rimul Basarab Nicolescu.

Intuitii, prefigurri transdisciplinare n Ion Barbu si cosmologia Jocului secund

Emanuela Ilie

nsotit, adesea si pe drept cuvnt, de etichete encomiastice, numele lui Basarab Nicolescu impune, n sfrsit si n Romnia, respectul cuvenit unui savant de notorietate mondial. Cteva dintre datele personale snt arhisuficiente pentru a contura profilul unei personalitti stiintifice de o autoritate incontestabil mai nti n Franta (devenit tar de adoptie din 1969, dup ce asistentul la Facultatea de Fizic a Universittii Bucuresti a obtinut bursa Joliot-Curie a guvernului francez), apoi n ntreaga Europ de Vest si peste Ocean, n fine, n ntreaga lume: fizician teoretician la Centrul National de Cercetare Stiintific (CNRS) si Laboratorul de Fizic Nuclear si Energii nalte (LPNHE) din Paris, din 1970; doctor n fizic, din 1972, dup sustinerea tezei Contribution s ltude thorique de la diffusion pionnuclon, coordonat de prof. univ. Robert Vinh Man; Guest Scientist la Lawrence Berkeley Laboratory, USA (1976-1977), la Brown University, USA (1977), Senior Visiting Scientist la Universitatea din Londra (1979); Doctor Honoris Causa al Universittilor Al.I Cuza, Iasi (din 2004), George Bacovia, Bacu (din 2008) si al Universittii Tehnice din Cluj-Napoca (din 2008); membru de onoare al Academiei Romne (din 200), membru al diferitelor consilii si comitete internationale (Paris, Barcelona, Buenos Aires etc.), presedinte al Centrului International de Cercetri si Studii Transdisciplinare (CIRET), director al colectiei Transdisciplinaritatea, la Editions du Rocher, Paris; fondator si director al Colectiei Romnii din Paris, Editions Oxus, Paris. n fine, co-fondator, alturi de Ren Berger, al Grupului de Reflectie asupra Transdisciplinarittii de pe lng UNESCO (GRT-UNESCO), format din 16 personalitti ale lumii stiintifice si culturale. Grupul a organizat diferite ntlniri sub form de congrese, simpozioane si colocvii mondiale, precum Congresul Stiint si Traditie: perspective transdisciplinare, deschideri spre secolul XXI, UNESCO, Paris, 1991; Colocviul International Arta n stiint si stiinta n art: dincolo de dou culturi, So Paolo, Brazilia, 1995 etc. De o important deosebit s-a dovedit, dintre aceste ntlniri, Primul Congres Mondial al Transdisciplinarittii, desfsurat la Convento da Arrbida, Portugalia, n 1994, sub naltul patronaj al presedintelui portughez Mrio Suares, al UNESCO, al Secretarului General al Consiliului Europei si al CIRET. El a adunat 76 de personalitti din toat lumea, care au adoptat o Cart a Transdisciplinarittii, al crei proiect a fost semnat la Lima de Lima de Freitas, Edgar Morin si Basarab Nicolescu.

Cea mai consistent parte a operei lui Basarab Nicolescu este scris dup stabilirea definitiv n Franta, n limba trii de adoptie: Nous, la particule et le monde (Le Mail, Paris, 1985, premiat de Academia Francez), La Science, le sens et lvolution Essai sur Jakob Boehme (Le Flin Philippe Lebaud, 1988, 1995, premiul Benjamin Franklin pentru Cea Mai Bun Carte de Istorie, S.U.A., 1992), Thormes potiques (Du Rocher, Monaco, 1994), La Transdisciplinarit(manifeste) (Du Rocher, Monaco, 1994), Les Racines de la libert (Accarias-LOriginel, Paris, 2001, n colaborare cu Michel Camus). Traducerile

masive ale tuturor acestor lucrri, realizate n ultimii ani sub auspiciile unor edituri prestigioase din tar (Polirom sau Junimea), ca si reeditarea primei lui crti, deloc ntmpltor, se va vedea, de critic literar Ion Barbu si cosmologia Jocului secund (1968) au fost cu totul salutare. Mai nti, pentru c restantele pe care tara de origine le avea, necunoscndu-si aproape deloc unul dintre savantii si filosofii dintre cei mai reprezentativi, trebuiau cumva luate; apoi pentru c actul att de necesar al traducerii unei opere care a impus pe plan mondial unul dintre cele mai rsuntoare concepte ale sfrsitului de secol XX si nceputului de secol XXI a avut, imediat, un impact covrsitor si n cele mai diverse domenii autohtone. Nu doar n disciplinele exacte, ct n umanioare (cum se stie, nsusi efortul prim al ansamblului operei nicolesciene vizeaz conjugarea acestora, n siajul mult clamatei transdisciplinaritti) sau, orict de ciudat ar prea, la o prim vedere, n arte, numele lui Basarab Nicolescu, asociat, fr rezerve, conceptului de transdisciplinaritate, a nceput s circule cu o vitez uluitoare. l ntlnim n cele mai variate contexte si cu cele mai surprinztoare mize, ca suport al demersurilor teoretico-aplicative ntreprinse de fizicieni, matematicieni, biologi, specialisti n stiintele educatiei sau administrative, filosofi ori, n fine, ca spirit tutelar, a crui teorie despre puntile dintre domeniile cele mai diverse fundamenteaz nsesi viziunile creatorilor de art (n luna februarie, de pild, prestigioasele galerii Cupola, din Iasi, gzduiau o expozitie de pictur, intitulat, ca un omagiu direct adus transdisciplinarului,Corespondente).

