezentant conventional "avocat" sau " consilier juridic". Confruntat cu aceasta situatie anormala, care incalca legalitatea desfasurarii procesului cat si principiul disponibilitatii, reclamantul a ridicat, amplu motivat in drept, exceptia lipsei calitatii de reprezentant, pentru parata MAI, a compartimentului intern al MAI, cu denumirea "Directia Generala Juridica". In sustinerea exceptiei, reclamantul s-a intemeiat pe: Dreptul reclamantului la un proces echitabil, reglementat de art.6 din CEDO si art.10 din Legea 304/2004, Principiului disponibilitatii potrivit caruia reclamantul stabileste, prin cererea de chemare in judecata, partile adversare cu care intelege sa se judece si de la care nu se poate deroga decat in conditiile stabilite de lege,
12

13

Principiul contradictorialitatii care implica dreptul reclamantului de a contesta orice aspect de fapt si de drept invocat de partea adversa, si deci implicit dreptul reclamantului de a critica si o pretinsa calitate a structurii interne Directia Generala Juridica (DGJ), de "reprezentant" al paratei MAI, Principiul potrivit caruia "Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi dect are el nsui", cu sediul in art.17(1) Cod Civil, Art.25, art.28, art.193, art.209 art.218 Cod Civil, Art.27 din Legea 514/2003, Art.68, art.83, art.129 (5) si art.161 Cod Procedura Civila, Art.4 lit.e) din Decretul 143/1955, lipsa calitatii de persoana, subiect de drepturi si obligatii juridice, a structurii DGJ; pe lipsa capacitatii civile a acestei entitati; lipsa dreptului DGJ de a reprezenta, in fata instantei de judecata, interesele unitatii.

In aparare pe exceptie, directorul general al DGJ, a invocat in proces, Instructiunile MAI 1111/2005 si prevederile ale OMAI 100/2011. Reclamantul in baza principiului contradictorialitatii si a dreptului la un proces echitabil, a criticat, pe cale de exceptie, Instructiunile MAI 1111/2005, pentru inexistenta juridica, la data la care s-au invocat pentru a justifica o situatie de fapt care era actuala in cadrul procesului pe rol, privind pretinsa calitate de reprezentant procesual, pentru parata MAI, a compartimentului sau intern. Pentru aceleasi considerente, reclamantul a ridicat si exceptia de nelegalitate a OMAI 100/2011, invocat de catre directorul general al DGJ, pentru a justifica, pretinsa calitate de reprezentant procesual, in proces, pentru parata MAI, al compartimentului DGJ. Cu privire la nelegalitatile savarsite de catre judecatorul Doina Visan, in contextul celor de mai sus: 8.1) cu privire la exceptia lipsei calitatii de reprezentant a DGJ: 8.1.1) judecatorul a ignorat total, in hotararea sa, motivele de drept cu care reclamantul si-a sustinut exceptia, acestea nefiind mentionate in hotarare, cum, de altfel, nu s-au mentionat, insentinta 6829/2012, nici motivele pentru care judecatorul nu si-ar fi insusit motivele si argumentele reclamantului; 8.1.2) in considerentele hotararii, pretinsa "motivare" care a stat la baza concluziei privind legalitatea reprezentarii paratei MAI, de catre DGJ, este copiata integral , din apararea depusa la dosar, de directorul DGJ, fara nici o contributie intelectuala a judecatoarei Doina Visan. Copiind mecanic din argumentatia falsului reprezentant al paratei MAI, fara sa faca nici un proces de analiza a textului copiat, judecatoarea VISAN nici nu a sesizat ca argumentele pe care
13

14

le copia erau ilogice, intrucat se pretindea ca, in executarea OUG 30/2007, s-ar fi emis Instructiunile MAI 1111 din anul 2005. Pe cale de consecinta, aceeasi pretentie impotriva bunului simt, se gaseste atat in apararea falsului reprezentant al MAI cat si in hotararea data de judecator Visan, recurata prin prezenta. Deci aceasta fapta a judecatorului, nu poate fi retinuta ca o "motivare" legala, ce este o opera intelectuala a judecatorului, ci este o fapta ilicita, o dovada a refuzului judecatoarei de a cerceta, cu seriozitate profesionala, pricina supusa judecatii sale si o dovada a dispretului judecatoarei Visan, fata de datoria sa, ca judecator, de a face, in cauza dedusa judecatii, o justitie unica, impartiala si in numele legii, conform art.124 din Constitutie. Coroborand copierea integrala, de catre judecatorul Visan, a argumentelor sefului DGJ, cu ignorarea totala a motivelor de drept si observatiilor expuse de reclamant, in sustinerea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a DGJ, rezulta fara dubiu ca, pe parcursul procesului, judecatoarea Visan s-a manifestat subiectiv, impotriva legalitatii, impotriva intereselor legitime ale ambelor parti, atat reclamant cat si MAI, aflandu-se in slujba intereselor obscure ale unor indivizi din MAI; 8.1.3) desi exista in hotararea recurata, o aparenta motivare precum si o concluzie a judecatorului, pe exceptie, copiate fara jena, din apararea depusa de directorul DGJ, in dispozitivul hotararii nu exista vreo solutie care sa fi fost pronuntata pe exceptia lipsei calitatii de reprezentant.

