BUSUIOC

OCIMUM BASILICUM
Familia de plante :
Lamiaceae
Descrierea plantei
Busuiocul este o planta anuala si se prezinta ca o
tufa cu frunze lucioase, de obicei verzi, dar care pot
fi si de culoare rosu-vinetie, de forma alungita, cu o
aroma deosebita. Poate ajunge la inaltimea de 60
cm. Semintele sunt lunguiete, de culoare maro-
portocalie, acoperite cu o pielita subtire, inchisa la
culoare, aproape neagra. Florile sunt adunate sub
forma de ciorchine si au o culoare lila-albastrie.
Origine :
Se pare ca busuiocul a fost cultivat prima data
in India. Astazi este cultivat in multe tari
asiatice si mediteraneene. Cei mai mari
exportatori pe piata europeana sunt Franta,
Italia, Grecia, Marocul si Egiptul. Statul
California (USA) are de asemenea o productie
importanta
Partea folosita :
Frunzele, desi, in mod frecvent, se recolteaza
intreaga planta (partea aeriana).
Semintele de busuioc sunt folosite in
Thailanda ca agent de ingrosare, dar nu au
aroma frunzelor.

Componente chimice

Diferitele varieti de busuioc au arome diferite datorit
faptului c planta conine un numr variabil de uleiuri
esentiale (numite i uleiuri volatile sau uleiuri eterice), care
sunt combinate n diferite proporii pentru diferite soiuri.
Aroma puternic de cuioare a busuiocului dulce este dat
de eugenol, care e aceeai substan chimic prezent i n
cuioare. Aroma de lmie a busuiocului lmios i a celui
lim este dat de faptul ca aceste dou soiuri au un
coninut mai mare decitral, care produce aceste efecte la mai
multe plante, incluznd menta-lmie i limonen, dnd i
cojii de lmie aroma-i specific. Busuiocul albastru african
are o puternic arom camforat, datorit proporiei mari
de camfor i de camfen. Busuiocul-licorice conine anetol,
substan chimic ce face ca anasonul s aminteasc
de Glycyrrhiza glabra i s justifice numele de busuioc-
anason.
Alte substane chimice
cinamat (acelai compus ca n scorioar
citronelol (acelai compus gsit
n geranium, trandafir)
geraniol[7] (ca n geranium)
linalol (o arom floral prezent i n coriandru)
metil-cavicol (care d aroma tarhonului )
mircen (dafin, mirt)
pinen (care, dup cum spune i numele, este
substana ce d aroma uleiului de pin)
ocimen
terpineol

Tratamente naturale pe baz de
busuioc
Busuiocul (Ocimum basilicum) reprezint un remediu
natural pentru tratarea i vindecarea diverselor afeciuni:
bronit, afeciuni gastrointestinale, febr, gut, dureri de
stomac. Infuzia preparat din frunze de busuioc se
recomand n cazul n care pacientul sufer de crampe,
infecii urinare, dureri de cap, laringit, faringit, grip,
vom, fiind i un excelent stimulator al poftei de mncare.
Consumul zilnic al acestei infuzii ajut i la tratarea i
vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric,
colitelor de fermentaie.
nepturile de insecte, rnile i eczemele se pot trata prin
aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu
tinctur de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei
de mncare se recomand a se administra vin de busuioc.
Preparate din busuioc

Infuzia fierbinte
Pulberea
Infuzia combinata
Tinctura
Uleiul volatil
Baile terapeutice
BUSUIOCUL CA ALIMENT
In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment
foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de
tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza
si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat,
mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de
fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.
Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de
patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de
salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se
prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru
de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de
busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa
care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe
reprize.