Din pcate, ns, ntelesul exact si miza teoriilor expuse de Basarab Nicolescu n ansamblul creatiei sale snt prea putin cunoscute, n locul sensului corect al conceptelor fundamentale care circul n toate textele cercettorului (de la lumea cuantic sau Tehno-Natur la cuvntul de o frumusete virginal, nc neatins de uzura vremii, prin care de defineste fenomenul transdisciplinarittii) preferndu-se, de regul, aproximarea lor prin mijloace mai degrab intuitive. Si pentru c emergenta uluitoare a termenului transdisciplinaritate n ultima perioad, cel putin, stimuleaz, si nu am nici o ndoial, nu doar reveriile utopice ale idealistilor ocazionali, ci si curiozitatea legitim a celor interesati de modalitti specifice, teoretico-aplicative, de a gndi, sau, de ce nu, chiar de a ameliora viitorul scientist, artistic, religios, ontologic s.a., se resimte din ce n ce mai acut nevoia unei abordri clarificatoare asupra transdisciplinarittii, veritabil cheie de bolt a gndirii nicolesciene. n lipsa unei sinteze care s edifice multumitor asupra premiselor, resorturilor functionale si consecintelor, fie ele preconizate ori concrete, ale miscrii transdiciplinare, chiar si cel mai rbdtor dintre cercettori se poate descuraja, ce-i drept, n fata ramificatiilor (ca s nu mai spun a speculatiilor) ce pot da nastere unei structuri arborescente care s ntunece cu totul chiar si o conceptie de o claritate indubitabil, transpus, precum n cazul lui Basarab Nicolescu, ntr-un limbaj de o limpiditate reconfortant. Am fost tentat, de aceea, de a revedea mai nti, pe urmele cercettorului nsusi, n-semnele transdisciplinare care existau, in nuce, nc din prima sa lucrare, Ion Barbu. Cosmologia Jocului secund (1964), desi cptau form si validitate ncepnd cu Noi, particula si lumea (1985), Stiinta, sensul si evolutia. Eseu asupra lui Jakob Bhme (1988) sau Teoremele poetice (1994), pentru a se rotunji n binecunoscutul manifest teoretic intitulat chiar Transdisciplinaritatea (manifest) (1996).

Tnrul om de stiint (la data scrierii crtii consacrate lui Ion Barbu, Basarab Nicolescu este asistent la Facultatea de Fizic a Universittii Bucuresti) propune, fireste, un cod personal de lectur a textelor barbiene, care s conjuge pasiunile proprii, poezia si stiintele exacte, deloc ntmpltor si ale scriitorului avut n vedere. De altfel, si punctul de plecare al criticului este de origine matematic, odat ce relectura ntregului volum al lui Ion Barbu i determin certitudinea c se afl n fata unei constructii axiomatice. Subteran si, n sfrsit, la vedere, gratie demersurilor analitice ale unui hermeneut sagace poemele din Jocul secund s-ar lsa strbtute de un numr de adevruri foarte generale, de ordin predominant formal: 1. lumea spiritului se obtine prin dualitate, prin reflectarea n oglind a lumii contingentului, procesul de genez fiind cel al jocului secund; 2. lumea spirituluieste conceput ca un complex de mistere interferente (clile de fire stngi); 3. lumea spiritului este congoscibil, instrumentul necesar de investigatie fiind o superioar geometrie, mbrcare simultan a necesare, certe geometrii, care face posibil descrierea complet, nchis a universului sufletesc.

Aceste principii, denumite ulterior axiome, care constituie fundamentul formal al cosmologiei barbiene, functioneaz asemeni unor teorii sustinute abil de o retea (redus ca ntindere propriu-zis, dar n mod evident dens ideatic) de semnificatii si simboluri care opereaz ca instrumente de investigatie si de constructie, din a cror conjugare ar rezulta nssi cosmologia Jocului secund. Constructia liricii barbiene ar fi analog, prin urmare (terminologia utilizat mai sus nu e deloc ntmpltoare) constituirii unei teorii stiintifice, n care se porneste de la un numr ct mai restrns de axiome, se introduce un sistem de simboluri semnificnd diferite entitti matematice si operatiile ntre ele si se demonstreaz o serie de teoreme, ce alctuiesc adevrurile teoriei respective. Interesant e faptul c putem intui, din aceast observatie ct se poate de just, nu att o justificare a optiunii hermeneutului pentru interpretarea unei poetici de o dificultate sporit de dubla apetent a autorului ei pentru stiintele exacte si pentru domeniul inefabilului pur ct o subtil pledoarie pro domo. Iat, mai departe, un veritabil encomion n care este nc si mai evident optiunea criticului pentru imaginarul barbilian ca un ansamblu de nsemne scripturale decodificnd modelul suprem, paradigma ontologicoprofesional: Analogia nu trebuie s surprind. Ea este fireasc la un poet, mare poet ce este totodat matematician, mare matematician. Admiratorii incantatiilor barbiene vor ptrunde mai adnc n lumea Jocului secund, apropiindu-si personalitatea lui Ion Barbu n totalitatea ei. Profesorul universitar Dan Barbilian este autorul a peste 100 de lucrri matematice si al lucrrilor de sintez Teoria aritmetic a idealelor (n inele necomutative) si Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere ale algebrei). Poezia l revendic pe Ion Barbu n egal msur cu matematica O viat nchinat stiintei putea oare rmne fr profunde complicatii pe plan general spiritual? Setea de completudine, de sintez, structurarea condensat, lucid a gndirii barbiene, fascinatia infinitului si infinitezimalului si au obrsia n cultul matematicilor. Orict de tentant ar fi o asemenea dubl apetent (explicabil fie si numai dac avem n vedere studiul frecventei si rolului celor trei mari simboluri analoage, iarsi, simbolurilor matematice al Soarelui, al Nuntii si al Oglinzii), ea si are, ne avertizeaz lucid criticul, riscurile ei. La fel, aplicatia exclusiv a oricreia dintre cele dou grile de cunoastere (pur rational, respectiv afectiv) este cu totul nesatisfctoare: injust fat de complexitatea ideatic rezultat din fuziunea lor si, nu n al doilea rnd,

