Grafuri Infinite Și Matroizi

Cuprins
Introducere iii
1 Introducere n teoria grafurilor 1
1.1 Grafuri (simple si neorientate), multigrafuri si pseudografuri . . . . . . . . . 1
1.2 Subgrafuri si minori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.3 Gradul unui vrf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.4 Conexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.5 Raze, cicluri nite si innite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.6 Izomorsme de grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.7 Tipuri speciale de grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.7.1 Grafuri complete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.7.2 Grafuri bipartite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.7.3 Arbori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.7.4 Grafuri plane si planare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2 Introducere n teoria matroizilor 11
2.1 Matroizi. Denit ii preliminare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.1.1 Mult imi independente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.1.2 Baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.1.3 Circuite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.1.4 Funct ia rang . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.1.5 Operatorul de nchidere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.2 Izomorsme de matroizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3 Tipuri speciale de matroizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3.1 Matroidul trivial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3.2 Matroidul discret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3.3 Matroidul uniform . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.3.4 Matroidul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.3.5 Matroidul matriceal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.3.6 Matroidul geometric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
i
2.3.7 Matroidul an . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.3.8 Matroizi graci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3.9 Matroizi bicirculari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3.10 Matroizi partit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4 Operat ii asupra matroizilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4.1 Intersect ia matroizilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4.2 Reuniunea matroizilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.5 Dualitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.6 Minori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.7 Conexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.7.1 Matroizi 2-conecsi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.7.2 Matroizi k-conecsi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.8 Reprezentabilitatea matroizilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.8.1 Reprezentabilitatea peste corpuri nite . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.8.2 Matroizi binari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.8.3 Matroizi regulat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3 Matroizi innit i 47
3.1 Spat ii de pre-independent a, spat ii de independent a si dualitate . . . . . . . . 47
3.2 Operatori de nchidere si matroizi innit i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.3 Operatori de nchidere si spat ii de independent a . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.4 B-matroizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4 Grafuri innite si matroizi 57
4.1 Matroizi graci innit i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
4.2 Matroizi bicirculari innit i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
ii
Introducere
Matroizii reprezinta o generalizare a unor obiecte combinatorice cum ar grafurile, matrice,
spat ii liniare si geometrii proiective. Ideea de matroid dateaza din 1935 si a fost introdusa
init ial (H. Whitney [5]) drept o abstractizare a dependent ei liniare si a proprietat ilor ciclurilor
n grafuri.
In aceasta teza snt prezentate rezultatele de baza din teoria matroizilor si snt examinate
cteva posibilitat i de extindere a matroizilor nit i la matrozi innit i n cazul grafurilor innite.
Teza este structurata n urmatoarele capitole:
In primul capitol snt prezentate not iuni de baza despre grafuri (nite si innite) care
apar frecvent n aceasta teza: ciclu, arbore de acoperire, dualul geometric al unui graf etc.
In al II-lea capitol snt prezentate not iuni, denit ii si rezultate de baza cu privire la teoria
matroizilor.
In al III-lea capitol snt examinate doua posibilitat i de extindere a matroizilor nit i

la matrozi innit i si snt prezentate problemele care apar n aceste condit ii: determinarea
dualului si existena bazelor.
In al IV-lea capitol snt considerat i matroizii graci si bicirculari innit i.

In acelasi timp
se demonstreaza ca spre deosebire de matroizii bicirculari innit i matroizii graci (innit i)
nu snt B-matroizi numai atunci cnd graful respectiv nu cont ine o subdiviziune a grafului
Bean drept subgraf.
iii
iv
Capitolul 1
Introducere n teoria grafurilor
Dat ind ca terminologia n teoria grafurilor nu este uniforma vom precauta n acest capitol
sistemul de notat ii pe care le folosim si vom deni numeroase concepte care apar frecvent n
aceasta teza.
Toate not iunile nedenite sau neclare pot gasite n orice carte introductiva precum [1].
1.1 Grafuri (simple si neorientate), multigrafuri si pseu-
dografuri
Denit ia 1.1.1. Un graf (simplu) G este o pereche ordonata (V, E) (notam G = (V, E) ),
unde V este o mult ime nevida de elemente numite vrfuri (sau noduri), iar E este o
mult ime de perechi neordonate de elemente distincte din V numite muchii (sau arce).
Prin graf pe V , vomnt elege un graf avnd V n calitate de mult imea de vrfuri ale sale.
Numarul de vrfuri ale unui graf G se noteaza prin [G[
1
si se numeste ordinul acestuia.
In funct ie de ordin grafurile pot nite, innit numarabile, innit nenumarabile si

asa mai departe...

In cele ce urmeaza ne vom referi doar la grafuri nite si [mai mult la cele]
innit numarabile, carora din economie de limbaj le vom spune doar: grafuri innite.
De obicei reprezentam graful n plan ca o gura formata din puncte (vrfurile) si segmente
de dreapta sau curba (muchiile).
O muchie este deci o submult ime u, v V ale carei elemente se numesc extremitat ile
(sau capetele) muchiei. Pentru o astfel de muchie vom folosi notat iile u, v sau v, u
(respectiv uv sau vu) avnd aceeasi semnicat ie si deci nereprezentnd muchii diferite.

In
conformitate cu aceasta notat ie vom numi graful denit mai sus graf neorientat. Un
graf simplu este asemanator unui graf orientat cu deosebirea ca arcele nu au specicata o
direct ie.
1
numarul de muchii se noteaza prin [[G[[
1
1 2 3 4 99
102 101 100
...
Figura 1.1.1. Un graf nit G = (V, E) unde V = 1, 2, . . . 101, 102
Daca un vrf v V apart ine unei muchii e E (v e) spunem ca v este incident cu
e. Daca u, v e (extremitat ile muchiei) spunem ca u si v snt adiacente (sau vecine). Se
mai spune ca muchia e conecteaza nodurile u si v. Daca e
1
, e
2
E snt muchii distincte si
au un vrf comun atunci spunem ca e
1
si e
2
snt adiacente.
u
...
Figura 1.1.2. Un graf innit.
Date ind doua mult imi X, Y V si o muchie e = x, y astfel nct x X si y Y
spunem ca x, y este o X Y muchie. Mult imea tuturor X Y muchiilor dintr-o mult ime
Z E se noteaza Z(X, Y ).

In particular, prin E(X, Y ) vom nota toate X Y muchiile din
graf. Mult imea tuturor muchiilor din E incidente cu un vr v notam prin E(v).
Uneori este necesar de modelat conexiuni multiple ntre noduri, ceea ce este imposibil cu
grafuri simple.

In aceste cazuri trebuie utilizate multigrafuri.
Denit ia 1.1.2. Un multigraf G = (V, E) consta (la fel ca si un graf simplu) ntr-o
mult ime V de vrfuri, o mult ime E de muchii si o funct ie f : E (u, v) : u, v V, u ,= v.
Muchiile e
1
si e
2
snt denumite muchii multiple (sau paralele) daca f(e
1
) = f(e
2
). [De
notat ca ] muchiile din multigrafuri nu sunt denite n mod necesar ca perchi, dar pot de
orice tip.
Exemplul 1.1.3. Un multigraf G cu nodurile V = a, b, c, d, muchiile 1, 2, 3, 4, 5 si
funct ia f cu f(1) = (a, b), f(2) = (a, b), f(3) = (b, c), f(4) = (c, d), si f(5) = (c, d)
O muchie este bucla daca f(e) = (u, u) pentru un u din V . Din denit ia de mai sus se
observa ca [n multigrafuri] buclele nu sunt admise (u ,= v).
Daca trebuie de denit (si) bucle, este necesar un alt fel de graf.
Denit ia 1.1.4. Un pseudograf G = (V, E) este o mult ime de vrfuri V , o mult ime de
muchii E si o funct ie f de la E la (u, v) : u, v V .
2
1.2 Subgrafuri si minori
Denit ia 1.2.1. Fie G = (V, E) un graf. Un subgraf al lui G este un graf H = (V
, E
)
unde V
V , iar E
este formata din toate muchiile din G care unesc vrfurile din V
.
Un graf part ial al lui G este graful (V, E
) n care E
E. Graful part ial se mai numeste

si subgraf de acoperire al lui G.
Denit ia 1.2.2. Fie G = (V, E) un graf si V
V o submult ime nevida a lui V . Numim

subgraf al lui G indus de V
si l notam < V
>, acel subgraf care are ca noduri mult imea

V
, iar orice doua vrfuri din V
snt adiacente n < V
> daca si numai daca snt adiacente

n G.
G G
Figura 1.2.3. Un graf G cu subgrafurile sale G
si G
: G
este un subgraf indus, iar G
nu.
Daca H este un subgraf al lui G obisnuim sa notam aceasta relat ie prin H G; daca
H ,= G si H G atunci H este subgraf propriu al lui G.
In ceea ce priveste minorii, acestea pot obt inut i prin doua operat ii de baza, eliminarea
si contract ia unei muchii.
Prin Ge notam graful capatat din Gn rezultatul eliminarii muchiei e si cu G/e graful
capatat prin contract ia muchiei e ntr-un vrf nou v
e
, care devine adiacent la tot i vecinii
de alta data a vrfurilor u si v.
Mai general,
G e = (V, E
) , cu E
= E e ,
iar
G/e = (V
, E
) , cu V
= V u, v v
e
si
E
= u
, v
E: u
, v
u, v = v
e
, v
: u, v
E e sau v, v
E e .
Denit ia 1.2.3. Fie G = (V, E) un graf. Daca un graf H poate obt inut din G printr-o
serie de eliminari si contract ii atunci H este un minor al lui G.
Daca H este un minor al grafului G atunci scriem H _ G. De notat ca orice subgraf este
un minor; n particular, orice graf este propriul sau minor.
3
G G
Figura 1.2.4. G
este un minor al lui G capatat prin eliminarea muchiilor nengrosate, iar G
este un minor al lui G capatat att prin eliminarea muchiilor nengrosate ct si prin contract ia
muchiilor ngrosate din G
.
1.3 Gradul unui vrf
Denit ia 1.3.1. Fie G = (V, E) un graf. Gradul (sau valent a) unui vrf v V , notat
d(v) (sau d
G
(v), sau deg
G
(v), sau deg(v)) este numarul de muchii incidente cu v.
Daca d(v) = 0 atunci vrful v este izolat, iar daca d(v) = 1, atunci vrful v este terminal
(sau suspendat, sau pandant), el este adiacent exact unui vrf.
O bucla contribuie de doua ori la gradul vrfului n jurul caruia este construita. De aceea
un vrf cu o bucla n el are cel put in gradul 2 si, prin denit ie, nu este izolat chiar daca nu
este adiacent vreunui alt vrf.
Gradul minim si gradul maxim se noteaza
(G) = min d(v): v V ,
respectiv
(G) = max d(v): v V .
Numarul d(G) =
1
|V |
vV
d(v) este media gradelor vrfurilor si este evident ca (G)
d(G) (G).
De notat ca n cazul grafurilor innite nu ntotdeauna este posibil de calculat (G) si
(G). De exemplu n Figura 1.1.2 toate vrfurile n afara de u au gradul 2, pe cnd gradul
vrfului u este innit.
Denit ia 1.3.2. Un graf se numeste local nit daca toate vrfurile sale au gradele nite.
Un graf n care toate vrfurile au acelasi grad este regulat (sau omogen, sau uniform)
si este k-regulat (sau omogen de gradul k) daca se cunoaste ca d(v
1
) = d(v
2
) = . . . =
d(v
n
) = k. Un graf 2-regulat este o uniune disjuncta de cicluri. Un graf 3-regulat se numeste
cubic (sau trivalent).
4
1.4 Conexitate
Denit ia 1.4.1. Fie G = (V, E) un graf si v
1
, v
k
V (v
1
si v
k
nu neaparat distincte). Se
numeste drum (sau lant , sau cale) n G cu extremitat ile v
1
si v
k
succesiunea (de vrfuri
si muchii):
v
1
, (v
1
, v
2
) , v
2
, (v
2
, v
3
) , . . . , v
k1
, (v
k1
, v
k
) , v
k
.
Astfel, un drum este un subgraf; v
1
se numeste nceput, v
k
vrf de sfrsit, iar celelalte
vrfuri interne.
Denit ia 1.4.2. Un graf G se numeste conex daca pentru orice doua vrfuri u si v diferite
ale sale exista un drum care le leaga.
Denit ia 1.4.3. Un graf G se numeste k-conex (k N) daca [G[ < k si G X este conex
oricare ar mult imea X V (G) cu [X[ < k.
Cu alte cuvinte, nu exista doua vrfuri n G care sa e separate de mai put in de k vrfuri.
Orice graf diferit de cel nul este 0-conex; grafurilor 1-conexe le spunem simplu: conexe. Cel
mai mare numar k pentru care G este k-conex se numeste conectivitatea grafului G si se
noteaza k(G); un graf cu un singur nod are conectivitatea 0.
Teorema 1.4.4. Fie n un ntreg pozitiv. Atunci exista k(n) N
astfel nct orice graf

conex G cu cel put in k(n) muchii cont ine e un lant cu cel put in n vrfuri e un vrf de grad
mai mare sau egal cu n.
Altfel spus, orice graf conex sucient de mare cont ine un drum lung sau o stea
2
mare.
Denit ia 1.4.5. Un graf neconex este reuniunea mai multor subgrafuri conexe; subgrafurile
n perechi nu au noduri comune. Aceste subgrafuri conexe disjuncte sunt numite compo-
nentele conexe ale grafului.
Date ind mult imile A, B V si o mult ime X V E astfel nct orice AB drum sa
cont ina un vrf sau o muchie din X spunem ca X separa mult imile A si B n G. De notat
ca acest fapt implica A B X. Mai general, spunem ca X separa G daca G X nu mai
este conex, adica eliminarea mult imii X mparte graful n doua sau mai multe componente
conexe. Daca X consta numai din vrfuri atunci spunem ca X este un separator.
1.5 Raze, cicluri nite si innite
Un drum innit de forma
v
0
, v
0
, v
1
, v
1
, v
1
, v
2
, v
2
, v
2
, v
3
, . . .
2
Not iunea de stea este denita n Subparagraful 1.7.2
5
se numeste raza [ray], iar un drum de forma
. . . , v
2
, v
2
, v
1
, v
1
, v
1
, v
0
, v
0
, v
0
, v
1
, v
1
, v
1
, v
2
, v
2
, v
2
, x3 , . . .
se numeste raza dubla [double ray]. Subrazele unei raze sau a unei raze duble se numesc
cozi. Formal orice raza are o innitate de cozi, dar oricare doua din ele deosebindu-se doar
printr-un numar nit de vrfuri.
Doua raze R
1
si R
2
ntr-un graf G sunt echivalente daca nu exista un numar nit de
vrfuri care le separa. Se observa cu usurint a ca aceasta condit ie are loc daca si numai daca
exista un numar innit de R
1
R
2
drumuri nite. Acest fapt la rndul sau este echivalent cu
existenta unei a treia raze care ar avea un numar innit de vrfuri comune cu ambele raze,
R
1
si R
2
. Clasele de echivalent a determinate de acesta relat ie se numesc extremele [ends]
grafului; mult imea tuturor extremelor grafului G notam prin (G). Daca o raza R apart ine
unei extreme (G) atunci mai spunem ca R este o -raza.
u v
w

Q
R
x
Figura 1.5.5. Un graf innit si R, Q doua raze duble, iar ,
extremele grafului.
Daca X este o mult ime de vrfuri sau de muchii din G spunem ca X separa mult imea
V
V (G) de extrema (G) daca oricare -raza care porneste din V
intersecteaza
numaidect X. Sau, altfel spus, unica componenta conexa din G X care cont ine extrema
si V
sunt disjuncte.
Un drum este elementar daca, cu except ia eventuala a extremitat ilor, celelalte vrfuri
difera. Un drum elementar pentru care extremitat ile sunt egale (coincid) se numeste ci-
clu. Totalitatea muchiilor unui ciclu se numeste circuit. Ciclurile pot nite sau innite
spre exemplu, n Figura 1.5.5 u, u, v , v, v, w , w, w, x , x, x, u , u este un cilu nit, iar
v, v, w , w, Q,
, R, v (muchiile ngrosate) este un cilu. innit.

Lungimea drumului, deci si a cilului, este numarul de muchii ale acestuia; un ciclu de
lungimea k se numeste k-ciclu si se noteaza C
k
.
Despre doua drumuri, deci si cicluri, se spune ca snt independente daca nu au nici un
vrf comun; except ie fac extremitat ile.
O muchie care uneste doua vrfuri ale unui ciclu nsa nu apart ine acestuia se numeste
coarda.
6
1.6 Izomorsme de grafuri
Denit ia 1.6.1. Grafurile G
1
= (V
1
, E
1
) si G
2
= (V
2
, E
2
) snt izomorfe daca exista o
biject ie de la V
1
la V
2
cu proprietatea ca doua noduri u si v snt adiacente n G
1
daca si
numai daca (u) si (v) snt adiacente n G
2
pentru orice u si v din V
1
.
O asemenea funct ie se numeste izomorsm daca G
1
,= G
2
si automorsm n caz
contrar.
Din punct de vedere vizual, grafurile G
1
si G
2
snt izomorfe daca pot aranjate astfel
nct nfat isarea lor sa e identica (desigur, fara a schimba adiacenta).
1.7 Tipuri speciale de grafuri
1.7.1 Grafuri complete
Denit ia 1.7.1. Un graf este complet daca oricare doua vrfuri ale sale snt adiacente; se
noteaza K
n
(n semnicnd numarul de vrfuri ale grafului.
K3 K4
K5 K5
Figura 1.7.6.
1.7.2 Grafuri bipartite
Denit ia 1.7.2. Un graf este bipartit daca mult imea vrfurilor sale V poate partit ionata
n doua mult imi disjuncte nevide, V
1
si V
2
, astfel nct orice muchie din graf leaga un nod
din V
1
cu un nod din V
2
(nici un nod nu leaga doua noduri din V
1
sau doua noduri din V
2
).
Un graf bipartit complet, K
m,n
, este un graf care are mult imea vrfurilor partit ionata
n doua submult imi de m si n noduri. Doua noduri sunt conectate daca si numai daca ele
snt n submult imi diferite.
7
Figura 1.7.7. Un graf bipartit.
Un graf de forma K
1,n
se numet e stea; vrful din partit ia cu un singur element se numeste
centrul stelei.
1.7.3 Arbori
Denit ia 1.7.3. Un arbore este un graf conex neorientat care nu are cicluri simple.
Deoarece un arbore nu poate avea cicluri, un arbore nu poate avea bucle sau arce multiple.
Asadar, un arbore nu poate dect un graf simplu.
u v
w

Q
R
x
Figura 1.7.8. Totalitatea muchiilor ngrosate (creasta cu suportul Q) mpreuna cu extremele
si
formeaza un arbore de acoperire.