8.2 nelegalitatile judecatorului Doina Visan, cu privire la exceptia inexistentei instructiunilor MAI nr.1111/2005 8.2.1 Judecatoarea VISAN a respins nelegal, cu rea credinta, ca fiind inadmisibila, exceptia inexistentei instructiunilor MAI 1111/2005, sub pretextul fals ca nu ar avea legatura cu cauza, in conditiile in care: a) Instructiunile 1111/2005, criticate de reclamant, pentru inexistenta, fusesera invocate chiar de partea adversa, in aparare, pentru a se justifica pretinsa calitate a DGJ, de reprezentant al paratei; b) chiar judecatoarea Visan, s-a folosit de Instructiunile 1111/2005, in cadrul motivarii "proprii" (copiata din apararea falsului reprezentant al paratei MAI), la pag. 6 alin.5 din sentinta; 8.2.2. Judecatoarea Visan nu a mentionat, in hotararea sa, motivele pentru care nu si-a insusit argumentele si motivele de drept concrete, cu care reclamantul si-a sustinut exceptia; 8.2.3. Judecatoarea, cu rea credinta, urmarind sa respinga cu orice pret, exceptia inexistentei instructiunilor MAI, a procedat ca si in cazul inexistentei HCSM 189/2004, facand din nou o confuzie intentionata, intre "inexistenta" actului juridic si "nelegalitatea" actului juridic, si
14

15

pretextand ca nu este indeplinita conditia " ca de actul administrativ atacat pe calea exceptiei de nelegalitate sa depinda solutionarea procesului initial" (pag.5 para penultim, in sentinta). Dar aceasta motivare nu avea nici o legatura cu situatia de fapt dedusa judecatii, intrucat reclamantul in primul rand, ridicase o exceptie de "inexistenta" si nu de "nelegalitate", si in al doile rand, exceptia fusese ridicata, justificat, in legatura cu apararea partii adverse pe marginea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a DGJ. 8.3 cu privire la solutia nelegala de respingere ca inadmisibila a exceptiei de nelegalitate a OMAI 100/2011. In mod gresit si abuziv, instanta CAB a cercetat admisibilitatea exceptiei, in raport de legatura exceptiei, cu dispozitia de sanctionare disciplinara, respingand-o pe considerentul ca solutionarea exceptiei nu ar influenta judecata procesului initial. Cu rea credinta, judecatoarea Visan a trecut sub tacere, starea de fapt evident si anume ca reclamantul ridicase exceptia de nelegalitate a OMAI 100/2011, nu in legatura cu dispozitia de sanctionare disciplinara, ci in legatura cu falsa calitate de reprezentant procesual a compartimentului intern DGJ, al paratei MAI si pentru a contracara, reclamantul, pretentiile privind aparenta legitimitate a calitatii de reprezentant procesual, pentru parata MAI, a compartimentului sau intern, DGJ, sustinute de partea adversa, cu instructiunile MAI 1111/2005 si OMAI 100/2011. Nu ne putem impiedica sa nu observam ca, respingand ca inadmisibila, exceptia reclamantului, in conditiile in care aceasta exceptie avea legatura exprimata clar de reclamant, cu lipsa calitatii de reprezentant procesual a compartimentului intern DGJ, pentru MAI, in procesul pe rolul jCAB- SCAF, instanta s-a folosit, in considerentele sentintei recurate, de prevederile OMAI 100/2011, pentru a legitima pretinsa calitate de reprezentant procesual, a compartimentului intern DGJ, pentru persoana juridica MAI. Deci judecatorul, a respins, cu rea credinta, atat exceptia inexistentei instructiunilor MAI 1111/2005 cat si exceptia de nelegalitate a OMAI 100/2011, in realizarea aceluiasi scop ilicit, pentru a face judecatorul, exact ceea ce reclamantul a incercat sa impiedice, prin invocarea celor doua exceptii, si anume sa fie folosite, Instructiunile 1111/2005 si OMAI 100/2011, pentru a justifica pretinsa legitimitate de reprezentant procesual, a DGJ. Cu rea credinta, judecatorul Visan a ignorat ca avea o obligatie legala proprie, in sarcina, de a veghea ca procesul sa se desfasoare conform regulilor stabilite de lege, iar in realizarea acestei obligatii, judecatoarea avea o obligatie proprie, de la care nu se putea sustrage, de a stabili legitimitatea tuturor participantilor in proces, atat parti cat si reprezentanti, in conditiile prevazute de lege. Participarea in proces, a unui compartiment intern al paratei MAI, care nu era persoana/subiect de drepturi si obligatii, care nu avea capacitate de folosinta si nici capacitate de exercitiu, in calitate de pretins reprezentant procesual al paratei MAI, era flagrant impotriva dreptului.
15