fat de expectantele unui lector avizat, al crui orizont de asteptare este oricum contrariat de insuficienta interpretabilitate a oricrui vers printr-o unic perspectiv analitic. E la fel de adevrat, ns, c n nuntirea (ca s folosesc un termen specific limbajului barbian, traducnd o dominant a imaginarului conexiunilor, analogiilor, juxtapunerilor provocatoare) specific exist o serie de contradictii flagrante, precum cea ntre ambiguitatea si univocitatea presupus de limbajul poetic, respectiv stiintific, sau cea dintre sensibilitatea, respectiv rigoarea cu care acestea mbrac viziunile specifice asupra lumii. Contradictii de altfel bine cunoscute si apreciate, uneori n formulri memorabile. Basarab Nicolescu nsusi citeaz dou dintre acestea: deloc ntmpltor, una, n cheie metaforic, i apartine unui poet-filosof, fireste, Lucian Blaga, cealalt unui matematician-critic, Solomon Marcus, tocmai pentru a ilustra convergenta de opinie a doi dintre reprezentantii celor dou domenii desprtite de diferente aparent ireconciliabile, n privinta dominantelor liricii, respectiv stiintei. Le consemnez, n continuare, pentru o comprehensiune superioar a conceptiei contrarii a lui Basarab Nicolescu:

e noapte, dar cum ochii mi s-au obisnuit cu ntunericul, vd la deprtri mari, vag ce-i drept dar totusi vd. Mi-aprind un muc de lumnare, deodat vd limpede la doi pasi, dar mai departe nimic(Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu, Editura Cartea romneasc, 1920, p. 80); n ierarhia limbaj stiintific limbaj poetic limbaj muzical, gradul de ambiguitate si indicele de omonimie cresc de la stnga spre dreapta, iar indicele de sinonimie scade de la stnga spre dreapta; n limbajul liric chiar si o singur fraz este sesizat, chiar numai de o singur persoan, cu o bogtie mai mare de semnificatii dect multimea tuturor semnificatiilor exprimabile ntr-un limbaj stiintific Dar aceast superioritate a limbajului liric, n ceea ce priveste bogtia multimii de semnificatii pe care el le poate exprima, este diminuat de faptul c fiecare dintre frazele unui astfel de limbaj contine o ambiguitate infinit (Solomon Marcus, Limbaj stiintific, structuri ritmice, limbaj liric (Aspecte algebrice), comunicare la Congresul international de Lingvistic, Bucuresti, 1967).

Fr a contesta adevrul, deci validitatea fiecreia dintre cele dou opinii, Basarab Nicolescu tinde mai degrab a anihila opozitia polar dintre cele dou moduri de existent pe care aceste formulri le substantializeaz ntr-o form superioar: Intelectul pur, neunit cu lumea infinit de complex a sensibilittii umane, este searbd si nghetat, neputincios n mbrtisarea omului n ansamblul prezentei sale n lume Pe de alt parte, abordarea traditional, afectiv, prin art, a esentei umane, este si ea nesatisfctoare, prin ambiguitatea structural introdus de afect n contrast si, ntr-un anume sens, n inferioritate fat de precizia cunoasterii stinntifice, care, ns, la rndul ei, se realizeaz pe seama micsorrii considerabile a razei de actiune n descrierea lumii. De aici, mbrtisarea neconditionat a conceptiei superioare a matematicianului-poet, caz strlucit de ilustrare a necesittii de depsire a univocittii n optiune, care demonstreaz valid singura optiune valabil a fiintei umane, sinteza n act si n limbaj. Din moment ce optiunea net pentru stiint sau pentru art ar anihila-o, obligatoriu, pe cealalt, este preferabil asadar sinteza, o sintez vie, dinamic, care s nu anuleze, ci s fructifice ambele moduri de articulare a viziunii despre lume si raporturile ei cu individul: sinteza intelectului si

sensibilittii, inclusiv n domeniul limbajului, cci si acesta se dovedeste un spatiu de manifestare a geniului barbian, care se manifest cu vigoare, conciliind contrariile, metamorfozndu-le. Rezultatul este uluitor: Termenii stiintifici si dobndesc drept de ptrundere n cetate. Unirea lor cu termenii profani confer sensuri noi cuvintelor comune. Limbajul lui Ion Barbu se afl undeva, la granita dintre limbajul stiintific si limbajul poetic. De aici, continua pendulare ntre ambiguu si univoc si condensarea aproape stranie a semnificatiilor poetice n expresiile lingvistice corespunztoare. Credem c studierea limbajului poetic barbian prin mijloacele riguroase ale lingvisticii matematice va aduce surprinztoare descoperiri pentru nssi lingvistica matematic. Construirea unui model matematic pentru un limbaj ce s fie n acelasi timp stiintific si liric, urmnd consecvent edificarea barbian, nu ni se pare de domeniul fanteziei. n fine, concluzia uverturii demersului critic, Geometrie sau (si) poezie? (Univocitate si ambiguitate), din care am citat, n scopul oferirii unei argumentri solide, care s pun n tem cititorul n legtur cu articulatiile concrete ale operei de fat, nu las nici ea urm de echivoc: procesul fr ndoial mistuitor, potentat dramatic, al clarificrii de sine n sensul optiunii nete pentru unul dintre cele dou tipuri de cunoastere aparent ireconciliabile (cea stiintific, respectiv cea artistic), resimtite n egal msur ca fiind realitti intrinseci ale fiintei, a dat consecinte unice, adic rezultate valide n ambele domenii de manifestare: Necesitatea optiunii, pentru realizarea unei creatii rezistente individuale, fie n stiint, fie n art, si-a pus-o, desigur, n toat acuitatea ei, matematicianul Dan Barbilian. Si optiunea a fost fcut. Pentru sintez. Pentru realizarea mirificei nunti a intelectului si sensibilittii.

