Pe marginea drumurilor, în apropierea lanurilor de
cereale, întâlnim vara nişte flori albastre, cunoscute popular sub numele de albăstrele, vineţele, floarea grâului, floarea paiului, ghioc, corobăţică, măturice sau zglăvoc.
În scopuri medicinale, din flori – Flores Cyani – se
prepară un ceai care are proprietăţi diuretice şi astringente. Această acţiune este atribuită unui glicozid numit centaurina şi taninului. Pentru a obţine un asemenea ceai, vom opări o linguriţă şi jumătate de flori cu un pahar de apă clocotită şi le vom lăsa acoperite 20 de minute. Apoi se strecoară şi lichidul se bea îndulcit. Pentru mărirea acţiunii diuretice, florile de albăstrele se vor asocia cu frunze de mesteacăn, frunze de merişor, cozi de cireşe.
În cazul afecţiunilor renale şi vezicale se bea câte un sfert de pahar de ceai, cu
20 minute înainte de masă. Datorită gustului amar se recomandă ca tonic amar în dispepsie.
Ceaiul diuretic are în compoziţia sa şi flori de albastrele.
Florile se mai folosesc şi sub formă de cataplasme în comprese odihnitoare
pentru ochi, în tratamentul ploapelor ridate, tonifiant al muşchilor lăsaţi.
Corneliu Constantinescu, “Plantele medicinale în apărarea sănătăţii”, Buc., 1978, p. 16.