16

Confruntata cu aceasta anomalie, judecatoarea era obligata, de rolul sau activ si de puterea sa de judecator si de aparator al ordinii de drept, sa o sanctioneze, atat in aplicarea cat si pentru protectia legii, a carui forta este obligatorie. Contrar acestei obligatii, pe parcursul intregii judecatii ce s-a desfasurat in fata Curtii de Apel, prin actele sale ilegale, judecatoarea Visan, a recunoscut, in mod grav, unui compartiment intern fara personalitate juridica, al paratei MAI, aptitudinea de a avea in procesul reclamantului, drepturi si obligatii procesuale, ceea ce era contrar Constitutiei si legii, folosinduse judecatoarea VISAN, ca pretext de prevederile ilegale ale unui act administrativ normativ, OMAI 100/2011, emis de ministrul de interne, cu incalcarea flagranta a prevederilor art.1(5), art.16 alin.2, art.126 alin.2 din Constitutie, Legii 514/2003, Legii 51/1995, OUG 30/2007 privind organizarea si functionarea MAI, si nu in ultimul rand, cu incalcarea Codului de Procedura Civila vechi (care prevedea doar pentru persoane fizice, dreptul de a face reprezentare procesuala). Ca executant al Constitutiei si al legii si ca aparator al ordinii de drept, judecatoarea Visan nu avea nici un drept sa recunoasca, drepturi si obligatii procesuale, unui compartiment intern al persoanei juridice MAI, in contra vointei legiuitorului constituant si secundar, exprimata cu claritate prin multiple texte imperative, Potrivit art.126 (2) din Constitutie si art.3 din Legea 304/2004, procedura de judecata se stabileste prin "lege". Potrivit art.124 din Constitutie justitia se infaptuieste in numele legii iar judecatorii se supun numai legii. Potrivit art. 1(5) din Constitutie, " n Romnia, respectarea Constituiei, a supremaiei sale i a legilor este obligatorie." Potrivit art 15 (1) din Constitutie, "Cetenii beneficiaz de drepturile i de libertile consacrate prin Constituie i prin alte legi i au obligaiile prevzute de acestea." Potrivit art. 16 (2) "Nimeni nu este mai presus de lege". Analizand faptele judecatorului Visan, in lumina textelor constitutionale sus citate si in lumina Legii 514/2003, Legii 51/1995, OUG 30/2007 privind organizarea si functionarea MAI, Codului de Procedura Civila vechi, Va rugam sa constatati ca judecatoarea Visan le-a incalcat cu rea credinta, toate acestea in realizarea scopului ilicit de a da preferinta unui act administrativ ilegal, OMAI 100/2011, prin care ministrul internelor stabilea abuziv, incalcand la randul sau, Constitutia si legea, drepturi si obligatii procesuale, pentru un compartimentul intern al persoanei juridice MAI. Daca insesi Constitutia dispune ca procedura de judecata se stabileste prin lege, aceasta inseamna ca drepturile si obligatiile procesuale precum si titularii acestora, se stabilesc prin lege, si nu printr-un ordin de ministru. Vointa Constitutiei era si este, suprema si obligatorie,
16