1.7.4 Grafuri plane si planare
Denit ia 1.7.4. Un graf G se numeste planar (sau inscriptibil n plan), daca el poate
reprezentat grac pe un plan astfel nct toate muchiile sale sa se intersecteze numai n
vrfurile sale.
O astfel de reprezentare a grafului se numeste reprezentare planara.
Este evident ca un graf planar G si reprezentarea sa planara

G snt doua grafuri izomorfe.
Din aceasta cauza uneori un graf planar se mai numeste graf plan.
Teorema 1.7.5. K
5
nu este planar.
In calitate de caracteristica a reprezentarii plane a grafului se introduce not iunea de

fat a.Fat a n reprezentarea plana a grafului este o parte a planului limitata de un ciclu
8
simplu si care nu cont ine n interior alte cicluri. Ciclul simplu ce margineste o fat a se
numeste frontiera fet ei. Drept fat a poate considerata si acea parte a planului situata n
afara reprezentarii plane a grafului plan, care este limitata n interior de un ciclu simplu si
nu cont ine alte cicluri, o astfel de fat a se numeste fat a innita (sau exteriorara).
Fiecare graf are exact o fat a exterioara.
Podul ce uneste ciclurile se numeste bariera.
Teorema 1.7.6 (formula lui Euler). Fie G un graf planar si conex. Atunci numarul de
vrfuri [V [, numarul de muchii [E[ si numarul de fet e inclusiv si cea innita [F[ snt legate
prin relat ia
[V [ [E[ +[F[ = 2 (1.1)
Pentru ecare graf G planar poate construit un nou graf G, numit graf dual. Acest
graf se construeste astfel: n interiorul ecarei fet e inclusiv cea innita se alege cte un punct,
aceste doua puncte se unesc apoi printr-o latura numai daca fet ele la care apart in au numai
o latura comuna, n caz contrar aceste puncte se unesc prin attea laturi cte laturi comune
au fet ele.
... ...
Figura 1.7.9. Dualul unui graf nit (stnga) si a unui graf innit (dreapta).
Daca V
1
, V
2
este o partit ie a lui V , adica V
1
V
2
= si V
1
V
2
= V , mult imea E(V
1
, V
2
)
se numeste taietura (sau cociclu).
Teorema 1.7.7. Fiind dat un graf planar G orice circuit din G este o taietura minimala n
G
.
9
10
Capitolul 2
Introducere n teoria matroizilor
Matroizii reprezinta o generalizare a unor obiecte combinatorice cum ar grafurile, matrice,
spat ii liniare si geometrii proiective. Ideea de matroid dateaza din 1935 si a fost introdusa
init ial (H. Whitney [5]) drept o abstractizare a dependent ei liniare si a proprietat ilor ciclurilor
n grafuri. Amanunte despre istoria aparit iei si [mai mult a] dezvoltarii teoriei matroizilor pot
gasite n articolul Matroids: The Value of Abstraction care poate obt inut prin Internet
de la http://www.ams.org/featurecolumn/archive/matroids1.html.
In acest capitol snt prezentate exclusiv not iuni, denit ii si rezultate de baza cu privire
la teoria matroizilor, care de fapt ntr-o mare parte pot g asite n [10].
2.1 Matroizi. Denit ii preliminare.
2.1.1 Mult imi independente
Matroizii pot denit i n foarte multe moduri: se cunosc circa (sau mai mult de) 50 de
denit ii [13] echivalente, ecare din ele ind pret ioasa prin faptul ca este mai comoda ntr-o
anume situat ie dect celelalte ramase. Din punct de vedere practic, multe situat ii cer acest
lucru. Snt des ntlnite cazuri cnd un punct de vedere este mai comod si mai ecient dect
alt punct de vedere.
Noi vom ncepem cu denit ia data de H. Whitney [6].
Denit ia 2.1.1. Fie S o mult ime arbitrara nevida si 1 o familie oarecare de submult imi din
S. Atunci / = (S, 1) este un matroid daca si numai daca
(I1) 1 este nevida;
(I2) daca I
1
1 si I
2
I
1
, atunci si I
2
1;
(I3) daca I
1
, I
2
1 si [I
1
[ = [I
2
[ + 1, atunci exista un element x I
1
I
2
astfel nct si
I
2
x 1.
11
Elementele lui 1 se numesc mult imi independente, celelalte submult imi ale lui S, adica
cele din 2
S
1, se numesc dependente.
Axioma (I2) poarta numele de axioma de mostenire (sau de ereditate) [hereditary
axiom], axioma (I3) axioma de interschimbare [exchange axiom], iar toate mpreuna:
de la (I1) pna la (I3) axiomele de independent a [independence axioms].
In legatura denit ia de mai sus se impun mai multe remarci.
In primul rnd,
(I1*) 1.
Intr-adevar, prin denit ie X pentru orice mult ime X, iar aplicnd (I2) obt inem ca
1.
In al II-lea rnd, proprietatea (I3) poate generalizata astfel

(I3*) daca I
1
, I
2
1 si [I
1
[ < [I
2
[ < , atunci exista un element x I
2
I
1
astfel nct si
I
1
x 1.
Intr-adevar, e I
1
, I
2
1 si [I
1
[ < [I
2
[ cu [I
1
[ + 1 < [I
2
[, atunci alegem I
2
I
2
astfel
nct sa avem [I
1
[ = [I
2
[ + 1. Din axioma (I2) rezulta ca si I
2
este independenta, dar atunci
din (I3) reiese imediat ca exista un element x I
2
I
1
astfel nct si I
1
x 1. Deoarece
x I
2
si I
2
I
2
avem ca x I
2
.
In al III-lea rnd, un matroid este, n particular, un complex simplicial (aceasta reiese

din axioma (I2)) asa ca a toate considerat iile privind complexele simpliciale ramn valabile
si pentru matroizi.
2.1.2 Baze
Denit ia 2.1.2. O mult ime independenta maximala (n raport cu relat ia de incluziune) se
numeste baza.
Corolarul 2.1.3. Fie / = (S, 1) un matroid si B 1. Atunci B este o baza a lui / daca
si numai daca
x S B avem ca B x / 1. (2.1)
Remarca 2.1.1.

In cele ce urmeaza vom folosi notat iile B(/) sau, daca nu exista pericol
de confuzie, simplu B pentru mult imea bazelor din din /.
Not iunea de baza a unui matroid este similara cu not iunea de baza a unui spat iu vectorial.
Vom arata ca au multe n comun. De exemplu, un matroid poate avea mai multe baze, dar
toate au aceeasi dimensiune (numar de elemente), la fel ca la un spat iu vectorial.
12
Lema 2.1.4. Daca B
1
, B
2
B(/) atunci
[B
1
[ = [B
2
[ .
Demonstrat ie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca [B
1
[ < [B
2
[. Atunci din (I3), rezulta
ca exista un element x B
2
B
1
astfel nct si B
1
x 1. Ceea ce este evident absurd,
deoarece contrazice (2.1).
Altfel spus, orice doua baze au acelasi cardinal. Ceea ce, n cazul mult imilor nite,
nsemana ca orice doua baze snt incomparabile (n raport cu relat ia de incluziune), adica
nu exista B
1
, B
2
B(/) astfel nct B
1
B
2
sau B
2
B
1
.
Lema 2.1.5. Fie / un matroid pe S si B totalitatea bazelor acestuia. Atunci B verica
urmatoarele proprietat i
(B1) B este nevida;
(B2) daca B
1
, B
2
B si x B
1
B
2
, atunci exista un element y B
2
B
1
astfel nct si
(B
1
x) y B.
Demonstrat ie. (B1) Din (I1) reiese ca 1(/) ,= , iar din faptul ca
B = I 1 : J 1 : I J
rezulta imediat (B1).
(B2) Fie B
1
, B
2
B atunci din (I2), B
1
x 1, iar din Lema 2.1.4, [B
1
x[ = [B
2
[.
Aplicam (I3) si obt inem ca exista un element y B
2
(B
1
x) astfel nct si (B
1
x)
y 1. (Deoarece x B
1
B
2
este evident ca y B
2
B
1
.) Dar [B
1
x y[ = [B
2
[
si din Lema 2.1.4 obt inem ca B
1
B.
De fapt mult imea bazelor din / are proprietatea de interschimbare simetrica, adica n
loc de (B2) putem scrie
(B2*) daca B
1
, B
2
B si x B
1
B
2
2
B
1
astfel nct si
(B
1
x) y B si (B
2
y) x B.
Teorema 2.1.6. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e B o familie oarecare de submult imi din
S care verica proprietat ile (B1), (B2) si e 1 familia de submult imi (proprii si improprii)
ale elementelor din B. Atunci (S, I) este un matroid cu mult imea bazelor B.
Pentru a demonstra teorema de mai sus, avem nevoie de urmatoarea lema.
Lema 2.1.7. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e B o familie oarecare de submult imi din
S care verica proprietat ile (B1) si (B2), atunci elementele din B snt echicardinale.
13
Demonstrat ie. Fie B
1
, B
2
B. [Prin reducere la absurd] presupunem ca [B
1
[ > [B
2
[, dar le
alegem astfel nct [B
1
B
2
[ sa e minim. Fie x B
1
B
2
atunci n virtutea proprietat ii
(B2) exista un element y B
2
B
1
astfel nct si (B
1
x) y B. Evident,
[(B
1
x) y[ = [B
1
[ > [B
2
[ .
Dar
[((B
1
x) y) B
2
[ < [B
1
B
2
[ .
Ceea ce este n contrazice cu presupunerea ca [B
1
B
2
[ este minim.
Demonstrat ia Teoremei 2.1.6. (I1) (B1) (I1).
(I2) Felul cum a fost construita familia 1 implica nemijlocit (I2).
(I3) [Prin reducere la absurd] presupunem ca axioma (I3) nu este vericata, adica I
1
, I
2

1 cu [I
1
[ = [I
2
[+1 astfel nct oricare ar elementul x I
2
I
1
nu este adevarat ca I
1
x 1
(I
1
x nu este independenta).
Fie B
1
B astfel nct I
1
B
1
, e B
2
B astfel nct I
2
B
2
si e ca [B
2
(I
2
B
1
)[
este minim. Daca x B
2
(I
2
B
1
) atunci din (B2) rezulta ca exista un element y B
1
B
2
astfel nct si (B
2
x) y B.

Insa
[((B
2
x) y) (I
2
B
1
)[ < [B
2
(I
2
B
1
)[
ceea ce contrazice minimalitatea lui [B
2
(I
2
B
1
)[. Deci B
2
(I
2
B
1
) = si B
2
B
1
= I
2
B
1
.
Combinnd aceasta cu faptul ca I
2
B
1
= I
2
I
1
(deoarece [I
1
[ = [I
2
[ + 1) primim
B
2
B
1
= I
2
I
1
. (2.2)
Sa aratam ca B
1
(I
1
B
2
) este vida. [Prin reducere la absurd] presupunem ca exista un
element x B
1
(I
1
B
2
). Dar atunci din (B2) primim ca y B
2
B
1
astfel nct si
(B
1
x) y B. Evident, I
1
y (B
1
x) y este o mult ime independenta nsa
din (2.2) y I
2
1
1
, ceea ce este o contradict ie. Astfel B
1
(I
1
B
2
) = si
B
1
B
2
= I
1
B
2
I
1
I
2
. (2.3)
In virtutea Lemei 2.1.7, [B

1
[ = [B
2
[ asa ca [B
1
B
2
[ = [B
2
B
1
[. De aici aplicnd (2.2) si
(2.3) primim
[I
1
I
2
[ [I
2
I
1
[
ceea ce implica [I
1
[ [I
2
[. Contradict ie.
Incheiem acest paragraf cu un enunt rezumativ.

Corolarul 2.1.8. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e B o familie oarecare de submult imi
din S. Atunci B este mult imea de baze ale unui matroid pe S daca si numai daca B verica
proprietat ile (B1), (B2)
14
2.1.3 Circuite
Denit ia 2.1.9. Fie / = (S, 1) un matroid. O mult ime dependenta minimala (n raport
cu relat ia de incluziune) se numeste circuit.
Cu alte cuvinte, C S este un circuit daca si numai daca
x C avem ca C x 1. (2.4)
[De notat ca] daca [C[ = 1 atunci C x = 1. Circuitul cu un singur element se
numeste bucla [loop].
In cele ce urmeaza vom folosi notat iile ((/) sau simplu ( pentru mult imea de circuite
ale unui matroid M.
Lema 2.1.10. Fie /un matroid pe S si ( totalitatea circuitelor acestuia. Atunci ( satisface
urmatoarele proprietat i:
(C1) / (;
(C2) daca C
1
, C
2
( si C
1
C
2
, atunci C
1
= C
2
;
(C3) daca C
1
, C
2
(, C
1
,= C
2
si x C
1
C
2
, atunci exista un circuit C
3
( astfel nct
C
3
(C
1
C
2
) x.
Demonstrat ie. (C1) si (C2) snt evidente. Sa demonstram (C3).
[Prin reducere la absurd] presupunem ca mult imea (C
1
C
2
) x nu cont ine nici un
circuit, dar atunci (C
1
C
2
) x este o mult ime independenta. Din (C2) rezulta ca putem
alege asa un element y C
2
astfel nct y C
2
C
1
. Mult imea C
2
y este independenta.
Fie I cea mai mare mult ime independenta din C
1
C
2
care cont ine C
2
y. Este evident
ca y / I. Pe de alta parte exista un z C
1
C
2
astfel nct z / I. Evident, y ,= z si prin
urmare
[I[ [(C
1
C
2
) y, z[ = [C
1
C
2
[ 2 < [(C
1
C
2
) x[ .
Acum daca aplicam (I3*) pentru mult imile independente I si C
1
C
2
x primim ca
e C
1
C
2
x astfel nct I e 1. Cum I e C
1
C
2
am ajuns la contradict ia ca
I este cea mai mare.
Remarca 2.1.2. (C3) este echivalenta cu
(C3*) daca C
1
, C
2
(, C
1
,= C
2
, x C
1
C
2
si y C
1
C
2
, atunci exista un circuit C
3
(
astfel nct y C
3
(C
1
C
2
x).
Teorema 2.1.11. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e ( o familie oarecare de submult imi
din S care verica proprietat ile (C1) - (C3) si e 1 familia de submult imi ale lui S care nu
cont in vreun element din (. Atunci (S, 1) este un matroid cu mult imea circuitelor (.
15
Demonstrat ie. Din construct ia mult imii 1 si (C1) rezulta (I1*), iar din (I1*) avem (I1). [Tot
din construct ia lui 1] daca I
1
1 nu cont ine nici un element din ( atunci si aceasta ramne
valabil si pentru orice submult ime I
2
I
1
. De aici (I2).

In scopul de a demonstra (I3)
consideram I
1
, I
2
1 cu [I
1
[ = [I
2
[ + 1. [Prin reducere la absurd] presupunem ca x I
2
1
1
,
I
1
x / 1. Fie I
3
I
1
I
2
si I
3
1 astfel nct [I
3
[ > [I
1
[ si [I
1
1
3
[ sa e minimal. Din
presupunerea ca nu are loc (I3) obt inem ca [I
1
1
3
[ nu este vida, de aceea putem alege un
element y I
1
1
3
. Acum, pentru ecare element z I
3
1
1
, consideram T
z
= (I
3
z) y.
Atunci T
z
I
1
I
2
si [I
1
T
z
[ < [I
1
1
3
[. Din felul cum ale I
3
urmeaza ca T
z
/ I. Fie C
z
T
z
un circuit. Este evident ca y C
z
si z / C
z
. Fie e I
3
1
1
. Daca C
e
(I
3
1
1
) = atunci
C
z
((I
1
I
3
) y) e I
1
, ceea ce este o contradict ie. Prin urmare exista un element
f C
e
(I
3
1
1
).

Intruct x C
e
C
f
avem un circuit C (C
e
C
f
) z I
3
din (C3).
Ceea ce contrazice alegerea lui I
3
.
Corolarul 2.1.12. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e ( o familie oarecare de submult imi
din S. Atunci ( este mult imea de circuite ale unui matroid daca si numai daca ( verica
proprietat ile (C1)(C3).
2.1.4 Funct ia rang
Vom deni unui matroid / drept o funct ie r : 2
S(M)
N astfel nct r (X) este cardinalul
celei mai mari submult imi independente din X, iar n loc de r (S(/)) vom scrie r (/).
Lema 2.1.13. Fie / un matroid pe mult imea S si r funct ia rang. Atunci r satisface
urmatoarele proprietat i
(R1) daca X S atunci 0 r (X) [X[;
(R2) daca X Y S atunci r (X) r (Y );
(R3) daca X, Y S atunci r (X Y ) +r (X Y ) r (X) +r (Y ).
Demonstrat ie. Proprietat ile (R1) si (R2) snt evidente; sa demonstram atunci proprietatea
(R3).
Fie B
o mult ime independenta maximala din X Y si B
o mult ime independenta

maximala din X Y astfel nct B
. Atunci B
X si B
Y snt submult imi

independente (aceasta rezulta din (I2)) ale mult imilor X si Y . Prin urmare din (R1) si (R2)
rezulta ca [B
X[ r (X) si [B
Y [ r (Y ). Deci
r (X) +r (Y ) [B
X[ +[B
Y [
= [(B
X) (B
Y )[ +[(B
X) (B
Y )[
= [B
(X Y )[ +[B
(X Y )[ .
16
Impreuna cu B
(X Y ) = B
si B
(X Y ) = B
avem ca
r (X) +r (Y ) [B
[ +[B
[ = r (X Y ) +r (X Y ) .
Teorema 2.1.14. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e o funct ie r : 2
S(M)
N care verica
proprietat ile (R1)(R3) si e 1 familia de submult imi X din S pentru care r (X) = [X[.
Atunci (S, 1) este un matroid cu funct ia de rang r.
Pentru a demonstra teorema de mai sus, avem nevoie de urmatoarea lema.
Lema 2.1.15. Fie ca are loc ipoteza Teoremei 2.1.14. Daca X si Y sunt submult imi din S
astfel nct y Y X, r (X y) = r (X), atunci r (X Y ) = r (X).
Demonstrat ie. Fie Y X = y
1
, y
2
, , y
k
. Daca k = 1 lema are loc. Presupunem ca are
loc si pentru k 1. Atunci n baza presupunerii facute si (R3) primim
r (X) +r (X) = r (X y
1
, y
2
, , y
k1
) +r (X y
k
)
r (X y
1
, y
2
, , y
k1
) +r (X)
r (X) +r (X) .
Intruct primul si mebru al inegalitat ii coincide cu ultimul, deducem ca r (X y

1
, y
2
, , y
k1
, y
k
) =
r (X).
Demonstrat ia Teoremei 2.1.14. (I1) Mai nti observam ca daca n (R1) punem X = si
obt inem
0 r () [[ ,
deci r () = 0 = [[ si 1; n consecint a (I1) se verica.
(I2) Fie acum I 1 si I
I. Atunci r (I) = [I[ si din (R3) primim

r (I
(I I
)) +r (I
(I I
)) r (I
) +r (I I
) ,
iar punnd I
= primim
r (I) +r () r (I
) +r (I I
) .
si cu att mai mult aplicnd faptul ca r (I I
) [I I
[ (condit ia (R3)) obt inem

[I[ r (I
) +r (I I
) [I
[ +[I I
[ = [I[ .
Intruct primul si ultimul membru ale inegalitat ii coincid deducem ca r (I
) = [I
[. Deci
I
1, si condit ia (I2) se verica.

