Sunteți pe pagina 1din 2

Tema 1 Sa se calculeze factorul de siguranta pentru un mal de pamant, considerand o panta a taluzului de 1:2 si fiind incarcat cu greutatea proprie

e plus o sarcina supraterana provenita din existenta unei constructii. Metoda fasiilor sau metoda Fellenius, a fost sugerata de Collin in 1 !", primul care a asociat pierderea sta#ilitatii taluzurilor unui $mec%anism de taiere& a pamantului in lungul unei suprafete de rupere rotationala. 'n formularea actuala, metoda fasiilor analizeaza sta#ilitatea taluzurilor dupa suprafete cilindro(circulare cu ax orizontal si are la #aza urmatoarele ipoteze: ( Masa alunecatoare este impartita in fasii cu frontiere egale. ( )eactiunile la nivelul frontierelor laterale considerate paralele cu #aza fiecarei fasii sunt negli*ate. ( )ezistenta la forfecare mo#ilizata in lungul suprafetei de cedare corespunde aceleiasi deformatii. 'n cazul unui mal de pamant de forma cunoscuta se considera o suprafata posi#ila de alunecare circular(cilindrica definite, in planul sectiunii transversale, printr(un arc de cerc cu centrul in punctual $+& si care trece prin piciorul malului. Fiecare suprafata posi#ila de alunecare este caracterizata printr(un grad de asigurare, exprimat prin valoarea coeficientului de siguranta, Fs. ,erificarea sta#ilitatii consta in determinarea celei mai periculoase suprafete de alunecare, careia ii corespunde valoarea minima a coeficientului de siguranta. -ceasta suprafata se sta#ileste prin incercari succesive. -plicarea metodei fasiilor incepe prin precizarea zonei in care tre#uie cautat centrul cercului corespunzator suprafetei cele mai periculoase. Studiile lui Fellenius au aratat ca acest centru se afla in vecinatatea unei drepte, definite prin doua puncte, M si + ale caror pozitii se sta#ilesc dupa cum urmeaza: ( .uncul M se afla la adancimea /011m pe verticala, iar pe orizontala la !,2x/ 3m4. ( .unctul + se afla la intersectia segmentelor +- si +5 care fac ung%iurile 1 si respectiv 2 cu linia de panta mede a taluzului, -5, si, respectiv, cu orizontala. ,alorile 1 si 2 se sta#ilesc, prin interpolare, in functie de panta medie a taluzului, conform ta#elului 1. Ta#elul 1. ,alorile ung%iurilor 1 si 2 tg 1:1 1:1,2 1:2 !2 66457 2"347 1 2 2" 22 2 68 62 62 1:6 1 257 22 62 1:2 11197 22 68

Fie o fasie oarecare $i&. 9aca se admite ipoteza conform careia fiecare facsie actioneaza independent de celalalte, rezulta ca asupra fasiei actioneaza greutatea : i 3greutatea pamantului si eventuala supraincarcare aplicata la suprafata terenului4, care tre#uie ec%ili#rata de fortele care se dezvolta pe suprafata de cedare -i aferenta fasiei. Suprafata aferenta fasiei $i& este egala cu: -i 0 li x 1 ;nde: ( li lungimea arcului fasiei $i&< li se aproximeaza prin lungimea coardei care su#intinde arcul. ( 1 grosimea unitara 31m4 de $felie& de mal. )ezulta: Ti 0 :i x sin i =i 0 :i x cos i ;nde: ( Ti componenta tangentiala la suprafata de alunecare a greutatii :i < ( =i componenta normala la suprafata de alunecare a greutatii :i < ( i ung%iul fata de verticala a razei ) care trece prin punctual de intersesctie dintre #aza fasiei $i& cu verticala co#orata din centrul de greutatea al fasiei $i&.

Forma fasiilor este in general trapezoidala. >le pot fi insa socotite dreptung%iulare astfel incat verticala prin centrul de greutate sa treaca prin mi*locul fasiei. >xceptie fac prima si ultima fasie, care se asimileaza cu triung%iuri, la care verticalele se duc la distante de 2?6 din latime, fata de varf. .entru calculul greutatii tre#uie sa se tina seama de statificatia malului de pamant, deoarece straturile au o greutate specifica diferita. 9aca pe fasia respectiva actioneaza si o suprasarcina @, la greutatea :i se adauga si termenul @ x #i x 1. Se o#serva ca, prin raport cu verticala corespunzatoare centrului considerat, ung%iul se sc%im#a ca semn. 'n mod conventional s(au notat cu 3A4 ung%iurile de la dreapta verticalei care trece prin centrul suprafetei de cedare +, si cu 3(4 cela aflate in stanga. Semnul 3(4 nu afecteaza insa valoarea functiei trigonometrice. 'n sc%im#, se poate o#serva ca fortele tangentiale Ti3(4 tind sa produca alunecarea, pe cand fortele Ti3A4 se opun acesteia. Fortelor Ti3(4 care tind sa provoace alunecarea li se mai opun: ( fortele de frecare, Ff, pe toata lungimea suprafetei de alunecare: Ff 0 =i x tg i ( fortele de coeziune, Fc, pe toata lungimea suprafetei de alunecare: Fc 0 ci x li ;nde: ( i ung%iul de frecare interioara corespunzator stratului de pamant in care se afla #aza fasiei $i&. ( ci coeziunea corespunzatoare stratului de pamant in care se afla #aza fasiei $i&. Factorul de sta#ilitate 3coeficientul de siguranta4 se exprima ca raportul intre momentul fata de centrul +, dat de fortele Ff, ci si Ti3A4 care se opun alunecarii, numit moment de sta#ilitate, Ms, si momentul dat de fortele Ti3(4 care tind sa provoace alunecarea, numit moment de rasturnare M r, astfel:

Fs =

3G cos
i =1 i

tgi + ci li + Gi sin i 4

G sin
i =1 i

Coeficientul de siguranta astfel o#tinut tre#uie sa indeplineasca conditia: Fs B Fs adm 'n care: Fs adm 0 1,2