Sunteți pe pagina 1din 3

De ce este cerul albastru?

In momentul in care astronautii de pe Statia Spatiala Internationala se uita pe geam, ei nu vad acelasi lucru pe care il vedem noi cand ne ridicam ochii inspre cer si anume lumina galbena a soarelui pe un fundal albastru ci va doar o lumina alba pe un fundal negru.

De ce cerul se vede albastru din perspectiva noastra si de de ce norii pufosi au culoarea alba? Lumina calatoreste in unde de diferite lungimi. Lungimile de unda ale luminii vizibile sunt foarte scurte, aproximativ o miime dintr-un milimetru. Cea mai mare lungime de unda din spectrul familiar al luminii vizibile o are culoarea rosie si cea mai scurta o are culoarea violet. Soarele emite lumina din intreg spectru. Cand toate lungimile de unda ale spectrului vizibil sunt vazute deodata lumina pare alba. Din acest motiv astronautii in spatiu vad lumina soarelui ca fiind alba.

In drumul ei spre Terra, lumina soarelui trebuie sa treaca prin atmosfera, care este stratul gazos care inconjoara planeta. Atmosfera este plina de particule mici de praf si de picaturi de vapori de apa. Cand lumina intalneste aceste particule ea se reflecta si isi schimba directia. In tot timpul in care lumina calatoreste prin atmosfera, este reflectata de nenumarate ori. Acesta este motivul pentru care lumina soarelui ajunge si in locuri care nu sunt neaparat in linie directa cu soarele. Deoarece picaturile de vapori de apa sunt mai mari decat lungimile de unda ale luminii au tendinta de a reflecta intreaga lungime de unda. Din aceasta cauza percepem norii albi picaturile reflecta toate culorile luminii si rezulta culoarea alb.

Cea mai mare parte din atmosfera contine molecule de azot si oxigen, care sunt mult mai mici decat lungimile de unda ale lumini. Cand lumina se loveste de aceste molecule, ea se reflecta diferit fata de cum se reflecta cand se loveste de picaturile de vapori de apa. Moleculele de azot si oxigen absorb ocazional energia undei luminii. Dupa o foarte mica fratiune de secunda, molecula emite lumina de aceeasi lungime de unda. Pe cand toata lumina de la soare calatoreste in aceeasi directie, lumina emisa de molecule poate calatori in linie dreapta de la molecula in

orice directie. Acest fenomen se numeste imprastierea Rayleigh, numit dupa Lord John Rayleigh, care a fost primul care a descris fenomenul. Si cum explica cele descrise mai sus faptul ca cerul este albastru? Se pare ca cu cat este mai scurta lungimea de unda, cu atat este mai probabil sa fie obiectul imprastierii Rayleigh. Lungimile de unda mai lungi precum rosu si galben sunt mai putin probabil sa fie imprastiate decat lungimile de unda mai scurte precum albastru sau violetul. Daca nu ar fi existat atmosfera, cerul ar arata negru, exact cum se vede si din spatiu. De fapt ce percepem noi ca fiind cer albastru este lumina albastra a soarelui care a ricosat prin aer pana a ajuns la ochiul observatorului din toate directiile. OK, dar de ce nu vedem cerul violet daca culoarea violet are lungimea de unda mai scurta decat culoarea albastru? La aceasta intrebare ar fi doua explicatii plauzibile. Prima ar fi ca soarele emite mai multa lumina albastra decat emite lumina violet, deci lumina albastra imprastiata tinde sa fie mai vizibila decat lumina violet imprastiata deoarece este mai multa. Si a doua explicatie este ca ochiul uman este mult mai sensibil la lumina albastra decat la lumina violet. Aceste efecte combinate fac ca cerul sa fie albastru.