17
(I3) Prin reducere la absurd, vom presupune ca (I3) nu se veric a. Atunci exista I
1
, I
2
1
cu [I
1
[ = [I
2
[ + 1 astfel nct x I
1
I
2
nicidecum I
2
x / 1. Astfel x I
1
I
2
[I
2
[ + 1 > r (I
2
x) r (I
2
) = [I
2
[
de unde r (I
2
x) = [I
2
[, din Lema 2.1.15, r (I
2
) = r (I
2
I
1
), dar r (I
2
) = [I
2
[ si
r (I
2
I
1
) r (I
1
) = [I
1
[. Astfel [I
2
[ [I
1
[ ceea ce este o contradict ie.
Corolarul 2.1.16. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e o funct ie r : 2
S(M)
N. Atunci r
este funct ia rang a unui matroid pe S daca si numai daca verica proprietat ile (R1) - (R3).
Teorema 2.1.17. Fie / un matroid, e r funct ia rang si e X S(/). Atunci
(i) X este independenta daca si numai daca [X[ = r (X) ;
(ii) X este o baza daca si numai daca [X[ = r (X) = r (M);
(iii) X este un circuit daca si numai daca X este nevida si r (X x) = [X[ 1 = r (X),
oricare ar x X.
Mult imea H S se numeste hiperplan al matroidului / daca este mult imea maximala
astfel nct r (X) < r (/). Este usor de observat din proprietat ile funct iei rang c a orice
hiperplan are rangul egal cu exact r (/) 1.
2.1.5 Operatorul de nchidere
Fie / = (S, 1) un matroid, n cele ce urmeaza vom deni operatorul de nchidere al lui
/ drept o funct ie f : 2
S
2
S
astfel nct
f (X) = X x S: C ((/): x C X x
sau (echivalent)[13, p. 11]
f (X) = x S: r (X) = r (X x)
Exemplul 2.1.18. Fie U
k,n
matroidul uniform pe mult imea S, atunci
f (X) =
_
_
_
X, daca [X[ < k;
S, n celelalte cazuri.
Teorema 2.1.19. Fie S o mult ime arbitrara nevida si o funct ie f : 2
S
2
S
. Atunci
/ = (S, f) este un matroid daca si numai daca, oricare ar X Y S
18
(i) X f (X);
(ii) f (X) f (Y );
(iii) f (f (X)) = f (X);
(iv) daca x, y / f (X) si x f (X y), atunci y f (X x).
In termeni de operatori de nchidere not iunile de mult ime independenta, dependenta

si baza se denesc n felul urmator. Fiind data o mult ime X, daca x X astfel nct
x f (X x) atunci X se numeste f-independenta sau, daca nu exista pericol de
confuzie, simplu independenta ( se considera ntotdeauna independenta). Daca f (X) = S
atunci X se numeste f-densa (densa). O f-baza (baza) este o mult ime independenta si
densa n acelasi timp.
2.2 Izomorsme de matroizi
Denit ia 2.2.1. Matroizii /
1
= (S
1
, 1
1
) si /
2
= (S
2
, 1
2
) snt izomor daca exista o
biject ie de la S
1
la S
2
cu proprietatea ca o submult ime X S este independenta daca si
numai daca (X) 1
2
. Se noteaza /
1

= /
2
.
Exemplul 2.2.2. Fie S = 0, 1 atunci matroidul /
1
= (S, , 0) este izomorf ma-
troidului /
2
= (S, , 1).
2.3 Tipuri speciale de matroizi
Fie S o mult ime arbitrara nevida, n cele ce urmeaza vom trece n revista cteva din cele mai
populare clase de matroizi.
2.3.1 Matroidul trivial
Fie 1 = atunci / = (S, 1) este un matroid, numit matroid trivial (sau grosier). Se
observa usor ca n acest matroid singura mult ime independenta este mult imea vida. Rangul
matroidului trivial este 0, iar orice submult ime cu un singur element din S este circuit; deci
buclele snt unicele circuite.
2.3.2 Matroidul discret
Fie 1 = 2
S
atunci / = (S, 1) este un matroid, numit matroid discret.

In acest matroid
toate mult imile snt independente (mult imile dependente lipsesc) si exista o singura baza:
nsasi mult imea S; rangul acestui matroid este [S[.
19
2.3.3 Matroidul uniform
Fie k un ntreg astfel ca 0 k [S[ si 1 familia de submult imi din S care au cel mult
k elemente. Atunci usor se verica ca 1 satisface [cerint ele] (I1) (I3) si deci M = (S, 1)
este un matoid, numit matroidul uniform (sau k-uniform). Se noteaza U
k,n
, unde n este
cardinalul lui S. Se obsera ca orice submult ime de cardinalitatea k este o baza a lui U
k,n
,
iar orice submult ime de cardinalitate [strict] mai mare dect k este o mult ime dependenta.
In particular, un circuit este orice submult ime de k + 1 elemente.

Exemplul 2.3.1. / = (S, ) = U
0,n
si / =
_
S, 2
S
_
= U
n,n
.
Exemplul 2.3.2. Fie S = 0, 1, 2, atunci
1(U
2,3
) = 0, 1 , 0, 2 , 1, 2 .
2.3.4 Matroidul vectorial
Fie V un spat iu vectorial peste un corp K, e S = v
1
, v
2
, . . . , v
n
o multt ime de vectori si
1 = I S: I este liniar independenta n V .
Atunci / = (S, 1) este un matroid, numit matroid vectorial peste K. Bazele matroidului
/snt exact bazele mult imii S sau, daca [S[ > dimV , bazele spat iului vectorial V cont inute
n S. Faptul ca / este matroid se traduce exact prin proprietatea de schimbare a bazelor
unui spat iu vectorial. De fapt, acest exemplu justica denumirea de baza a a mult imilor
maximale independente dintr-un matroid.
Exemplul 2.3.3. Fie K = R, V = R
2
si S =
_
i,
j,

i + j
_
, atunci
/ =
_
S,
_
,
i,
j,

i + j, ,
_
i,
j
_
,
_
i,

i + j
_
,
_

i + j,
j
___
este matroidul vectorial pe S.
2.3.5 Matroidul matriceal
Fie A o matrice de dimensiune mn peste corpul K si S mult imea indicilor coloanelor din
A. Denim structura (S, 1) n felul urmator
1 = I S: mult imea coloanelor date prin S cont ine doar coloane liniar independente .
Pentru ecare submatrice A
T
avnd coloanele a
j
pentru j T se stie ca ecare mult ime
maxima de coloane liniar independente cont ine r (T) = rang(A
T
) coloane si astfel (S, 1)
este un matroid.
20
In general, daca / este un matroid si exista o matrice A astfel nct mult imile de
independent a ale lui / corespund coloanelor liniar independente ale lui A, atunci / se
numeste matroidul matriceal (sau matroidul vectorial al matricei A). Se noteaza
/[A].
Exemplul 2.3.4. Fie m = 3, n = 7, K = 0, 1 si
A =
1 2 3 4 5 6 7
_
_
1 0 0 1 0 1 1
0 1 0 1 1 0 0
0 0 1 0 1 1 0
_
_
.
Atunci S = 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 si 1 consta din toate mult imile de un element, toate 21 de
perechi cu except ia 1, 7 si urmatoarele 24 de triplete:
1, 2, 3 , 1, 2, 5 , 1, 2, 6 , 1, 3, 4 , 1, 3, 5 , 1, 4, 5 , 1, 4, 6 , 1, 5, 6 ,
2, 3, 4 , 2, 3, 6 , 2, 3, 7 , 2, 4, 5 , 2, 4, 6 , 2, 5, 6 , 2, 5, 7 , 2, 6, 7 ,
3, 4, 5 , 3, 4, 6 , 3, 4, 7 , 3, 5, 6 , 3, 5, 7 , 4, 5, 7 , 4, 6, 7si 5, 6, 7 .
2.3.6 Matroidul geometric
Fie / un matroid pe S, reamintim ca o bucla n / este un element x S astfel nct
r (x) = 0 (adica x este o mult ime dependenta, mai mult chiar, este un circuit, x f ()).
Doua elemente x
1
si x
2
care nu formeaza bucle se numesc paralele daca r (x
1
, x
2
) = 1
(sau x
1
, x
2
este un circuit, sau x
1
f (x
2
)). Paralelismul, ca si n cazul geometriei
Euclidiene, este o relat ie de echivalent a.
Matroidul / este geometric daca nu are bucle si toate elementele paralele sint egale;
ceea ce nseamna ca toate submult imile de cardinalitatea cel mult 2 snt independente. Unii
numesc astfel de matroizi geometrii combinatoriale.
Exemplul 2.3.5. U
0,n
si U
1,n
nu snt geometrici, pe cnd U
2,n
si U
3,n
snt [geometrici].
2.3.7 Matroidul an
Fie S o mult ime nita de puncte ntr-un spat iu an. Atunci familia submult imilor an
independente ale lui S are structura de matroid.
Reamintim ca un sistem de vectori v
1
, v
2
, . . . , v
k
din spat iul V peste corpul K snt
an dependent i daca exista elementele a
1
, a
2
, . . . , a
k
din K astfel nct
k
i=1
a
i
v
i
= 0,
k
i=1
a
i
= 0 si
k
i=1
[a
i
[ , = 0.
Exemplul 2.3.6. Fie S = (0, 0), (1, 0), (2, 0), (0, 1), (0, 2), (1, 1), S R
2
. Atunci o submult ime
X S este an dependenta daca [X[ 4 sau daca este (0, 0), (1, 0), (2, 0), (0, 0), (0, 1), (0, 2)
sau (0, 2), (1, 1), (2, 0). Aceast matroid este ilustrat n Figura 2.3.1.
21
(1, 0)
(2, 0)
(1, 1)
(0, 1) (0, 2)
y
x
(0, 0)
Figura 2.3.1. Exemplu de matroid an de rangul 3.
In exemplul de mai sus pe lnga faptul ca au fost indicate care mult imi snt dependente
a mai fost data si o reprezentare graca a matroidului respectiv, ceea ce nu a fost facut pna
acum n nici un exemplu.

In cele ce urmeaza vom descrie regulile n baza carora putem
obt ine reprezentarea graca a oricarui matroid an de rang mai mic ca 4:
(i) daca un element nu formeaza o bucla atunci el se reprezinta printr-un punct;
(ii) daca trei elemente ale matroidului formeaza un circuit, atunci ele se reprezinta prin
trei puncte coliniare sau incidente unei curbe (de exemplu circumferint a);
(iii) daca patru elemente ale matroidului formeaza un circuit, atunci ele se reprezinta prin
patru puncte coplanare.
Exemplul 2.3.7.
x
1
x
x x
x
x
x
6
5
7
4 3
2
x
1
x
x x
x
x
x
6
5
7
4 3
2
Figura 2.3.2. Matroidul Fano F
7
(stnga) si matroidul non-Fano F
7
(dreapta).
De notat ca nu orice diagrama cu puncte, linii si plane este reprezentarea geometrica a
unui careva matroid. De exemplu, Figura 2.3.3 nu reprezint a un matroid.
22
Intr-adevar, e X = 1, 2, 3, 6, 7 si Y = 1, 4, 5, 6, 7. Atunci r (X) = r (Y ) = 3,

r (X Y ) = 4 si cum r (X Y ) = 3 obt inem
r (X Y ) +r (X Y ) r (X) +r (Y ) ,
ceea ce e n contrazicere cu (R3).
Daca am face punctele 1, 6, 7 sa e coliniare atunci Figura 2.3.3 ar un matroid pe
rangul 4.
1
4
6
2
5
7
3
Figura 2.3.3.
2.3.8 Matroizi graci
Fie G = (V, E) un graf, e T E o submult ime de muchii si e familia
1 = T E: subgraful G
T
nu cont ine cicluri .
Se stie ca pentru orice T E, cardinalitatea unei mult imi maxime de muchii care este
aciclica n G
T
este r (T) = [V [ c(G
T
), unde c(G
T
) este numarul de componente conexe
ale lui G
T
, si astfel, (E, 1) este un matroid, numit matroidul ciclurilor ale grafului G
(sau matroidul ciclu al grafului G [16, p. 3]); se noteaza /(G). De fapt, acest exemplu
justica denumirea de circuit a mult imilor minimale dependente dintr-un matroid.
In general, daca /este un matroid si exista un graf Gastfel nct mult imile de independent a
din / corespund mult imilor de arce aciclice ale lui G, adica /

= /(G), atunci matroidul
/ se numeste grac.
In capitolul urmator vom arata ca matroizii graci sunt n acelasi timp si matroizi ma-
triceali.
Exemplul 2.3.8. Fie G = K
3
atunci /(G) = U
2,3
.
Exemplul 2.3.9. Fie G pseudograf ilustrat n Figura 2.3.4
atunci
((/(G)) = 1, 2, 3 , 2, 4, 5 , 3, 4, 5 , 5, 6, 7 , 2, 4, 6, 7 , 3, 4, 6, 7 .
23
1
4
5
2
3
7
6
8
Figura 2.3.4.
e
2
e
2
e
5
e
3
e
4
Figura 2.3.5.
Exemplul 2.3.10. Matroidul grafului ilustrat n Figura 2.3.5
este izomorf matroidului matricei
A =
_
1 0 0 1 1
0 1 0 0 1
_
si deci /[A] pe lnga faptul ca este matriceal mai este si grac.
2.3.9 Matroizi bicirculari
Fie G = (V, E) un graf, e T E o submult ime de muchii si e familia
( = T E: subgraful G
T
este o subdiviziune a unui graf ilustrat n Figura 2.3.6 .
Figura 2.3.6.
Atunci (S, () este un matroid cu ( mult imea circuitelor, numit matroid bicircular. Se
noteaza B(G). Mult imea bazelor sint mulmile maximale de muchii n care ecare compo-
nenta conexa cont ine exact cte un circuit.
24
2.3.10 Matroizi partit ie
Fie S
i
, i = 1, n, n mult imi nite si disjuncte doua cte doua astfel nct S =
n
i=1
S
i
si
1 = T S: i 1, 2, . . . , n , [T S
i
[ 1 .
Pentru orice T S, cardinalitatea unei mult imi de independent a maximal a din T este
n
i=1
[T S[ si astfel (E, F) este un matroid.
In general, daca / este un matroid si exista o mult ime S cu partit ia S

1
, S
2
, . . . , S
n
astfel nct mult imile de independent a ale lui / corespund mult imilor de independent a din
S, atunci spunem ca / este un matroid partit ie.
Incheiem acest paragraf cu Tabela 2.1 n care snt recapitulate tipurile de matroizi la care
ne vom referi cel mai des, n cele ce urmeaza.
Denumirea Notat ie Mult imile Bazele Circuitele
tipului independente
matroidul U
k,n
submult imile cu cel submult imile cu submult imile cu
k-uniform mult k elemente exact k elemente exact k + 1 elemente
matroidul vectorial /[A] coloanele liniar coloanele maximal coloanele minimal
al unei matrice A independente liniar independente liniar dependente
matroidul ciclurilor /(G) mult imile de muchii arborii de acoperire mult imile de muchii
ale unui graf G fara cicluri care cont in cicluri
matroidul bicircular B(G) mult imile de muchii mult imile de muchii mult imile de muchii
al unui graf G fara subgrafuri maximale: ecare care cont in subgra-
homeomorce celor componenta conexa furi homeomorce
din Fig 2.3.6 are exact un ciclu celor din Fig 2.3.6
Tabela 2.1.
2.4 Operat ii asupra matroizilor
2.4.1 Intersect ia matroizilor
Denit ia 2.4.1. Fie /
1
= (S
1
, 1
1
) si /
2
= (S
2
, 1
2
) doi matroizi, e S = S
1
S
2
si e
1 = I
1
I
2
: I
1
1
1
si I
2
1
2
. Atunci / = (S, 1) este intersect ia matroizilor /
1
si
/
2
si se noteaza / = /
1
/
2
.
Exemplul 2.4.2. U
2,3
U
1,3
= U
1,3
.
Corolarul 2.4.3. / = /
1
/
2
este un matroid.
25
Demonstrat ie. Sa ne convingem ca denit ia de mai sus este corecta si ca / = /
1
/
2
este un matroid; n acest scop vericam (I1)(I3).
(I1) 1
1
si 1
2
, deci 1 si 1 , = .
(I2) Fie I 1 si I
I. Fie ca I = I
1
I
2
, unde I
1
1
1
si I
2
1
2
. Evident, I
I
1
si
I
I
2
.

In particular, din (I2), I
1
1
. De aici putem scrie ca I
= I
I
2
si deci I
1.
(I3) Fie I
, I
1 si [I
[ = [I
[+1. Alegem I
1
, I
1
1
1
si I
2
, I
2
1
2
astfel nct I
= I
1
I
2
si I
= I
1
I
2
. Evident,
I
1
1
si I
1
1
x
1
I
astfel nct I
x
1
1
1
si
I
1
2
si I
1
2
x
2
I
astfel nct I
x
2
1
2
.
Prin urmare I
(I
x
1
) 1 si I
(I
x
2
) 1 si deci e ca punem x = x
1
sau
x = x
2
, unde x I
, (I3) este vericata.

Teorema 2.4.4. Fie /
1
= (S
1
, 1
1
) si /
2
= (S
2
, 1
2
) doi matroizi. Atunci
(i) ((/
1
/
2
) = ((/
1
) ((/
2
);
(ii) B(/
1
/
2
) = B
1
B
2
: B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
);
Teorema 2.4.5. Fie / = /
1
/
2
. Daca B B(/), atunci
[B[ = min
XS
1
S
2
r
M
1
(X) +r
M
2
(S X) .
Propozit ia 2.4.6. Fie U
k,n
matroidul uniform pe mult imea S si k
1
, k
2
doi ntregi astfel nct
0 k
1
n si 0 k
2
n, atunci
U
k
1
,n
U
k
2
,n
=
_
_
_
U
k
1
,n
daca k
1
k
2
;
U
k
2
,n
daca k
1
> k
2
.
2.4.2 Reuniunea matroizilor
Denit ia 2.4.7. Fie /
1
= (S
1
, 1
1
) si /
2
= (S
2
, 1
2
) doi matroizi, e S = S
1
S
2
si e
1 = I
1
I
2
: I
1
1
1
, I
2
1
2
. Atunci / = (S, 1) este reuniunea (sau suma directa) a
matroizilor /
1
si /
2
si se noteaza / = /
1
/
2
(sau / = /
1
/
2
).
Exemplul 2.4.8. U
2,3
U
1,3
= U
3,3
.
Exemplul 2.4.9. Suma directa a matroizilor graci asociat i celor doua componente conexe
ale grafului ilustrat n Figura 2.7.8 este matroidul ciclu al ntregului graf.
Corolarul 2.4.10. / = /
1
/
2
este un matroid.
26
Demonstrat ie. Sa ne convingem ca denit ia de mai sus este corecta si ca / = /
1
/
2
este un matroid; n acest scop vericam (I1)(I3).
(I1) 1
1
si 1
2
, deci 1 si 1 , = .
(I2) Fie I 1 si I
I. Fie ca I = I
1
I
2
, unde I
1
1
1
si I
2
1
2
. Atunci putem scrie
ca I
= (I
1
(I I
)) (I
2
(I I
)). De aici, ntruct I

1
(I I
) 1
1
si I
2
(I I
) 1
2
(din (I2)), rezulta ca I
1.
(I3) Fie I
, I
1, si [I
[ = [I
[ + 1. Atunci putem alege I
1
, I
1
1
1
si I
2
, I
2
1
2
astfel
nct
+1 sau
+1 si I
= I
1
I
2
, iar I
= I
1
I
2
. Aplicnd (I3) primim
ca x
1
I
1
I
1
astfel nct si I
1
x
1
I
1
sau x
2
I
2
I
2
astfel nct si I
2
x
2
I
2
.
In ambele cazuri, rezulta ca x I
astfel nct I
x 1.
Teorema 2.4.11. Fie /
1
= (S
1
, 1
1
) si /
2
= (S
2
, 1
2
) doi matroizi. Atunci
(i) ((/
1
/
2
) = ((/
1
) ((/
2
);
(ii) B(/
1
/
2
) = B
1
B
2
: B
1
B(/
1
), B
2
B(/
2
);
1
/
2
. Daca X S, atunci
r
M
1
M
2
(X) = min
TX
[X T[ + r
M
1
(T S
1
) +r
M
2
(T S
2
) .
In particular, daca S
1
S
2
= , atunci
r
M
1
M
2
(X) = r
M
1
(X S(/
1
)) +r
M
2
(X S(/
2
)).
1
/
2
. Daca S
1
S
2
= , atunci
(/
1
/
2
)
= /
1
/
2
,
iar daca S
1
= S
2
, atunci
(/
1
/
2
)
= /
1
/
2
.
Demonstrat ie. 1. Fie S
1
S
2
= .