17

atat pentru judecatorul Visan cat si pentru ministrul care a emis OMAI 100/2011, si nu putea fi ignorata, intr-un proces echitabil. Fata de cele de mai sus, va rugam sa constatati ca pronuntand solutia de respingere a admisibilitatii exceptiei de nelegalitate a OMAI 100/2011, judecatoarea Visan Doina a incalcat: a) art.1(5), art. 15, art.16, art.21, art.124, art.126 din Constitutie; b) dreptul reclamantului la un proces echitabil, cu sediul in art.6 din CEDO; c) art.10 si art.3 din Legea 304/2004; d) art.261 Cod Procedura Civila; e) prevederile art.14 si art.15 din noul Cod Civil, privind obligatia de buna credinta si abuzul de drept, care erau opozabile inclusiv judecatorului Visan, la data judecatii. Motivul nr.9 Cauza reclamantului s-a judecat cu incalcarea art.6 din CEDO, de catre o entitate care: a) nu era "instanta", infiintata prin lege, contravenind atat art. 6 din CEDO cat si Constitutiei Romaniei; b) nu era o institutie "infiintata legal" intrucat a fost infiintata prin HCSM 189/2004, un act inexistent juridic; Pe larg Prealabil, ca un pilon esential al argumentatiei noastre, va rugam sa retineti ca sectiile de contencios administrativ din cadrul curtilor de apel au calitate de instante de judecata specializate in materia contenciosului administrativ, alaturi de Sectia CAF din cadrul ICCJ si tribunalele administrativ-fiscale, in baza art.2 lit.g) din Legea 554/2004. In primul rand, va invederam ca Sectia de contencios administrativ si fiscal din cadrul CAB s-a infiintat printr-un act administrativ nepublicat, Hotararea CSM nr. 189/2004, care nu constituie nici "lege" si nici " baza, in dreptul intern" in acceptiunea art.6 din CEDO. In doilea rand, HCSM 189/2004 nu a fost adusa la cunostinta publica, prin cele doua formalitati de publicitate distinct prevazute de legea nationala, respectiv publicarea in Monitorul Oficial si inscrierea in registrul public al legislatiei oficiale a Romaniei, tinut de Consiliul Legislativ in baza art.79 din Constitutie. In baza imprejurarii ca nu s-au indeplinit formalitatile de publicitate prevazute imperativ de lege, HCSM 189/2004 este afectata de inexistenta juridica, in baza art. 100, art.108 (4) din Constitutie, cu aplicarea analogiei.

17

18

Mai mult, prevederile de lege care fundamenteaza infiintarea sectiilor de contencios administrativ la nivelul curtilor de apel din Romania, prin act administrativ, sunt vadit neconstitutionale. In sustinere, in baza art. art.29 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, ridicam si va rugam sa trimiteti pentru a fi solutionate de Curtea Constitutionala,

Exceptia nr.1 de neconstitutionalitate

a art.41 alin.1 teza a intaia din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara si

Exceptia nr.2 de neconstitutionalitate

a prevederilor art.41 lit.a din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Motive comune de neconstitutionalitate, a celor doua texte de lege criticate: In primul rand, Atat prevederile art.41(1) teza a intaia din Legea 304/2004 cat si prevederile art. 41 lit.a) din Legea 317/2004, sunt contrare prevederilor 73 lit.k) si l) precum si prevederilor art. 126(5) teza a doua din Constitutie, in masura in care se intelege ca, in baza celor doua texte criticate pentru neconstitutionalitate din L 304/2004 si L 317/2004, s-ar putea infiinta, instante de judecata cu denumirea "sectii de contencios administrativ si fiscal", prin act administrativ, emis de Consiliul Superior al Magistraturii. Primordial, va in vederam ca, prin efectul al art. 2 alin.1 lit.g) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt instane de contencios administrativ, "Secia de contencios administrativ i fiscal a naltei Curi de Casaie i Justiie, seciile de contencios administrativ i fiscal ale curilor de apel i tribunalele administrativ-fiscale". Daca, prin vointa legiuitorului, sectiile de contencios administrativ din cadrul curtilor de apel, au fost stabilite ca "instante de judecata" din punctul nostru de vedere, in raport de prevederile art.73 lit.k si l) si art.126 (5) teza a doua din Constitutie, infiintarea sectiilor de contencios administrativ si fiscal, nu se putea face decat prin acte de nivelul si avand forta legii. Prin conduita impusa, de catre legiuitorul organic, prin art.41(1) teza a intaia din Legea 304/2004 si art. 41 lit.a) din Legea 317/2004, privind infiintarea, prin act administrativ, de catre CSM, a sectiilor de contencios administrativ in cadrul curtiilor de apel, consideram ca s-a impus o conduita neconstitutionala, care incalca dreptul justitiabilului, cu sediul in art. 15, art. 21,
18

19

art.73 lit.k) si l), art.126 alin.5 din Constitutie, de a fi judecata cauza sa, de catre o instanta specializata, infiintata prin lege organica. Prin aceasta s-au incalcat automat si prevederile art. 1(5) din Constitutie, care impun suprematia Constitutiei, in raport cu orice alta lege.