Cteva capitole din carte rezid ntr-un atent travaliu hermeneutic care s demonstreze afirmatia de mai sus, veritabil cheie de bolt a ofertei interpretative a lui Basarab Nicolescu. ntr-adevr, re-citite dintr-o astfel de perspectiv s spunem unificatoare, poemele din Jocul secund ofer surpriza unor interpretri noi si demne de interes. Cci de o surpriz ar fi, n definitiv, vorba n cazul unui lector apt abia acum a potenta grila analitic de o dificultate, cum bine se stie, sporit n cazul operei barbiene prin instrumentarul hermeneuticii matematice (o necunoscut si pentru majoritatea exegetilor avizati, trebuie s o recunoastem). Alfabetul prismatic al poeziei, de pild, este o incitant lectur a unui poem n proz de o mare tensiune spiritual, Veghea lui Roderick Usher, care pare a oferi cheia potrivit pentru ntelegerea adecvat a conceptiei barbiene despre necesara nuntire dintre cunoasterea poetic, artistic si cea stiintific. Metoda presupune interpretarea printr-o gril nou, s-i spunem matematicolingvistic, a unor secvente-cheie, tulburtoare prin inedit si concentrare, unele din ele convertite ntro sublimat mrturisire de credint, care ne elucideaz n lectura nicolescian tainele universului barbian, n care, vorba exegetului, sntem condusi ca de un mag, posesor al tainelor initierii.

Desi ntregul capitol ar merita citat pentru subtilitatea si finetea analitic, ca si pentru adecvarea instrumentarului stiintific la metodele consacrate ale criticii literare, nu exemplific, aici, dect prin cteva fraze ale lui Ion Barbu. n treact fie spus, din ntregul capitol s-a citat, cu asupra de msur, doar interpretarea unui pasaj barbian (Cunoasterea aici era locuire, canonic deplasare n spirit. Verificare a gndurilor iubite pe ci nchise si simple ca lncile unui triunghi), interpretare implicit polemic, prin

care se amendeaz studiul lui Ovid S. Crohmlniceanu din Viata romneasc, nr. 6-7/1963, n care se accentua cu totul nejustificat misticismul barbian: Prin unirea ratiunii si sensibilittii, prin Spirit, universul se constituie armonios, rational structurat. Simbolul triunghiului, departe de orice apropiere mistic, concentreaz, prin simplitatea sa extrem, ordinea si nalta armonie existente n lumea spiritului. Oricine ncearc s vad aici o tindere ctre extazul mistic face o confuzie grosolan, cci se desprinde din ce n ce mai clar c nu este vorba de o evadare din real, ci de o descoperire a unui trm inedit al realului, cu mijloace inedite, ce solicit, la rndul lor, un intens efort de ntelegere, cunoasterea a ceea ce Ion Barbu numeste alfabetul prismatic. Esentiale snt ns acele secvente din capitolul consacrat replicii barbiene la cele dou nuvele poesti, The Fall of the House Usher si The Colloquy of Monos and Una din care Basarab Nicolescu deduce configurarea si mai ales semnificatia universului poetic barbian, un univers sintetic si, spre deosebire de alte lumi posibile, perfect articulat. Printr-un pasaj descriptiv ca Sub revolta continuat a zidurilor, consolidare n cub, zar de automorf lumin, de pild, se ntelege opozitia ntre cunoasterea limitat, care ar determina o constiint a limitei si revolta implicit, respectiv cunoasterea unic, autonom si autosuficient, specific universului barbian. O asemenea interpretare se justific, desigur, dac aplicm n procesul analitic cunostinte matematice de baz: din moment ce figura cubului joac un rol esential n teoria msurii (unde are, ntr-adevr, un rol central, autonom), iar automorfismul semnific proprietatea unei multimi de elemente de a coincide cu ea nssi la o anumit transformare, este evident c fraza sus citat nu poate fi citit altfel dect autoreferential. Si mai departe exist, ne asigur Basarab Nicolescu, dovezi ale perfectei constiinte de sine a constructorului unui univers unic si suficient siesi. nsusi trmul lui Roderick Usher, amantul unic al Poeziei, frmntat n egal msur de insomnia concentric a Principiilor, pare determinat de o geometrie sintetiznd geometriile cunoscute, o mbrcare simultan a glorioase, certe geometrii. Ultima sintagm ns nu se refer, ne avertizeaz omul de stiint, la geometria euclidian, cea aplicabil lumii obisnuite, tridimensionale, ci la investigatiile fizicii contemporane, care au demonstrat c geometriile asa numite neeuclidiene, negnd postulatul lui Euclid al paralelelor, departe de a constitui niste simple constructii logice, snt aplicabile lumii tetra- si multidimensionale, intervenind, de exemplu, n teoria relativittii lui Einstein. Universul este descris astfel mai complet, mai adnc. Vorbind de simultaneitatea glorioaselor, certe geometrii, poetul subliniaz astfel pregnant unicitatea si superioritatea universului su. Superioritate, cci orice geometrie este totusi srac si limitat n lipsa afectului. Afectul este tocmai cel care confer umanizarea universului barbian si ineditul su: structurat geometric fiind, el are impregnat pretutindeni, n celulele sale, prezenta omului, a sentimentelor lui cele mai adnci. n aceast trstur definitorie credem c rezid profundul umanism al conceptiei lui Ion Barbu, si implicit al poemelor sale. Nu altceva ar sugera finalul parafrazei barbiene (buretoasa, venerabila nav a Stiintei forteaz acest cer solidar si pnzele ei deprimate aliaz aedica stirp a Usherilor, pentru cucerirea cuvntului complet): expeditia de cunoastere total nu este posibil dect dac nava Stiintei, altfel rigid si vulnerabil, este condus de stirpea oamenilor de sintez, larg cuprinztori, care au capacitatea de a mbrtisa universul n toat completudinea lui. Concluzia este simpl: Se afl ascuns aici dorinta renascentist de profund multilateralitate, de cuprindere complex, simultan a lumii. Se profileaz astfel un crez umanist barbian, distinct n contextul conceptiilor asupra posibilittilor de cunoastere ale omului. Profesiunea de credint din Veghea lui Roderick Usher demonstreaz importanta organic, structural pe care o acorda Ion Barbu rolului stiintei n sondarea afectiv a lumii Veghea lui Roderick Usher este un tulburtor poem al cunoasterii,