In cele ce urmeaza vom compara bazele matroizilor
(/
1
/
2
)
si /
1
/
2
.
B((/
1
/
2
)
) = B
: S B
B((/
1
/
2
))
= S B: B B((/
1
/
2
))
= S (B
1
B
2
): B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
)
= (S
1
B
1
) (S
2
B
2
): B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
)
= B
1
B
2
: B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
)
= /
1
/
2
.
2. Fie S
1
= S
2
= S.
27
B((/
1
/
2
)
) = B
: S B
B((/
1
/
2
))
= S B: B B((/
1
/
2
))
= S (B
1
B
2
): B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
)
= (S B
1
) (S B
2
): B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
)
= B
1
B
2
: B
1
B(/
1
) si B
2
B(/
2
)
= /
1
/
2
.
Propozit ia 2.4.14. Fie U
k,n
matroidul uniform pe mult imea S si k
1
, k
2
doi ntregi astfel
nct 0 k
1
n si 0 k
2
n, atunci
U
k
1
,n
U
k
2
,n
=
_
_
_
U
k
1
+k
2
,n
daca k
1
+k
2
n;
U
n,n
daca k
1
+k
2
> n.
Teorema 2.4.15. Fie / = (S, 1) un matroid. Atunci / nu este 2-conex daca si numai
daca exista o submult ime proprie X S astfel nct 1 = I
1
I
2
: I
1
1(/[X) si I
2
1(/ X).
Corolarul 2.4.16. Fie / un matroid, X
1
, X
2
, . . . X
n
componentele conexe ale acestuia si
e /
i
= /[X
i
, i = 1, n. Atunci
/ = /
1
/
2
. . . /
n
si daca / = ^
1
^
2
. . . ^
k
atunci k = n si exista o permutare a mult imi 1, 2, . . . , n
astfel nct ^
i
= /
(i)
.
2.5 Dualitate
Teorema 2.5.1. Fie / un matroid si B
(/) familia de complemente ale bazelor lui /,

B
(/) = S(/) B: B B(/) .

Atunci B
(/) este mult imea bazelor unui matroid pe S.

Demonstrat ie.

In primul rnd demonstram ca B satisface urmatoarea condit ie:
(B2**) daca B
1
, B
2
B si x B
2
B
1
1
B
2
astfel nct si
(B
1
y) x B.
Intruct B
1
este o baza, B
1
x cont ine un unic circuit C.

Intruct C este dependenta,
iar B
2
este independenta, C B
2
,= si y C B
2
. Evident, y B
1
B
2
.

Intruct
(B
1
y) x nu cont ine un circuit C, mult imea (B
1
y) x este independenta.

In ne,
[(B
1
y) x[ = [B
1
[, deci este o baza.
28
Sa demonstram acum teorema.

Intruct B(/) nu este vida, nu este vida nici B
(/) si
deci (B1) este vericata. Fie B
1
, B
2
B
si x B
1
B
2
. Notam prin B
i
= S(/) B
i
,
i = 1, 2. Atunci B
i
B si B
1
B
2
= B
2
B
1
. Din (B2**), exista y B
1
B
2
astfel
nct (B
1
y) x B. Deci y B
1
B
2
si S(/) ((B
1
y) x) B
. nsa
S(/) ((B
1
y) x) B
= (B
1
y) x si putem deduce ca B
satisface (B2).
Denit ia 2.5.2. Matroidul din teorema de mai sus se numeste dualul lui / si se noteaza
/
In asa fel B(/
) = B
(/) si evident ca
Corolarul 2.5.3. /
= /.
Exemplul 2.5.4. Fie matroidul uniform U
k,n
. Bazele acestui matroid snt toate submult imile
de k elemente din S(U
k,n
). Deci
U
k,n
= U
nk,n
.
Propozit ia 2.5.5. Fie / un matroid atunci
r (/) +r
(/
) = [S(/)[ = [S(/
)[ .
Propozit ia 2.5.6. Fie / = (S, 1) un matroid si X S. Atunci
r
(X) = [X[ r (/) +r (S X) .

Demonstrat ie. Fie I
X si I SX doua submult imi maximal independente n /
si /,
respectiv. Atunci r
(X) = [I
[ si r (S X) = [I[. Fie B o submult ime maximal independenta

din S I
astfel nct I B. Deducem ca r (B) = rS I
si r (S I
) = r (/). Deci B este

o baza n B.
Notam prin B
= S B. B
este o baza n /
si I
, iar B
X = I
. La fel si
I B, iar B (S X) = I. Deci
B X = [B[ [I[
si
[X[ = [X B[ +[X B
[
= [B[ [I[ +[I
[
= r (/) r (S X) +r
(X).
n cele ce urmeaza vom folosi notat iile (
(/) sau simplu (
pentru circuitele matroidului

dual si le vom numi cocircuite.
29
Lema 2.5.7. Fie / un matroid pe S, atunci (
este un cocircuit al lui / daca si numai

daca S (
este un hiperplan n /.
Demonstrat ie. Fie C
un cocircuit al lui /
. Atunci
r (S C
) = r
(C
) +r (/) [C
[
= [C
[ 1 +r (/) [C
[
= r (/) 1
ntruct C
este minimala n privint a r
(C
) = [C
[ 1, deducem ca S C
este o
submult ime maximala astfel nct
r (S C
) = r (/) 1.
Deci S C
este un hiperplan.
Lema 2.5.8. Daca C este un circuit si C
este un cocircuit al matroidului /, atunci

[C C
[ , = 1.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul, e C C
= x. Atunci H = S C
este un
hiperplan al lui / si x / H. Cum nsa C x H primim ca r (H) = r (H x). Ceea ce
este o contradict ie.
Lema 2.5.9. Fie G un graf conex plan si G dualul sau geometric, atunci
/(G
) = /
(G).
Demonstrat ie. Fie G un graf conex plan, notam E = E(G) = E(G
).

Intrucat (G
= G
este sucient sa demonstram ca oricare ar un arbore de acoperire B al lui G muchiile
ramase E B formeaza un arbore de acoperire al lui G
. Dar asta e simplu:

1. E B formeaza un subgraf acicliic n G
.

Intr-adevar, [prin reducere la absurd]
presupunem ca E B cont ine un ciclu C
. Atunci trebuie sa existe cel put in doua varfuri

u, v V (G) astfel ncat u C
, iar v / C
.

Intrucat orice ciclu din G
este o mult ime de

taiere n G concludem ca orice drum din G care uneste varfurile u si v trebuie sa intersecteze
C
si prin urmare trebuie sa cont ina o muchie din E B.

Insa B este un arbore de acoperire
pentru G si deci cont ine n ntregime (fara vreo muchie din E B) un drum de la u la v.
Deci am primit o contradict ie.
2.

In baza formulei lui Euler avem ca
[V (G
)[ = 2 +[E[ [V (G)[ .
Intrucat [B[ = [V (G)[ 1 primim

[E(G) B[ = [E[ [B[
= [E[ [V (G)[ + 1
= [V (G
)[ 1
si E(G) B este arbore de acoperire pentru G
.
30
In baza lemei de mai sus se demonstreaza usor urmatoarea teorem a.

Teorema 2.5.10. Daca G este un graf planar atunci matroidul /
(G) este grac.

Pe de alta parte, nu ntotdeauna dualul unui matroid grac este si el grac, de exemplu
Teorema 2.5.11. Nici unul din /
(K
5
) si /
(K
3,3
) nu este grac.
Demonstrat ie. Presupunem, prin absurd, ca /
(K
5
) = /(G). Putem considera ca, fara
a restrnge din generalitate, ca G este conex. Atunci, ntrucat /(K
5
) are 10 elemente si
rangul 4, G trebuie sa aiba 7 vrfuri si 10 muchii, iar media gradelor vrfurilor d(G) sa e
mai mica decat 3. Fie v un varf de gradul 2 n G. Deducem ca /
(G) = /(K
5
) are un
circuit de lungimea 1 sau 2, ceea ce este o contradict ie. Asadar, /
(K
5
) nu este grac.
Analog se poate demonstra ca si /
(K
3,3
) nu este grac.
2.6 Minori
Din paragraful 1.2 al capitolului 1, cunoastem denit ia minorului unui graf. Analog se
deneste si minorul unui matroid. Nu se schimba nici notat iile. Doar regulile de efectuare
ale operat iilor de eliminare si contract ie se schimba si anume: dat ind un matroid / pe S
si x S, operat ia de eliminare se efectueaza dupa regula
/ x = (S x, I x: I 1(/)) , (2.5)
iar operat ia de contract ie...
M/x = (M
x)
. (2.6)
Mai general, daca T S, atunci M T este un matroid pe mult imea S T cu
1(/ T) = I T : I 1(/) (2.7)
sau echivalent
1(/ T) = (S T) I : I 1(/) , (2.8)
iar //T este un matroid pe mult imea S T calculat dupa formula
//T = (/
T)
. (2.9)
Ceea ce ne spune ca exista o conexiune ntre aceste doua operat ii si anume: ca aceste
doua operat ii snt duale, n urmatorul sens
//T = (/
T)
(2.10)
si
/ T = (/
/T)
. (2.11)
31
Exemplul 2.6.1. Fie S = 1, 2, 3, 4 si U
2,4
matroidul uniform pe S, atunci
U
2,4
2 = (1, 3, 4 , , 1 , 3 , 4 , 1, 3 , 1, 4 , 3, 4)
adica U
2,3
, iar
U
2,4
/2 = (1, 3, 4 , , 1 , 3 , 4)
adica U
1,2
.
In baza acestui exemplu usor se demonstreaza propozit ia urm atoare.

Propozit ia 2.6.2. Fie S o mult ime arbitrara nevida si U
k,n
un matroid uniform pe S,
k n <
0
. Atunci orice minor al acestui matroid este si el uniform.
Demonstrat ie. Fie U
k,n
matroidul uniform pe mult imea S si x S, atunci
U
k,n
x =
_
_
_
U
k,n1
daca k < n;
U
k1,n1
daca k = n.
si
U
k,n
/x =
_
_
_
U
k1,n1
daca k > 0;
U
k,n1
daca k = 0.
,
Corolarul 2.6.3. Orice minor al unui matroid uniform este la fel un matroid uniform.
Teorema 2.6.4. Fie / un matroid pe S, e T S si e X S T. Atunci
(i) ((/ T) = C S T : C ((/);
(ii) r
M\T
(X) = r
M
(X).
In baza operat iei de eliminare a unui element sau a unei mult imi de elemente se deneste
operat ia de restrict ie
/[T = / (S T).
Teorema 2.6.5. Fie / un matroid pe S, e T S si e X T. Atunci
(i) ((/ [ T) = C T : C ((/);
(ii) r
M|T
(X) = r
M
(X T);
(iii) f
M|T
(X) = f
M
(X) T.
32
Teorema 2.6.6. Fie / un matroid pe mult imea S, e T S si e X S T. Atunci
(i) mult imile independente ale matroidului //T snt submult imi I din S T astfel nct
pentru orice baza B din / [ T, mult imea I B este independenta n /;
(ii) mult imile maximal independente (bazele) ale matroidului //T snt submult imi B
din
S T astfel nct pentru orice baza B din /[T, mult imea B
B este o baza n /;
(iii) circuitele matroidului M/T snt submult imi de forma C T unde C ((/). La fel,
daca I este o mult ime independenta n M si C este un circuit din M, atunci CI este
un circuit n M/T;
(iv) r
M/T
(X) = r
M
(X T) r
M
(T);
(v) f
M/T
(X) = f
M
(X T) T.
Lema urmatoare prezinta cteva proprietat i ale operat iilor de eliminare si contract ie.
Lema 2.6.7. Fie / un matroid pe S si T
1
, T
2
S, T
1
,= T
2
. Atunci
(i) (/ T
1
) T
2
= / (T
1
T
2
) = (/ T
2
) T
1
;
(ii) (//T
1
)/T
2
= //(T
1
T
2
) = (//T
2
)/T
1
;
(iii) (//T
1
) T
1
= (/ T
1
)/T
2
.
Se observa usor ca denit ia operat iilor de eliminare si contract ie snt similare att pentru
grafuri cat si pentru matroizi. Astfel este evidenta urmatoarea teorema.
Teorema 2.6.8. Fie G un graf si T E(G). Atunci
/(G) T = /(G T)
si
/(G)/T = /(G/T).
Demonstrat ie. Fara a restrnge din generalitate putem considera ca [T[ = 1, adica T cont ine
un singur element. Fie T = e. Se observa usor ca /(G) e = /(G e). Iar daca
e este o bucla atunci G/e = G e si /(G)/e = /(G) e despre care am demonstrat
deja ca este /(G e). Sa presupunem ca e nu este bucla. Atunci submult imea I din
E(G) e este aciclica daca si numai daca I e este aciclic n G.

In asa fel, primim ca,
1(/(G)/e) = 1(/(G/e)).
33
Teorema 2.6.9. Fie G un graf si T E(G). Atunci
/
(G) T = /
(G/T)
si
/
(G)/T = /(G T).

Corolarul 2.6.10. Orice minor al unui matroid grac este grac si orice minor al unui
matroid cograc este la fel cograc.
2.7 Conexitate
2.7.1 Matroizi 2-conecsi
Fie / = (S, 1) un matroid si o relat ie binara pe S denita n felul urmator
= (x, y) S S: x = y sau C ((/): x, y C . (2.12)
Propozit ia 2.7.1. Relat ia este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Reexivitatea si simetria relat iei snt evidente: reexivitatea este asigurata
de condit ia x = y, iar simetria de condit ia x, y C. Sa ne convingem ca este tranzitiva.
Fie (x, y) si (y, z) ; x ,= y si y ,= z. Atunci exista circuitele C
1
si C
2
astfel nct
x C
1
, z C
2
si C
1
C
2
,= (deoarece y C
1
si y C
2
). Alegem C
1
si C
2
astfel nct
[C
1
C
2
[ sa e minimal. [Prin reducere la absurd] presupunem ca nu exist a asa un circuit
n / care sa cont ina si x si z.
Fie y
C
1
C
2
.

In baza relat iei (C3*) exista un circuit C3 astfel nct x C
3

(C
1
C
2
) y
. Mai mult chiar, z / C

3
(deoarece am presupus ca C ((/): x, z C).
Intruct C
3
C
1
adica C
3
C
2
,= reiese ca exista un element z
C
2
C
1
si z
C
3
.
Aplicnd (C3*) pentru C
2
, C
3
, z
si z obt inem un circuit C

4
astfel nct z C
4
(C
2
C
3
)
z
. Atunci C
4
C
2
si (C
3
C
2
)C
4
,= , iar ntruct (C
3
C
2
) C
1
obt inem ca C
1
C
4
,= .
Insa C
1
C
4
(C
1
C
2
) z
si [C
1
C
4
[ < [C
1
C
2
[.
Asadar, am gasit nca doua circuite C
1
si C
4
astfel nct x C
1
, z C
4
si C
1
C
4
,= ,
iar [C
1
C
4
[ < [C
1
C
2
[. Dar acest fapt e n contrazicere cu alegerea mult imilor C
1
si C
2
.
Teorema este deci demonstrata.
Clasele de echivalent a determinate de relat ia pe S se numesc componente de conex-
itate (sau mai simplu componente conexe) ale matroidului /.
Denit ia 2.7.2. Matroidul /se numeste 2-conex, sau doar conex, daca relat ia (denita
prin (2.12)) determina exact o clasa de echivalent a.
34
Exemplul 2.7.3. F
7
este 2-conex.
Exemplul 2.7.4. Fie G graful ilustrat n Figura 2.7.7, atunci /(G) este 2-conex.
1
2
4
3
5
Figura 2.7.7.
Exemplul 2.7.5. Fie G graful ilustrat n Figura 2.7.8, atunci se observa usor M(G) are
doua componente de conexitate si deci nu este 2-conex.
2
1
3
4
5
7
6
Figura 2.7.8.
Urmatoarea denit ie este echivalenta celei anterioare si de multe ori se va adeveri mai
utila (ntruct a enumera componentele de conexitate nu e o operat ie ntotdeauna usoara).
Denit ia 2.7.6. Un matroid / este conex daca x, y S(/) exista un circuit C astfel
nct x, y C.
Orice reuniune de componente conexe ale matroidului /se numeste separator. Propozit ia
urmatoare este o consecint a imediata a denit iei conexitat ii.
Propozit ia 2.7.7. Fie / un matroid si X S(/). Atunci X este un separator daca si
numai daca C ((/) ori C X sau C S(/) X.
Demonstrat ie. Fie X un separator, atunci x, y X exista un circuit C astfel nct x, y C
si C X, altfel X nu poate sa e o componenta conexa, adica un separator.
Propozit ia 2.7.8. Fie / un matroid pe S si X S. Atunci X este un separator daca si
numai daca
r (X) +r (S X) = r (/) .
35
Demonstrat ie. 1. Evident, X S din (R3) primim
r (X) +r (S X) r () +r (/) = r (/) .
Fie B
X
si B
S\X
submult imile maximal independente din X si S X, respectiv. Fie B =
B
X
B
S\X
. Daca X este separator atunci B este independenta n / (deoarece nu exista
nici un circuit care sa uneasca doua elemente din X si S X) si deci
r (X) +r (S X) = [B
X
[ +
B
S\X
= [B[ r (/) .
Necesitatea este demonstrata.
2. Pe de alta parte, daca X nu este un separator atunci trebuie sa existe un circuit C
care intersecteaza att X ct si S X. Fie B
X
si B
S\X
submult imi maximal independente
din X si S X, respectiv, astfel nct C X B
X
si C (S X) B
S\X
. Evident,
C B = B
X
B
S\X
si deci B este o mult ime dependenta. Iar ntruct B
X
si B
S\X
snt
maximale reiese ca r (B) = r (/). Si prin urmare
r (X) +r (S X) = [B
X
[ +
B
S\X
> [B[ = r (/) .

Sucient a este deci vericata.
numai daca / X = //X.
Aceasta propozit ie poate privita ca o consecint a a urmatoarei leme.
Lema 2.7.10. Fie / un matroid pe S si T S. Atunci / T = //T daca si numai
daca
r (T) +r (S T) = r (M) .
Demonstrat ie. 1. Fie r (T) + r (S T) = r (M).