In al doilea rand, prevederile art.41(1) teza a intaia din Legea 304/2004 si art. 41 lit.a) din Legea 317/2004, in masura in care privesc infiintarea instantelor de judecata specializate in activitatea de contencios administrativ, sunt neconstitutionale in raport de principiul egalitatii de tratament juridic, cu sediul art.16 din Constitutie. In lumina ansamblului de texte juridice format din art.2, art.19(2), art.41 (1) din Legea 304/2004, art.41 lit.a) din Legea 317/2004, art. 2 lit.g) din Legea 554/2004, art.73, art.78, art.126 din Constitutie, observam ca exista, in sistemul judecatoresc national, doua categorii de instante de judecata: a) instante de judecata infiintate prin lege organica, care dupa emitere a fost adusa la cunostinta publica. Astfel, instantele de judecata comune, au fost infiintate prin lege organica, respectiv prin art. 2 din Legea 304/2004 iar Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a ICCJ, ca instanta de judecata specializata, s-a infiintat prin art.19 alin.2 din Legea 304/2004. Indiferent ca sunt instante comune sau specializate, entitatile infiintate prin art.2 si art.19 din Legea 304/2004, fac parte din categoria instantelor de judecata, infiintate prin lege organica.

b) instante de judecata infiintate prin acte administrative, care dupa emitere nu au fost aduse la cunostinta publica. Aceste instante sunt sectiile de contencios administrativ si fiscal din cadrul Curtilor de Apel. Tratamentul diferit acordat de catre legiuitor, infiintarii unor entitati facand parte din aceeasi categorie a instantelor de judecata, implica acordarea unui tratament diferentiat, nejustificat si discriminatoriu, intre categorii de justitiabili. Unii justitiabili se bucura de plenitudinea dreptului la un proces echitabil, fiind cauzele lor judecate de instante infiintate prin lege, cu respectarea Constitutiei Romaniei, iar altii sunt lipsiti de dreptul la un proces echitabil, cauzele lor fiind judecate de instante de judecata infiintate prin act administrativ, care nu reprezinta "lege" si " baza, in dreptul intern", in acceptiunea CEDO. Aceasta situatie este inacceptabila si contrara art.16 din Constitutie, intrucat, intr-un stat de drept, cetatenii aflati in situatii juridice similare, trebuie sa se bucure de aceleasi drepturi.

19

20

Fata de cele de mai sus, Va rugam sa ne admiteti exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art.41(1) teza a intaia din Legea 304/2004 precum si a prevederilor art. 41 lit.a) din Legea 317/2004, in masura in care se intelege ca prin act administrativ al CSM, se pot infiinta ca instante de judecata, sectii de contencios administrativ si fiscal in cadrul curtilor de apel.

In incheiere, pe fondul cauzei, In baza art.6 din CEDO, in baza art.21 din Constitutie, in art.304 si urmatoarele din vechiul Cod de Procedura Civila, va rog, in principal, sa casati integral sentinta nr. 6829 din 29.11.2012 si sa o rejudecati. In secundar, va rog sa casati integral sentinta recurata si sa o trimiteti dupa casare, pentru a fi rejudecata la CAB- Sectia CAF. Va rog sa judecati cauza si in lipsa subsemnatului sau a reprezentantului procesual. Va rog sa constatati ca prezenta actiune este scutita de taxa de timbru si de timbru judiciar intrucat raportul conflictual dedus judecatii, intre subsemnatul si paratii-intimati, este un conflict de munca, fiind aplicabile prevederile art. 1 din Legea 62/2011, art.266 si art.270 din Codul Muncii. Art. 270. - Cauzele prevzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciar de timbru i de timbrul judiciar. Depun prezenta in trei exemplare. Imputernicesc pe reprezentantul meu SPR DIAMANTUL sa depuna prezenta actiune la registratura Curtii de Apel Bucuresti. Cu stima, reclamant recurent CIOCA DUMITRU

20