plin de nostalgia limitelor, dar transmitnd un optimism de infinite conexiuni, consolidat pe unirea intelectului, a Stiintei, cu afectul, cu Arta, ntr-o sintez determinnd un univers singular si geometric, dar n care omul, prin esenta sa elevat, este pretutindeni prezent.

Urmtorul preambul teoretico-aplicativ al crtii lui Basarab Nicolescu, Termen stiintific si sugestie poetic, continu explorarea n laboratorul expresiei poetice barbiene, cu scopul declarat al relevrii structurii interne a sensibilittii si cosmologiei poetului-matematician, dincolo de nvelisul aparent, n care, ncepnd cu G. Clinescu, s-au remarcat obsesia matematic, recurenta neobisnuit a figurilor si expresiilor specialittii, dac nu chiar cabalistica matematic. Acestea deghizeaz, ns, si aceasta este o alt certitudine a lui Basarab Nicolescu, un zcmnt afectiv-intelectual ce ofer, dup sinuoasa ptrundere, o satisfactie comparabil cu cea a marilor teorii stiintifice sau filosofice care, prin coeziunea logic indestructibil, prin armonia constructiilor ratiunii descriind un trm sau altul al realittii, dau un plus substantial de cunoastere a acestei lumi pline de meandrele ntrebrilor existentiale. n acest proces de o dificultate indubitabil, termenul stiintific, prin transferul de sens afectiv neobisnuit n gndirea comun, joac un rol esential, dup cum o poate demonstra o lectur inclusiv matematic a unui poem perfect ilustrativ, din punctul de vedere al exegetului, precum Grup. Iat explicatiile de natur a elucida nedumeririle unui cititor pentru care geometria sau fizica snt (aproape) necunoscute, de nu chiar realitti de-a dreptul terifiante: Fnul razelor este o imagine caracteristic unui spirit geometric, cu o intuitie elementar a concretului. Fascicolul de raze luminoase (ntelese sublimat ca directii de ptrundere n cunoastere relativ, deci nseltoare) este ntlnit uzual n optic. Fnul razelor este o expresie corelat organic, ca semnificatie si fantezie poetic, de exclamatia Attea clile de fire stngi! Curbele strmbe (sau stngi) snt entitti fundamentale ale geometriei n spatiu. Clile de fire stngi ni se par a fi misterele lumii, attea! Firele snt stngi, pentru c snt neobisnuite, scpnd perceperii comune. La fel, n expresia S nege, dreapt, linia ce frngi omului de stiint i apare drept evident aluzia geometric la mersul dialectic al cunoasterii Sntem tentati s credem c Ion Barbu a avut ca model originar imaginea razei luminoase rectilinii ce se curbeaz n apropierea maselor gravitationale (asimilat, prin densitatea lor, cu misterele lumii), asa cum a relevat teoria relativittii, care era desigur apropiat poetului-matematician, cel putin n ideile sale fundamentale etc. n fine, pentru perceperea sensului rotund al poemului, nu se poate omite conceptul matematic de grup, cci doar acest tip de lectur a titlului poemului ar concentra, n opinia nicolescian, mesajul barbian: Grupul este o totalitate de obiecte (elementele grupului), n care se defineste o operatie numit nmultire (distinct de operatia uzual). Anume, oricare ar fi elementele A si B ale grupului, exist un al treilea element C al grupului, astfel nct produsul elementelor A si B s fie C (C = AB). Elementele grupului satisfac legea de asociativitate (dac AB = F si BC = G, atunci FC = AG). n grup exist un element E, numit element unitate (identitate), cu proprietatea c AE = EA = A. n sfrsit, fiecrui element A al grupului i corespunde un alt element B al grupului, numit inversul lui A, astfel nct AB = BA = E. Elementele grupului ni se par a fi, la Ion Barbu, misterele lumii, orientate aparent haotic si infinit

de multe. Magicianul-poet tind, prin gestul nchis, rezumativ, un ochi n virgin triunghi spre lume, descoper structura ascuns a misterelor, pe care le transform n fapte cunoscute sau cognoscibile.