In primul rnd observam ca 1(//T)
1(/ T). De aceea pentru a ne convinge ca / T = //T vom demonstra incluziunea
inversa. Fie I 1(/ T). Atunci exisa o baza B B/ T astfel nct I B. Daca
completam B pna la o baza n /, sa zicem cu B
. Atunci din
r (/) = [B[ +[B
[ = r (S T) +[B
[
reiese ca [B
[ = r (T) si B
este o baza n /[T. Prin urmare B este o baza n //T, iar

I 1(//T). Deci / T = //T.
2. Fie / T = //T, iar B o baza n / T = //T. Daca B
T
este o baza n /[T
atunci B B
T
B(/) si
r (/) = [B[ +[
T
[
= r (/ T) +r (/[T)
= r (T) +r (S T)
36
numai daca
r (X) +r
(X) [X[ = 0.
Pentru a demonstra propozit ia de mai sus, avem nevoie de urmatoarea lema.
Lema 2.7.12. Fie / un matroid pe S si X S. Atunci
r (X) +r (S X) r (/) = r (X) +r
(X) [X[ .
Demonstrat ie.

Inlocuind r
(X) cu relat ia din Propozit ia 2.5.6 si anume

r
(X) = [X[ r (/) +r (S X)

primim o identitate. Iar din acest fapt rezulta justet ea lemei.
Corolarul 2.7.13. Un matroid / este conex daca si numai daca /
este conex.
In primul rnd reamintim urmatorul criteriu (de care ne vom folosi pe tot parcursul
paragrafului).
Propozit ia 2.7.14. Fie G un graf fara bucle. Atunci G este 2-conex daca si numai daca
e, g E(G) exista un ciclu C astfel nct e, g E(C).
Propozit ia 2.7.15. Fie G un graf fara bucle cu cel put in 3 vrfuri. Atunci G este 2-conex
daca si numai daca /(G) este conex.
2.7.2 Matroizi k-conecsi
Denit ia 2.7.16. Fie / = (S, 1) un matroid, e r funct ia rang a acestuia si k un ntreg
arbitrar. Atunci partit ia (X
1
, X
2
) a mult imii S este o k-sect iune (Tutte) daca si numai
daca
(i) min[X[ , [Y [ k;
(ii) r (X) +r (Y ) r (/) k 1.
Daca / are o k-sect iune atunci spunem ca este k-separat (sau k-separabil). Daca /
este k-separabil atunci numarul (/) = min k: / este k-separabil se numeste conectiv-
itatea matroidului /. Evident, / este 2-conex daca si numai daca (/) 2.

In general,
daca k este un ntreg mai mare dect 1, atunci spunem ca / este k-conex daca (/) k.
Propozit ia 2.7.17. Fie / un matroid. Atunci (/) = (/
).
37
Demonstrat ie. Fie / = (S, 1) un matroid si X S. Atunci aplicnd Lema 2.7.12 si forma
duala a acesteia primim
r (X) +r (S X) r (/) = r (X) +r
(X) [X[
= r
X + r
S X r
/.
Astfel (X, S X) este o k-separat ie a lui / daca si numai daca este o k-separat ie a lui
/
.
Propozit ia 2.7.18. Fie / = (S, 1) un matroid k-conex cu cel put in 2(k 1) elemente.
Atunci ecare circuit sau cocircuit al lui / are cel put in k elemente.
Demonstrat ie. Daca pentru un k
< k, / are o submult ime de cardinalul k
si care este
un circuit sau un cocircuit, atunci partit ia (X, S X) va o k-separat ie. Ceea ce e n
contrazicere cu faptul ca / e k-conex.
Propozit ia 2.7.19. Fie / = (S, 1) un matroid k-conex cu cel put in 2k1 elemente. Atunci
/ cont ine o submult ime X de cardinal k care este n acelasi timp si circuit si cocircuit.
Corolarul 2.7.20. Fie / un matroid. Daca (/) = atunci / este matroidul uniform.
Mai mult chiar,
(U
k,n
) =
_
_
k + 1 daca n 2k + 2;
n k + 1 daca n 2k + 2;
n celelalte cazuri.
Acum sa denim alte tipuri de separat ii si conexitat i. O partit ie (X, Y ) a mult imii S
pe care este denit un matroid / avnd funct ia rang r, se numeste k-separat ie verticala
daca
(1) min r (X) , r (Y ) k;
(2) r (X) +r (Y ) r (/) k 1.
Partit ia (X, Y ) se numeste k-separat ie ciclica daca
(1) /[X si /[Y cont in un circuit;
(2) r (X) +r (Y ) r (/) k 1.
Conectivitatea verticala k(/) a lui / este cel mai mic k pentru care / este k-separabil
vertical sau r (M) n caz contrar. Conectivitatea ciclica (/) a lui / este cel mai mic k
pentru care / este k-separabil ciclic sau [S[ r (/) n caz contrar. Despre un matroid
/ spunem ca este k-conex vertical (k-conex ciclic) daca 2 k k(/) (2 k (/),
respectiv).
Propozit ia 2.7.21. Fie / = (S, 1) un matroid, e (/) < si e k un numar natural
arbitrar. Atunci / este Tutte k-conex daca si numai daca este n acelasi timp vertical
k-conex si ciclic k-conex.
38
2.8 Reprezentabilitatea matroizilor
2.8.1 Reprezentabilitatea peste corpuri nite
Denit ia 2.8.1. Fie / un matroid si K un corp. Atunci / este reprezentabil peste
corpul K (sau K-reprezentabil) daca si numai daca exista o matrice A cu elemente din K
astfel nct /

= /[A].
Exemplul 2.8.2. Matroidul grac din Exemplul 2.3.10 este GF(2)-reprezentabil, unde GF(2)
este corpul Galua.
Exemplul 2.8.3. U
2,4
este GF(3)-reprezentabil ntruct este izomorf matroidului matricei
A =
_
1 0 1 1
0 1 1 2
_
.
Daca / este un matroid K-reprezentabil si A este matricea, cu elemente din K, grat ie
careia /este reprezentabil, atunci Ase numeste matricea reprezentativa (sau K-reprezentarea)
a lui /.
De notat ca orice matroid reprezentabil poate avea mai multe matrici reprezentative peste acelasi corp.
Propozit ia 2.8.4. Fie / un matroid si K un corp. Daca / este K-reprezentabil, atunci
orice K-reprezentare (nenula) a lui / poate adusa la o matrice de forma [I
r
[D] (unde
I
r
este matricea unitate de tipul r r, D este o matrice oarecare de tipul r (n r) cu
elemente din K, n este numarul de elemente ale matroidului /, iar r = r (/)) astfel nct
/

= /[I
r
[D].
Demonstrat ie. 1. Fie A o K-reprezentare a lui /, atunci A poate adusa la forma [I
r
[D]
prin pivotarea gaussiana.
2. Pentru a demonstra ca /

= /[I
r
[D] sau ca (echivalent) /[A] = /[I
r
[D] este
sucient sa ment ionam ca operat iile de:
(i) schimbare a doua linii (sau coloane) ntre ele;
(ii) nmult ire a unei linii (sau coloane) cu un element diferit de zero din K;
(iii) nlocuire a unei linii r
cu suma r
+ r
, unde r
este o linie arbitrara din A;

(iv) suprimare a liniei care cont ine doar zerouri (numai daca ea nu este unica linie),
nu modica matroidul /[A].
39
Daca / este un matroid K-reprezentabil, atunci [I
r
[D] se numeste matricea reprezen-
tativa standard (sau K-reprezentarea standard) a lui /. Daca n loc de D punem
matricea D
#
capatata din D prinnlocuirea elementelor diferite de zero cu 1, atunci
_
I
r
[D
#
este matricea reprezentativa part iala (sau K-reprezentarea part iala) a lui /.
Propozit ia 2.8.5. Fie / un matroid si K un corp. Daca / este K-reprezentabil atunci si
/
este K-reprezentabil.

In particular, daca / este reprezentat peste K de matricea [I
r
[D]
atunci /
este reprezentat peste K de

_
D
T
[I
nr
In cele ce urmeaza snt prezentate unele rezultate referitoare la reprezentabilitatea ma-

troizilor peste cmpurile nite.
Teorema 2.8.6. Fie K un corp. Atunci
(i) F
7
este F-reprezentabil daca si numai daca caracteristica corpului K este 2;
(ii) F
7
este F-reprezentabil daca si numai daca caracteristica corpului K este diferita de
2.
Pentru a demonstra teorema de mai sus, avem nevoie de urmatoarele leme.
Lema 2.8.7. Fie K un corp si matricea
D
F
=
_
_
0 1 1 1
1 0 1 1
1 1 0 1
_
_
cu elemente K. Daca caracateristica corpului K este 2, atunci /[I
3
[D
F
]

= F
7
, daca nsa
caracteristica corpului K nu este 2, atunci /[I
3
[D
F
]

= F
7
.
Lema 2.8.8. Fie /
_
F
7
, F
7
_
si K un corp. Daca / este K-reprezentabil atunci /

=
M[I
3
[D
F
], unde D
F
este matricea din Lema 2.8.7.
Teorema 2.8.9. Fie K un corp nit si k un ntreg mai mare dect 1. Atunci U
2,k
este
K-reprezentabil daca si numai daca [K[ k 1.
Demonstrat ie. Fie A = [I
2
[D] o K-reprezentare standard a lui U
2,k
. Evident, orice coloana
a matricei D nu este de fapt altceva dect o combinat ie liniara de forma
a
1
_
1
0
_
+ a
2
_
0
1
_
,
unde a
1
, a
2
K. Cum nsa /[A] trebuie sa e izomorf cu U
2,k
nu orice combinat ie de acest
tip este buna pentru D ci numai cele mutual independente.
40
Fara a restrnge generalitatea putem considera a
1
= 1, ceea ce ar nsemna ca prima linie
a matricei D e formata numai din 1. Atunci linia a doua trebuie sa cont ina elemente mutual
diferite si nenule (caci daca macar doua snt egale atunci primim doua coloane egale, adica
liniar dependente, iar daca punem un element nul atunci primim coloana
_
1
0
_
). Prin urmare
k 2 [K[ 1, adica [K[ k 1.
Corolarul 2.8.10. Fie q un numar prim. Atunci matroizii U
2,q+2
si U
q,q+2
nu snt GF(q)-
reprezentabili, unde GF(q) este corpul Galua.
De notat ca nu orice matroid este reprezentabil, de exemplu
Propozit ia 2.8.11. Matroidul lui Vamos V
8
nu este reprezentabil peste nici un corp.
Propozit ia 2.8.12. Matroidul non-Pappus nu este reprezentabil peste nici un corp.
Teorema 2.8.13. Fie / un matroid. Atunci / reprezentabil peste GF(2) daca si numai
daca nu are un minor izomorc cu U
2,4
.
In legatura cu teorema de mai sus se impun mai multe remarci.
In primul rnd, matroizii GF(2)- si GF(3)-reprezentabili se numesc binari si ternari,

respectiv.
In al II-lea rnd, minorii care mpiedica un tip anumit de matroizi sa e K-reprezentabili,

pentru un corp K xat se numesc minori imposibili pentru K-reprezentabilitate.
Asadar, n lumina acestor noi termeni Teorema 2.8.13 ne spune ca unicul minor imposibil
pentru clasa matroizilor binari este U
2,4
.
Teorema 2.8.14. Fie K un corp de caracteristica mai mare ca 2. Atunci F
7
si F
7
snt
minori imposibili pentru clasa matroizilor K-reprezentabili.
Teorema 2.8.15. Unicii minori imposibili pentru clasa matroizilor ternari sint U
2,5
, U
3,5
,
F
7
si F
7
.
2.8.2 Matroizi binari
In acest paragraf snt prezentate doua proprietat i interesante ale matroizilor binari. Ream-
intim ca matroizii binari snt matroizi GF(2)-reprezentabili.
Propozit ia 2.8.16. Fie / un matroid binar, e C ((/) si A una din matricele GF(2)-
reprezentative ale lui /, atunci
A
C = 0, unde
A
C este suma coloanelor din A core-
spunzatoare elementelor circuitului C.
41
Demonstrat ie. Fie c
1
, c
2
, ..., c
k
coloanele din A corespunzatoare elementelor circuitului C.
Intruct C este o mult ime dependenta rezulta ca c

1
, c
2
, . . . , c
k
snt liniar dependente, adica
a
1
, a
2
, . . . , a
k
GF(2), nu toate nule astfel nct
a
1
c
1
+a
1
c
2
+ . . . + a
k
c
k
= 0.
Distingem urmatoarele cazuri.
1. Fie ca a
1
= a
2
= . . . = a
k
= 1, atunci
k
i=1
a
i
c
i
=
A
C = 0.
2. Fie ca nu tot i a
1
, a
2
, . . . , a
k
snt 1, atunci
k
i=1
a
i
c
i
=
m
k
i=1
a
i
c
i
= 0,
unde m
k
< k. Prin urmare c
1
, c
2
, ..., c
k
cont ine o submult ime care la fel este liniar depen-
denta, dar atunci C nu este minimal dependenta. Contradict ie.
Lema 2.8.17. Fie / un matroid binar. Daca C
1
si C
2
snt doua circuite distincte, atunci
C
1
C
2
este o reuniune de circuite mutual disjuncte.
Demonstrat ie. Fie A o matrice reprezentativa a lui / peste GF(2) e C un circuit n /.
Atunci, din Propozit ia 2.8.16,
C = 0, adica suma coloanelor matricei A corespunzatoare

elementelor acestui circuit este zero (vectorul nul). Pe de alta parte, daca despre X S(/)
se stie ca suma coloanelor corespunzatoare este la fel vectorul nul, adica este dependenta,
atunci spunem ca X cont ine un circuit C
. Mai mult chiar, si coloanele X C
, daca exista,
n suma fac vectorul nul.

In aceste condit ii, mult imea X poate privita ca o reuniune de
circut e disjuncte.
Fie C
1
, C
2
((/) si C
1
,= C
2
. Atunci C
1
C
2
,= . Iar t innd seama de considerat iile
de mai sus,
A
C
1
= 0 si
A
C
2
= 0. Acum, ntruct
A
C
1
=
A
C
1
C
2
+
A
C
1
C
2
= 0,
rezulta ca daca linia r a coloanei
A
C
1
C
2
este 1, atunci printre coloanele C
1
C
2
trebuie
sa e un numar impar de coloane care sa cont ina 1 n rndul r. Acelasi rat ionament este
valabil si pentru C
1
C
2
, deoarece
A
C
2
=
A
C
2
C
1
+
A
C
1
C
2
= 0.
Iar intruct impar + impar = par, rezulta ca
A
C
1
C
2
=
A
(C
1
C
2
) (C
2
C
1
) = 0.
42
Propozit ia 2.8.18. Fie /un matroid binar, iar C si C
un circuit si un cocircuit, respectiv.

Atunci [C C
[ este par.
Demonstrat ie. Fie CC
,= (caci de altfel teorema este demonstrata) si x CC
. Atunci
exista o baza B
n /
astfel nct C
x B
. Fie B = S B
si A = [I
r
[D] este o
reprezentare peste GF(2) a lui /, astfel nct coloanele din I
r
corespund elementelor din B.
Atunci /
= /[D
T
[I
nr
] si coloana x din D
T
are 1 n pozit iile corespunzatoare vectorilor
din I
nr
care se cont in n C
x.

Intruct C este circuit n /, rezulta ca
A
C = 0. Si
suma aceasta are 0 n linia x. Ceea ce nseamna ca exista un numar impar de coloane din
C x avnd 1 n aceasta linie. Prin urmare C x si C
x au un numar impar de
elemente comune, adica interseca acestora va avea un numar par de elemente.
Teorema 2.8.19. Fie / un matroid. Atunci urmatoarele armat ii snt echivalente
(i) / este binar;
(ii) daca C este un circuit, iar C
un cocircuit, atunci [C C
[ este par;
(iii) daca C
1
si C
2
snt doua circuite distince atunci C
1
C
2
cont ine un circuit;
(iv) daca C
1
si C
2
snt doua circuite distince atunci C
1
C
2
este o reuniune de circuite
mutual disjuncte;
(v) diferent a simetrica a oricaror circuite (cel put in 2) ori este vida sau cont ine un circuit;
(vi) diferent a simetrica a oricaror circuite este o reuniune de circuite mutual disjuncte;
(vii) daca B este o baza, iar C un circuit atunci C =
eC\B
C(e, B);
(viii) exista o baza B a lui / astfel nct daca C un circuit atunci, atunci C =
eC\B
C(e, B);
Lema 2.8.20. Daca matroidul /nu este K-reprezentabil atunci nici /
nu este K-reprezentabil.
Teorema 2.8.21. Orice matroid grac este binar.
Demonstrat ie. Fie G = (V, E) un graf cu m vrfuri si n muchii. Pentru a arata ca /(G)
este binar, este sucient sa gasim o matrice A (cu n coloane) peste corpul GF(2) astfel
nct /[A] sa e izomorf matroidului /(G).

In acest scop formam matricea de incident a
vrfuri-muchii A = (a
ij
) a lui G, dar put in modicata, n felul urmator
a
ij
=
_
_
_
1 daca muchia e
j
nu este o bucla si eeste incidenta vrfului v
i
;
0 n celelalte cazuri.
Se observa ca coloanele corespunzatoare buclelor cont in doar zerouri (vectorul nul).
43
Pentru a demonstra ca /(G)

= /[A], este sucient sa aratam ca o mult ime X de
coloane din A este liniar dependenta daca si numai daca X cont ine un ciclu n G. Din acest
motiv vom parcurge urmatorii doi pasi.
1. Presupunem ca X cont ine muchiile unui ciclu C. Daca C este o bucla, atuci coloana
corespunzatoare este vectorul nul si deci X este liniar dependent a. Daca C este o pereche
de muchii paralele atunci coloanele corespunzatoare snt identice si deci iarasi: X este liniar
dependenta.

In sfrsit, daca C este un k-ciclu si k > 2, atunci ecare muchie din C este
incidenta cu exact doua vrfuri din C. Adica orice rnd cont ine n aceste coloane exact doua
unitat i. Cum nsa n GF(2), 1 + 1 = 0 deducem ca suma vectorilor (cloanelor) din X este
0 si deci: X este liniar dependenta.
2. Presupunem ca X este o mult ime liniar dependenta de coloane din A. Fie D X
liniar dependenta, dar minimala (n raport cu relat ia de incluziune), adica orice submult ime
proprie a lui D este independenta. Daca D cont ine o coloana nula atunci aceasta coloana
corespunde unei bucle (ntruct vrfurile izolate snt excluse). Daca nsa D nu cont ine o
coloana nula atunci deoarece D este minimal dependenta rezulta ca suma coloanelor din D
este zero, deci ecare rnd cont ine exact doi de 1. Deci D cont ine un ciclu.
44
2.8.3 Matroizi regulat i
In capitolul precedent Matroizii regulat i snt un caz particular al matroizilor reprezentabili.

