Misterele nopii

de Mihai Eminescu Cnd din stele auroase

Noaptea vine-ncetior, Cu-a ei umbre suspinnde, Cu-a ei silfe opotinde, Cu-a ei vise de amor;

Cte inimi n plcere i resalt uurel! Dar pe cte dureroase Cntu-i mistic le apas, Cntu-i blnd, ncetinel.

Dou umbre, albicioase Ca i fulgii de ninsori, Razele din alba lun Mi le torc, mi le-mpreun Pentru-ntregul viitor;

Iar doi ngeri cnt-n plngeri, Plng n noapte dureros, i se sting ca dou stele, Care-n nunt, uurele, Se cunun cznde jos.

ntr-un cuib de turturele Ca i fluturii de-uor Salt Eros nebunete,

l dezmiard, l-nclzete Cu un vis de tainic dor;

Iar n norul de profume Dou suflete de flori Le desparte-al nopii mire Cu fantastica-i optire, Le resfir, pn mor.

Cnd pe stele aurie Noaptea doarme uurel, Cte inimi rznde, Dar pe cte suspinnde Le delas-ncetinel!

Dar aa ne e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordeaz, Iar pe altul l boteaz Cu-a lui rou de plnsori.