Nucleul tare al crtii l constituie, ns, demonstratia faptului c Jocul secund configureaz, chiar dac mai putin evident ca n cazul lui Eminescu sau al lui Blaga, spre exemplu, o adevrat cosmologie. E adevrat c fiecare oper poetic, artistic in extenso, presupune oricum o anumit viziune despre lume, un weltanchauung specific. Dar, cum bine a observat Corin Braga, modele cosmologice propriuzise, construite prin reflectie fantasmatic asupra geometriei universului, apar rar n literatura noastr. Probabil doar patru poeti romni si-au propus si au reusit s nchege o cosmografie poetic, capabil s functioneze ca un model artistic concurent celor filosofice si stiintifice: Eminescu, Blaga, Barbu si Nichita Stnescu. Cosmoidul barbian are o structur neoplatonic, fiind polarizat pe vertical ntre lumea inferioar, a materiei, si cea superioar, a esentelor. Iar la intersectia acestor axe, Basarab Nicolescu se arat ferm convins de faptul c nu se poate afla dect omul, cel care de altfel reflect si polarizeaz toate contrariile existente n mundan si supramundan (ideea va fi dezvoltat, pe larg, ncepnd cu Noi, particula si lumea si terminnd cu Rdcinile liberttii): n centrul cosmologiei barbiene se afl omul, n devenirea sa spiritual, fiint cu aspiratii solare si care particip la evenimentele si frmntrile cosmice, ntr-o familiar comuniune.

Aceste trsturi ale ontosului se regsesc, desigur, ilustrate exemplar n cele trei tipuri de aspiratii, crora le corespund trei valori cromatice distincte (albastrul, verdele, galbenul) si trei serii poematice concrete, ntr-un cuvnt, trei mituri poetice n care se organizeaz, cu o coerent si o rigoare matematic, nssi cosmologia barbian. Mitul Oglinzii, corelat (iar nu substituit n ntregime, cum o fac unii exegeti, remarc just criticul) mitului jocului, de savant mpletire de forme, de arabescuri, reflexe si unduiri, de nalt satisfactie intelectual, dar totusi joc, se centreaz pe o anume simbolistic a oglinzii, partial decriptat anterior ntr-un cunoscut studiu al lui Matei Clinescu. Opinia lui Basarab Nicolescu este c, pentru spiritul uman validat drept Noul Narcis, gratie purificrii la care se supune prin actul poetic, gratie decantrii ntru autocunoastere, oglinda functioneaz ca poart prin care se poate trece din lumea contingentului n lumea jocului secund, a esentelor spirituale considerate ca esente. Nu altfel poate fi tradus, ntr-adevr, recurenta acestui simbol-cheie pentru problematica dedublrii si a pasajului ntre universuri din artele poetice consacrate: Timbru, Din ceas, dedus Dar o reflectare imperfect n Oglind precum cea trit de alterul barbian n Nastratin Hogea la Isarlk asigur, dimpotriv, remanenta si permanenta spiritului dinamic, negator. Corespunztor acestei noi fatete a simbolului oglinzii, Jocul secund i va prea lui Basarab Nicolescu nimic altceva dect cntecul Omului n totalitatea determinrilor lui fundamentale, a frmntrilor si aspiratiilor lui. n fine, poeme precum Margini de sear sau Mod ilustreaz o alt functie a oglinzii, mai exact rolul functional de structurare a spatiului spiritual, ce apare ca al doilea univers cu sori, stele, munti, vi, cu rsrit, apus, nserare E ca o peregrinare a sufletului prin existente altdat familiare, dar nvestite acum cu o putere simbolic, transfigurate, de o densitate ce izvorste dintr-o comuniune de spirit cu obiectul reflectat. Mitul nuntii traduce, n Ritmuri pentru nuntile necesare, comuniunea omului cu misterul existential, deci

devenirea spiritului. Aceast cunoastere initiatic este, la rndul ei, tributar viziunii ternare a scriitorului-matematician: Pentru a ajunge la ceasul alb, concis al minunii, la cunoasterea deplin de sine nsusi si a lumii, omul trebuie s parcurg trei etape, trei roate: a Venerii, a lui Mercur si a Soarelui. Acestea corespund unor faze distincte de trire si cunoastere: una primitiv, de trire n carnal, n concret, deci impur (roata Venerei), una a inteligentei analitice, a lucidittii stiintifice (roata lui Mercur), respectiv cea a supremei nunti a omului cu misterul existentei, ce are loc prin intermediul sintezei intelect-afect (roata Soarelui). n Oul dogmatic, nunta are loc ntr-un spatiu ideal, infinitezimal, n lumea existentelor embrionare, o lume care pare suficient siesi si este asociat mai degrab infinitei nostalgii a increatului, purittii virginale originare, dar si infinitei nostalgii a mortii.

Mitul Soarelui este, n fine, mitul plasat n chiar centrul cosmologiei barbiene, cci el presupune existente mitul Oglinzii si mitul Nuntii, dar le depseste n complexitate si semnificatie. Sensurile adnci decriptate din urmrirea evolutiei avatarurilor sau analogiilor sale din Jocul secund nadirul latent din mntuitul azur al Oglinzii, Luceafrul ctre care tinde nordica Enigel din Riga Crypto, destinatia final a vrstelor omului din Statur etc. justific aceast plasare n pozitia cheie a mitului, cu att mai mult cu ct, n opinia lui Basarab Nicolescu, Soarele semnific nssi forta unificatoare, credinta statornic a lui Ion Barbu n puterea cunoasterii umane, n posibilitatea sintezei unificatoare si revelatoare a misterelor lumii. Din dominatia triumfal a acestui mit rezult, cu certitudine, si parte din lumina (sic!) interioar a universului barbian, care i suscit exegetului o concluzie partial destul de temerar: universul poetic barbian trebuie nteles, determinat numai n raport cu sine nsusi. El este automorf, cu o lumin suficient siesi. Astfel, orice ncercare de clarificare esential a cosmologiei Jocului secund printr-o referire exterioar sensibilittii barbiene este sortit, dintru nceput, esecului. Desi, paradoxal, este produsul unei ndelungi evolutii a sensibilittii poetice a unui popor ce si-a dobndit, prin personalitatea lui Ion Barbu, modul intelectual de cristalizare. Opinie personal ce ar justifica plasarea operei poetice n discutie n seria ternar de creatii romnesti perfect nchegate, ca substant ideatic si expresie cristalizat la modul absolut: Ion Barbu exist astfel alturi de Eminescu si de autorul anonim al Mioritei ntr-o etern coexistent.