Mai precis spus, proprietatea de a regulat este opusa proprietat ii de a nu reprezentabil
peste nici un corp asa cum, de exemplu, proprietatea de simetrie este opusa proprietat ii de
antisimetrie. De aceea putem spune ca matroizii care nu snt reprezentabili peste nici un
corp (matroidul lui Vamos, non-Pappus) snt antiregulat i.
Denit ia 2.8.22. Fie / un matroid. Se spune ca / este regulat daca si numai daca este
reprezentabil peste orice corp K.
Aceasta denit ie este nsa prea abstracta si nu este practica: nu va putea folosita n
calitate de instrument atunci cnd vom dori sa aratam ca un matroid este regulat. De aceea,
n cele ce urmeaza ne vom folosi de urmatoarea denit ie.
Denit ia 2.8.23. Fie / un matroid. Se spune ca / este regulat daca exista un matroid
matriceal /[A] peste R izomorf matroidului / cu A total unimodulara.
Denit ia 2.8.24. Fie A o matrice cu elemente din R. Se spune ca A este total uni-
modulara daca si numai daca determinantul oricarei submatrice p atratica este 0, 1 sau
1.
Lema 2.8.25. Fie A o matrice total unimodulara, e a
ij
A un element arbitrar nenul si
e B matricea capatata din A n urma pivotarii dupa a
ij
. Atunci B este total unimodulara.
Demonstrat ie. Fie A
si B
doua submatrice patratice ale matricelor A si B, respectiv. Tre-

buie sa aratam ca det B
0, 1, 1. [
In acest scop] notam prin I

l
mult imea indicilor liniilor
submatricei A
(adica mult imea indicilor liniilor din A care intra n component a submatricei
A
) si prin I
c
mult imea indicilor coloanelor submatricei B
. Distingem urmatoarele cazuri:

1. Fie i I
l
, atunci [det A
[ = [det B
[; si deci det B
0, 1, 1.
2. Fie j I
c
, iar i / I
l
, atunci B
cont ine o coloana (coloana j) a carei elemente snt

toate nule; deci det(B
) = 0.
3. Fie i I
l
si j I
c
. La fel ca si n cazul precedent, coloana j consta doar din zerouri,
cu except ia elementului pivot (b
ij
= 1). Avnd n vedere acest fapt si notnd cu B
matricea
obt inuta prin suprimarea liniei i si coloanei j din matricea B
, primim ca det B
= det B
.
Dar atunci notnd prin A
matricea obt inuta din A
n acelasi fel ca si B
din B
si aplicnd
rezultatul cazului 1 avem ca [det(A
)[ = [det(B
)[. Prin urmare det B
0, 1, 1
Lema 2.8.26. Fie / un matroid de rang r diferit de zero. Atunci / este regulat daca
si numai daca exista un matroid matriceal /[A] peste R cu A total unimdulara de forma
[I
r
[D] izomorf matroidului /.
45
Demonstrat ie. Fie / un matroid regulat. Atunci /

= /[A] unde A este o matrice cu
elemente din R total unimodulara.

In virtutea Lemei 2.8.25 matricea A, prin operat ia de
pivotare, poate adusa la forma [I
r
[D] care la fel este o matrice total unimodulara.
Teorema 2.8.27. Fie / un matroid regulat. Atunci /
este regulat.
Demonstrat ie. Fie / un matroid regulat. Atunci (din Lema 2.8.26) exista o matrice A cu
elemente din R total unimodulara astfel nct /[A]

= /. Prin denit ie /
= [D
T
[I
nr
]
care la fel este total unimodulara.
Stergnd o coloana dintr-o matrice total unimodulara nu afecteaza unimodularitatea aces-
teia. Combinnd aceasta observat ie cu rezultatul anterior ajungem la urma toarea concluzie.
Corolarul 2.8.28. Daca /este un matroid total unimodular, atunci orice minor al acestuia
este total unimodular.
Lema 2.8.29. Fie D
1
o matrice cu elemente din 0, 1, 1 si K un corp de caracteristica
diferita de 2. Presupunem ca [I
r
[D
1
] este K-reprezentarea standard a unui matroid binar /.
Presupunem ca [I
r
[D
2
] este capatata din [I
r
[D
1
] n urma pivotarii dupa un element nenul
din [I
r
[D
1
]. Atunci orice element al matricei D
2
este din 0, 1, 1.
Demonstrat ie. Este clar ca elementele din linia r si coloana s snt din 0, 1, 1. Fie ca
i ,= r si j ,= s. Reamintim ca ecare element d
ij
din [I
r
[D2] se obt ine dupa formula d
ij
=
d
ij
d
is
d
rs
d
rj
.

Intruct toate elementele matricei D
1
snt din 0, 1, 1 si d
rs
,= 0 dupa o simpla
enumerarea si vericare nlocuire a caurilor d
ij
poate lua valori din 0, 1, 1, 2, 2.
Teorema 2.8.30 (Tutte). Fie /un matroid. Atunci urmatoarele armat ii snt echivalente
(i) / este regulat;
(ii) / este izomorf unui matroid matriceal /[A] peste R al carui matrice A este total
unimodulara;
(iii) / este reprezentabil peste GF(2) si peste un corp K de caracteristica mai mare ca 2.
Demonstrat ie.
Corolarul 2.8.31. Un matroid / este regulat daca si numai daca este binar si ternar.
Un matroid este regulat daca si numai daca nu cont ine vreun minor izomorf cu U
2,4
, F
7
si F
7
.
46
Capitolul 3
Matroizi innit i
In acest capitol snt examinate doua posibilitat i de extindere a matroizilor nit i la matrozi
innit i: n termeni de spat ii de independent a, pe de o parte, si din punct de vedere al
operatorilor de nchidere, pe de alta parte. De asemenea, ne vom preocupa de felul cum se
rasfrng aceste posbilitat i asupra operat iilor de restrict ie, contract ie si determinarea dualului.
La nalul acestui capitol vom introduce o clasa noua de matroizi si anume: B-matrozii.
3.1 Spat ii de pre-independent a, spat ii de independent a
si dualitate
Denit ia 3.1.1. Fie S o mult ime arbitrara nevida si 1 o familie oarecare de submult imi
din S. Atunci (S, 1) este un spat iu de pre-independent a [7, p. 325] daca si numai daca
(I1) 1 este nevida;
(I2) daca I
1
1 si I
2
I
1
, atunci si I
2
1;
(I3) daca I
1
, I
2
1 si [I
1
[ = [I
2
[ + 1, atunci exista un element x I
1
I
2
astfel nct si
I
2
x 1.
De notat ca atunci cnd S este nita denit ia de mai sus este denit ia obisnuita a ma-
troidului n termeni de [familia sa de] mult imi independente. Daca nsa S este innita
axiomele (I1)(I2) nu snt suciente si este nevoie de un alt tip de structura.
Denit ia 3.1.2. Perechea (S, 1) este un spat iu de independent a daca pe lnga (I1)(I3)
satisface
(I4) daca orice submult ime nita a lui X S este n 1, atunci si X 1.
In ceea ce priveste operat iile de restrict ie si contract ie: ele se denesc la fel ca si n cazul
matroizilor nit i. Astfel, daca (S, 1) este un spat iu de independent a, T S si
1[T = I T : I 1 , (3.1)
47
atunci (T, 1[T) este un spat iu de indepedent a, numit restrict ia lui 1 la T. Pe de alta parte,
daca B este o baza (mult ime independenta maximala) n 1[(S T) si
1/T = X T : X B 1 , (3.2)
atunci 1/T nu depinde de alegerea bazei B si (T, 1/T) este un spat iu de independent a numit
contract ia lui 1 la T.
Sa consideram n continuare dualitatea. Din nou, e (S, 1) un spat iu de independent a si
1
= X S: S X cont ine o baza din 1 . (3.3)

Atunci cnd S este nita (S, 1
) este un matroid, numit dualul lui (S, 1). Totusi n cazul

cnd S este innita (S, 1
) nu este ntotdeauna un spat iu de independent a.

Exemplul 3.1.3. Fie S o mult ime innita, e k N si e 1
k
= X S: [X[ k.
Atunci (S, 1
k
) este un spat iu de independent a. Dar cu toate ca (S, 1
k
) este un spat iu de
pre-independent a, (S, 1
k
) nu verica (I4).
Intr-adevar, n (S, 1
k
) orice mult ime de forma Sx
1
, x
2
, x
3
, x
4
, unde x
1
, x
2
, x
3
, x
4
S,
este o baza, iar orice mult ime de forma S x
1
, x
2
, x
3
, unde x
1
, x
2
, x
3
S, necatnd la
faptul ca verica (I4) este totusi o mult ime dependenta. Deci (S, 1
k
) nu este un spat iu de
independent a.
Sa consideram o alta modalitate de a extinde dualitatea nita. Fie S o mult ime arbitrara
innita si familia de spat ii de independent a pe S. Funct ia de dualitate pe este o
funct ie : astfel nct
(D1) 1 = 1;
(D2) (1)[T = (1/T)
, pentru orice submult ime nita T din S.

Lund n considerat ie Exemplul 3.1.3 se pune urmatoarea ntrebare:
Intrebarea 3.1.4. Pentru care clase de spat ii de independent a pe S exista funct ia de

dualitate ?
Teorema urmatoare [8, p. 261] ne arata ca o astfel de funct ie nu exista, n general.
Teorema 3.1.5 (J. Oxley). Data ind o mult ime arbitrara innita S, nu exista o funct ie
de dualitate pe familia de spat ii de independent a pe S.
Demonstrat ie. [Prin reducere la absurd] presupunem ca exista totusi o funct ie de dualitate
pe . Atunci pentru orice k nenegativ consideram
1
k
= X S: [X[ k ;
48
si obt inem familia de spat ii de independent a (S, 1
k
) : k 0.
Fixam k; atunci pentru orice submult ime nita T din S mult imea S T este innita
si deci orice baza n 1
k
[(S T) este o baza din 1
k
care nu se include n T. Prin urmare
1
k
/T = .

In virtutea acestui fapt primim ca (1
k
/T)
= X: X T. De aici, aplicnd
(D2) obt inem ca T 1
k
. Reiese ca 1
k
cont ine toate submult imile nite din S si deci
1
k
= X S: [X[ <
0
, oricare ar k N. Adica pentru orice j, k N cu j ,= k,
1
j
= 1
k
.
In virtutea ultimului rezultat si (D1) obt inem

1
j
= (1
j
) = (1
k
) = 1
k
,
ceea ce este o contradict ie.
Intrebarea 3.1.4 ramne deschisa; teorema de mai sus nu este dect un contraexemplu.

In
[8, p. 261-262] snt indicate doua posibilitat i (alternative) de a solut iona ct de ct aceasta
problema.
Prima posibilitate consta n nlocuirea condit iei (D1) cu o condit ie mai slaba
(D1*) 1 = 1.
Iar a doua, este de a cauta, ind date o mult ime innita S si o submult ime U S, o
clasa T
U
de spat ii de pre-independent a pe U astfel nct
(T1) T
U
include toate spat iile de independent a de pe U;
(T2) pe T
U
, (3.1) si (3.2) determina operat ii de restrict ie si contract ie bine denite astfel
ca daca V U, atunci restrict ia si contract ia unui element din T
U
sa e n T
V
;
(T3) funct ia denita prin (3.3) este o permutare pe T
U
care verica (D1) si (D2).
Sa presupunem ca U S exista o astfel de clasa T
U
de spat ii de pre-independent a. Sa
determinam cteva condit ii care trebuie sa e vericate de membrii T
U
.
In primul rnd, daca 1 T

U
si T U, atunci pentru ca 1/T sa e bine denit, 1[(U T)
trebuie sa aiba numaidect o baza.
In al II-lea rnd, pentru ca 1/T sa nu depinda de alegerea bazei din 1[(U T), trebuie sa
e vericata urmatoarea condit ie: daca B
1
si B
2
snt doua baze ale lui 1[(U T) si X T,
atunci B
1
X 1 daca si numai daca B
2
X 1.
In al III-lea rnd, n virtutea (3.3), ecare element din 1
se cont ine ntr-o baza din 1
.
Din acest motiv, (U, 1
) trebuie sa e B
1
, adica pentru orice mult ime independenta trebuie
sa existe o baza care sa o cont ina, iar din (T3) si (D1) la fel si orice restrict ie 1[T trebuie
sa e B
1
.
49
Lema 3.1.6. Fie T
S
o clasa de spat ii de pre-independent a pe S care verica (T1)(T3).
Fie 1 T
S
si U S. Daca B
1
si B
2
snt doua baze ale 1[U, iar x B
1
B2, atunci exista
un element y B
2
B
1
astfel nct si (B
1
x) y este o baza n 1[U.
In concluzie, iata condit iile necesare pentru ca o pereche (U, 1) sa apart ina clasei T
U
:
(T4) (U, 1) este spat iu de pre-independent a;
(T5) daca T U, atunci 1[T este B
1
;
(T6) daca T U, B
1
, B
2
B(1[T) si x B
1
B
2
2
B
1
astfel nct si (B
1
x) y B(1[U).
Astfel de clase apar la o abordare operatoriala a matroizilor innit i.
3.2 Operatori de nchidere si matroizi innit i
In ceea ce priveste denit iile de baza (principale) si notat iile asociate abordarii operatoriale
a matroizilor, ne vom referi la [7], [8] si [12].
Denit ia 3.2.1. Fie S o mult ime arbitrara nevida si f o funct ie de la 2
S
la 2
S
. Atunci f
este un operator [9, p. 61] daca si numai daca, oricare ar X Y S:
(i) X f (X);
(ii) f (X) f (Y ).
Denit ia 3.2.2. Fie S o mult ime arbitrara nevida si un operator f : 2
S
2
S
. Atunci
/ = (S, f) este un wIwE-matroid [7, p. 325] daca si numai daca:
(wI) daca x f (Y ) atunci f (x Y ) = f (Y );
(wE) daca p f (x Y ) si p / f (Y ), atunci x f (Y p).
Orice operator care verica (wI) si (wE) se va numi wIwE-operator. Abrevieri similare
vor folosite si pentru alte tipuri de operatori. Spre exemplu, n [12] pe lnga (wI), (wE),
(I) si (E) pot gasite si condit iile (vwI)
1
si (vwE):
(vwI) daca X este o mult ime nita, Y independenta si X f (Y ), atunci f (X Y ) = f (Y ).
1
semnicat ia abrevierilor I, wI, vwI, E, wE, vwE este urmatoarea: I - idempotent a [Idempotence], wI
- idempotent a slaba [weak Idempotence], vwI - idempotent a foarte slaba [very weak Idempotence], iar E -
interschimbare [Exchange]
50
S
2
S
. Atunci
/ = (S, f) este un IE-matroid daca si numai daca:
(I) daca X f (Y ) atunci f (X Y ) = f (Y );
(E) daca p f (Y ) si p / f (Y X), atunci x X astfel nt x f ((Y x) p).
Remarca 3.2.1. Atunci cnd S este nita Denit ia 3.2.2 si Denit ia 3.2.3 snt echivalente cu
Teorema 2.1.19, care nu este altceva dect denit ia obisnuita a matroidului (nit) n termeni
de operatori de nchidere.
Remarca 3.2.2. (I) (wI).
Remarca 3.2.3. (I) f (f (X)) = f (X).
Operat iile de restrict ie si contract ie se denesc dupa regulile
f
T
(X) = f (X) T (3.4)
f
T
(X) = f (X (S T)) T, (3.5)
oricare ar X T S.
Dualul lui f se deneste prin
f
(X) = X x: x / f (S (X x)) (3.6)

si n plus au loc urmatoarele relat ii
f
= f (3.7)
(f
)
T
=
_
f
T
_
(3.8)
Reamintim ca daca (S, f) este un wIwE-matroid si X S, atunci X este f-independenta
daca x X, x / f (X x); X este f-densa daca f (X) = S; X este baza daca este n
acelasi timp si densa si independenta; un circuit este o mult ime dependenta minimala si un
hiperplan este o mult ime maximala care nu este densa.
Exemplul 3.2.4. Fie S o mult ime arbitrara innita si
f (X) =
_
_
_
X, daca X este nita;
Atunci (S, f) este un wIwE-matroid n care submult imile nite ale lui S snt independente,
iar submult imile innite, inclusiv si S, snt dense.

In plus, ntruct mult imile dense n (S, f)
snt si dependente se observa ca (S, f) nu are circuite.
51
Privitor la exemplul de mai sus se impune urmatoarea observat ie: n (S, f) lipsesc nu
numai circuitele, dar si bazele
2
si hiperplanurile. D. Higgs n [11, p. 247] si [12] ntroduce o
clasa de matroizi care mereu au baze, circuite si hiperplanuri: B-matroizii.
3.3 Operatori de nchidere si spat ii de independent a
Lema 3.3.1. Fie f un wE-operator pe S, e I o submult ime f-independenta din S si e
x S I. Atunci x f (I) daca si numai daca I x este f-dependenta.
Demonstrat ie. 1. Fie ca I x este dependenta; aceasta nseamna ca y I x astfel
nct y f ((I x) y).

Intruct x este singurul element prin care I x se deosebeste
de I, consideram doua cazuri: y = x si y ,= x. Daca y = x, atunci
x = y f ((I x) y) = f ((I x) x) = f (I)
si deci x f (I). Daca nsa y ,= x, atunci ntruct y / f (I y) si y f ((I x) y) =
f ((I y) x). Aplicnd (wE) primim x f ((I y) y) = f (I).
2. Fie x f (I); trebuie sa aratam ca I x este dependenta, adica y I x astfel
nct y f ((I x) y). Fixam y = x si primim ca
f ((I x) y) = f ((I x) x) = f (I) y = x
Lema 3.3.2. Fie f un vwI-operator pe S si Y S. Daca B este o baza conita din Y ,
atunci f (B) = f (Y ).
Demonstrat ie. Fie B o f
Y
-baza, atunci f
Y
(B) = f (B) Y = Y . Prin urmare Y f (B).
Fie B Y ; ntruct B este conita, adica [S B[ <
0
, rezulta ca si Y B este nita. Y B
ind o submult ime a lui Y primim ca Y B f (B); deci putem aplica (vwI) obt innd n
rezultat ca f (B (Y B)) = f (B), adica f (B) = f (Y ).
Corolarul 3.3.3. Fie f un I-operator pe S si Y S. Daca B este o baza din Y , atunci
f (B) = f (Y ).
Lema 3.3.4. Fie f un vwIwE-operator pe S si 1 2
S
. Daca 1 este familia de mult imi
independente ale lui f (f-independente). Atunci 1 satisface urmatoarele proprietat i
(F1) (S, 1) este un spat iu de pre-independent a;
(F2) daca Y S, B o baza conita maximala din Y , I o 1 submult ime a lui Y si x S Y
atunci I x 1 daca B x 1.
2
iar daca nu are baze nsemna ca nu are sens sa vorbim despre matroidul dual
52
Demonstrat ie. Fie ca B x 1. Se observa usor, din Lema 3.3.1, ca B x este
independenta daca si numai daca x / f (B); tot din Lema 3.3.1, rezulta ca I x va
independenta daca si numai daca x / f (I). Daca am sti ca I B, atunci ntruct
f (I) f (B) ar clar ca x / f (I). Dar deoarece I si B snt submult imi arbitrare ale lui Y
nu ne putem limita la acest caz particular si vom cauta n ce relat ie snt f (I) si f (B).

In
acest scop vom folosi Lema 3.3.2, dar pentru aceasta trebuie sa m siguri ca B este o baza
n Y . Aratam acest lucru.
Deoarece B este o submult ime independenta maximala din Y rezulta y Y B, By
este dependenta, iarntruct y / B aplicnd Lema 3.3.1 primim ca y f (B) si deci f (B) = Y
(B este o f
Y
baza).
Acum aplicam Lema 3.3.2 si primim ca f (B) = f (Y ), iar ntruct I Y rezulta ca
f (I) f (X) = f (B). Asadar daca x / f (B) atunci x / f (I).
Teorema 3.3.5. Fie S o mult ime arbitrara nevida si 1 2
S
. Atunci 1 este familia de
mult imi independente ale unui vwIwE-matroid pe S daca si numai daca 1 verica (F1) si
(F2).
Demonstrat ie. Vom demonstra doar sucient a, necesitatea reiesind nemijlocit din Lema 3.3.4
si Lema 3.3.2 asa cum a fost aratat mai sus. Fie (S, 1) un spat iu de pre-independent a care
verica (F2) si f o funct ie de la 2
S
la 2
S
denita n felul urmator:
f (X) =
_
_
X x: X x / 1 , daca X 1;
f (I
X
) , daca X cont ine o submult ime I
X
1 conita maximala
Aratam ca f este bine denit. Fie X S si I
X
si I
X
doua 1 submult imi conite
maximale din X. Atunci, din denit ia lui f, rezulta ca X f
_
I
X
_
si X f
_
I
X
_
. Fie
acum x S X, atunci, din (F2), reiese ca I
X
x / 1 daca si numai daca I
X
x / 1.
Asadar, x f
_
I
X
_
daca si numai daca x f
_
I
X
_
, ceea ce nseamna ca independent de
alegerea lui I
X
nchiderea f (X) este aceeasi.
Aratam ca f este un operator. Fie X Y S. Evident, X f (X) si Y f (Y ),
oricare ar X si Y , de aceea ne ramne sa aratam ca f (X) f (Y ).

In acest scop consideram
doua cazuri. Daca f (Y ) = f (I
Y
), unde I
Y
este o 1 submult ime conita maximala din Y ,
atunci f (X) = f (I
X
), iar x f (X) Y , I
Y
x / 1 (din I
X
x / 1 si F2). Asadar
f (X) f (Y ). Daca nsa f (Y ) = S, atunci f (X) f (Y ) = S.
(vwI)

Intruct (vwI) (vwI) vom demonstra (vwI). Fie x f (Y ). Daca Y 1, atunci
Y este o 1 submult ime conita maximala din Y x si deci f (Y x) = f (Y ). Daca
nsa Y / 1, atunci f (Y ) = f (I
Y
), unde I
Y
este o 1 submult ime conita maximala din Y ,
53
si ntruct x f (Y ), rezulta ca I
Y
x / 1. Deci I
Y
ramne a o 1 submult ime conita
maximala si pentru Y x. Asadar f (Y x) = f (Y ) si (wI), (vwI) se verica.
(wE) Fie x f (Y p) si x / f (Y ). Atunci f (Y ) = f (I
Y
), unde I
Y
este o 1
submult ime conita maximala din Y .

Intruct f (Y p) ,= f (Y ), rezulta ca I
Y
p este
o 1 submult ime maximala a lui Y p. Prin urmare f (Y p) = f (I
Y
p). Pe de alta
parte, x / f (I
Y
) I
X
x / 1 si x f (Y p) f (I
Y
p) x 1, de unde,
mpreuna cu rat ionamentele anterioare, rezulta ca p f (I
Y
x) = f (Y x). Asadar
(wE) se verica.
In demonstrat ia de mai sus am aratat ca f verica (wI) de aceea urmeaza imediat

urmatoarea consecint a.
Corolarul 3.3.6. Fie S o mult ime arbitrara nevida si 1 2
S
. Atunci 1 este familia de
mult imi independente ale unui wIwE-matroid pe S daca si numai daca 1 verica (F1) si
(F2).
Corolarul 3.3.7. Daca 1 verica (F1) si (F2), atunci vwIwE-operatorul f denit n demonstrat ia
Teoremei 3.3.5 este maximal, n urmatorul sens: daca f
este un vwIwE-operator pe S a carui

familie de mult imi independente este 1, atunci X S, f
(X) f (X).
Demonstrat ie. Fie f
un vwIwE-operator pe S a carui familie de mult imi independente este

1, e X S si e ca, prin absurd, x f
(X) astfel nct x / f (X). Distingem urmatoarele

cazuri:
1. Fie X 1, atunci, ntruct x f
(X), rezulta ca x / X si X x 1. Iar aplicnd

Lema 3.3.1 primim ca x / f
(X). Absurd.
2. Fie X cont ine o 1 submult ime conita maximala I
X
, atunci f (X) = f (I
X
). Iar
ntruct I
X
1 rezulta ca avem aceeasi situat ie ca si n cazul precedent.
3. Fie f (X) = S, atunci contradict ia este evidenta, deoarece x f
(X) astfel nct

x / f (X) = S
3.4 B-matroizi
In acest paragraf snt prezentate cteva rezultate fundamentale privind familia de mult imi
independente ale unui B-matroid si n plus se arata ca B-matroizii verica condit iile (T1)
(T3).
S
2
S
. Atunci
/ = (S, f) este un B - matroid [7, p. 326] daca si numai daca:
(i) (S, f) este un wIwE-matroid;
54
(ii) daca X S atunci f (f (X)) = f (X);
(iii) daca T S atunci (T, f
T
) este B
1
.
Propozit ia 3.4.2. Fie S o mult ime arbitrara si nevida, e / un B-matroid. Atunci familia
de mult imi independente 1 ale lui / verica urmatoarele condit ii:
(i) (S, 1) este un spat iu de pre-independent a;
(ii) daca T S, atunci 1[T este B
1
;
(iii) daca T S, I este o submult ime independenta a lui T, B este o submult ime indepen-
denta maximala a lui T, si x S T, atunci I x 1 daca B x 1.
Reciproc, daca 1 este o familie de submult imi ale lui S care verica condit iile (i)(iii), atunci
exista un unic B-matroid pe S al carui familie de mult imi independente sa e 1.
Urmatorul rezultat caracterizeaza B-matroizii din punct de vedere al familiilor de baze
ale acestora.
Teorema 3.4.3. Fie S o mult ime arbitrara nevida si B 2
S
. Atunci B este mult imea
bazelor unui B-matroid pe S daca si numai daca
(i) B este nevida;
(ii) daca X Y S si B B: Y B, atunci B
X
B(X) astfel nct Y B
X
;
(iii) daca X S, B
1
, B
2
B(X) si x B
1
B
2
2
B
1
astfel nct si (B
1
x) y B(X).
Demonstrat ie. Necesitatea condit iilor (i) si (ii) este evidenta, iar (iii) rezulta din Propozit ia 3.4.2.
In scopul de a arata sucient a, e B o familie de submult imi ale lui S care verica
condt iile (i)(iii) si e 1 = X: B B: X B. Atunci din (i) si (ii), rezuta ca (S, 1) este
un spat iu de pre-independent a. Mai mult chiar, din (ii), urmeaza ca daca T S, atunci 1[T
este B
1
. Fie B o submult ime independenta maximala a lui T, e I T si x S T astfel
nct B x 1. Daca I x / 1, atunci 1 B
, unde B
este o submult ime maximala

a lui T x care nu-l cont ine pe x. Evident, B x este o submult ime independenta
maximala a lui T x; prin urmare, din (iii), ntruct x / (Bx) B
, reiese ca exista un
element y din B
(B x) astfel nct B y sa e submult ime independenta maximala

a lui T x. Dar atunci B y T, ceea ce e n contradict ie cu alegerea lui B. Asadar,
B verica condit iile din Propozit ia 3.4.2.
O consecint a a Propozit iei 3.4.2 si a Teoremei 3.4.3 este urmatorul corolar:
55
Corolarul 3.4.4. Fie S o mult ime arbitrara nevida, e 1 o familie oarecare de submult imi
din S. Atunci 1 este familia de mult imi independente ale unui B-matroid pe S daca si numai
daca 1 verica proprietat ile (T4)(T6).
Urmatoarea teorema este rezultatul principal al acestui paragraf.
Teorema 3.4.5 (J. Oxley [8, p. 271]). Fie S o mult ime arbitrara innita atunci clasa
maximala de spat ii de pre-independent a denite pe S care verica condit iile (T1) - (T3) este
clasa de B-matroizi.
56
Capitolul 4
Grafuri innite si matroizi
In acest capitol snt considerat i matroizii graci si cei bicirculari. D.W.T. Bean [15] a aratat
ca razele duble ale unui graf innit verica postulatele (C1) (C3) si din acest motiv drept
circuite ale matroizilor vom admite nu numai ciclurile (nite), dar si razele duble, si vom
examina care proprietat i ale matroizilor se pastreaza n urma acestei extinderi innite.

In
special vom cerceta daca matroizii astfel denit i snt B-matroizi.
Materialele de baza ale acestui capitol constau n doua articole ale matematicienilor D.
A. Higgs [11], Laurence R. Matthews si James G. Oxley [9].
4.1 Matroizi graci innit i
Fie G = (V, E) un graf (nit sau innit) si, X E, e
(C) f (X) = X x E: C C(G): x C X x,
unde C(G) este mult imea ciclurilor (nite) din G. Atunci
Lema 4.1.1. (E(G), f) este un wIwE-matroid.
Demonstrat ie. (wI) Fie Y E(G) si x f (Y ), x / Y . Trebuie sa aratam ca f (x Y ) =
f (Y ). Aceasta o vom face demonstrnd ca f (x Y ) f (Y ) pe de-o parte si ca f (x Y )
f (Y ) pe de alta parte.
()

In primul rnd, f ind un operator, iar Y x Y rezulta ca f (Y ) f (x Y ).
() Fie p f (x Y ) si p ,= x, p / Y . Trebuie sa demonstram ca p f (Y ). Fie
C
1
, C
2
(G) astfel nct p C
1
(x Y ) p si x C
2
Y x. Atunci p / C
2
si putem (100%) presupune ca x C
1
, dealtfel ar nsemna ca p C
1
Y p, adica
p f (Y ) exact ceea ce trebuia de demonstrat. Aplicnd (C3*) capatam un nou ciclu C
3
astfel nct p C
3
(C
1
C
2
) x, iar dupa cteva substitut ii, p C
3
(Y p) si deci
p f (Y ), adica f (Y ) f (x Y ).
57
(wE) Fie p f (x Y ) si p ,= x, p / f (Y ). Trebuie sa aratam ca x f (Y p).
Fie C (G) astfel nct p C (x Y ) p. Atunci distingem doua cazuri, n primul
x C, iar n al doilea x / C.

In primul caz primim ca x C (Y p) x si deci
x f (Y p), iar n al II-lea caz se obt ine o contradict ie deoarece daca presupunem ca
x / C, primim ca p C Y p, adica p f (Y ).
Lema 4.1.2. (E(G), f) este un IE-matroid.
Asadar (C) ilustreaza un mod de extindere al matroizilor graci nit i in cazul grafurilor
innite. Si cu toate ca acest mod funct ioneaza pentru toate tipurile de grafuri, nite si innite
(care la rndul lor mai pot local nite sau local innite), acest fel de extindere al matroizilor
graci este unul conservatist, deoarece snt ignorate ciclurile innite (Figura 4.1.1).
u v
w

Q
R
x
Figura 4.1.1. Un graf innit care are nu numai cicluri nite, dar si cicluri innite
cum ar v, R,
, Q, w (partea ngrosata).
In acest paragraf este pezentat un alt mod de extindere al matroizilor graci nit i in
cazul grafurilor innite. Acest mod presupune prezent a, de rnd cu ciclurile nite, si a
razelor duble.
(C) f (X) = X x E: C C(G): x C X x,
unde C(G) este mult imea ciclurilor (nite) si a razelor duble din G. Atunci
Lema 4.1.3. (E(G), f) este un wIE-matroid.
Pentru a demonstra lema de mai sus avem nevoie de urmatoarele doua leme tehnice.
Lema 4.1.4. (E(G), f) este un E-matroid daca si numai daca (E(G), f
) este un I-matroid.
Lema 4.1.5. (E(G), f
) este un I-matroid daca si numai daca, X E(G)

X (X) (X (X)),
unde
(X) = x E: C C(G): x C X x ,
iar
(X) = E(G) (E(G) X).

58
Demonstrat ie. Pentru ca pornind de la X (X) = (X (X)) sa putem ajunge la
f
(f
(X)) = f
(X), si invers, vom utiliza urmatoarea relat ie dintre f si funct ia proaspat

introdusa,
f (X) = X X.
1. Fie X (X) (X (X)), atunci
E(G) (X (X)) E(G) (X (X))
(E(G) X) (E(G) (X)) E(G) (X (X))
(E(G) X)
(E(G) X))
(E(G) (X (X)))
(E(G) X)
(E(G) X))
((E(G) X)
(E(G) X)))
Y
(Y )
(Y
(Y )).
Asadar, f
(f
(X)) = f
(X) si deci (E(G), f
) este un I-matroid.
2. Fie ca (E(G), f
) este un I-matroid atunci si X S

f
(f
(X)) = f
(X)
f
(X
X) = X
(X)
(X
X) X
(X)
E(G)
(X
(X)) E(G) (X
(X))
E(G)
(X
(X)) (E(G) X) (E(G)
(X))
(E(G) (X (X))) (E(G) X) (E(G) X))
((E(G) X) (E(G) X))) (E(G) X) (E(G) X))
(Y (Y )) Y (Y ).
Demonstrat ia Lemei 4.1.3. (wI) Fie Y E(G) si x f (Y ), x / Y . Trebuie sa aratam ca
f (x Y ) = f (Y ). Aceasta se face analog cu Lema 4.1.1 ntruct totalitatea razelor duble
verica (C1)(C2) si deci verica si (C3*).
(E)

Intruct (I) si (E) snt proprietat i duale (Lema 4.1.4), reiese ca pentru a demonstra
ca (E(G), f) este un E-matroid este sucient sa aratam ca (E(G), f
) este un I-matroid ceea

ce, n virtutea Lemei 4.1.5, este echivalent cu faptul ca, oricare ar mult imea X E(G),
X (X) (X (X)),
unde X este mult imea elementelor x E(G) pentru care exista un circuit sau o raza dubla
C astfel nct C X p si p C.

In acest scop, e x X (X); dorim sa demonstram
ca x (X X).

Intruct x X reiese ca exista un ciclu sau o raza dubla C astfel ncat
x C X x. Iar ntruct x X (X) reiese ca X x = X. Dar atunci C X si
deci x C (X X), adica x (X X).
59
Lema 4.1.6. Fie G = (V, E) un graf si X Y E. Daca x E Y exista un ciclu sau
o raza dubla C, care (se refera la razele duble) sa aiba numai un numar nit de vrfuri n
comun cu care componenta conexa fara raze a lui X, astfel nct x C Y x. Atunci
exista o mult ime B densa minimala (n raport cu relat ia de incluziune) n (E(G), f) astfel
nct X B Y .
Demonstrat ie. Fie Y
o mult ime maximala (n raport cu relat ia de incluziune) astfel nct

(i) Y
este o mult ime de raze din Y ;

(ii) nu exista cicluri n X (
)
1
diferite de cele din X;
(iii) nu exista doua raze R
1
, R
2
Y
care sa e conectate prin X.

Fie B o mult ime maximala astfel nct
(iv) X (
) B Y ;
(v) nu exista cicluri n B diferite de cele din X;
(vi) nu exista doua raze R
1
, R
2
Y
care sa e conectate prin B.

Spre exemplu, orice mult ime Y
de raze din X, care cont ine exact cte una din ecare componenta conexa
cu raze a lui X va satisface (i)(iii), iar B = X(
) va satisface (iv)(vi). Existena unor mulmi mult imi

maximale Y
si corespunzator B este garantata de Lema lui Zorn.

Trebuie sa aratam ca B este o mult ime f-densa minimala. Dar mai nt cteva observat ii
care ne vor ajuta sa demonstram ca B este f-densa.
(a) Fie u si v doua vrfuri ale grafului G. Daca u si v snt conectate prin Y , atunci e ele
snt conectate prin B e ca ecare din ele este conectata prin B la ct e o raza din X
Intr-adevar, presupunem, prin reducere la absurd, ca exist a un drum nit minimal P din
Y ale carui extremitat i u si v nu verica (a). Urmeaza ca P B si deci P B ,= . Fie
x P B si fara arestringe din generalitate presupunem ca x este unicul din P B. Fie u
si v
extremitat ile muchiei x astfel nct ordinea amplasarii acestora n P sa e urmatoarea:

u, u
, v
si v.

Intruct B este maximala, deducem ca e B x nu verica (v) e B x
nu satisface (vi) (condit ia (iv) este numaidect vericata de B x).

In primul caz u
si v
snt conectate prin B, iar n al doilea caz, ecare din ele este conectata prin B la cte o raza
din X
. Deoarece P este minimal reiese ca u si u
verica aceasta lema, la fel ca si v si v
.
Prin urmare, acesta concluzie este adevarata si pentru u si v.
1

Y
=
y
Y
y
60
(b) Fie R o raza din Y . Daca R are numai un numar nit de vrfuri n comun cu care
componenta conexa fara raze a lui X, atunci R este conectata prin X la o raza din Y
Intr-adevar, presupunem, prin reducere la absurd, ca exist a o raza R din Y pentru care
(b) nu este vericata. Atunci R are numai un numar nit de vrfuri n comun cu ecare
componenta conexa fara raze a lui X si nici un vrf n comun cu componentele conexe cu
raze ale mult imii X. Fie R
o alta raza, capatata din R prin aplicarea repetata a urmatoarei

operat ii: daca u
k
este primul vrf, iar v
k
este ultimul vrf al lui R din componenta k a lui X,
atunci port iunea razei dintre u
k
si v
k
se nlocueste cu un drum de la u
k
la v
k
din componenta
respectiva. Raza R
astfel obt inuta este asemeni R prin aceea ca este n Y si nu este conectata
prin X la o raza din Y
.

In plus este astfel nct X(
)R
nu cont ine vreun ciclu care sa

nu e n X. Ceea ce e n contrazicere cu maximalitatea lui Y
. Deci (b) este vericata.

Acum putem arata ca daca X si Y verica ipoteza Lemei, atunci B este f-densa, adica
x E B exista un ciclu sau o raza dubla C astfel nct x C B x. Fie x E B.
Fie u si v
extremitat ile muchiei x. Distingem urmatoarele cazuri.

1. Fie u si v snt unite (conectate) prin B, atunci exista un ciclu C astfel nt x C
B x; si deci x f (B).
2. Fie ca u si v nu snt unite prin B, dar snt unite prin Y . Atunci din (a) rezulta ca
ecare din aceste vrfuri este unit prin B la cte o raza din Y
.

In consecint a, exista o raza
dubla C astfel ncit x C B x. Asadar, iarasi x f (B).
3. Fie ca u si v nu snt unite nici prin B si nici prin Y , atunci, n particular, x / Y .

In
acest caz, din ipoteza lemei, reiese ca exista o raza dubla C care are numai un numar nit de
vrfuri n comun cu care componenta conexa fara raze a lui X. Sa aratam ca C x B.
Din (b) raza din C x cu extremitatea u este unita prin X cu o raza din Y
.