Mitologia ternar a Jocului secund se articuleaz, n orice caz, pentru hermeneutul cu apetent similar pentru stiintele exacte si, se va vedea mai ales ulterior, pentru arte, cu o claritate indubitabil. Cu o miz usor decelabil (captarea elaborat a inefabilului), universul poetic barbian si re-configureaz, permanent, ceea ce s-ar putea numi, prin analogie cu cellalt domeniu de competent al poetului, restrnsele perfectiuni poliedrale (la care Ion Barbu se va referi ntr-un interviu cu F. Aderca). Similarittile inclusiv numerice ori analogiile miturilor cu simbolurile cromatice gemelare snt, din aceast perspectiv, frapante. Mai ales rafinatul simbolism al culorilor se justific drept un adjuvant pretios al poetului n procesul unificrii transarticulare: albastrul este, n opinia lui autorului Cosmologiei, culoarea mntuitului azur al spatiului Oglinzii, galbenul poart n sine calmul adnc, triumftor al mplinirii setei de absolut, de esente, iar verdele simbol al mplinirii nuntii dintre Om si Soare, dintre Om si esenta lui spiritual.

Interpretrile poemelor barbiene fructific la maximum aceast mitologie ternar, plecnd de la premisa implicit c n subtext fiecare secvent din Jocul secund substantializeaz raportul, fie el de includere ori de opozitie, dintre mcar dou mituri. Jocul secund, odisee a spiritului n cunoasterea de sine, este o mbinare a mitului oglinzii si cel al nuntii, ritualul nuptial din Ritmuri pentru nuntile necesare se svrseste n lumea de puritate virginal a Oglinzii, rpa din Uvedenrode, o replic glumet-baladesc a irizatei vi a lui Roderick Usher, este chiar sediul (Olimpul) poetilor, rapsozii soarelui si se proiecteaz ca o intersectie a mitului oglinzii cu o simbolic n tuse groase, chiar grotesti, a cercului Venerei, Domnisoara Hus, cel mai frumos si mai adnc cntec de dragoste moart din cte cunoastem, relev o alt fat a Soarelui, cea a noptii, a mortii, ntregind spatiul poetic al Jocului secund, iar Oul dogmatic cristalizeaz, ca poate nicieri n alt poem al volumului, conceptia barbian asupra mortii (sfrsitul nuntii), petrecut n chiar lumea Soarelui, care este sediul cosmologic al nuntii desvrsite.

Evident c logica indubitabil, rigoarea constructiei obediente unei scheme ternare (trei mituri trei aspiratii trei serii de simboluri trei culori specifice) ar prea, dintr-o perspectiv obtuz, a reduce semnificativ ori chiar a anihila cu totul poeticitatea textual. Or, exegetul se arat convins de faptul contrar: orict ar prea de paradoxal, elaborarea nu ucide poezia, ci o potenteaz. Metoda nu este declarat, discursiv (ca la Paul Valry) si nici nu este cel putin usor transparent. Metoda barbian nu poate fi relevat dect n si prin sistemul cosmologic al Jocului secund. Simbolurile premerg sugestiei poetice, dar i snt total subordonate. Relevarea adecvat, riguroas a simbolisticii barbiene confer, prin adncimea intelectual implicat, noi valente afective n perceperea farmecului inefabil al Jocului secund. Chiar si poemele din ciclul balcanic al lui Ion Barbu trebuie citite din acest unghi. Desi sprijinit pe un numr mic de poeme, balcanismul lui Ion Barbu se constituie si el ntr-un sistem solid edificat: filonul spiritual de origine antonpannesc se metamorfozeaz, se autodepseste prin adugarea unei componente fundamentale, care-i lipsea n cntecele de lume, cea intelectual. Redescoperirea si mai dreapta cinstire a lumii antonpannesti nu se face ns pe fundalul crepuscular, n atmosfera tragic, de destrmare tipic spre exemplu Crailor de Curtea-Veche. Gestica, de fapt codul atitudinal promovat de Nastratin (ca si Roderick Usher, o ipostaz a Poetului ntelept al cettii, n opinia lui Basarab Nicolescu, si nu creator al religiilor sau prototip al Orientului tragic si ascetic, ca la Tudor Vianu) ilustreaz credinta lui Ion Barbu n faptul c eficienta actiunii este posibil ntr-un singur mod: dezvoltarea spiritului din el nsusi, prin jertfirea sa succesiv, ceea ce i asigur permanenta, identitatea sa n timp. Constructia Isarlkului care posed virtutile plenare ale Soarelui, dar se afl tragic desprtit de acesta (rupt din coast de soare) denot, n subsidiar, nostalgia si setea de reintegrare, pe care pare a si-o alina odat cu venirea lui Nastratin Hogea, tristul Argus. Snt motivele pentru care Basarab Nicolescu va conchide, iarsi putin surprinztor: Isarlkul se situeaz astfel n universalitate si eternitate, printr-un act poetic de insolit patriotism Ceea ce a ntreprins Lucian Blaga pentru reliefarea virtutilor fondului popular autohton, rural patriarhal n Spatiul mioritic, este similar si se completeaz cu ceea ce a relevat Ion Barbu, cu mijloace att de diferite, n Isarlk, n privinta influentelor orientale n spiritualitatea romneasc. Citit astfel, opera poetic a lui Ion Barbu si valideaz mai nti singularitatea: pentru c nssi sinteza cea a generat structura intim a artei sale poetice, aceea ntre matematician si poet, este singular.

Chiar pe plan mondial, nu snt citabile, din aceast perspectiv, dect cteva nume de oameni de stiint care au lsat posterittii si scrieri literare semnificative: Basarab Nicolescu i aminteste, n treact, doar pe Omar Khayyam (autorul unor Rubaiate si al unei Algebre la fel de celebre) si pe Lewis Carroll (autorul faimoaselor cltorii literare, ale lui Alice n tara minunilor sau Alice n tara oglinzilor, cu un heteronim mai putin cunoscut, Charles L. Dodgson, semnatar al unui studiu asupra sistemelor liniare, cu coeficienti reali sau imaginari), dar e ferm convins c nici unul dintre aceste cazuri nu este demn de a fi alturat binomului nominal Dan Barbilian Ion Barbu: penetratia reciproc a esentelor att de diferite ale stiintei si artei atinge, n operele lor, o intensitate incomparabil mai redus fat de incandescenta demiurgic barbian .

Singularitatea sistemului poetic ce nu poate fi nteles, n opinia lui Basarab Nicolescu, dect prin raportare la el nsusi, orice ncercare de detectare a unor influente determinante fiind principial sortit esecului, justific, cel putin partial, ncorporarea operei barbiene n conceptul mai larg de universalitate. Arta sa poetic considerat n ansamblul ei, conceptia sa cosmologic, cristalin conturat, se integreaz armonios evolutiei poeziei si culturii romnesti, rspunznd unor aspiratii strvechi si permanente de universalitate, prin ncorporarea att a traditiei, ct si a trsturilor definitorii ale sensibilittii omului contemporan. E adevrat c Afinittile elective ale poetului Ion Barbu snt recunoscute pentru Eminescu, Blaga si Rimbaud, Valry si Poe sau intuite doar de comentator (care gseste, de pild, tulburtoare apropierile poemului Oul dogmatic de sculpturile brncusiene Noul nscut sau nceputul lumii); n ciuda acestora, lui Basarab Nicolescu i apare cu o clar, mptimit obstinatie faptul c formatia matematic, temperamentul tumultuos si amprenta adnc a spatiului spiritual si geografic n care a trit Ion Barbu au dus la constituirea unei opere poetice creia nu i se poate gsi dect o determinare interioar si care are dreptul la o afirmare valoric universal suveran. De aceast universalitate a poetului nu e strin conceptia asupra noului mod de a exista: umanismul matematic, noul umanism care se caracterizeaz printr-o anumit supunere la obiect, deci ntr-o coexistent elaborat si activ a omului cu lumea nconjurtoare, cu realitatea material, pe de o parte, si a omului cu esenta lui spiritual, prin evolutie riguroas, pe de alt parte. n aceast ecuatie, formatia matematic rmne doar n stadiul de baz fireste, solid de edificare, oferind, n termenii lui Basarab Nicolescu, doar metoda, si nu sistemul, doar atitudinea esential, si nu frmntrile subsecvente cutrii, unele dintre elechiar la limita dintre gravitate si tragism: Sistemul se construieste mbrtisnd lumea cu ntreaga vigoare si complexa structurare a sensibilittii omenesti, dar, edificndu-se pe un fond riguros, nu se va pierde n meandrele att de atrgtoare ale irationalului si absurdului, ale unei solitudini devastatoare Nu trebuie dedus de aici c o art consecvent noului umanism este lipsit de frmntri, de nelinisti. Dimpotriv, si cosmologia Jocului secund o ilustreaz cu prisosint: nfiorarea n fata mortii, demoniacul, adncile ndoieli constituie permanente ale spiritului omenesc. Dar esential este convingerea n rationalitatea universului, convingere ce a fost si este caracteristica fundamental a spiritului stiintific, care confer existentei omului o aur de optimism, un sens al petrecerii lui pe pmnt. nscrierea lui Ion Barbu n universalitate, prin aceast superioar form a umanismului matematic demonstrat, cu devotament nu doar principial, n prima carte a lui Basarab Nicolescu

constituie si o temerar pledoarie pro domo, din care se va hrni sensibilitatea gemelar celei barbiene n crtile sale viitoare.

Corin Braga, Basarab Nicolescu, n Dictionarul scriitorilor romni, M-Q, Albatros, Bucuresti, 2001;

n timp ce Solomon Marcus, spre exemplu, n studiul Dan Barbilian Ion Barbu, inclus n Inventie si descoperire, Cartea Romneasc, Bucuresti, 1989, si reprodus n ntlnirea extremelor, Paralela 45, Pitesti, 2005, l va altura doar pe Omar Khayyam lui Ion Barbu, specificnd totusi c, n perioada n care a trit persanul (secolele XI-XII), gradele de specializare ale celor dou domenii ale cunoasterii erau nc destul de slabe: n aceste conditii, o activitate simultan n poezie si matematic apare oarecum explicabil, chiar dac ea se soldeaz cu rezultate iesite din comun n fiecare dintre cele dou domenii. Aproape imposibil apare ns alturarea celor dou laturi domenii rege ale cunoasterii, poezia si matematica ntr-o personalitate a secolului XX, n conditiile unei maxime specializri a stiintelor si artelor.

Ion Barbu nsusi a prut, la un moment dat, a se delimita clar de orice influente: Imnul spiritual e scris, fr colaborare, dar co-eficient, de poeti din tri si decenii diferite (n studiul citat n mai multe rnduri de Basarab Nicolescu: Evolutia poeziei lirice dup E. Lovinescu, Ideea european, nr. 206, 1927).

Ct despre viitoarele exegeze barbiene, si ele se vor grefa, cel putin n parte, pe ideile pe care Basarab Nicolescu le expune n Ion Barbu. Cosmologia Jocului secund, dup cum o demonstreaz Pompiliu Crciunescu, n postfata la a doua editie a crtii (Edit. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2004).