Intruct
C x si Y
snt submult imi ale lui Y , rezulta ca u este unit prin Y la o raza din Y
. Aplicnd
acelasi rat ionament asupra v obt inem cazul 2.
Asadar am aratat ca x E(G) B, deci B este f-densa. Ramne sa demonstram ca
B este cea mai mica mult ime f-densa astfel nct X B Y . Acest lucru se face n baza
urmatoarei propozit ii echivalente.
(c) B nu cont ine cicluri sau raze duble diferite de cele din X.
Lema urmatoare este varianta dualizata a Lemei 4.1.6.
Lema 4.1.7. Fie G un graf si A D E(G) astfel nct pentru orice x din A exista un
ciclu sau o raza dubla C cu urmatoarele proprietat i
(i) C are numai un numar nit de vrfuri n comun cu care component a conexa fara raze
a lui E(G) D;
61
(ii) A C = x.
Atunci exista o f
D
-baza B
astfel nct A B
.
Demonstrat ie. Presupunem ca are loc ipoteza lemei. Atunci mult imile X = E(G) D si
Y = E(G) A verica ipoteza Lemei 4.1.6. Prin urmare exista o mult ime B minimal densa
n (E(G), f) astfel nct X B Y . Dar atunci mult imea B
= E(G) B este maximal

independenta n (E(G), f
) astfel nct A B
E(G).
In baza denit iei restrict ie, B
este maximal independenta si n orice restrict ie, n par-

ticular (D, f
D
). Din Lema 4.1.3, (E(G), f) este I-matroid, ceea ce nsemana ca (E(G), f)
si n particular (D, f
D
) verica axioma de interschimabre.
In sfrsit, ntr-un E-matroid orice mult ime maximal independenta este si baza.

In acest
fel B
este o baza n (D, f
D
).
Lema 4.1.8. Fie G un graf si H G. Atunci matroidul (E(H), f) si restrict ia la E(H) a
matroidului (E(G), f) este unul si acelasi.
Lema 4.1.9. Fie G un graf. Atunci
(i) orice minor al lui (E(G), f) este B
1
;
(ii) T E(G), (T, f
T
) este B
1
.
Demonstrat ie. 1. Fie G un graf. Reiesind din Lema 4.1.8, pentru a demonstra (i) este
sucient sa aratam ca T E(G), (f
T
) este B
1
(ntruct orice minor este o structura
determinata de un operator de forma (f
T
)
T
, unde T
, T
E(G)).

In acest scop vom folosi
urmatoarele rezultate.
(a) Fie f un I-operator pe S si T S. Daca T este f-densa atunci orice f
T
baza B este
si f-baza;
(b) Fie f un I-operator pe S si T S. Daca orice restrict ie f
T
are o baza atunci orice
restrict ie f
T
este B
1
.
Intr-adevar, (a) este un caz particular al Corolarului 3.3.3, iar (b) se demonstreaza
folosind faptul ca o restrict ie f
T
este B
1
daca Y T f-densa exista o f-baza B astfel
nct B Y (o mult ime f
-independenta este f-densa). Fie T S si Y , f

T
-densa. Din
ipoteza lui (b) restrict ia (Y, f
Y
) are o baza B, iar ntruct Y este f
T
-densa, din (a), rezulta
ca B este o baza si pentru (T, f
T
).
Acum, din (b) si din faptul ca (E(G), f) este I-matroid ((E(G), f) este IE-matroid din
Lema 4.1.8) obt inem ca pentru a demonstra (i) trebuie sa ar atam ca orice subspat iu (T, f
T
)
are o baza B
. Acest fapt nsa reiese din Lema 4.1.7 punnd A = .

62
2. Iarasi, reiesind din Lema 4.1.8, pentru a demonstra (ii) este sucient sa aratam
doar ca (E(G), f
) este B
1
, adica orice mult ime f
-independenta se cont ine ntr-o f
-baza.
Echivalent, ntruct orice mult ime f
-independenta este f-densa, vom arata ca orice mult ime

f-densa cont ine o f-baza. Fie Y o mult ime f-densa si X = . Asa cum X Y si x
E(G) Y , C C(G) astfel nct x C Y x aplicam Lema 4.1.6 si capatam o mult ime
B Y care este f-densa minimala. Mai mult chiar, B este si f-baza deoarece f este un
I-operator (Lema 4.1.3), iar orice mult ime minimal densa ntr-un I-matroid este si baza.
Lema 4.1.10. Fie G un graf. Daca G cont ine o raza dublu orientata C care are un numar
innit numarabil de vrfuri comune cu un subgraf conex si f ara raze H al lui G, atunci G
cont ine o subdiviziune a grafului Bean drept subgraf.
Demonstrat ie. Fie ca are loc ipoteza lemei, H ind conex si innit trebuie sa cont ina e
un lant cu un numar innit de vrfuri e un vrf de grad innit (Teorema 1.4.4). Prima
posibilitate este exclusa deoarece n virtutea ipotezei H este fara raze. Urmeaza ca H cont ine
un vrf de grad innit; de exemplu v. Fie x o muchie incidenta vrfului v, pentru orice muchie
de acest fel putem alege un lant nit C
x
din H care sa e minimal si sa aiba o extremitate n
v, iar cealalta n C. Atunc se observa usor ca C (
x
C
x
) cont ine o subdiviziune a grafului
Bean.
...
Figura 4.1.2. Graful Bean

Iata teorema principala a acestui paragraf.
Teorema 4.1.11. Fie G un graf. Atunci urmatoarele armat ii snt echivalente:
(i) (E(G), f) este un IE-matroid;
(ii) (E(G), f) este un B-matroid;
(iii) nu exista asa un subgraf al lui G care sa e o subdiviziune a grafului Bean.
63
Demonstrat ie. (i) (ii) Rezulta din Lema 4.1.9, punctul (i).
(ii) (i) Este evident deoarece, prin denit ie, orice B-matroid este numaidect si IE-
matroid.
(i) (iii) Acum, pentru a arata ca (i) implica (iii) presupunem, prin absurd, ca G
cont ine un subgraf H care este o subdiviziune a grafui Bean (Figura 4.1.3). Fie X mut imea
muchiilor din H care snt desenate continuu, adica nu snt ntrerupte. Atunci muchia notata
prin x nu se include n f (X) ci este n f (f (X)), adica f (X) ,= f (f (X)). Prin urmare,
(E(G), f) nu verica (I) si deci nu este un IE-matroid.
(iii) (ii)

In sfrsit, presupunem ca are loc (iii). Sa demonstram ca orice restrict ie
(T, f
T
) a lui (E(G), f
) este B
1
. Fie A o mult ime independenta n (T, f
T
). Evident, A
este independenta si n (E(G), f
). Atunci E(G) A este densa n (E(G), f). Prin urmare

f (E(G) A) = E(G), adica x A exista un cilcu sau o raza dublu orientata C astfel nct
x C (E(G) A) x sau ceea ce este echivalent cu AC = x. Din (iii) si Lema 4.1.10
reiese ca C are numai un numar nit de vrfuri comune cu care componenta conexa nita
din E(G) T. Aplicnd Lema 4.1.7 obt inem ca A se cont ine ntr-o baza B
a restrict iei
(T, f
T
). Asadar, (E(G), f
) este B
1
, iar ntruct (E(G), f
) este si IE-matroid rezulta ca

(E(G), f
) este si B-matroid.

In consecina primim (ii), deoarece dualul unui B-matroid este
ntotdeauna B-matroid.
...
x
Figura 4.1.3. O diviziune a grafului Bean: liniile ntrerupte reprezinta muchii singulare, iar
cele continui lant uri nite
4.2 Matroizi bicirculari innit i
(C) f (X) = X x E: C B(G): x C X x,
64
unde B(G) este mult imea subgrafurilor din G homeomor cu unul din grafurile ilustrate n
Figura 4.2.4.
Figura 4.2.4.
Lema 4.2.1. Fie G un graf. Atunci
_
E(G), f
B(G)
_
este un IE-matroid pe E(G).
Demonstrat ie. Pentru simplitate vom scrie f n loc de f
B(G)
.
(I) Fie X E(G) Trebuie sa aratam ca f(f(X)) = f(X). Presupunem, prin reducere
la absurd, ca f (f (X)) ,= f (X), adica x f (f (X)) f (X). Atunci x C f (X) x
pentru un careva C din B(G). Distingem doua cazuri: cnd C (f (X) X) este o mult ime
nita si cnd este innita.

In ambele cazuri vom obt ine o contradict ie aratnd ca f (f (X))
f (X) = si deci ca f (f (X)) = f (X).
1. Fie C (f (X) X) este o mult ime nita si y C (f (X) X). Atunci (deoarece
y f (X) X) exista un circuit C
y
astfel nct y C
y
X y. Iar aplicnd (C3*) pentru
C, C
y
, y si x capatam un nou circuit C
astfel nct x C
(C C
y
) y.

Intruct
[C
(f (X) X)[ < [C (f (X) X)[ ,

repetnd acest procedeu, cu C
n loc de C, vom obt ine dupa un numar nit de pasi un circuit

C
(n)
astfel nct x C
(n)
X x.

In consecina x f (X), ceea ce este o contradict ie.
2. Fie acum ca C (f (X) X) este o mult ime innita. Atunci C este homeomorc (o
diviziune) cu unul din ultimile doua grafuri din Figura 4.2.4. Fie x are extremitat ile u si v.
Atunci e exista o muchie y C (f (X) X) si un drum nit P
y
n X C care conecteaza
u cu o extremitate a lui y, e ca nu exista asa un drumn XC de la u pna la o muchie din
C (f (X) X).

In acest caz X C cont ine sau o raza ce porneste din u sau un ciclu unit
cu u printr-un drum nit (posibil si nula, adica de lungimea zero).

In cee ce priveste primul
caz, ntruct y f (X) X rezulta ca exista un circuit C
y
astfel nct y C
y
X y.
Insa
att P
y
ct si C
y
y se cont in n X. Se poate de aratat usor, prin vericarea directa a celor
5 posibilitat i (Figura 4.2.4) pentru C
y
, ca X cont ine e o raza ce porneste din u e un ciclu
unit cu u printr-un drum nit din X.
Acelasi rat ionament de mai sus funct ioneaza dacanlocuim u cu v si n consecint a primim
ca exista un circuit C
x
care-l cont ine pe x astfel nct C
x
X x. Asadar, n cazul cnd
C (f (X) X) este innita, x f (X); ceea ce este contradict ia dorita.
65
Teorema 4.2.2. Fie G un graf. Atunci
_
E(G), f
B(G)
_
este un B-matroid pe E(G).
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca f
B(G)
este un IE-operator si ca orice restrict ie
_
T, f
B(T)
_
,
unde T E(G), este B
1
. Prima condit ie este Lema 4.2.1 pe care am demonstrat-o anterior,
iar a doua poate redusa, fara a restrnge din generalitate (n virtutea Lemei 4.1.8), la
cazul cnd T = E(G). Deci ramne sa demostram doar ca
_
G(E), f
B(G)
_
este B
1
, adica ca
orice mult ime f
B(G)
-independenta se cont ine ntr-o f
B(G)
-baza.
Fie X o mult ime f
B(G)
-independenta si K o mult ime arbitrara si nevida de indici. Fie
X
k
: k K totalitatea componentelor conexe ale subgrafului lui G indus de X si
K
= k
K: X
k
cont ine un cilcu al lui G .
Intruct X este f
B(G)
-independenta rezulta ca ecare X
k
cont ine doar un singur ciclu al
lui G. Fie G
un alt graf, capatat din G prin eliminarea unei muchii e

k
(dupa voie) din
ecare X
k
si alipirea (adaugarea) unei raze R
k
(compusa din vrfuri si muchii noi) la una
din extremitat ile acestei muchii. Fie
X
=
_
_
k
_
_
kK\K
X
k
_
,
unde
X
k
= (X
k
e
k
) R
k
.
Atunci X
este f
C(G
)
-independenta si din Teorema 4.1.11 rezulta ca exista n E(G
) o f
C(G
)
-
baza B
care cont ine pe X
, adica B
E(G
) si f
C(G)
(B
) = E(G
), iar X
. Fie B
subgraful lui G care corespunde lui B
n sensul ca se obne din B
prin adugarea muchiilor e

k
napoi la componentele X
k
si eliminarea razelor R
k
.

Intruct B
nu cont ine nici raze duble

si nici cicluri noi diferite de cele din X
, si n virtutea construct iei mult imii X

2
, rezulta ca B
este f
B(G)
-independenta si e E(G) B care uneste (conecteaza) doua componente conexe
ale lui B, B e este f
B(G)
-dependenta.
Fie J o mult ime arbitrara si nevida de indici. Fie B
j
: j J totalitatea componentelor
din B si
J
= j
J : B
j
nu cont ine cicluri sau raze ale lui G .
Se poate verica usor ca daca f
C(G)
(B
j
) B
j
,= atunci cel mult un singur element e
j

f
C(G)
(B
j
) B
j
poate adaugat la B
j
astfel nct B
j
e
j
sa nu cont ina un B(G)-circuit.
Altfel spus, daca x f
C(G)
(B
j
) B
j
si y f
C(G)
(B
j
) B
j
, x ,= y. Atunci B
j
x si
B
j
y cont in cicluri ale lui G, adica C(G)-circuite, nsa nu cont in B(G)-circuite, pe cnd
B
j
x, y numaidect va cont ine un B(G)-circuit.
2
Spre exemplu, razele adaugate asigura lipsa n B
a muchiilor care ar uni doua componente din X
, fapt
care mai trziu s-ar preface tr-un B(G)-circuit de tipul (c), vezi Figura 4.2.4
66
Fie cum mult imea
B
_
e
j
: j
si f
C(G)
(B
j
) B
j
,=
_
.
Se vede usor ca aceasta mult ime este f
B(G)
-independenta si f
B(G)
-densa, adica f
B(G)
-baza,
si cont ine pe X.
67
68
Bibliograe
[1] Richard Diestel, Graph Theory , 3rd edn, Springer, New York, 2005.
http://www.math.uni-hamburg.de/home/diestel/books/graph.theory
[2] Reinhard Diestel, Daniela K uhn Topological Paths, Cycles and Spanning Trees in In-
nite Graphs, Europ. J. Combin. 25 (2004), 835-862.
[3] Reinhard Diestel, The cycle space of an innite graph, Comb., Probab. Comput. 14
(2005), 59-79.
[4] Henning Bruhn, Reinhard Diestel, Duality in innite graphs , 2005.
[5] Hassler Whitney, On the abstract properties of linear dependence, Amer. J. of Math. 57
(1935), 509-533
[6] James G. Oxley, What is a matroid?.
[7] James G. Oxley, Innite matroids and duality, Problemes Combinatories et Theorie des
Graphes 260 (1976), 325-326.
[8] James G. Oxley, Innite matroids, Proceedings of the London Mathematical Society 37
(1978), 259-272.
[9] Laurence R. Matthews, James G. Oxley, Innite graphs and bicircular matroids, Discrete
Mathematics 19 (1977), 61-65.
[10] Ondrej Pangrac, Introduction to matroid theory, Lecture Notes, 2005.
[11] D. A. Higgs, Innity graphs and matroids, Recent Progress in Combinatorics (Proc.
Third Waterloo Conf. on Combinatorics, 1968), Academic Press, New York, 1969, 245-
253.
[12] D. A. Higgs, Matroids and duality, Colloq. Math 20 (1969), 215-220.
[13] Joseph. E. Bonin, An introduction to extremal matroid theory with an emphasis on the
geometric perspective, Universitat Politecnica de Catalunya, 2003.
69
[14] M. Las Vergnas, Sur la dualite en theorie des matrodes, Theorie des matrodes, Lecture
Notes in Mathematics 211 (Springer-Verlag, Berlin, 1971), 257-259.
[15] D.W.T. Bean, Innite exchange systems, Ph.D.thesis, McMaster University, Hamilton,
Ontario, 1967.
[16] Mircea Cimpoeas, Combinatorica si algebra polimatroizilor discret i, Lucrare de
dizertat ie, UNIVERSITATEA BUCURESTI, 2005.
[17] G.-C. Rota, Combinatorial theory, old and new, Proc. Internat. Cong. Math, (Gauthier-
Villars, Paris, 1971), 229-233.
70

Grafuri Infinite Și Matroizi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grafuri Infinite Și Matroizi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

In al III-lea capitol snt examinate doua posibilitat i de extindere a matroizilor nit i

In al IV-lea capitol snt considerat i matroizii graci si bicirculari innit i.

In funct ie de ordin grafurile pot nite, innit numarabile, innit nenumarabile si

E. Graful part ial se mai numeste

V o submult ime nevida a lui V . Numim

>, acel subgraf care are ca noduri mult imea

, iar orice doua vrfuri din V

snt adiacente n < V

> daca si numai daca snt adiacente

Figura 1.2.3. Un graf G cu subgrafurile sale G

este un subgraf indus, iar G

este un minor al lui G capatat prin eliminarea muchiilor nengrosate, iar G

astfel nct orice graf

V (G) de extrema (G) daca oricare -raza care porneste din V

, R, v (muchiile ngrosate) este un cilu. innit.

formeaza un arbore de acoperire.

In calitate de caracteristica a reprezentarii plane a grafului se introduce not iunea de

In legatura denit ia de mai sus se impun mai multe remarci.

In al II-lea rnd, proprietatea (I3) poate generalizata astfel

[ + 1. Din axioma (I2) rezulta ca si I

In al III-lea rnd, un matroid este, n particular, un complex simplicial (aceasta reiese

In virtutea Lemei 2.1.7, [B

Incheiem acest paragraf cu un enunt rezumativ.

o mult ime independenta maximala din X Y si B

o mult ime independenta

Y snt submult imi

Intruct primul si mebru al inegalitat ii coincide cu ultimul, deducem ca r (X y

I. Atunci r (I) = [I[ si din (R3) primim

[ (condit ia (R3)) obt inem

Intruct primul si ultimul membru ale inegalitat ii coincid deducem ca r (I

1, si condit ia (I2) se verica.

In termeni de operatori de nchidere not iunile de mult ime independenta, dependenta

In particular, un circuit este orice submult ime de k + 1 elemente.

Intr-adevar, e X = 1, 2, 3, 6, 7 si Y = 1, 4, 5, 6, 7. Atunci r (X) = r (Y ) = 3,

In general, daca / este un matroid si exista o mult ime S cu partit ia S

, (I3) este vericata.

)). De aici, ntruct I

[ + 1. Atunci putem alege I

In ambele cazuri, rezulta ca x I

(/) familia de complemente ale bazelor lui /,

(/) = S(/) B: B B(/) .

(/) este mult imea bazelor unui matroid pe S.

In asa fel B(/

(X) = [X[ r (/) +r (S X) .

X si I SX doua submult imi maximal independente n /

[ si r (S X) = [I[. Fie B o submult ime maximal independenta

astfel nct I B. Deducem ca r (B) = rS I

) = r (/). Deci B este

(/) sau simplu (

pentru circuitele matroidului

este un cocircuit al lui / daca si numai

este minimala n privint a r

este un cocircuit al matroidului /, atunci

. Dar asta e simplu:

. Atunci trebuie sa existe cel put in doua varfuri

este o mult ime de

si prin urmare trebuie sa cont ina o muchie din E B.

Intrucat [B[ = [V (G)[ 1 primim

In baza lemei de mai sus se demonstreaza usor urmatoarea teorem a.

(G) este grac.

In baza acestui exemplu usor se demonstreaza propozit ia urm atoare.

(G)/T = /(G T).